Prima dată în Cambodgia: ce am văzut, ce am simțit și ce am învățat

Articol de Lavinia Nistor

Știam prea putine lucruri despre Cambodgia înainte să o vizităm, însă turul de 10 zile pe care l-am făcut aici ne-a învățat mai multe decât orice lecție de istorie si civilizație.

Am străbătut Cambodgia de la nord la sud într-o călătorie care ne-a trecut treptat de la extaz, la vederea complexului Angkor Wat, la puțină agonie rătăcită în capitala Phnom Penh și iar la încântare în paradisul terestru din Koh Rong.

Ca pregătire pentru o călătorie în Cambodgia v-aș recomanda atât: să veniți cu inimă deschisă.

Cambodgia este o țara frumoasă cu un trecut dureros, printre care un genocid atroce din vremea khmerilor roșii. Este o țara plină de contraste și culori unde veți cunoaște atât traficul haotic asiatic, căldura excesivă, hărțuirile tuk-tukistilor, mizeria cât și zâmbetele calde ale unei culturi diferite și poate cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum. Nu vă recomand Cambodgia dacă sunteți în căutare de confort și sejur all-inclusive, însă v-o recomand cu încredere ca o călătorie inițiatică în Asia.

Pentru noi a început așa…

Drumul spre Angkor Wat

Am plecat din Bangkok spre Siem Reap dimineața cu un autobuz de tipul ratelor românești de prin anii ’90, cu perdeluțe cu trandafiri și ciururași la geam și muzică tailandeză la maxim. Distracția s-a terminat când am ajuns la vama cu Cambodgia unde a trebuit să schimbăm bus-ul cu unul mai puțin sofisticat, să stăm la o coadă ca “pe vremuri” pentru vize și să trecem, la propriu, granița pe jos.

N-am mai văzut niciodată o diferență atât de mare între granițele unor țări invecinate. În timp ce thailandezii te organizau civilizat la coadă într-o clădire modernă cu aer condiționat, la Cambodgieni viza (care costă $30) se ia de la un ghișeu-dispensar unde vameșii te roagă deloc discret să le donezi și lor 100 de Thai Baht de o bere , dacă se poate. Iei ștampila cambodgiană (nu că n-ai fi putut trece lejer granița pe jos fără să te întrebe nimeni nimic) și mergi printre căruțe , tuk-tuk-uri și copii în fundul gol să-ți continui călătoria, de data asta cu un autobuz cambodgian pe șosele care numai cu asta nu semănau.

Și am ajuns la Angkor Wat

Mi-e greu să descriu în cuvinte câte emoții te cuprind când vezi un asemenea loc și nu exagerez când spun că este probabil cel mai impresionant obiectiv pe care l-am văzut până acum în explorările noastre. Merită orele petrecute pe bus ca să ajungi acolo, merită chiar și oboseala, căldura și trezitul la 4 dimineața ca să prinzi răsăritul de la 5 dimineața.

Am ajuns acolo pe întuneric , prin spatele complexului în ideea că vom evita gloata de turiști de la intrare și vom prinde răsăritul singuri în templu.Faptul că am ajuns la ora aia a fost poate cea mai inspirată idee pentru că, întradevăr, în templu nu era nimeni, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca într-un documentar Național Geographic în descoperirea Angkor Wat-ului. Începusem să ne gândim că poate în zona aia nu vin turiștii ca 2 ore mai târziu locul să fie împânzit de blitzuri, chinezi și cozi de vizitare. Partea cu răsăritul am planificat-o în schimb cam prost întrucât Angkor Wat este orientat spre vest astfel că unde ne-am cocoțat noi n-am prea văzut soarele, însă lumina ce cade pe templu la orele dimineții este absolut minunată și merită tot efortul.

Care-i treaba cu Angkor Wat ăsta…

Angkor Wat este cel mai important parc arheologic din sud-estul asiatic și reprezintă mărturia existenței unei civilizații impresionante și a celui mai mare oraș pre-industrial din lume. Imaginați-vă un oraș destul de sofisticat, cu peste un milion de locuitori, cândva în secolul 12 d.Hr.

Este și UNESCO World Heritage site din ‘92, program prin care sunt protejați 400 km pătrați de teritoriu, impresionantele temple și monumente, simbolurile și decorațiunile și sistemul hidraulic foarte complex. Intrarea pentru o zi costă $20 de dolari, iar un pass pentru 3 zile este $40.

