Suntem fiinte sociabile si ceva mai fericite cand avem prieteni cu care sa stam la taclale.

Ei bine, atunci cand calatoresti singur (sau chiar si in cuplu) sau cand te muti intr-un loc total nou, poti crede ca este greu sa iti faci noi prieteni, insa nu e chiar asa. Daca gandesti un pic creativ si faci un pic efort, vei descoperi destule metode prin care sa cunosti oameni interesanti.

Uite cum credem noi ca poti sa iti faci prieteni cand esti in strainatate:

1. Practica sau invata un sport (preferabil de echipa)

Apuca-te de un sport precum tenis, baschet, catarare, hiking, diving, surf, snowboard, schi, yoga, etc. Cand te muti intr-un loc nou ia lectii si incearca sa mergi la tot felul de evenimente legate de acest sport. Astfel, vei interactiona inevitabil cu oameni noi cu care ai din prima ceva in comun.

2. Invata sa dansezi

Nu e de tine? Nu zice asta pana nu ai incercat unul din zecile de tipuri de dans pe care poti sa le exporezi. Eu am incercat tango si salsa pana sa ajung la lindy hop si charleston si sa vad ca imi place mai mult ca celelalte doua.

Pentru aproape fiecare tip de dans exista o comunitate locala (si un grup de Facebook) care organizeaza petreceri. Diferenta fata de alte tipuri de petreceri este ca dansand vei interactiona foarte usor cu ceilalti oameni si ca iti va fi mult mai usor sa mergi singur/a la un astfel de evenimente. Chiar si bariera de limba este mult mai usor de trecut cand poti sa inviti pe cineva la dans.

 3.  Mergi la cursuri/workshop-uri/conferinte

Sigur ai interese sau ai o lista cu pasiuni carora vrei sa le dedici mai mult timp. Acum e timpul.

Fie ca vrei sa incerci pictura, desen tehnic, programare, public speaking sau chiar meditatie, perioada in care esti intr-un loc total nou in care nu cunosti pe nimeni este momentul perfect sa incepi un curs. Vei cunoaste cel putin o persoana noua, cea care iti preda noua materie, dar cu siguranta vei gasi prilej de a interactiona si cu alti colegi de curs.

4. “Fura” prietenii prietenilor tai

Pe principiul “love is all around” si mai si ajunge la toata lumea, ca nu e limitata, prietenii prietenilor tai pot deveni si prietenii tai.

Daca ai macar un prieten sau o cunostinta in locul in care te-ai mutat, roag-o sa iti prezinte cativa din prietenii sai. Mergi la evenimente sau petreceri cu acea persoana si cand ti se prezinta cineva nou incearca sa te imprietenesti (vorbim mai tarziu despre cum poti face asta).

Chiar daca nu cunosti pe nimeni in locatia noua, poti sa iti intrebi prietenii daca stiu ei oameni in zona respectiva cu care ai putea sa iesi la o cafea.

5. Voluntariaza-te

Oportunitatile de voluntariat difera in functie de tara, dar poti sa te interesezi ce este disponibil la tine in zona. Exista vreun centru de ajutor pentru animale, pentru oamenii strazii sau pentru copii? Mergi acolo si ofera ajutorul tau. Cu siguranta vei cunoaste persoane noi si interesante.

 6. Mergi la evenimente

Din punctul meu de vedere, una din cele mai bune modalitati de a cunoaste oameni noi este sa mergi la diferite evenimente. Nu ma refer la petreceri, ci la intalniri de grup, seminarii, conferinte, prezentari, intalniri de socializare, adica genul de intalniri unde poti sta si de vorba cu oamenii.

O idee este sa folosesti folosesti Facebook Events unde in afara de evenimentele la care ai fost invitat, poti descoperi noi evenimente disponibile in zona in care esti.

Daca nu ai cont de Facebook si vrei sa-ti faci prieteni noi cred ca ar fi indicat sa ai macar un cont cu cateva informatii de baza acolo pentru a putea folosi puterea acestei retele.

7.  Lucreaza din spatii de coworking

Daca esti digital nomad si lucrezi online, mergi macar o zi la un coworking space si lucreaza de acolo. O sa mai fie acolo si alti oameni cu care poti sta la o cafea.

8.    Intra in vorba cu barmanii, chelnerii, ghizii, vanzatorii, etc.

Este jobul lor sa vorbeasca cu tine asa ca profita putin de asta.

Lor le poti cere cateva informatii legate de ce sa vezi in zona sau unde poti gasi un anumit tip de evenimente. Sau poti sa le spui ca te-ai mutat recent in zona, nu cunosti pe nimeni si sa-i intrebi daca au vreo sugestie.

Daca esti mai timid/a incearca sa fii un client fidel al catorva restaurante sau cafenele. Daca revii des vei fi observant de catre chelneri sau managerii de locatie si bagat in seama, de obicei. J

  9. Organizeaza evenimente

Nu ma refer la petreceri extravagante cu sute de invitati. Este suficient sa te gandesti la o tema, sa gasesti o locatie, sa faci un eveniment pe Facebook si sa inviti lume. Organizeaza intalniri de socializare, No Small Talk events, intalniri de Language Exchange, de vizionat filme impreuna, de teatru si improvizatie, de muzica. Practic, de absolut orice poti face cu prietenii. It works.

10.  Invata putin din limba locala

Mergi la lectii de limba sau invata pe cont propriu putin din limba locala. Te va ajuta foarte mult la a socializa cu oamenii noi pe care ii cunosti si la a “sparge gheata.” In plus, la astfel de lectii de limba de grup poti face cunostinta cu colegii tai.

11.  Foloseste Tinder sau ceva similar

N-am ce sa explic foarte mult la acest capitol, dar am zis sa-ti aduc aminte si de optiunea asta. O alta aplicatie buna, care nu este de dating, este Travello.

12.  Ia-ti un caine dragut

Pe langa faptul ca iti ofera companie si iubire este un mod excelent de a intra in vorba cu oamenii. Ajuta sa ai un caine dragut, dar probabil ca merge si daca ai un caine hidos (dar pe care il iubesti nespus).  Daca ai deja un caine, ia-l cu tine in calatorie.

Treaba asta am inteles ca functioneaza la fel de bine (sau mai bine) cu copii.

13.  Fii o persoana de treaba, interesanta si prietenoasa.

 Unii dintre noi nu sunt extrovertiti sau super buni din start la a socializa. I know, I’ve been there. Iti recomand sa citesti carti precum Never Eat Alone, How to Win Friends and Influence People sau alte carti de acest gen. Mergi la cursuri de teatru sau de public speaking si iesi putin din zona de confort.

Tine minte ca aproape toata lumea se simte la fel de inconfortabil ca si tine cand vine vorba de a vorbi cu cineva nou, dar dupa ce se sparge gheata si ceilalti s-ar putea sa fie recunoscatori ca au cu cine sa vorbeasca.

Mi s-a intamplat de multe ori sa incep o conversatie cu cineva care parea mutulica pentru ca apoi sa nu-l mai opresc din vorbit.

14.  Reach Out

Cea mai buna modalitate de a “te baga in seama” este sa incerci sa oferi ajutor sau suport unei persoane pe care vrei sa o cunosti.

Este un principiu valabil in absolut orice domeniu. Vrei un mentor sau vrei sa ai ocazia sa furi meserie de la cineva mai priceput decat tine? Ofera-te sa  dai o mana de ajutor (free) la orice are nevoie acea persoana. Te vei face instant remarcata din marea de oameni care vin din start cerand ceva, chiar daca acel ceva este doar timp sau un sfat.

Chiar daca nu simti ca ai ceva de oferit macar invita persoana respectiva la o cina sau la un pranz la un restaurant bun. Toata lumea trebuie sa manance, nu?

15.  Intra in grupurile de Facebook ale comunitatilor locale

Uneori un simplu update pe Facebook in care explicit ca te-ai mutat intr-un loc nou poate sa faca minuni.  Intra pe grupurile de digital nomads sau de calatori din locatia ta. Poti incerca si NomadList, una din comunitatile astea de Nomads sau caut Meetup-urile din zona ta.  Sau cauta grupuri locale dedicate profesiei tale si afla ce evenimente se organizeaza.

Ajuta si sa postezi pe Instagram cu hastag-ul locatiei tale sau sa urmaresti aceste hastag-uri si a comenta la pozele calatorilor zona (ex. #srilanka sau #venicetravel).

Poti posta si pe grupul nostru, Partener de calatorie, unde sunt deja peste 14000 de membri.

16.  Stai si la hosteluri

Nu te izola in hoteluri si apartamente de pe AirBnb. Incearca sa mergi si in hosteluri si sa stai prin zona comuna sau la guesthouse-uri unde poti interactiona cu proprietarii.

Hostelurile organizeaza de obicei si evenimente, excursii sau pub crawls care sunt oportunitati excelente de a cunoaste oameni.

17.  Baga-te in seama cu oamenii din jurul tau

 Zambeste, fii open-minded, fa contact vizual si fa primul pas. Cere sfaturi despre locatia in care calatoresti, cere oamenilor sa te ajute sa iti faci o poza sau cere indicatii in loc sa te uiti tot timpul pe GPS. Incearca sa oferi la randul tau informatii, sa dai sfaturi utile si sa ajuti oameni in situatii dificile, atunci cand este cazul.

Incearca sa nu judeci oamenii dupa aparente si sa vorbesti cu aproximativ oricine. Ai de invatat ceva de la orice om.

Gaseste un punct comun sau ceva pe baza caruia sa faci un compliment sau sa pui o intrebare (un tricou mai special, o bratara, o camera foto, un ceas, etc.) si gata, ai si inceput o conversatie.

Daca ai purtat o conversatie reusita cu cineva, cand vine momentul ca aceasta sa se incheie, propune sa faceti schimb de contacte, sa va continuati calatoria impreuna sau sa va vedeti cu alta ocazie la o cina sau la o cafea.

Alte idei?

Haideti sa marim lista asta ca sa oferim solutii cat mai concrete celor care calatoresc.

Posteaza un comentariu sau trimite ne un email cu sugestiile sau experientele tale.

Tu cum iti faci prieteni noi cand calatoresti?

Am petrecut o luna in Penisula Yucatan din Mexic, strabatand-o in lung si in lat, si tot n-am vazut tot, dar am ajuns la concluzia ca este o destinatie superba de calatorie si ne-am gandit sa impartasim cateva sfaturi si putin din experienta noasta.

Cum a fost si ce am facut pe acolo poti vedea in filmulet, iar mai jos vei gasi si cateva sfaturi si recomandari.

Tips & Tricks pentru Penisula Yucatan

- Se gasesc zboruri avantajoase prin  Condor, companie de linie destul de ok. Noi am gasit Bucuresti-Cancun cu escala in Munich si am dat cam 340 de euro pe un bilet dus luat cu 2 saptamani inainte, cu bagaje de cala incluse.

- Poti sa iti cumperi ieftin o cartela cu Internet 3G/4G, operatorul recomandat  si cu cea mai bun acoperire fiind Telcel. Noi am luat Movistar si a fost ok, desi in afara oraselor nu aveam semnal cum ne-am fi dorit. Verifica inainte daca iti merge telefonul pe frecventa din Mexic pe http://frequencycheck.net  (ale noastre nu erau compatibile asa ca aveam doar EDGE si nu 3G).

- Aproape peste tot poti sa mergi cu autobuzul. Gasesti preturi si trasee pe http://www.ado.com.mx .  Fiecare oras are o autogara ADO, aceasta fiind compania cea mai mare, confortabila si cunoscuta de transport din zona. Preturile variaza, dar nu sunt mari si se pot cumpara bilete si online. In autobuze este, de obicei, super frig de la aerul conditionat, chiar daca afara sunt 30 de grade afara, asa ca ia-ti si un hanorac sau o patura cu tine.

- La cazare trebuie sa dai peste $40/noapte pe camera daca vrei sa stai ok. Poti gasi si cu $20-$25/seara camera, dar mai faci niste compromisuri. Sunt destule hosteluri pentru cei care calatoresc singuri cu preturi de $10-$15 pe seara/pat. Preturile la cazare sunt usor negociabile, mai ales daca stai mai multa vreme, dar nu trag de tine ei, trebuie sa intrebi tu.

- Am folosit cu succes AirBnB prin mai multe locuri, in special in Cancun unde am gasit cazare buna asa. Am gasit cazare si walk-in, dar de obicei am gasit camere mai ok si cu mai putin efort rezervand pe AirBnb sau pe Booking.com.

-  Taxi-urile sunt ieftine, dar ai grija sa negociezi putin. Ajuta mult daca vorbesti ceva spaniola, vei primi preturi mai bune.

-  Poti plati cu cardul in destul de multe locuri si sunt bancomate la tot pasul.

Cum e cu mexicanii astia?

- Mexicanii (mai ales mayasii) sunt foarte prietenosi, curiosi si primitori, dar si isi vad de treaba. In Peninsula Yucatan te descurci cu limba engleza, dar ajuta daca stii spaniola.  In Yucatan se vad clar trasaturile specifice ale mayasilor si in unele sate izolate inca se mai vorbeste maya.

