Sunt paranoic, grijuliu şi totuşi mi s-a furat din maşină, am fost acostat pe stradă, am găsit mâini străine prin buzunare când eram în autobuz şi am fost în situaţii în care mi-a fost teamă. Toate astea mi s-au întâmplat în ţară, când eram relaxat şi mă credeam în siguranţă.

Am şi călătorit, am mers noaptea pe sute de străzi dubioase şi întunecate, am dormit pe unele, am fost în periferiile dubioase ale unor oraşe mari, am făcut autostopul mii de kilometri, uneori şi noaptea.  Am condus prin zone aparent nepopulate, am pus cortul unde poate nu ţi l-ai pune niciodată şi am dormit la oameni necunoscuţi în casă.

Am fost suficient de nebun să mă aventurez în locuri noi fără să mă gândesc prea mult la ce mi se va întâmpla. Ce-am păţit? Nimic major, din fericire.  Am obţinut, însă, experienţe incredibile, noi perspective de viaţă şi amintiri minunate.  Am ascultat poveştile a sute de călători, nu diferă prea mult.

Să fie o regulă? Cu siguranţă, nu. Accidente, drame, violuri, tâlhării şi altele se pot întâmpla oriunde. Se zice că „se întâmplă” pentru că e chiar aşa: lucrurile astea se întâmplă chiar şi celor mai grijulii. Nu mă întreba cum, dar sigur ştii şi tu mai mult de un exemplu de om nevinovat care a păţit ceva nemeritat. Că ni se întâmplă mai multe în România, iarăşi nu e de condamnat, doar aici petrecem cea mai mare parte a timpului.

Cum să fie o regulă când, dacă te uiţi pe harta criminalităţii în lume, ai să vezi o salată incoerentă de indexuri şi culori. Şi multe surprize. Rata criminalităţii din ţările „sigure” este uneori mai mare decât în ţările „nesigure”. Faptele spun o cu totul altă poveste decât impresiile.  Siguranţa este, ca multe alte lucruri în lumea asta, un termen şi unul relativ pe deasupra.

 

Şi atunci, ce înseamnă siguranţa?

 Security is mostly a superstition. It does not exist in nature, nor do the children of men as a whole experience it. Avoiding danger is no safer in the long run than outright exposure. Life is either a daring adventure, or nothing.           Hellen Keller

N-am nici un gând să îţi zic să sari cu paraşuta, să îţi iei o motocicletă, să mergi în Brazilia  sau să înoţi cu rechini. Există situaţii în care, fără îndoială, te pui în pericol mai mult decât atunci când stai acasă. Însă cam puţine.

Noi, oamenii, avem capacitatea de a mirosi o situaţie care tinde să devină periculoasă şi să ne ferim de ea. E bine să ai grijă şi să fii responsabil, condusul este exemplul cel mai pertinent, dar haide să nu fim paranoici până la limita în care ne este teamă să ieşim din casă.

 Când eşti cu adevărat în siguranţă? Când poţi să garantezi cu viaţa că nu ţi se va întâmpla absolut nimic?

Tocmai din realizarea că, de fapt, în pericol suntem mereu, vine o mare libertate. Cu cât o situaţie este mai periculoasă şi ieşi din zona de confort pentru a trece prin ea, cu atât îţi vei întinde mai mult antenele, vei analiza riscurile şi vei fi mai atent. Când ieşi din zona de confort şi călătoreşti, ştii că te supui unui risc şi, dacă ai cap, vei avea mai multă grijă să nu ţi se întâmple ceva.

Rareori se întâmplă ceva grav în călătorii, iar dacă se întâmplă oamenii trec mai repede peste eveniment. Este mai şocant să ţi se fure portofelul din liftul propriului tău bloc decât dintr-o mahala a unui oraş indian. Diferenţa este că în al doilea loc te aştepţi.

Dacă siguranţa este o iluzie înseamnă asta că trebuie să renunţi la ea?   Nu. Dar ce te face să crezi că este OK să laşi o teamă să îţi conducă viaţă? Sigur, aruncă un ochi peste riscuri, dar mergi înainte. Ia-ţi măsuri de precauţie, dar fă ceea ce îţi doreşti. 

Merită să rişti?

Fiecare decide pentru el şi ai lui.

Merită o viaţă anostă şi plină de regrete, în care nu ai nimic de povestit sau de rememorat, doar pentru a nu risca? E normal să crezi că eşti mai în siguranţă când conduci obosit cu 130 km/h decât când mergi cu avionul? Ai dreptate când mergi în Roma, dar nu mergi în Mumbai, pentru că e lumea a treia? Apropo, indexul criminalităţii este de aproape trei ori mai mare în Roma decât în Mumbai.  Şi nu este singurul exemplu.

Cele mai bogate experienţe vin din momentele în care ţi-ai asumat un risc. Înveţi atâtea călătorind încât eu zic că merită multe riscuri, mult mai multe decât îţi asumi în acest moment. Dar nimeni din jurul tău nu îţi spune asta.

Ştirile care îţi controlează viaţa

Citeşti despre violuri, accidente, autocare prăbuşite şi altele. Zeci de ore pe săptămână citeşti şi vezi ştiri despre dezastre. Nu auzi, în schimb, nimic despre milioanele de oameni care călătoresc în siguranţă, despre miile de fete care călătoresc singure în fiecare lună, despre aventurierii care trec prin provocări inimaginabile şi ajung bine acasă. Toate acestea nu reprezintă ştiri şi n-o să le vezi decât foarte rar la televizor. Ele nu fac masele să îşi plângă de milă şi nu fac rating.