Templul principal, cel mai mare și mai impresionant, care apare în toate pozele, a fost de-a lungu timpulul templu hindus, apoi buddhist, apoi hindus, apoi iar buddhist și are o istorie fascinantă.

Pentru a vizita tot complexul ai ca opțiuni tuk-tuk, biciclete sau motorete cu șofer (nu poți închiria scuter in Siem Reap, dar poți veni cu el din altă parte). Majoritatea șoferilor de tuk-tuk îți vor propune două tururi, unul scurt de aproximativ $14 la cele mai vizitate temple, și unul lung $17-$20 (care merită pentru că te duce la templele mai îndepărtate unde sunt mai puțini turiști).

Ținând cont că soarele ardea destul de puternic am ales un tuk-tuk ca să ne mai bată puțin vântul , să fie mai ușor să tot oprim și pentru a ne bucura mai bine de tot ceea ce vedeam pe traseu. A fost o alegere bună întrucât o vizită la un templu pe o căldură de 40+ grade este destul de obositoare iar distanțele între temple sunt în general generoase. Am vizitat temple pe parcursul a 2 zile , deși ca să vezi tot complexul cred că îți trebuie cam o săptămână în Siem Reap.

Cele mai importante temple, reprezentative din punct de vedere arhitectural și pline de semnificații simbolice, sunt Angkor Wat (cel mai vizitat) , Bayon (templul cu fețele gigantice ale regilor budisti), Preah Khan și Ta Prohm (templele în care natura și-a reintrat în drepturi).

Vă recomand să vă faceți timp o dată în viața asta să ajungeți să vedeți Angkor Wat-ul.

Un stop in capitala Phnom Penh.

Următoarea destinație din traseul nostru a fost capitala Phnom Penh. Haosul și agitația de pe străzi ne-au adus aminte considerabil de India, însă canicula, aglomerația de tarabe, tuk-tuk-uri și mizeria ne-au făcut să ne dorim rapid să schimbăm peisajul. Capitala ne-a oferit însă o lecție importantă de istorie a Cambodgiei, o istorie tristă a unuia dintre cele mai dure și sângeroase regimuri comuniste din lume. Acum 40 de ani mai mult de un sfert din întreaga populație a țării a fost exterminată, iar martorul acestei perioade este locul unde au fost uciși cei mai mulți dintre ei, numit acum Killing Fields (Câmpiile Morţii), pe care il puteți vizita lângă Phnom Penh.

Scopul khmerilor roşii era acela de a reconstrui Cambodgia din temelii, absolut toţi cetăţenii să participe doar în proiecte rurale alături de respingerea oricărei influenţe occidentale,interzicerea educației si a practicilor religioase. În acele timpuri, în Cambodgia erau împuşcaţi inclusiv cei care ştiau o limbă străină, ba chiar şi oamenii care purtau ochelari de vedere sau râdeau şi plângeau în public. Regimul Khmerilor Roşii condus de Pol Pot a împletit ideologiiile extremiste cu animozităţile etnice şi dispreţul diabolic faţă de fiinţa omenească pentru a da naştere la represiune, dezastru umanitar şi nenumărate crime.

Cum este și cum se simte capitala Cambodgiei

Totodată în Phomh Penh ne-a încântat să găsim Piața de Noapte (Night Market) unde am putut degusta o serie de delicatese locale (printre preferatele noastre: Amok- curry cu suc de nucă de cocos servit în recipientul natural lucrat din frunze de palmier, Fried Ice Cream și sucul de trestie). În mijlocul tarabelor cu mâncare sunt întinse covoare în stilul arăbesc (papucii la intrare) unde îți poți savura cina pe jos, la propriu, alături de localnici.

După zilele de toropeală petrecute aici experiența unui tradițional masaj khmer a mers de minune. Recomand ca un MUST al experienței cambodgiene și sincer față de strechingul thailandezilor, masajul khmer aduce mult mai mult cu ideea de “masaj-uiți de tine” pe care o așteptam în Asia.