- Mancarea nu este asa picanta, daca nu cumva pui sosurile pe care ti le dau ei cu orice comanzi.

-  Sunt mariachi in fiecare restaurant si de obicei nu sunt platiti de patronul localului, ci asteapta tips de la cei care mananca sau beau ceva in local. O sa vezi mariachi si pe strada, pe feribot sau in autobuz, lucru care adauga la farmecul local.

-  Daca iti place guacamole, ai nimerit unde trebuie, este in absolut orice. Mexic e cel mai mare exportator de avocado.

- Senzatia este ca 80% din turistii de aici sunt americani si nu cred ca e doar o senzatie, se simte puternic influenta culturala a americanilor.

-  Multi mexicani au fost in America sau chiar au lucrat acolo cativa ani, dar nu stiu o boaba de engleza.

- Orice tur organizat este destul de scump si preturile sunt in dolari.

- Sa inchiriezi un scuter este minim $25/zi, de 5 ori mai mult ca in Asia. Sa inchiriezi o masina te va duce $30-40 pe zi si e o varianta buna daca vrei sa ajungi usor in anumite zone in care cu autobuzul e mai dificil  (precum Las Coloradas – lacul roz sau Rio Lagartos).  Benzina este foarte ieftina, dar evident ca ei o sa se planga ca e scumpa.

- In 90% din cazarile in care am stat (cu exceptia resorturilor de fite) era galagie intr-un fel sau altul. Geamurile sunt subtiri si mereu se gaseste cate un mexican sa bata cu ciocanul in ceva. Sau e vreo discoteca aproape. Ar fi bune niste dopuri de urechi.

-  Chiar si cand e frig, e cald. Cand am fost noi (ianuarie-februarie) era o perioada fooooarte friguroasa pentru ei si erau 24-25 de grade ziua si minima absoluta a fost de 14 grade noaptea.  Vara este foarte cald.

-   Peninsula Yucatan pare foarte sigura. Este politie peste tot si n-am simtit nimic dubios. Foloseste bunul simt, ai grija de lucrurile tale si o sa fii ok.

-  N-am facut nici un vaccin, dar e bine sa ai spray contra tantarilor pentru ca in unele zone (mai ales in insule) sunt destul de agresivi.

-  Mergi la cenote, sunt fascinante si un pic scary.  In Peninsula Yucatan sunt peste 5000 de astfel de cenote in care poti sa intri, sa inoti, sa faci snorkeling sau diving. Pretul de intrare variaza.

- Daca mai pui 250 de euro si iti iei un bilet dus-intors  Cancun – Havana (Cuba) si poti sa mergi si in Cuba.

-  N-am platit viza (on arrival) la intrare si nici taxa de iesire din Mexic (informatie valabila in martie 2016).

Ce am vizitat noi?

- Cancun – Orasul nu este cine stie ce, dar este interesant. Este mai avantajos sa iti iei cazare aici si sa mergi la plaja in zona hotelera (autobuzul este 11 pesos) decat sa te cazezi direct in zona hotelera, desi aici e mai animat, mai aproape de apa si te poti bucura de niste privelisti cel putin interesante.

- Isla Mujeres – Se ajunge cu feribotul din Cancun in 30 de minute. Culoarea apei este incredibila, dar in apa nu o sa vezi prea multe pentru ca turismul excesiv a dus la distrugerea coralilor. Este destul de turistica insula si ai acces la plaja mai mult prin resorturi. Merita vizitata, insa asteapta-te la preturi umflate.

- Isla Holbox - Mai la nord de Cancun si mai greu accesibila, Isla Holbox este, se spune, cum era Tulum acum 10 ani, un fel de Vama Veche asa. Trebuie sa iei autobuz pana in Chiquila si apoi un feribot sau o barca pentru a ajunge pe insula. Gasesti cazari incepand de la $20/ noapte (pentru ceva basic) pana la $100/noapte pentru ceva de semi-lux. Plaja de aici e superba si daca mergi vara ai sansa sa inoti cu manta rays si rechini balena, o experienta unica. Internetul este decent, dar destul de lent.

- Tulum Pueblo – Este un orasel destul de viu in care se construiesc cu spor noi locuri de cazare. Preturile sunt mai ok decat in Tulum Playa, dar esti la 10 minute cu masina de plaja.  (cazare ok la Hotel Addy – 500 mxn/noapte cu mic dejun si internet bunicel). Ne-a placut foarte mult Gran Cenote la care am ajuns tot cu bicicleta.

- Tulum Playa  – Unde am ajuns cu bicicletele (cam 30 de minute de biciclit din Tulum Pueblo). Este langa ruinele mayase si se intinde pe zeci de kilometri, incluzand o rezervatie naturala. Cazarile de aici pornesc de la $60/camera/noapte pentru ceva basic, dar privelistea merita, cred.

- Puerto Morelos – un orasel mic, dragut si romantic cu apa ca in filme. Am stat putin, dar ne-ar fi placut sa mai stam. Si in Puerto Morelos si in Cancun am vazut kitesurferi, pentru cine e interesat.

- Bacalar - La aproximativ 3 ore de Tulum cu autobuzul. Un loc foarte linistit, laguna este intr-adevar foarte frumoasa, mai ales cand este soare, dar pe noi nu ne-a impresionat extrem de tare. As recomanda maxim 3 zile aici, poate chiar 2.

- Valladolid - Un orasel destul de pitoresc si linistit la cam 2 ore de Tulum si 3 ore de Cancun. Destul de aproape de Valladolid sunt Cenote Samula si Xkeken la care poti ajunge cu taxi-ul sau cu bicicleta, ambele merita vazute.

- Chichen Itza – Poti ajunge usor din Tulum sau Valladolid si merita sa stai o zi sa te plimbi printre ruine. Ia un ghid sau citeste inainte despre istoria locului (desi nimeni nu stie ce s-a intamplat exact) ca sa intelegi mai multe.

Per total ne-a placut foarte mult in Mexic si cred ca o sa ne mai intoarcem. Daca ai intrebari, te rog sa le pui intr-un comentariu.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook sau Instagram şi abonează-te la newsletter.

Articol de Lavinia Nistor 

Știam prea putine lucruri despre Cambodgia înainte să o vizităm, însă turul de 10 zile pe care l-am făcut aici ne-a învățat mai multe decât orice lecție de istorie si civilizație.

Am străbătut Cambodgia de la nord la sud într-o călătorie care ne-a trecut treptat de la extaz, la vederea complexului Angkor Wat, la puțină agonie rătăcită în capitala Phnom Penh și iar la încântare în paradisul terestru din Koh Rong.

Ca pregătire pentru o călătorie în Cambodgia v-aș recomanda atât: să veniți cu inimă deschisă.

Cambodgia este o țara frumoasă cu un trecut dureros, printre care un genocid atroce din vremea khmerilor roșii. Este o țara plină de contraste și culori unde veți cunoaște atât traficul haotic asiatic, căldura excesivă, hărțuirile tuk-tukistilor, mizeria cât și zâmbetele calde ale unei culturi diferite și poate cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum. Nu vă recomand Cambodgia dacă sunteți în căutare de confort și sejur all-inclusive, însă v-o recomand cu încredere ca o călătorie inițiatică în Asia.

Pentru noi a început așa…

Drumul spre Angkor Wat

Am plecat din Bangkok spre Siem Reap dimineața cu un autobuz de tipul ratelor românești de prin anii ’90, cu perdeluțe cu trandafiri și ciururași la geam și muzică tailandeză la maxim. Distracția s-a terminat când am ajuns la vama cu Cambodgia unde a trebuit să schimbăm bus-ul cu unul mai puțin sofisticat, să stăm la o coadă ca “pe vremuri” pentru vize și să trecem, la propriu, granița pe jos.

N-am mai văzut niciodată o diferență atât de mare între granițele unor țări invecinate. În timp ce thailandezii te organizau civilizat la coadă într-o clădire modernă cu aer condiționat, la Cambodgieni viza (care costă $30) se ia de la un ghișeu-dispensar unde vameșii te roagă deloc discret să le donezi și lor 100 de Thai Baht de o bere , dacă se poate. Iei ștampila cambodgiană (nu că n-ai fi putut trece lejer granița pe jos fără să te întrebe nimeni nimic) și mergi printre căruțe , tuk-tuk-uri și copii în fundul gol să-ți continui călătoria, de data asta cu un autobuz cambodgian pe șosele care numai cu asta nu semănau.

Și am ajuns la Angkor Wat 

Mi-e greu să descriu în cuvinte câte emoții te cuprind când vezi un asemenea loc și nu exagerez când spun că este probabil cel mai impresionant obiectiv pe care l-am văzut până acum în explorările noastre. Merită orele petrecute pe bus ca să ajungi acolo, merită chiar și oboseala, căldura și trezitul la 4 dimineața ca să prinzi răsăritul de la 5 dimineața.

Am ajuns acolo pe întuneric , prin spatele complexului în ideea că vom evita gloata de turiști de la intrare și vom prinde răsăritul singuri în templu.Faptul că am ajuns la ora aia a fost poate cea mai inspirată idee pentru că, întradevăr, în templu nu era nimeni, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca într-un documentar Național Geographic în descoperirea Angkor Wat-ului. Începusem să ne gândim că poate în zona aia nu vin turiștii ca 2 ore mai târziu locul să fie împânzit de blitzuri, chinezi și cozi de vizitare. Partea cu răsăritul am planificat-o în schimb cam prost întrucât Angkor Wat este orientat spre vest astfel că unde ne-am cocoțat noi n-am prea văzut soarele, însă lumina ce cade pe templu la orele dimineții este absolut minunată și merită tot efortul.

Care-i treaba cu Angkor Wat ăsta…

Angkor Wat este cel mai important parc arheologic din sud-estul asiatic și reprezintă mărturia existenței unei civilizații impresionante și a celui mai mare oraș pre-industrial din lume. Imaginați-vă un oraș destul de sofisticat, cu peste un milion de locuitori, cândva în secolul 12 d.Hr.

Este și UNESCO World Heritage site din ‘92, program prin care sunt protejați 400 km pătrați de teritoriu, impresionantele temple și monumente, simbolurile și decorațiunile și sistemul hidraulic foarte complex. Intrarea pentru o zi costă $20 de dolari, iar un pass pentru 3 zile este $40. 

Templul principal, cel mai mare și mai impresionant, care apare în toate pozele, a fost de-a lungu timpulul templu hindus, apoi buddhist, apoi hindus, apoi iar buddhist și are o istorie fascinantă.

Pentru a vizita tot complexul ai ca opțiuni tuk-tuk, biciclete sau motorete cu șofer (nu poți închiria scuter in Siem Reap, dar poți veni cu el din altă parte). Majoritatea șoferilor de tuk-tuk îți vor propune două tururi, unul scurt de aproximativ $14 la cele mai vizitate temple, și unul lung $17-$20 (care merită pentru că te duce la templele mai îndepărtate unde sunt mai puțini turiști).

Ținând cont că soarele ardea destul de puternic am ales un tuk-tuk ca să ne mai bată puțin vântul , să fie mai ușor să tot oprim și pentru a ne bucura mai bine de tot ceea ce vedeam pe traseu. A fost o alegere bună întrucât o vizită la un templu pe o căldură de 40+ grade este destul de obositoare iar distanțele între temple sunt în general generoase. Am vizitat temple pe parcursul a 2 zile , deși ca să vezi tot complexul cred că îți trebuie cam o săptămână în Siem Reap.

Cele mai importante temple, reprezentative din punct de vedere arhitectural și pline de semnificații simbolice, sunt Angkor Wat (cel mai vizitat) , Bayon (templul cu fețele gigantice ale regilor budisti), Preah Khan și Ta Prohm (templele în care natura și-a reintrat în drepturi).

Vă recomand să vă faceți timp o dată în viața asta să ajungeți să vedeți Angkor Wat-ul.

Un stop in capitala Phnom Penh.

Următoarea destinație din traseul nostru a fost capitala Phnom Penh. Haosul și agitația de pe străzi ne-au adus aminte considerabil de India, însă canicula, aglomerația de tarabe, tuk-tuk-uri și mizeria ne-au făcut să ne dorim rapid să schimbăm peisajul. Capitala ne-a oferit însă o lecție importantă de istorie a Cambodgiei, o istorie tristă a unuia dintre cele mai dure și sângeroase regimuri comuniste din lume.  Acum 40 de ani mai mult de un sfert din întreaga populație a țării a fost exterminată, iar martorul acestei perioade este locul unde au fost uciși cei mai mulți dintre ei, numit acum Killing Fields (Câmpiile Morţii), pe care il puteți vizita lângă Phnom Penh.

Scopul khmerilor roşii era acela de a reconstrui Cambodgia din temelii, absolut toţi cetăţenii să participe doar în proiecte rurale alături de respingerea oricărei influenţe occidentale,interzicerea educației si a practicilor religioase. În acele timpuri, în Cambodgia erau împuşcaţi inclusiv cei care ştiau o limbă străină, ba chiar şi oamenii care purtau ochelari de vedere sau râdeau şi plângeau în public. Regimul Khmerilor Roşii condus de Pol Pot a împletit ideologiiile extremiste cu animozităţile etnice şi dispreţul diabolic faţă de fiinţa omenească pentru a da naştere la represiune, dezastru umanitar şi nenumărate crime.