Oare percepţia ta despre lume şi ceea ce este periculos nu este puţin influenţată de ceea ce vezi la TV sau ce citeşti pe net? Oare e posibil ca doar un mic grup de oameni să păţească ceva în timp ce majoritatea copleşitoare îşi vede de treabă liniştită şi călătoreşte fără evenimente majore?

Te întreb, nu dau cu parul. Şi răspunde-ţi ţie, eu mi-am răspuns deja.

Trăieşti într-o ţara periculoasă. Sau aşa se crede.

Do you have roads in Romania? Is it safe to travel there? Sunt printre întrebările mai gentile pe care le-am primit despre patria noastră. Cei care ştiu câte ceva despre România au impresia că este o ţară foare periculoasă. Bulgarii, de exemplu, nu prea vin aici că le e frică. Ucrainienilor le este frică să ne viziteze ţara. Nu mai zic de nemţi. Cei care vin sunt ori cei informaţi ori cei care nu ştiu mai nimic despre noi. Teama ori i-a părăsit prin cunoaştere ori nu a apucat să se instaleze.

Cu siguranţă consideri multe zone ca fiind periculoase. Unele sunt, însă împrumută din reputaţia lor infamă si zonelor inconjurătoare. Şi pe nedrept. Citeşte, întreabă, cunoaşte călători care au fost unde ai vrea să mergi tu şi ai grijă de la cine asculţi sfaturi. Alarmişti sunt pe toate drumurile.

Teama paralizează

Teama este un puternic depresiv. Te paralizează, te oboseşte şi te împiedică să faci mai mult. Însă, realitatea se suprapune doar parţial peste teamă.

Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? Unde ai merge? Cum ai trăi?

Îmi este întotdeauna teamă când merg într-un loc nou. Acum, mult mai puţin decât atunci când am început să călătoresc. Cu fiecare drum şi călătorie încheiată capăt un pic mai mult curaj pentru că înlătur mai multe bariere. N-are treabă cu vârsta, are treabă cu spiritul, tânăr sau obosit, pe care îl ai.

Pentru fiecare 10 oameni care stau în casă încolţiţi de frică există un om care trece peste ea şi trăieşte de 10 ori mai intens.

Nu pot să uit unul din oaspeţii hostelului în care am locuit o perioadă. Ajunsese la 3 noaptea de la aeroport şi m-a impresionat profund. Avea 62 de ani şi deşi era din Belgia vorbea o spaniolă perfectă. Când i-am auzit povestea am rămas înmărmurit. De vârsta mamei mele, această doamnă călătorise în ultimii 7 ani prin America de Sud, inclusiv în Brazilia şi alte ţări despre care auzisem orice, dar că ar fi sigure nu. În 6 din aceşti 7 ani călătorise singură şi iat-o aici, în faţa mea, nevătămată, zâmbitoare şi fericită.

Un singur lucru am vrut să o întreb, o întrebare ce îmi răsuna în urechi, una pe care o auzisem de la multe prietene şi la care nu ştiam să răspund:

- Nu ţi-e teamă să călătoreşti de una singură prin lume? €

- Tengo cuidado, mi-a spus după un moment de gândire. Am grijă . Atât. Acceptase deci că teamă de necunoscut şi pericolul pot fi combătute doar prin curaj şi mai multă grijă. 

Dacă vrei să călătoreşti învaţă să treci peste teamă. Iar teamă ţi-e, în general, de oameni.

 

Iar oamenii sunt buni

Fanii ştirilor de la ora 5 vor comenta cu satisfacţie personală că nu e aşa. Da dragilor, sunt şi oameni răi pe lumea asta sau, mai degrabă, oameni care au nişte motive, înţelese de ei, pentru care fac rău, voluntar sau nu. Însă realitatea este că majoritatea oamenilor sunt buni. Dacă mergi acolo, afară, în lume, cu gând bun vei găsi oameni care abia aşteaptă să te ajute, care îţi vor binele, care te vor găzdui, hrăni sau descurca din problemele cu care eşti încurcat.

Vei găsi oameni cu suflet curat care n-au nici o dorinţă să îţi facă rău chiar dacă, poate, şi-ar dori să aibă banii tăi sau frumuseţea ta. Încearcă să pleci de la premiza că oamenii sunt buni şi vei găsi ceea ce îţi imaginezi. Funcţionează şi invers, mă tem.

Şi în final…

Sigur, poţi să îţi spui că tu nu poţi şi că nu se aplică în cazul tău. Ai copii, eşti fată singură, n-ai experienţă, vrei într-o ţară prea periculoasă, e noapte. Scuze care îţi oferă o falsă siguranţă sunt destule şi pentru fiecare din ele există un om, undeva, exact ca tine, căruia nu-i mai este frică. Un om care trăieşte experienţa pe care ţi-o doreşti tu, fără scuze.   Şi nu pentru că are mai mulţi bani sau mai mult curaj, ci pentru că într-o pauză de cafea sau la un stop în trafic a decis că frica nu va mai fi o scuză. Niciodată.

 

Nu există alb sau negru în povestea asta. E o zonă gri, expusă la păreri diverse. Însă data viitoare când spui că un loc este periculos, că o anumită aventură nu e sigură, gândeşte-te puţin la ce înseamnă siguranţa.

Dacă e să-ţi fie rău, poate să-ţi fie şi acasă. Şi atunci, de ce să nu călătoreşti?

 

 

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

*Fotografii de Phil Gold şi Jade Stoner.

« « Ce sa iei cu tine in orice roadtrip (P)| Localnic în India (ep. 3)- Haos organizat. Cum să conduci în traficul din India. » »