Cambodgia este o țară a contrastelor și trebuie să recunosc că în Phnom Penh am avut de multe ori senzația că scenele din jur sunt cumva regizate. Hoteluri luxoase față în față cu vânzători ambulanți de pește, Porsche la stop lângă tuk-tuk-uri, copii goi alergând printre terasele cu vedere la râu unde vesticii servesc cina, precum și faptul că se vorbește franceză și engleză și se plătește în dolari (inclusiv la bancomate poți extrage numai dolari) fac din Cambodgia o destinație fascinantă și unică în felul ei.

Însă după atâta agitație în jur și povești tragice, vroiam altceva, ceva mai relaxant, în mijlocul naturii unde timpul nu se mai măsoară în minute și ore fixe, unde mintea stă pe loc și sufletul înflorește. Din fericire Cambodgia are și așa ceva in litoralul din sud, Sihanoukville și insulele din Golful Thailandei.

Welcome to Paradise

Astfel am ajuns în Koh Rong, cea mai mare insulă a Cambodgiei, un adevărat paradis terestru, cea mai frumoasă insulă pe care am avut ocazia să o vedem până acum în explorările noastre. Junglă 90% din insulă (încă), nisip alb și fin gen Maldive, apa “crystal clear”, oameni frumoși și doar câteva cazări disponibile, deși chemarea turistică începe să se resimtă și aici prin nenumăratele construcții la care se lucrează de zor pe unele din plajele unde doar crabii sunt localnici.

Concluzii

Între plimbări prin junglă, snorkeling, somn de prânz în hamac, bălăceală, fresh-uri de mango și nucă de cocos am reușit să ne punem gândurile în ordine și să tragem câteva concluzii:

OAMENII. O lecție importantă în Cambodia am primit-o de la oamenii ei. Deși au avut ani de război, genocid, sărăcie și orori cambodgienii sunt printre cele mai generoase, calde și umile nații pe care le-am cunoscut. Nu ai cum să nu fii cucerit de mulțimea de zâmbete care te întâmpină, iar deschiderea și bucuria oamenilor este molipsitoare . Să mai spun că pentru a mulțumi cuiva e suficient să răspunzi prin calm și un zâmbet?

Cambodgienii sunt recunoscători pentru ceea ce au, sunt iertători și toleranți. Deși săraci material privirile lor sunt calde și mereu “puse pe șotii”. Poate că și învățăturile buddhiste își spun cuvântul și îi ajută să trăiască frumos, însă totodată urmărindu-i, mi-am reamintit de frumusețea lucrurilor mărunte si de fericirea simplă și necondiționată ce se regăsește permanent în noi.

SĂRĂCIA. Situațiile mai puțin “comfy” în care ne-am găsit au fost cele care m-au impactat cel mai mult și totodată cele din care am avut cel mai mult de învățat. Nu cred că trebuie să te ferești de experiențele mai dure, ci să empatizezi și să încerci să înțelegi cultura în care te afli, în cazul Cambodgiei, urmările unui trecut tragic amestecat cu un prezent dătător de speranțe. Pentru că am văzut și alb și negru acum pot spune că iau acasă o variantă îmbunătățită a mea, mai matură, mai umilă și mai recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit de la viață.

O LUME MAI BUNĂ. Sentimentul de neputință pe care l-am resimțit în fața sărăciei oamenilor pe care i-am văzut în Cambodgia m-a făcut să mă întreb ce putem face pentru a schimba starea de fapt. Simplu, clișeic, m-am întrebat: cum putem face o lume mai bună? Ulterior mi-am dat seama că am pus problema greșit. Răspunsul l-am găsit în cuvintele lui Ghandi : “Be the change you want to see in the world”. Schimbarea în lume trebuie să înceapă cu TINE. Schimbarea începe odată cu conștientizarea faptului că ai un rol in imediata vecinătate, că poți schimba ceva și acel ceva ești TU însuți.

Nu îi poți schimba pe cei din jurul tău dar te poți schimba pe tine, și singura formă de a te schimba pozitiv este din interior. Interiorul tău. Trăiește cu cea mai bună variantă ta. Ai grijă de tine și caută să fii mai mult decât un ajutor pentru ceilalti, un exemplu de a trăi, o sursă de inspirație pentru cei din jur si doar așa vei putea crea valuri de posibilități exponențiale în jur.

Odată ce tu te schimbi și lumea din jurul tău va începe să se schimbe. Puțin cu puțin, de la invidid la invidid. Așa putem avea schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

–

Dacă ți-a plăcut textul urmărește-o pe Lavinia și pe Instagram.