Cum este și cum se simte capitala Cambodgiei

Totodată în Phomh Penh ne-a încântat să găsim Piața de Noapte (Night Market) unde am putut degusta o serie de delicatese locale (printre preferatele noastre: Amok- curry cu suc de nucă de cocos servit în recipientul natural lucrat din frunze de palmier, Fried Ice Cream și sucul de trestie). În mijlocul tarabelor cu mâncare sunt întinse covoare în stilul arăbesc (papucii la intrare) unde îți poți savura cina pe jos, la propriu, alături de localnici.

După zilele de toropeală petrecute aici experiența unui tradițional masaj khmer a mers de minune. Recomand ca un MUST al experienței cambodgiene și sincer față de strechingul thailandezilor, masajul khmer aduce mult mai mult cu ideea de “masaj-uiți de tine” pe care o așteptam în Asia.

Cambodgia este o țară a contrastelor și trebuie să recunosc că în Phnom Penh am avut de multe ori senzația că scenele din jur sunt cumva regizate. Hoteluri luxoase față în față cu vânzători ambulanți de pește, Porsche la stop lângă tuk-tuk-uri, copii goi alergând printre terasele cu vedere la râu unde vesticii servesc cina, precum și faptul că se vorbește franceză și engleză și se plătește în dolari (inclusiv la bancomate poți extrage numai dolari) fac din Cambodgia o destinație fascinantă și unică în felul ei.

Însă după atâta agitație în jur și povești tragice, vroiam altceva, ceva mai relaxant, în mijlocul naturii unde timpul nu se mai măsoară în minute și ore fixe, unde mintea stă pe loc și sufletul înflorește. Din fericire Cambodgia are și așa ceva in litoralul din sud, Sihanoukville și insulele din Golful Thailandei.

Welcome to Paradise

Astfel am ajuns în Koh Rong, cea mai mare insulă a Cambodgiei, un adevărat paradis terestru, cea mai frumoasă insulă pe care am avut ocazia să o vedem până acum în explorările noastre. Junglă 90% din insulă (încă), nisip alb și fin gen Maldive, apa “crystal clear”, oameni frumoși și doar câteva cazări disponibile, deși chemarea turistică începe să se resimtă și aici prin nenumăratele construcții la care se lucrează de zor pe unele din plajele unde doar crabii sunt localnici.

Concluzii

Între plimbări prin junglă, snorkeling, somn de prânz în hamac, bălăceală,  fresh-uri de mango și nucă de cocos am reușit să ne punem gândurile în ordine și să tragem câteva concluzii:

OAMENII. O lecție importantă în Cambodia am primit-o de la oamenii ei. Deși au avut ani de război, genocid, sărăcie și orori cambodgienii sunt printre cele mai generoase, calde și umile nații pe care le-am cunoscut. Nu ai cum să nu fii cucerit de mulțimea de zâmbete care te întâmpină, iar deschiderea și bucuria oamenilor este molipsitoare . Să mai spun că pentru a mulțumi cuiva e suficient să răspunzi prin calm și un zâmbet?

Cambodgienii sunt recunoscători pentru ceea ce au, sunt iertători și toleranți. Deși săraci material privirile lor sunt calde și mereu “puse pe șotii”. Poate că și învățăturile buddhiste își spun cuvântul și îi ajută să trăiască frumos, însă totodată urmărindu-i, mi-am reamintit de frumusețea lucrurilor mărunte si de fericirea simplă și necondiționată ce se regăsește permanent în noi.

SĂRĂCIA. Situațiile mai puțin “comfy” în care ne-am găsit au fost cele care m-au impactat cel mai mult și totodată cele din care am avut cel mai mult de învățat. Nu cred că trebuie să te ferești de experiențele mai dure, ci să empatizezi și să încerci să înțelegi cultura în care te afli, în cazul Cambodgiei, urmările unui trecut tragic amestecat cu un prezent dătător de speranțe. Pentru că am văzut și alb și negru acum pot spune că iau acasă o variantă îmbunătățită a mea, mai matură, mai umilă și mai recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit de la viață.   

O LUME MAI BUNĂ. Sentimentul de neputință pe care l-am resimțit în fața sărăciei oamenilor pe care i-am văzut în Cambodgia m-a făcut să mă întreb ce putem face pentru a schimba starea de fapt. Simplu, clișeic, m-am întrebat: cum putem face o lume mai bună? Ulterior mi-am dat seama că am pus problema greșit. Răspunsul l-am găsit în cuvintele lui Ghandi : “Be the change you want to see in the world”. Schimbarea în lume trebuie să înceapă cu TINE. Schimbarea începe odată cu conștientizarea faptului că ai un rol in imediata vecinătate, că poți schimba ceva și acel ceva ești TU însuți.

Nu îi poți schimba pe cei din jurul tău dar te poți schimba pe tine, și singura formă de a te schimba pozitiv este din interior. Interiorul tău. Trăiește cu cea mai bună variantă ta. Ai grijă de tine și caută să fii mai mult decât un ajutor pentru ceilalti, un exemplu de a trăi, o sursă de inspirație pentru cei din jur si doar așa vei putea crea valuri de posibilități exponențiale în jur.

Odată ce tu te schimbi și lumea din jurul tău va începe să se schimbe. Puțin cu puțin, de la invidid la invidid. Așa putem avea schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

–

Dacă ți-a plăcut textul urmărește-o pe Lavinia și pe Instagram.  

Mă gândesc că deja ți s-a făcut un pic foame sau poftă când ai auzit de mâncare asiatică. Tot conceptul ăsta are o alură exotică, interesantă, apetisantă și este adevărat, o mare parte din preparatele din Asia sunt delicioase, însă experiența de la fața locului este un pic diferită față de cea de la un restaurant exotic din Europa, așa că m-am gândit să îți povestesc puțin cum abordez eu problema.

Să fie clar, ce zic eu aici nu este neapărat o regulă și e fix perspectiva mea de „negurmand”. În al doilea rând, eu mă refer la o experiență autentică în care vrei să mănânci oarecum așa cum o fac localnicii și în care nu mergi (numai) în locuri hiper-mega turistice gen Phuket.

Cu ce să încep? Ah, da:

Picaaaaaaant

În primul rând uită de conceptul tău de picant. Nu valorează nici cât o para chioară în Asia. Chiar dacă acum mănânci picant și te mândrești puțin cu gândul ăsta, probabil că încă nu ai experimentat cum este să plângi cu lacrimi consistente, să te înroșești și să ai impresia că o să îți explodeze buzele și limba dacă nu bei niște apă rapid, însă apa nu este chiar cea mai bună soluție, după cum vom vedea.

Încep cu aspectul asta pentru că mâncarea bună din Asia este și picantă, extrem de picantă, iar în prima fază tot ce simți este iuțeala. Ce să faci? Să reziști cu stoicism.

O să fie un pic șocant, dar sfatul meu este să nu eviți mâncarea de acest gen. Devine mult mai suportabilă după primele 5-10 dăți și după ce te-ai obișnuit cu partea picantă începi să descoperi noi și noi arome și gusturi pe care până atunci poate nu le observai ori pentru că le spălai cu apa ori pentru că erai prea ocupat să plângi.

În plus, mai nimeni nu va înțelege cererea ta de „no spicy” și îți vor pune oricum chili sau ce mai pun ei. Iar dacă mănânci numai la restaurante cu iz vestic, adaptate pentru turiști unde totul este din start no spicy, pierzi, crede-mă, destule din experiența culinară asiatică.

Sosurile sunt, în general, cele mai picante, dar și cele mai bune. Reflexul este să bei apa imediat ce te lovește șocul, dar am descoperit în timp că o metodă mai bună de alinare este să bei un shake de fructe, în nici un caz Cola, bere sau altceva acidulat. O altă soluție este să mănânci orezul sau painicile cu care vine sosul. Multă vreme am evitat orezul alb, simplu, care vine la pachet cu aproape orice în Thailanda sau Cambodgia, Vietnam, etc., dar greșeam crunt.

Alt motiv pentru care să mănânci picant? Am ajuns să fiu destul de convins că picanteria asta are rolul său în Asia. Ingredientele sunt păstrate și gătite în niște condiții cel puțin interesante, atât de interesante că mai bine nu te uiți în bucătărie. Acel chili cred că are rolul de a omorî anumite bacterii mai nedorite și este posibil să ajute la digestie. Nu sunt specialist, dar de cele mai multe ori când mie sau altcuiva din grup i-a fost rău, s-a tras de la o salată sau mâncare nepicanta. Just saying.

Street food – să încerci sau nu?

Cred că am savurat cea mai bună mâncare la gheretele de street food sau la restaurantele de stradă care arătau destul de dubios inițial și unde mâncau aproape doar localnici. Am un stomac sensibil și nu pot să spun că nu am suferit un pic la început până mi-am mai actualizat flora stomacală în concordanță cu normele locale, dar cred că mâncarea de pe stradă este în general sigură. Trebuie doar să respecți aceleași reguli de bun simț pe care le-ai aplica oriunde. Mănâncă acolo unde vezi că mănâncă și localnicii, evită locurile unde nu e nimeni sau care par prea dubioase după standardele estice.

De multe ori nu o să știi ce mănânci și poate e bine să eviți unele din preparatele din carne de la street food, dar o experiență în Asia nu este completă și fără a experimenta și partea asta.

Deși recomand mâncarea de pe stradă, tot nu recomand să bei apa pe care ți-o dau ei la masă sau băuturi cu gheață din surse dubioase. Poți începe să faci asta, eventual, doar după ce ai stat mai mult de câteva săptămâni în zonă și vezi că te simți ok.

Curățenie…sau ceva de genul

Instinctul îți spune să te uiți în bucătărie, să vezi cum fac mâncarea. Dacă vrei să și mănânci în excursia ta mai bine nu faci asta. Trebuie să înțelegi că standardele de curățenie sunt un pic diferite, dar că asta nu înseamnă că mâncarea nu este bună sau sigură. Eu încerc să evit totuși carnea în multe locuri pentru că am văzut că un stil mai aparte de a o păstra și e mai ușor să se strice când nu o pun la frigider și afară sunt 40 de grade Celsius. Dacă optezi pentru carne, ai grijă să fie gătită bine. O variantă bună este să mănânci pește, multe alte varietăți decât vei găsi la noi, destul de ieftin și foarte bun în combinație cu sosurile pe care ți le oferă.

Am ajuns să cred că noi, vesticii, suntem cam fandosiți și prea tipicari în ceea ce privește curățenia și că, de fapt, suntem mult mai rezistenți decât credem.

Ce și cum să comanzi

Dacă ai găsit un restaurant cu meniu în engleză ești norocos. Nu că ar conta foarte mult. Poți să mănânci un pad thai sau o papaya salad în 10 locuri diferite și să fie altfel de fiecare data și să mai și coste diferit. Uneori diferențele sunt chiar foarte mari.

Cei mai mulți din cei care vin prima oară prin Asia încearcă să explice chelnerului (care de multe ori e și bucătar) ce vor într-o engleză curată, frumoasă, de Oxford. Răspunsul este întotdeauna un zâmbet însoțit de „yes, yes”-uri repetate. Aproape niciodată nu înțeleg ce li s-a cerut și îți aduc tot ce voiau ei, dar asta face parte din experiență și este mai mereu destul de amuzant.

Ca să previn asta și să nu mă agit eu de obicei comand aproape la nimereală 2 feluri. Sunt destul de ieftine, am aceleași șanse de a primi ceva bun cum au și cei care dau indicații (poate mai mari), mai descopăr feluri noi și îmi alimentez spiritul de aventurier. Comand 2 pentru că mai mult că sigur porțiile vor fi mici sau un fel nu o să-mi placă, pentru că sunt și mofturos.

Experimentează

Vrei, cred, să experimentezi cât mai multe feluri de mâncare. Dacă vrei să fii sigur că nu greșești, dar că te bucuri și de o experiență intensă, mergi într-un restaurant mai pretențios și comandă felurile de mâncare pe care vrei musai să le încerci. Învață denumirea în limbă locală și vezi cum arată, apoi mergi și la un restaurant local sau un food court unde mănâncă localnicii și cere același fel de mâncare. Observă diferențele.

Ca să fie bun nu trebuie să fie neapărat familiar, iar uneori felurile de mâncare ce arată foarte dubios sunt, de fapt, foarte bune.

Mâncăruri recomandate

Nu vreau să te influențez prea mult, dar ți-aș recomanda câteva lucruri. În India îți recomandăm Palak Paneer, Aloo Gobi, Samosa și să încerci neapărat un lassi. În Thailanda curry-urile sunt bune, dar foarte picante, papaya salad e de neratat și să încerci musai un mango sticky rice sau plăcințelele de nucă de cocos vândute de obicei la piețele de noapte sau de dimineață. În Cambodgia să încerci un amok  sau Beef Lok Lak și neapărat un suc proaspăt de trestie de zahăr.

Mâncarea vestică din Asia (pizza, cartofii prăjiți, etc.)

Ești deja de niște zile în Asia și parcă ai savura și un fel de mâncare ca acasă? O pizza ar sună bine? Sau niște paste? Acasă este simplu pentru că sunt restaurante familiare la tot pasul sau îți instalezi aplicația Food Panda și îți comanzi o pizza în Bucuresti sau în orașul tău. În Asia nu este chiar așa ușor să găsești mâncare vestică bună. Pizza, de exemplu, ori este foarte mică ori e din făină de orez ori bucătarul n-a gustat în viața lui o pizza bună așa că nu știe să facă una. Ori n-are chef sau ingredientele necesare, nu știu. Cert este că singură pizza bună am găsit-o la restaurantele italienești de acolo unde costă și cât 7 pad thai-uri. Cam la fel e și cu pastele sau alte preparate vestice.

În unele țări, precum Thailanda, făină este mai rară și destul de scumpă, iar cartofii sunt și ei rari. De aceea cartofii prăjiți s-ar putea să fie cam scumpi sau să fie…altfel. Pâinea s-ar putea să lipsească cu desăvârșire sau să fie dulce. Da…dulce, le place.

Chiar și KFC și Mcdonalds sau alte lanțuri favorite de acasă și-au adaptat meniurile pentru gusturile asiatice, adică sunt picante și vin la pachet cu orez uneori.

Nici cafeaua nu este așa ușor de găsit. În general ți se oferă ness sau o cafea locală care nu seamănă cu ce bem noi. În zonele turistice există meniuri consistente pentru micul dejun care includ și cafea (recomandate), iar dacă vrei o cafea normală și nu instant coffee, trebuie să ceri asta.

Ceva dulce

Ce este dulce la ei este foarte dulce, mult mai dulce decât ți s-ar părea normal. Generalizez puțin, sunt diferențe de la țară la țară, dar deserturile te vor face să comanzi rapid o sticlă mare de apă.

În Asia de S-E nu ți se da sare, dar ți se dau zahăr, chili și 2-3 alte condimente. Multe din lucrurile care nouă ni se par normale sărate, precum sandvișurile, la ei sunt dulci.

Soluția? Go local. Încearcă multe feluri de mâncare locale până le găsești pe cele favorite și insistă pe alea. Oricum e păcat să nu încerci cât mai multe lucruri. Sarmale, pizza, paste, ciorbe și alte lucruri găsești și acasă.

Mâncarea asiatică este excelentă și contribuie la o experiență completă și intensă în partea asta de lume. Încearcă lucruri noi, ia-ți măsuri de siguranță, dar fii puțin curajos și ai încredere în stomacul tău. Va fi bine.

Experiență ta care a fost?

*Ți s-a făcut foame? Până vii pe aici comandă-ți ceva asiatic de pe Foodpanda, sponsorul articolului.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Când ești acasă ai de toate la îndemână sau măcar știi de unde să faci rost. Când călătorești lucrurile stau puțin altfel. Nu prea poți să iei multe lucruri cu tine pentru că vrei să ai un bagaj cât mai mic, nu poți nici să prevezi toate situațiile, mai mult sau mai puțin limită, în care vei fi pus și nici nu o să știi mereu de unde să faci rost de lucrurile aparent banale de care o să ai nevoie.

Am călătorit în multe feluri până acum și am realizat că dacă iau câteva lucruri esențiale cu mine o să mă scape de multe bătăi de cap, așa că am zis să fac o lista cu ele să-ți fie și ție de folos.

Nu zic să le iei pe toate cu tine și sigur unele o să ți se pară dubioase. Lista este orientativă și poate servi ca inspirație atunci când pleci într-o călătorie, de preferat, mai lungă.

Iată ce încerc să iau eu cu mine (îndeosebi atunci când plec cu lunile):

1. Un stick USB -  Este bun ca să îți faci back-up la datele de pe laptop atunci când este nevoie, să pui documentele pe care trebuie să le printezi (bilete de avion sau tren, vouchere, etc.) și să iei muzica sau filmele recomandate de la oamenii pe care îi cunoști pe drum.
2. Un sac de dormit subțire – Dacă vei călători în stilul backpacker o să ajungi și prin hosteluri sau hoteluri în care lenjeria este mai dubioasă. Alteori vei merge în autobuze în care AC-ul este dat la maxim sau în trenuri, la cușetă. În cazurile astea este bine să ai la tine un sac de dormit foarte subțire, de vară, în care să dormi. În lipsa unuia, în India, am improvizat. Am cumpărat cam 5 metri de material subțire și am mers la o croitorie unde o indiancă mi l-a cusut într-un fel de sac de dormit. Acum îl iau cu mine peste tot și este util de multe ori.
3. Un prosop din microfibră – Aceste prosoape  sunt mult mai mici decât prosoapele de bumbac, absorb mai multă apă și se usucă mai repede. Sunt extrem de practice când călătorești. Găsești astfel de prosoape la Decathlon, de exemplu.
4. Un smartphone sau o tabletă – Sigur, pare evident pentru cei care nu se despart de smartphone, dar am întâlnit multă lume care călătorea fără unul. Chiar și eu am făcut-o mult timp, dar acum am realizat cât de folositor este să ai un dispozitiv mobil cu Wi-Fi și GPS. Dacă nu ai încă unul cu tine, fă-ți rost. Îl vei putea folosi să cauți informații, să accesezi Google Maps sau Google Translate, să cauți cazare, bilete de avion și să vorbești cu cei de acasă.  Și să pierzi vremea pe Facebook…
5. O frontală sau o lanternă mică – Vor veni și situațiile în care nu ai lumină în cameră,  când vrei să citești în tren sau când te întorci pe întuneric de la plajă și atunci o lanternă cât de mică va fi extrem de utilă. În plus, nu ocupă foarte mult loc în bagaj.
6. Scotch și un tub de Picătura (sau alt lipici de încredere) – Pentru momentele în care trebuie să repari ceva pe drum. Pe astea le găsești la magazine oriunde în lume, dar în momentele critice este bine să le ai la tine.
7. Ac și ață – Pe astea pot să recunosc că nu le car după mine, dar mă bucur foarte mult că alți călători le iau cu sfințenie la ei pentru că am putut să le împrumut când a fost nevoie.

8. Un prelungitor –  Ăsta este folositor mai ales dacă ai un laptop la tine și vrei să și lucrezi când călătorești. De multe ori priza aia din cafenea sau aeroport este ocupată deja de cineva, situație din care ieși rapid dacă ai un prelungitor la tine. Iarăși, nu de puține ori, mi s-a întâmplat ca în camera de hotel să am o singură priză sau doar două. 
9. Ață dentară –  Pe lângă faptul că este extrem de bună pentru sănătatea dinților, o poți folosi să improvizezi o sârmă de rufe sau să legi ceva cu ea (există role de 50 de metri).
10. Pix și un carnețel –  Utile în foarte multe situații: atunci când trebuie să notezi ceva, când vrei să explici cuiva ceva, să desenzi ceea ce vrei să comanzi de mâncare sau să dai direcții și să ceri direcții. 
11. Căști in-ear sau noise-cancelling –  Pentru că cele normale pur și simplu nu fac față copiilor care plâng în avion, filmelor date la maxim în autobuze și clubului de lângă hotel. 
12. O carte (sau un Kindle) -  Deși citesc multe cărți electronice, prefer în călătorie să am o carte fizică în limba engleză cu mine. Este bună în orice situație și nu am nevoie de priză ca să o reîncarc. Pot să o las liniștit pe scaun când merg la toaletă pentru că nu o fură nimeni și după ce o termin pot să o schimb cu alta la hoteluri, hosteluri sau librării fără cost sau pentru un cost minim.
13. Un lăcățel –  Încerc pe cât posibil să încui bagajele cu un lăcățel. Uneori acesta se dovedește util pentru a încuia ușa hotelului sau a îți asigura bagajul în tren sau autobuz. 
14. Un briceag –  Nu trebuie să fie unul extrem de complicat cu clește și mai știu eu ce. Unul mic care să aibă cuțit, desfăcător și eventual o foarfecă se dovedește foarte util în multe situații. 
15. Un modulator FM și un încărcător auto –  Pentru momentele când închiriez o mașină și realizez că la radio nu am ce asculta și că telefonul se descarcă pentru că folosesc intens GPS-ul și 3G-ul. 

Dacă ar mai rămâne loc în bagaj aș mai adăuga și un săculeț impermeabil (dacă mergi cu barca sau plouă  îl poți folosi pentru a proteja electronicele și pașaportul), o pelerină de ploaie, un splitter pentru căști (ca sa poți conecta două perechi de căști la același dispozitiv) și ceva medicamente esențiale, dar acestea se pot cumpăra și la destinație.

Tu ce altceva mai iei cu tine în călătorie ca să-ți faci viață mai ușoară când călătorești? 

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Când Hemingway a scris Fiesta, el a prezentat o versiune a Spaniei. Una dintre multele ei fețe colorate, cele pe care le îmbracă atunci când sărbătorește. Iar Spania sărbătorește mult și sărbătorește intens.

Căci „lucrurile care s-au întâmplat acolo, s-ar fi putut întâmpla doar în cadrul unei fieste”. Cei mai latini dintre latini, spaniolii sunt o specie aparte pentru care petrecerea e un mod de viață, iar imaginația nu cunoaște limite. Până la urmă, ei ni l-au dat pe Gaudi.

Iar dacă Hemingway s-a îndrăgostit de luptele cu tauri când a fost în Spania, eu m-am îndrăgostit de mai multe fiestas și carnavaluri care se pot întâmpla doar acolo, pe tărâmul sangriei și al focului, în ritmurile unei muzici care te va face sa dansezi și să uiți de tine.

Pentru că nu toate festivalurile locale sunt cunoscute pe la noi, ți-am pregătit o listă și fie că îți organizezi singur vacanța sau apelezi la ajutorul prietenilor de la ocaziituristice.ro îți recomand să le integrezi în programul tău.

1.       La Mercè, Barcelona

Dacă ai o imaginaţie bogată şi poţi vedea clar în capul tău imaginea celui mai spectaculos, mai gălăgios, mai mare şi mai colorat festival, atunci înmulţeşte imaginea asta de vreo 10 ori, ca să îţi faci o idee despre ce înseamnă La Mercè.

Dedicat Fecioarei Maria, patroana oraşului Barcelona, La Mercè are loc spre sfârşitul lunii septembrie, în Barcelona. Principalul eveniment din cadrul festivalului are loc pe 24 septembrie, dar datele la care începe şi se sfârşeşte festivalul sunt flexibile, în funcţie de ziua săptămânii în care pică 24 septembrie. Ce se întâmplă acolo? Pot să îţi spun despre câteva lucruri care se vor întâmpla cu siguranţă, restul depinde de tine şi de imaginaţia extrem de bogată a spaniolilor, care de fiecare dată aduc ceva nou în program, demonstrându-ne ce înseamnă să sărbătoreşti ca şi cum nu ar mai exista ziua de mâine.

Ceremonia de deschidere, Toc d’Inici, are loc în Placa de Sant Juame şi presupune o paradă a uriaşilor, a creaturilor mitice şi a celor reale, precum dragonul, leul, catârul, vulturul şi taurul şi a altor personaje monstruoase care au legătură cu oraşul. Aceste creaturi vor defila pe lângă tine, vor dansa, vor cânta şi te vor antrena în dansul lor, până în momentul în care vei uita cine eşti într-o explozie finală de artificii colorate şi spectaculoase.

Dacă stai bine cu inima şi nu ţi-e teamă de senzaţii tari, atunci trebuie să vezi piramidele umane construite de castelieri, ce pot ajunge şi până la 8-10 metri înălţime! Castelierii au, de obicei, două zile din festival, iar mii de oameni se strâng pe străzile oraşului pentru a-i vedea, creând o atmosferă care freamătă de încordare, suspans şi spectacol. Vrei să faci pe eroul şi să încerci să opreşti o paradă de spirite şi demoni care dansează în ritmuri de samba şi aruncă artificii în drumul lor? Correfoc îţi dau această ocazie, dar, cel mai probabil, în loc să îi opreşti, vei dori să te alături lor. O poţi face, dar, ca în orice poveste, trebuie să treci un test: dacă ai curajul să sari printre scânteile de la artificii, eşti binevenit în cercul demonilor latino.

Şi pentru că spaniolii ştiu cel mai bine cum să fie liberi, renunţând la tabuuri şi inhibiţii, au inventat Xambanga în cadrul festivalului, o petrecere-paradă decadentă şi complet irezistibilă în care îţi poţi testa limitele imaginaţiei, dacă există aşa ceva. Evenimentul final al festivalului, care are loc pe 24 septembrie in fiecare an, Piromusical este o performanţă de artificii şi muzică, dar care nu poate fi descrisă în cuvinte. Sute de mii de oameni vin să admire jocul dintre muzică şi foc, rămânând fără aer în faţa fântânilor magice, coborâte din cele mai fabuloase basme. Până la urmă, Piomusical este o sărbătoare a vieţii în sine, căci din ce altceva este compusă viaţa, dacă nu din muzică şi foc? Pe lângă toate aceste evenimente, în cadrul festivalului vei vedea la tot pasul concerte, proiecţii, concursuri sau sau degustări de vinuri. Atenţie, însă! Există posibilitatea ca, după acest festival, să îţi arunci la gunoi biletul de avion de întoarcere acasă. Şi, până la urmă, de ce nu ai face-o?

2.       Sant Jordi, Barcelona

În timp ce majoritatea ţărilor au adoptat tradiţionalul Valentine’s Day, cu ursuleţi de pluş, inimioare de catifea şi cantităţi industriale de dulciuri (că, până la urmă, dacă o iubeşti, trebuie să o pui la îngrăşat), spaniolii au refuzat să le spună altcineva cum să sărbătorească iubirea. În definitiv, ei pot da lecţii lumii întregi.

Pe 23 aprilie, de Sfântul George, spaniolii sărbătoresc iubirea în modul lor. Cum fac asta? Cu o carte şi un trandafir. Mult mai fain decât ursuleţii supradimensionaţi şi inimioarele chiţăitoare, nu? Bărbaţii oferă femeilor un trandafir roşu, pentru a simboliza pasiunea şi primesc, în schimb, o carte. Străzile Barcelonei devin neîncăpătoare printre toate standurile cu trandafiri şi cărţi, iar dacă te vei plimba pe Las Ramblas, vei avea senzaţia că ai ajuns într-un alt univers, parfumat şi în care pluteşte aerul de fantezie şi aventură de la zecile de mii de cărţi înşirate pe standuri.

Te întrebi care e legătura dintre cărţi şi trandafiri? Ziua de 23 aprilie, pe lângă ziua Sfântului George, este şi ziua morţii lui Miguel de Cervantes, dedicată cărţilor. Combinând pasiunea pentru frumos cu iubirea pentru cărţi, spaniolii şi-au inventat cea mai romantică zi din an, în care toată lumea primeşte fie o carte, fie un trandafir roşu. Vei avea ocazia să te întâlneşti cu scriitorii tăi spanioli preferaţi, pe care îi vei găsi la standuri oferind autografe, să guşti prăjiturile speciale, să participi la lecturi de carte, să vizitezi primăria Barcelonei sau să iei parte la diferite spectacole, pentru care vei găsi bilete la jumătate de preţ în această zi specială.

3.       Las Fallas, Valencia

Nu ştiu despre tine, dar mie îmi place să mă joc cu focul. Iar în cadrul acestui festival, care are loc în Valencia, între 15 şi 19 martie, tot oraşul ia foc … la propriu. Lumină, praf de puşcă, foc, flori, muzică, satire şi emoţii – asta e ceea ce înseamnă unul dintre cele mai nebune şi mai originale festivaluri din lume. Spaniolii alungă iarna cu foc şi satire, făcând loc anotimpurilor fierbinţi şi însorite.

Principalul eveniment din cadrul acestui festival este creaţia şi apoi arderea unor figurine din carton, hârtie şi alte materiale inflamabile care reprezintă într-un mod satiric evenimente curente şi personalităţi. Politicieni corupţi, celebrităţi cu ifose, evenimente neplăcute, totul ia foc în cadrul festivalului din Valencia. Dacă urăşti pe cineva şi vrei să îi dai foc, tot ce trebuie să faci este să îţi construieşti şi tu o caricatură a acelei persoane din hârtie sau carton şi să o arunci în flăcările uriaşe care dansează în tot oraşul în cadrul festivalului.

Însă, până la ceremonia finală, de ardere, poţi admira figurinele uriaşe şi extrem de amuzante în toate colţurile oraşului, unele având peste 6 m înălţime. În fiecare zi din cadrul festivalului, la ora 2 pm, are loc concertul prafului de puşcă, în care se aruncă mii de pocnitoare, iar diferite trupe se întrec să producă cele mai cutremurătoare zgomote. Spaniolii trăiesc intens. Ofranda florilor este o altă ceremonie spectaculoasă din cadrul festivalului în care oamenii, îmbrăcaţi în costume tradiţionale şi de epocă, vin cu sutele, aducând buchete de flori Fecioarei Maria. Festivalul se încheie cu noaptea de foc, în care figurinele sunt arse, iar tot oraşul devine un spectacol al focului şi al curajului. Nu ai văzut focuri uriaşe până când nu ai văzut Las Fallas.

Şi până la urmă, care e cea mai bună metodă de a scăpa de lucrurile nedorite? Dă-le foc în cadrul unui festival unic şi absolut senzaţional.

4.       El Colacho Festival, Castrillo de Murcia

Dacă aveai impresia că le-ai văzut pe toate şi că nimic nu te mai poate surprinde, atunci cu siguranţă nu ai văzut ceremonia prin care oameni costumaţi în diavoli sar pe deasupra unei saltele pline cu … bebeluşi. Datând de acum 400 de ani, festivalul are loc pe la jumătatea lunii iunie în Castrillo de Murcia şi implică bărbaţi îmbrăcaţi în costume luciferice care îşi iau avânt şi sar deasupra unei saltele pe care sunt aşezaţi bebeluşi născuţi în ultimele 12 luni. Nu, spaniolii nu urăsc bebeluşii, dimpotrivă. Ritualul are rolul de a purifica nou-născuţii, simbolizând absolvirea păcatului originar. Dacă Biblia ne spune că trebuie să ne botezăm prin apă, spaniolii spun altceva, ca de obicei.

Mult mai spectaculos decât botezul în biserici claustrofobice, cu bebeluşi urlători şi cazane uriaşe, El Colacho este ceva ce trebuie neapărat să vezi. „Diavolii” costumaţi sunt antrenaţi special pentru acest festival, aşa că riscul pentru cei mici este minim. Desigur, această practică pare şocantă, dar, până la urmă, dacă nu te-ar şoca până în punctul care totul devine suprarealist, nu ar mai fi Spania. După ce bebeluşii sunt binecuvântaţi astfel, se aruncă petale de flori peste ei şi sunt duşi acasă. Urmează o paradă a florilor şi a diavolilor care se termină cu o petrecere îmbibată în vin roşu delicios de la producătorii locali.

La Noche de San Juan

5.       La noche de San Juan, Valencia

În noaptea de 23 iunie, în Valencia, are loc festivalul San Juan care, în realitate, este un festival păgân, de sărbătorire a echinocţiului de vară. Nu vei vedea costume, parade sau ritualuri, în schimb, vei vedea sute de focuri pe malurile Mării Mediterane care vor arde până în zorii zilei. Toată lumea aduce mâncare, băutura şi lemne pentru a sărbători împreună această noapte iar, la final, trebuie să îţi pui o dorinţă şi să treci prin foc şi valuri. Nu e un loc pentru familişti şi copii, este un loc pentru aventurieri care vor să guste din nebunia Spaniei şi să se lase seduşi de flăcările jucăuşe.

Este credinţa spaniolilor că în noaptea de echinocţiu, zeii antici îşi fac apariţia, răsplătind muritorii curajoşi care trec prin apă şi foc pentru a se purifica şi întineri cu îndeplinirea unei dorinţe. Când valurile şi focul se împletesc, iar oamenii cântă, dansează şi beau pe plajă, lucruri magice se întâmplă.

Spania – sărbătoarea vieţii

Sărbătorile şi festivalurile din Spania sunt dovada vie şi colorată că spaniolii trăiesc după propriile reguli şi dansează în permanenţă în ritmul unei trăiri interioare atât de intense încât depăşeşte puterea focului. Seducţia şi pasiunea s-au născut în Spania, iar dacă vrei să îţi testezi limitele şi să ai parte de momente de aventură pe care nu ţi le-ai imaginat posibile vreodată, Spania este locul în care oricând vei găsi o sărbătoare sau un festival la care poţi lua parte.

Ce trebuie să iei cu tine? Curaj, un rucsac şi nebunia pe care o sublimi zilnic în oraşele aglomerate şi automatizate. În schimb, lasă acasă prejudecăţile.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Când am auzit de povestea lui Renato m-am entuziasmat instant. Unul din visurile mele este să străbat Europa cu o mașină clasică sau cu o motocicletă veche, așa că povestea lui m-a fascinat. Iar Renato a fost și el la fel de entuziasmat sa împărtășească cu noi câteva sfaturi de călătorie și să ne povestească despre aventura lui.

El va ajunge în luna iulie si la noi în țară, dacă vrei să-l cunoști, dar hai să îl las pe Renato să povestească:

––-

Un brazilian călătorind în Europa de Est într-o Lada. Ia stai! Ai spus un brazilian călătorind în Europa de Est într-o Lada? Da. Cam așa!

Îți spun mai încolo despre asta dar, în primul rând, să îţi povestesc un pic despre mine.

În 2010 am avut şansa unică de a mă muta în Vilnius, Lituania, şi de a petrece un semestru de studii la Universitatea din Vilnius. Pasiunea mea pentru Europa de Est a început atunci şi de când m-am întors în Brazilia, știu că mi-am lăsat inima undeva pe acolo.

Din Lituania am putut călători în unele ţări vecine, cum ar fi Polonia, Letonia, Estonia, Finlanda şi Belarus. Când s-au terminat cursurile, în loc să mă întorc direct, mi-am luat rucsacul şi am plecat, fără o destinaţie precisă. Tot ce ce aveam era un bilet de avion către Tbilisi, Georgia, care îmi fusese dăruit de un prieten georgian. l-am luat şi mi-am început cele 66 de zile de călătorie cu rucsacul în spate în complet misterioasa – pentru mine la cel puţin – Georgia.

Am călătorit, în ordine, în Georgia, Turcia, Grecia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Serbia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Austria, Slovenia şi Italia.

Punctele esenţiale ale călătoriei au fost (cu excepţia României, desigur):

• Stepantsminda, Georgia. Acest orăşel situat la graniţa cu Rusia este centrul Parcului Naţional Kazbegi, unul dintre acei munţi care îţi taie răsuflarea. Biserica Sfânta Treime Gergeti, situată  în vârful unui deal mai mic, redă peisajul perfect pentru acest loc. Merită văzută! Întreaga Georgie este  minunata si recomand tututor să meargă acolo.

• Ohrid, Macedonia. Pe malul lacului cu același nume, Ohrid este un oraș turistic situat la graniţa albaneză. Hanuri ieftine, străzi aglomerate şi mâncare bună, acest loc trebuie să fie pe itinerariul oricui în Balcani.
• Kotor, Muntenegru. Dacă crezi că Dubrovnik este uimitor, dar nu ai suficienţi bani pentru a merge acolo, încearcă Kotor. Dubrovnik in miniatură, Kotor este fermecător, ieftin, accesibil şi uimitor. Nu uita să te opreşti la Budva ca să vezi mica peninsulă Sveti Stefan.
• Nida, Lituania. Acest oraş mic de la malul mării este situat în Curonian Spit, la graniţa cu Kaliningradul rusesc. Dune de nisip, case din lemn colorat şi vânt, mult vânt – acest loc este pur şi simplu uimitor.

• Tallinn, Estonia. Cel mai mic dintre capitalele din aşa-numitele state baltice este de fapt mai mult scandinav decât est-european. Vechiul oraş este bine păstrat şi prezintă istoria pe care Estonia a împărţit-o cu Finlanda. Aici te vei simţi ca în timpurile medievale!

Când călătorim cu un anumit buget şi pentru o perioadă lungă de timp, trebuie să fim atenți la o serie de lucruri pentru a face călătoria mai puţin obositoare.

Așa că iată câteva sfaturi pe care le-am deprins în această excursie:

1. Despre haine

Pentru că în călătorie luăm o cantitate limitată de haine, va trebui să le spălăm manual de mai multe ori, în funcţie de cât de mult timp vom călători. Şi cum nu suntem experţi în spălarea manuală, noi de obicei distrugem câte puţin hainele de câte ori le spălăm. Așa că eu recomand oamenilor să ia cu ei haine care nu sunt foarte vechi, mai ales lenjeria. De asemenea, hainele complet noi nu sunt foarte bune, pentru că noi nu suntem încă obişnuiţi cu ele şi ne-ar putea crea discomfort, ceea ce nu am vrea să se experimentam într- o călătorie lungă.

2. Cum să împachetezi

De asemenea, ceva destul de enervant atunci când călătorim cu rucsacul în spate este să îl păstrăm organizat. Nu folosim niciodată toate buzunarele şi compartimentele pe care rucsacul ni le oferă pur şi simplu pentru că suntem încăpăţânaţi şi nu ne place să risipim timp citind manuale sau explorând fiecare centimetru al rucsacului. Ei bine, asta e o atitudine nepotrivită. Oferă-ţi puţin timp şi cunoaste-ți  rucsacul. Sunt sigur că vei găsi un buzunar complet nou într-un loc pe care nu îl cunoşti şi acest buzunar va fi perfect pentru a păstra acele cutii de bere îngrozitoare şi lipicioase pe care le colecţionezi din prima zi.
Tot legat de organizarea genţii, există un fel de pungi mici, destul de uşoare, pe care le folosim să spălăm hainele la maşina de spălat. Punem hainele în interiorul lor, tragem fermoarul, si nu vom mai amesteca şosetele cu lenjeria de corp sau cu blugii. De fapt, aceste pungi sunt grozave pentru a-ţi organiza geanta. Poţi separa hainele murdare de cele curate sau, poţi găsi, de asemenea, o modalitate de a păstra ciorapii şi lenjeria intimă la îndemână pentru a ajunge mai repede la ele. Cine nu a pierdut aproape o oră întreagă şi a trebuit să scoată tot din rucsac doar pentru a găsi ultima pereche de şosete curate?

3. Cu ce să te încalți într-o călătorie
Ar mai trebui să iei cel puţin 3 tipuri de pantofi. Poate vor ocupa mai mult spaţiu decât doreşti, dar îți vor fi utile. O pereche de pantofi obişnuiţi, una de cizme impermeabile şi papuci. Dacă călătoreşti în timpul iernii într-un loc rece, uită de acest sfat. Şi dacă mergi într-un loc tropical pe timpul verii, nu încerca să faci pe inteligentul şi să testezi pantofii impermeabili pe ploaie. Foloseşte papucii. Bocancii impermeabili sunt buni să treci un râu, dar nu sunt suficiente pentru o ploaie tropicală.

4. Și ce haine să-ți iei

Oricât de mult ai încerca, dacă mergi la o petrecere, vei arăta întotdeauna ca un turist. Aşa că nu risipi spaţiul genţii încearcând să îţi aduci “haine de petrecere”. De asemenea, nu fi trist dacă cămaşa ta preferată s-a distrus în timpul călătoriei. Acordă-i respect şi asigură-te că această cămaşă a murit la datorie şi moartea ei nu va fi în zadar.

5. Ce e iluzie și ce e realitate? 

Uită de filme, uită de emisiunile TV despre călătoriile cu rucsacul care îți arată  fotografii şi imagini uimitoare.  Toate acestea sunt o mare, mare minciună. Călătoria cu rucsacul este uimitoare, dar nu este atât de  uimitoare cum arată ei acolo. Totul pare atât de uşor şi perfect. Şi ajungi să te gândeşti că este destul de uşor să călătoreşti cu rucsacul în spate, cu un buget foarte redus. Când ai o întreagă echipă de producţie în spate, într-adevăr, este. Când nu ai, nu mai este atât de uşor.

Nu spun că este greu, deoarece nu este chiar adevărat. Eu spun doar că unii oameni călătoresc sperând să facă exact aceleaşi lucruri pe care le-au vazut la televizor și nu va fi chiar așa. Dar secretul de a trece peste toate este să fii optimist tot timpul.Tot timpul! Chiar dacă ai ceva probleme cu un şofer de taxi sau mâncarea are gust oribil. Tu eşti deja acolo, bucură-te de moment! Cât de mulţi oameni ar dori să aibă şansa de a porni la drum şi nu pot? Tu eşti acolo, prietene! Bucură-te de plimbare chiar dacă cina de ieri te face să vizitezi toaleta la fiecare 10 minute. Ai reuşit! Peste câţiva ani vei regreta că nu ai mâncat mai mult din acea cină, pentru că dacă ai fi ştiut ca vei fi bolnav oricum, o bucată nu ar mai fi contat. Deci asta e sugestia mea, întotdeauna să fii optimist!

6. Unde mergem?

Există mai multe site-uri unde poţi găsi multe informaţii despre destinaţia dorită. Doar să verifici si când au fost făcute ultimele actualizări şi când au avut loc discuţiile de pe forum. Tripadvisor este o mare resursă pentru orice loc vrei să vizitezi. Și ghidurile fizice sunt grozave, dar sunt scumpe şi nu te vor ajuta dacă ai un buget limitat.

Mie îmi place să găsesc la întâmplare pe Couchsurfing oameni din locurile unde am de gând să merg şi să le cer lămuriri despre locurile respective. A mers minunat până acum!

Asta este mașina cu care a ales Renato să călătorească…

Înapoi la ideea unei excursii făcute într-o mașină Lada 

De când m-am întors în Brazilia am plănuit să revin în Europa de Est, dar de data asta nu ca turist. Ideea de a folosi o maşină simbol al epocii sovietice  mi-a venit instantaneu. Mi-au plăcut întotdeauna maşinile Lada şi lipsa lor de inovaţii de design de-a lungul anilor. Şi aşa cum au fost populare în Brazilia la inceputul anilor 90, cred că ar fi o modalitate bună de a schimba o excursie care ar putea fi lipsită de atractivitate pentru unii oameni. În acest fel am putut aduna diferite persoane şi opiniile lor într-un singur obiectiv – acela de a explora şi de a arăta Europa de Est după căderea comunismului.

Acum poate îți spui că ,,o mulţime de persoane din Vest au venit aici cu aceeaşi idee, pentru a arăta cum s-au schimbat lucrurile de când dictatorii comunişti au fost înlăturaţi”. Şi ai dreptate. Dar de data aceasta este un pic diferit. În loc de a cere opinia generaţiilor în vârstă şi de vârstă medie, care au trăit atât în anii controversaţi cât şi în zilele noastre, aş dori să cunosc părerea noii generaţii. Tinerii care au acum între 20 şi 30 de ani, care s-au născut la sfârşitul comunismului sau după el şi nu au trăit acele timpuri în mod activ.

Şi pentru acest lucru m-am luat pe mine drept exemplu. În Brazilia, am avut o dictatură militară la conducerea ţării timp de două decenii, din 1964 până în 1985. Eu m-am născut în 1987, deci, nu am trăit acei ani întunecaţi. Dar am o opinie puternică despre acele vremuri şi despre modul în care ele ne afectează în prezent . Şi de când am călătorit în cel puţin 12 foste ţări comuniste, cunoscând o mulţime de tineri, am observat că aceştia simt la fel ca mine. Ei nu au trăit în acei ani, dar au totuşi o opinie puternică despre acea perioadă. Hai să o împărtăşim oamenilor şi să încercăm să înţelegem ce se întâmplă cu adevărat în această parte strălucitoare a lumii acum.

Apropo, în România am avut una dintre cele mai grozave momente din călătoria mea. Am avut şansa de a întâlni oameni incredibili şi de a vizita principalele locuri turistice. Am întâlnit o ţară care, de departe, nu era la fel ca în cărţile pe care le-am citit în epoca Ceauşescu. De data aceasta voi merge acolo pentru a întâlni şi mai multe persoane şi pentru a auzi toate poveştile lor. Mă vei ajuta?

Nu ezita că mă contactezi şi să mă întrebi orice despre călătorie. Inclusiv să te autoinviţi să mă însoţeşti în excursie nu numai în România, dar oriunde altundeva.

Link-urile mele de contact sunt:

• Pagina mea personală de Facebook
• Pagina de Facebook a excursiei.
• Blogul oficial al călătoriei .

Poți arunca un ochi și pe campania de pe site-ul Trevolta. Aceasta s-a terminat însă dacă mă poți ajuta cu sfaturi sau m-ai putea găzdui pe canapeaua ta în această călătorie ar fi super.

Mulțumesc

Santorini, insula grecească a misterelor şi a contradicţiilor este destinaţia care atrage cu forţa unui magnet suflete boeme, suflete exploratoare şi suflete pasionale deopotrivă. De ce? Dintr-o mie de motive. Pentru istorie, pentru mit şi mister, pentru unicitatea apusului de soare, pentru spectacolul natural al peisajelor şi pentru multe alte motive care nu pot fi definite în cuvinte. Şi, până la urmă, cea mai importantă întrebare nu se învârte în jurul acestui “de ce” raţional.  Ne place, mai degrabă, să ne întrebăm “cum”. Este o întrebare mult mai interesantă, una la care eu am găsit răspunsuri pe care vreau să le împărtăşesc tuturor celor care visează să pătrundă în acest paradis insular, să simtă dogoarea soarelui grecesc şi prospeţimea apei albastre care se confundă cu cerul.

Santorini poate fi o destinaţie costisitoare. Ei bine, eu am descoperit că, dacă ştii ce să cauţi şi unde să priveşti, un sejur în Santorini devine accesibil din acest punct de vedere. Călătoriile nu ar trebui să ne coste o mână şi un picior. Dincolo de rutina zilnică, de programul de opt ore de la birou, de aglomeraţia din mijloacele de transport, de nevroze şi responsabilităţi, suntem fiinţe nomade. Fiinţe nomade deghizate în fiinţe sedentare uneori. De aceea, simţim nevoia de multe ori de a pleca, de a explora, de a vizita şi de a descoperi. Iar călătoriile fac parte din fiinţa noastră, de aceea ele ar trebui să fie accesibile.

În Santorini există cel puțin 10 lucruri pe care le poţi face aproape gratis, dar experienţa de a le trăi este nepreţuită.

1. Cinema în aer liber.

Ştiu că nu ai venit în vacanţă ca să te uiţi la filme; cu toate acestea, experienta cinematografului în aer liber din Santorini înseamnă cu totul altceva. Imaginează-ţi o seară perfectă cu stele luminoase în care te uiţi la filmul tău preferat în timp ce briza insulară te învăluie şi te transpune cu totul în povestea filmului. De asemenea, la Open Air Cinema, situat  lângă plaja Kamari, poţi savura un cocktail şi mai multe gustări delicioase în timp ce filmul rulează. Costul unui bilet este de doar 7 euro, iar experienţa este una … de film.

2. Vizitează vulcanul activ şi fă o baie în lacurile sulfuroase.

Experienţa turistică cu un ghid specializat poate să nu fie pentru tine. Nu e nici pentru mine, prefer să explorez singură şi să descopăr lucrurile care nu atrag neapărat atenţia turiştilor. Cu toate acestea, să vizitezi vulcanul activ merită şi este o experienţă extrem de interesantă. Vei urca într-o bărcuţă mică din lemn din care, timp de 4 ore, vei putea vedea nisipul negru şi vei putea simţi căldura vulcanului activ. Terenul arăta de parcă este un decor din filmele science-fiction, iar lacurile termale sulfuroase sunt o încântare totală. Poţi oricând să te arunci de pe bărcuţă ca să înoţi şi să explorezi ce înseamnă vulcanul activ. Costul aceste excursii este de 15 euro.

3. Bucură-te de un deliciu din fructe.

Deşi există multe localuri tradiţionale în Santorini, cu o mâncare delicioasă, o atmosferă relaxată şi oameni primitori, trebuie neapărat să încerci o masă compusă exclusiv din fructe. Peste tot, pe străduţele înguste şi luminoase din Santorini vei putea găsi vânzători ambulanţi care îţi oferă o diversitate de fructe delicioase. Poţi face un picnic pe plajă din sortimentele de fructe pe care le găseşti la preţuri extrem de accesibile deoarece oferta este nelimitată, iar vânzătorii se înghesuie să îţi ofere cele mai delicioase produse naturale, de la fructe exotice şi de sezon, până la porumb copt.

4. Închiriază un ATV şi descoperă frumuseţea insulei.

În cazul în care nu ai venit în Santorini cu maşina, cea mai bună metodă de a vedea întreaga insulă fără a-ţi oferi primul născut ca plată la taxiuri şi fără a te înghesui în mijloacele de transport în comun este să închiriezi un ATV. Preţul acestuia este de doar 20 de euro pe zi şi îţi asigură o libertate totală de mişcare şi o experienţă de transport deosebită. Ai grijă, totuşi, să nu porţi un tricou cu mâneci altfel, când te vei întoarce în ţară, toţi prietenii tăi vor crede că ai fost, de fapt, la cules de căpşuni în Spania.

5. Experimentează o degustare de vinuri pe stânci.

Ce poate fi mai boem decât un vin mătăsos, de culoarea chihlimbarului, savurat pe o stâncă înaltă şi având în faţă un apus de soare spectaculos? În Santorini există multe crame pe stânci, cu sortimente de vinuri pentru toate gusturile ce te vor face să crezi că guşti din ambrozia zeilor. Ofertele de preţ sunt extrem de accesibile, iar experienţa de care vei avea parte este una magistrală.

6. Fă o excursie pe cărarea catârilor.

La un moment dat în istorie, catârii reprezentau unicul mijloc de transport în Santorini. Dacă ai ajuns acolo, trebuie să încerci experienţa de a te urca în maşina timpului şi de a experimenta cum trăiau locuitorii acestei insule acum mulţi ani. Pentru a ajunge în vechiul port, poţi închiria un catâr pentru doar 5 euro. Vei beneficia, astfel, de o experienţă amuzantă şi deosebită. Până la urmă, nu e ca şi cum poţi călări un catâr în fiecare zi către serviciu. De asemenea, pentru cei care protestează pentru drepturile animalelor, există şi un funicular care te va duce în port, preţul biletului fiind acelaşi.

7. Savurează o seară în stilul lui Zorba Grecul la Taverna Dimitris.

Vrei să ştii cum se simţea Zorba atunci când dansa pe plajă şi vorbea despre libertatea absolută? Atunci trebuie neapărat să vizitezi taverna Dimitris din Kamari. Dacă muzica grecească live, dansul, mâncarea tradiţională şi vinul nelimitat îţi sună la fel de bine cum îmi sună mine (mai ales vinul) atunci rezervă o masă cu doar 20 de euro şi vei avea parte de toate acestea. În plus, atmosfera este senzaţională, iar ospitalitatea familiei care deţine acest local este unică.

8. Vizitează cetatea antică a Thirei.

Există o legendă care circulă în jurul acestei insule învăluite în mister. Mulţi istorici şi arheologi leagă Santorini de misterul paradisului pierdut al Atlantidei. Denumită în antichitate Thira, Santorini reprezenta o insulă paradisiacă iar unii istorici spun că ar fi vorba chiar despre faimoasa Atlantida, Sfântul Graal al arheologilor din toată lumea. Indiferent că este sau nu vorba despre Atlantida, Santorini (Thira) a avut parte de o civilizaţie înfloritoare şi spectaculoasă iar acest lucru se poate vedea vizitând cetatea antică a Thirei. Deschisă publicului de marţi până duminică, între orele 8:30 şi 15:00, cetatea Thira poate fi vizitată pentru preţul de numai 4 euro. Dacă te vei plimba pe strada principală a cetăţii, vei trece pe lângă Băile Romane, vei putea vedea casele străvechi din mozaic precum şi piaţa antică, denumită agora şi, de asemenea, la Terasa Festivalurilor vei avea parte de o privelişte absolut senzaţională. Cu un efort de imaginaţie, în faţa ta vor lua naştere ceremoniile antice dedicate zeului Apollo, care erau ţinute acolo pentru a-l onora pe Zeul Soarelui.

9. Experienţa The White Door Theatro.

Bine, poate că aceasta atracţie nu este una dintre cele mai ieftine dar, pentru ceea ce oferă, preţul este extrem de avantajos. Dacă ai curiozitatea de a lua parte la o nuntă tradiţional grecească din anul 1940, atunci trebuie neapărat să vizitezi acest loc. Situat în centrul Firei, capitala insulei Santorini, The White Door Theatro este un loc special, încremenit în timp şi care angrenează participanţii într-un show care descrie perfect o nuntă tradiţional grecească, aşa cum se întâmpla acum 70 de ani. De la costume specifice, până la actori care angrenează spectatorii să ia parte la piesă, să mănânce, să danseze şi să sărbătorească împreună şi până la vinurile alese şi mâncarea delicioasă, spectacolul oferit este unul complet de care poţi avea parte la preţul de 45 de euro.

Şi, pentru că tot am discutat despre lucrurile minunate pe care le poţi face aproape gratis pe insula Santorini, ca bonus, o să îţi ofer nişte ponturi în legătură cu lucrurile pe care le poţi face în totalitate gratis pe această insulă a misterelor şi pasiunii.

10. Bucură-te de o zi de plajă la Kamari Beach.

O plajă cu nisip negru, situată la poalele muntelui Mesa Vuono, Kamari Beach este ceea ce trebuie neapărat să vezi dacă te afli în Santorini. Să nu îţi uiţi șlapii şi prosopul de baie, pentru că nisipul negru poate deveni foarte fierbinte în timpul zilei. În rest, bucură-te de o zi de plajă parcă extrasă dintr-un roman de fantezie, cu o apă de un albastru roial pur, îmbrăţişând malul nisipos negru.

Offf…dar nu-mi ajung numai 10. Hai să adaug și un fel de bonus:

1.  Vizitează satul Emporio.

Situat în apropiere de Perissa Beach, satul Emporio arată ca o adevărată capsula a timpului dezgropata special pentru ochii tăi. Vei vedea o serie de case în peşteri, folosite de localnici pentru răcoarea naturală pe care o oferă, mori de vânt, precum şi una dintre cele mai vechi biserici de pe insulă, Palia Panagia.

2. Plaja roşie.

Ceea ce este minunat în Santorini este diversitatea plajelor şi a peisajelor. Dacă ai avut parte de o zi de plajă la Kamari Beach, este rândul să încerci plaja Red Beach cu nisip roşu, arătând ca un peisaj suprarealist de pe Marte. Înconjurată de roci vulcanice negre şi roşii, plaja Red Beach reprezintă o destinaţie la care vei ajunge mai greu, cel mai probabil prin intermediul unei bărci, dar care te va lăsa înmărmurit/a din primul moment în care vei simţi nisipul roşu sub tălpi.

3. Aventura din Fira până în Oia şi celebrul apus de soare.

Nu te costă nimic să mergi pe jos, iar, având în vedere splendoarea peisajelor şi izul fascinant de aventură pe care ţi-l oferă acest traseu, trebuie neapărat să încerci excursia din Fira până în Oia. Te vei simţi că un explorator care cucereşte tărâmul magiei şi, odată ajuns în Oia, vei putea privi spectacolul celebrului apus de soare din Oia care te va transpune în esenţa spiritului fierbinte grecesc.

Unde să te cazezi în Santorini? 

Nu este nevoie să plăteşti câteva sute de euro pe noapte pentru o cameră la un hotel de lux pentru a avea parte de experienţa unică a ceea ce înseamnă Santorini. Din contră, te vei integra mai bine în această realitate şi vei gusta mai bine nectarul insulei cu cel mai frumos apus de soare din lume dacă vei alege un hostel sau un apartament. Și datorită reliefului caracteristic al insulei chiar și un hotel de 2 sau 3 stele o să îți ofere o priveliște minunată, dar dacă dorești, poți să te lăfăi și într-un hotel de 4 sau 5 stele.

Spre exemplu, hostelul Caveland oferă turiştilor un preţ de 20 de euro pe noapte pe timpul primăverii. Mai mult, acest loc este cu totul special deoarece este amenajat într-o peşteră şi poţi avea parte, astfel, de răcoarea naturală precum şi de experienţă tradiţională grecească. Dimineaţa poţi să iei parte la lecţiile de yoga, poţi să stai pe acoperiş şi să savurezi o bere sau poţi să te bucuri de piscina amenajată.

Iar dacă crezi că o să îți placă mult prea mult în Santorini și te gândești să stai mai mult, citește și interviu cu un grec din Santorini.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Cum ar fi să călătoreşti prin toată lumea într-o ambulanţă veche, să campezi în natură, să cunoşti sute de oameni noi şi să cânţi pe stradă şi la diverse evenimente pentru a îţi câştiga traiul?

Cunosc multe modalităţi de a călători, dar felul în care trupa The Balcony Players vede lumea m-a impresionat. Ei sunt nomazi care trăiesc din muzica lor balcanică, pe care o cântă cu mult drag şi care chiar îi face pe oameni mai fericiţi, chiar şi dacă doar pentru câteva minute. Au un spirit de aventură la care mulţi visează şi descoperă poveşti şi oameni extraordinari în fiecare ţară în care merg. Trăiesc exact aşa cum mulţi dintre noi ne-am dori să o facem măcar o dată în viaţă, aşa cum o făceau, poate, satrele de ţigani în vechime.

I-am auzit cântând la Bucureşti şi am dansat cu drag şi energie pe muzica lor plină de viaţă. I-am rugat să ne povestească puţin despre viaţa lor şi despre cum reuşesc să călătorească în zeci de ţări cu o ambulanţă veche şi să se întreţină doar din muzică.

1. Cine sunteţi şi ce faceţi?

Suntem The Balcony Players, o trupă energică ce cântă în stilul Gypsy şi Klezmer şi care se mândreşte cu faptul că face oameni din toate lumea să danseze şi să fie fericiţi!! Am început acum patru ani după ce am cântat pe balconul nostru din Rotterdam (de unde ne vine şi numele!) şi de atunci ne-am  mărit trupa cu membri din Olanda, Belgia, Peru şi din Statele Unite!

După ce am terminat toţi conservatorul în 2011 am decis să plecăm într-o aventură cu ambulanţa noastră Ford din 1983 pentru a explora Balcanii şi a învăţa mai multe despre muzica ţigănească (Roma) şi cultura est-europeană. Călătoria a durat până la urmă 10 luni prin 18 ţări şi a inclus nu numai Europa, dar şi Brazilia şi America de Nord! De când ne-am întors am lucrat intens pentru a termina un nou CD ca un mod de a rezuma toate aventurile incredibile prin care am trecut!

Suntem foarte recunoscători pentru tot ce am primit pe drum şi suntem foarte fericiţi că putem să împărtăşim muzica noastră cu atât de mulţi oameni minunaţi din toată lumea.

2. Care este povestea voastră?

Venim din toate colţurile lumii şi iubim să călătorim, să învăţam de la alte culturi şi să ne împărtăşim muzica! Călătorim prin lume, ne cântăm şi încercam să creăm o conexiune cu toate culturile muzicale din lume!

3. Ce loc are călătoritul în toată povestea asta?

Ne ducem oriunde este nevoie de muzica noastră, aşa că mereu călătorim către locaţia concertelor noastre, iar asta ne duce peste tot în lume. Încercam să ne planificăm concertele cu destul timp între ele ca să putem campa în sălbăticie, să ne bucurăm de natura superbă, să facem focul şi petreceri în jurul focului…! Câteodată ne facem planul doar alegând locuri frumoase pe care le găsim pe hartă ori pe Internet sau din reacţia şi sfaturile couchsurferilor.

4. Ce gen de muzică vă place să cântaţi?

Cântăm muzică Klezmer (muzică evreiască, dansabilă, de nuntă ), muzică balcanică (în mare parte din Ungaria şi România) şi muzică ţigănească. Şi ceva Forro Brazilian! Dar în general cântăm multe melodii originale pe care le compunem când călătorim, care sunt un amestec din stilurile de mai sus. Melodii vesele, energice!

5. Călătoriţi de mai mulţi ani deja. Cum faceţi bani pentru traiul zilnic?

Vara organizăm mereu un tur mare în Olanda/Europa, în care câştigăm banii cu care ne cumpărăm bilete de avion, instrumente şi lucrurile majore de care avem nevoie. Când se face frig în Europa ne ducem în SUA pentru a cânta în New Orleans sau San Francisco. Pe drum facem bani prin concertele noastre, dar dacă nu găsim un concert sau nu reuşim să organizăm unul, ne place să cântăm pe stradă pentru a câştiga bani pentru mâncare şi benzină. În orice caz, putem oricând să facem un schimb: muzica noastră în schimbul mâncării sau a unui loc în care să dormim. Şi asta este tot ce ne trebuie!

6. Spuneţi-ne un pic despre „ambulanţa” cu care călătoriţi. Cum aţi găsit-o şi cât a costat?

Este o ambulanţă Ford din 1983.

Ne căutam un van pentru trupa noastră, cu care să mergem în tur şi am găsit maşina asta minunată! Funcţionează pe gaz şi arată super! Am reconstruit-o înăuntru astfel încât să încapă toate instrumentele şi hainele noastre şi două persoane pot chiar să doarmă înăuntru! Maşina a costat aproximativ 3800 de euro, pe care i-am câştigat din concertele noastre.

7. Aveţi des probleme cu maşina?

Din fericire nu am avut foarte multe probleme pe drum sau doar lucruri mici care au putut fi rezolvate. Odată am dormit în casa unui cuplu foarte de treabă care ne-a invitat să dormim la ei. După micul dejun am vrut să plecăm şi am văzut că un furtun curgea serios. Cuplul avea un service Ford aşa că ne-au ajutat să îl reparăm. Câteodată, când aveam pană, mai aveam probleme pentru că trebuia să găsim un cauciuc care să se potrivească, dar între timp cântam în garajul sau service-ul unde ne aflam.

8. Cum aţi decis să călătoriţi în  modul în care o faceţi acum? A fost ceva spontan sau a fost ceva plănuit încă de la început?

Înainte să plecăm în călătoriile mai lungi, cu toţii am am călătorit şi am trăit din ceea ce câştigam din muzica noastră sau cântând pe străzi (în Barcelona, Scoţia, etc.). Asta ne dădea un asemenea sentiment de libertate încât voiam mai mult! Într-una din verile înainte de călătoriile mai mari am mers o lună prin Balcani. Am dormit în fiecare seară în natură sau un pădure şi ziua cântam pe străzi. A fost o experienţă incredibilă care ne-a inspirat să mergem într-un tur mai lung după ce ne terminam studiile.

9. Cum găsiţi locuri în care să dormiţi? Dormiţi şi în maşină?

Dacă vremea este bună şi nu avem nici un concert mare planificat, dormim în natură: doi oameni în maşină şi ceilalţi în corturi. Conducem până în afara oraşului, la o pădure din apropiere pe care o reperăm pe hartă. Acolo ieşim de pe drumul principal şi conducem până nu mai putem fi văzuţi şi campăm. Facem un foc, gătim, cântăm!

Dacă este prea frig pentru a dormi afară, folosim Couchsurfing sau cântăm pe străzi şi sperăm să găsim oameni care vor să ne găzduiască. Sau găsim concerte şi cântăm în schimbul unui loc de dormit. Doar dacă avem un eveniment mare plănuit vrem să ne asigurăm că ne odihnim bine înainte, aşa că rugăm organizatorii să ne asigure un loc drăguţ în care să dormim.

10. Cum găsiţi concertele şi proiectele pentru care cântaţi?

Cunoaştem multe alte trupe care cântă genul ăsta de muzică şi ţinem legătură cu ei prin Facebook sau e-mail şi le mai cerem sfatul în legătură cu locaţiile în care am putea cânta. Cântăm şi pe stradă şi de multe ori primim oferte de a cânta în concerte.

Rugăm pe toţi cunoscuţii dintr-un anumit oraş să ne recomande festivaluri sau locaţii de evenimente, ca să putem trimite un e-mail cu propunerea noastră de a cânta.

Când nu ştiam pe nimeni într-un oraş ne duceam în baruri şi cluburi şi le ofeream CD-ul nostru şi îi întrebam dacă putem cânta acolo. Pentru că ştiu că eşti în locul respectiv doar pentru aproximativ o săptămână, patronii locaţiilor spun, de multe ori, da.

Postam în grupurile de Couchsurfing că venim într-un anumit oraş şi că suntem în căutare de un loc unde să cântăm/dormim. Am primit mult suport de la couchsurferi!

11. Este cântatul pe stradă un mod de a face bani? Sau este mai mult pentru plăcere?

Ambele! Este foarte distractiv şi un mod foarte bun de a cunoaşte localnici şi muzicieni. Dar am câştigat întotdeauna suficient pentru a trăi şi este şi mai frumos aşa.  În ţările mai bogate puteam câştiga destul de mult, de la turiştii care ne cumpărau CD-urile, de exemplu. În ţările mai sărace am câştigat suficient pentru a trăi şi oricum mâncarea era mai ieftină şi am fost şi invitaţi de multe ori la cină. Oamenii sunt foarte ospitalieri peste tot!

12. Cât timp planificaţi sau credeţi că veţi face asta?

Este o parte a vieţii noastre! Vom continua să cântăm şi să ne distribuim muzica!

Am fost deja invitaţi la festivaluri interesante în jurul lumii, ceea ce ne-a dat şansa să călătorim şi să mergem în tur acolo, iar asta va continua, desigur.

Acum călătorim vara prin Europa şi dacă se face prea frig mergem în alte părţi. Iarna mergem des în SUA, în parte pentru că familia basistului nostru este din New Orleans şi pentru că eeste un oraş minunat pentru muzică. Dar planurile se pot schimbă dacă suntem brusc invitaţi să cântăm undeva. Aventură!

13. Unde vă pot găsi oamenii muzica?

Ne pot trimite un email la Balconyplayers@gmail.com sau se pot uita pe site-ul nostru www.balconyplayers.com.

În 2010 am scos primul nostru album, Balcony go Crazy şi acum terminăm următorul album care se va numi Balcony Adventures around the world. Este un rezumat al ultimelor noastre tururi, cu melodii compuse pe drum. Am înregistrat deja totul, inclusiv cu muzicieni din toată lumea care au cântat cu noi.

Am lansat şi un proiect de crowdfunding pe Indiegogo, pentru a termina şi lansa acest CD care este făcut din materiale reciclabile. Sperăm să găsim susţinători pentru a mixa, realiza masterul, produce şi promova CD-ul.  Poţi deja lansa o pre-comandă pentru CD-ul care costa 5 euro, iar pentru 1 euro poţi să primeşti 5 melodii realizate de noi. 50 de cenţi din această sumă merg spre organizaţia nonprofit Balkan Sunflowers, iar dacă vrei să contribui cu mai mult primeşti numeroase alte pachete supriză şi poţi chiar să vii cu noi într-o călătorie cu ambulanţa noastră.

14. Aţi fost de curând în România. Cum vi s-a părut ţara şi oamenii de aici? A fost o experienţă plăcută?

Da, am fost de două ori deja, pentru că ne-a plăcut foarte mult. Este una din ţările noastre favorite, cu muzică şi cultură extraordinare. Oamenii sunt foarte ospitalieri şi iubim autenticitatea pe care o găsim la sate. Este minunat că toţi tinerii vorbesc engleză şi sunt foarte deschişi şi primitori.

15. Sunt, în general, oamenii suporteri ai „proiectului” vostru? Vă ajută când sunteţi în situaţii dificile?

Da, oamenii ne susţin. Oamenilor din Balcani le-a  plăcut mult că le cântăm o parte din muzică. Nu am fost în foarte multe situaţii dificile, cu excepţia unei dăţi în Budapesta când ni s-a spart maşina şi ni s-a furat mare parte din echipamentul fotografic (cu care documentam călătoria) şi vioara lui Moniek. A fost un moment dificil, dar nu am avut ce face, aşa că am continuat călătoria şi alte lucru extraordinare care ni s-au întâmplat pe drum ne-audat curaj.

16. Vă săturaţi vreodată de acest stil de viaţă? Devine stresant sau obositor? Şi dacă da, ce faceţi atunci?

Suntem de multe ori obosiţi pentru că nu este întotdeauna plăcut să nu ai un loc al tău şi, de multe ori, avem evenimente care ţin până târziu, mai multe nopţi din săptămână. Aşa că uneori avem nevoie de o perioadă de odihnă. Alteori dormim toţi într-o singură cameră şi nu avem foarte mult spaţiu personal. Dacă putem campa avem fiecare cortul lui şi în natură ne simţim întotdeauna mai bine.

Au fost şi momente mai grele când ne-a  fost foame, sau am fost obosiţi, şi nu am câştigam nimic când am cântat pe străzi. În alte momente nu ştiam unde o să dormim în acea noapte, dar mereu speram că se va întâmplă ceva bun. În cele mai multe situaţii dificile am cunoscut oameni extraordinari care ne-au susţinut şi ajutat. Încercăm să oferim cât mai mult, să avem grijă de noi şi de natură şi se pare că primim multe lucruri bune înapoi.

 17.  Spune-ne câteva lucruri pe care le-aţi învăţat din această experienţă.

• Nu ai nevoie de nimic mai mult decât să faci ceea ce îţi place cu adevărat.
• Ar trebui să îţi asculţi intuiţia şi să pleci în aventură vieţii tale dacă asta simţi.
• Este greu să pleci de acasă sau să îţi laşi bunurile, dar vei primi multe mai mult în schimb până la urmă.
• Să vedem cum trăiesc alţi oameni în lume ne-a învăţat foarte multe. Toate lumea are o poveste şi să ai deschiderea să vorbeşti cu fiecare om şi să înveţi de la localnici te învaţă mult despre viaţă.

Mai multe poze, filmuleţe din călătorii si muzică găsesşti  pe www.balconyplayers.com.  Aruncă un ochi şi peste campania de crowdfunding de pe Indiegogo.

De multă vreme aveam obsesia de a vedea Chişinău şi Odessa. Mi-a ajuns la urechi că transportul cu trenul în Moldova şi Ucraina este ieftin, aşa că am zis să testez teoria asta.  Am mers pe ruta Bucureşti-Chişinău-Odessa-Reni/Galaţi- Bucureşti cu trenul, autobuze şi microbuze şi nu mi-a părut rău.  Citeşte mai departe pentru sfaturi, recomandări şi informaţii utile.

Cum ajungi la Chişinău

În Chişinău poţi să mergi cu maşina, variantă pe care o recomand nu pentru că ar fi drumul bun, dar pentru că o să ai mai multă libertate pentru a vizita Moldova.  Din Bucureşti sunt între 430 şi 470 de km în funcţie de ruta pe care o alegi.  Însă trenul este poate variantă cea mai bună dacă nu ai maşină sau nu vrei să mergi cu ea.

Trenul Bucureşti – Chişinău dus-întors costă 46 euro + 12 euro supliment cuşetă T4. Un drum dus te costă aproximativ 130 RON. Dacă preferi avionul, Tarom are o cursă directă la aproximativ 120 Euro dus-întors.  Mai poţi să ajungi cu autocarul care, vorba vine, este de cele mai multe ori un microbuz.

Noi am luat autocarul pe care îl vezi pe autogari.ro, care este, de fapt, un microbuz. Drumul a costat 75 RON şi în noaptea aia  am văzut cam cinci filme dublate în rusă cu sonorul dat tare. Dacă nu ştii rusă poate fi destul de frustrant. Am plecat seara la 8 şi am ajuns la 6 dimineaţa în Chişinău. Am mers şi mai rău la viaţă mea, dar nu foarte des. Pentru a vizita Moldova nu ai nevoie de viză luată în prealabil, dar ai nevoie de un paşaport.

Părerile despre Chişinău sunt împărţite. Mie mi-a plăcut şi m-am simţit că într-un oraş din România. Însă cred că poţi să te bucuri cel mai bine de oraş dacă te duci să îl vezi vara.

Ce este de văzut în Chişinău

Dacă ajungi aici, merită să faci o vizită la Muzeul de Istorie şi la Muzeul de Etnografie din Chişinău. Mergi musai la restaurantul La Plăcinte, sunt câteva în tot oraşul şi au plăcinte foarte bune şi preţuri ok. Iar dacă ai nevoie de Internet mergi cu încredere la McDonalds unde este gratuit şi are o viteză ameţitoare.

Mai merită să vezi şi porţile oraşului şi Crama şi complexul de galerii subterane de aproape 250 de km de la Mileştii  Mici (cea mai mare cramă din lume) sau Crama Cricova prin care te plimbi cu maşina sau chiar cu bicicleta. De aici poţi să mergi la cetatea lui Ştefan cel Mare de la Soroca sau la cetatea Tighina.   Mergi şi la Orheiul vechi.

Prin Chişinău te deplasezi cel mai rapid cu autobuzul (2 lei moldoveneşti) sau cu rutierele (microbuze cu rută fixă, care costă 3 lei moldoveneşti).

Cum am ajuns în Odessa

După o tură prin Chişinău am hotărât că a doua zi să mergem în Odessa.  Din gara centrală pleacă în fiecare zi un tren spre Odessa la 07:30 dimineaţa  (mersul trenurilor în Moldova). A existat un tren nou o perioadă, dar l-au scos şi acum este trenul vechi, sovietic, cu bănci de lemn. Dacă ai noroc, până ajungi pe acolo îl reintroduc pe cel nou, deşi trenul vechi este o experienţă interesantă. Drumul durează aproximativ cinci ore, ajunge la timp şi te îmbogăţeşte cu o durere de oase simpatică datorită scaunelor tari. Peisajul nu este remarcabil, iar când am fost noi nu a fost aglomerat, dar am plecat într-o duminică dimineaţă.

Preţul biletului este de 160 de lei moldoveneşti (cam 40 RON).  Trenul trece prin Tiraspol şi Transnistria, dar nu simţi asta. Trenul trece şi prin Tighina, iar la ieşire din oraş poţi să vezi cetatea Tighina din tren.  Microbuzul este mai ieftin (cam 20 RON), dar alege-l dacă îţi plac manelele ruseşti.

În Odessa mai poţi să ajungi cu avionul (cam 300 euro dus-întors) şi cu vaporul prin croaziere, dar cea mai bună variantă este cu maşină sau pe ruta asta aventurieră pe care am fost şi noi.

Până în Odessa te descurci în română. De aici începe greul.

Despre Odessa (Odesa)

În Odessa limba engleză nu există. Sau cel puţin aşa am descoperit când am încercat să rezervăm un amărât de bilet de tren şi în general când încercam să ne descurcăm prin zonă. Ai mai multe şanse să găseşti pe cineva care vorbeşte română în zonă asta şi clar te descurci dacă mai ştii ceva rusă.

Odessa mi-a plăcut mult. Este un oraş vechi şi mare, unde se simte influenţa evreilor. Un oraş cu bulevarde largi şi îngrijite, încadrate de clădiri simpatice de 3-4 etaje cu balcoane drăguţe. Găseşti tot ce îţi doreşte sufletul motiv pentru care oraşului i se mai spune şi Odessa Mama.  Clădiri îngrijite, străzi pietruite, curăţenie, femei elegante şi multe cluburi, baruri şi restaurante. Nu o să mă avânt în descrieri, dar recomand o vizită de două sau trei zile.

Oraşul are şi plajă, dar când am fost noi era super aglomerată. Odesa are şi partea sa comunistă şi mai puţin încântătoare, dar nu trebuie să ajungi neapărat acolo. Mai are şi zonă numită Kilometrul 7,un bazar de 7 kilometri pătraţi în care mai multă lume mi-a spus să nu mă aventurez dacă nu cunosc măcar o boabă de rusă – şi nu ştiu.

 Ce mai ai de văzut aici?

• Zona Operei
• Strada pietonală Deribasivska
• Districtul Arcadia
• Centrul Vechi
• Scările Potemkin
• Portul şi multe altele.

În Odessa am stat la Lafa Hostel cu 12 Euro pe noapte. Este un hostel curat şi destul de liniştit într-o clădire veche din centrul Odessei. Nu pot să-i reproşez decât că nu are o cameră comună.   Ni s-a mai recomandat şi TIU FrontPage hostel care din câte am văzut pare o alegere mai bună. Apropo, în Odessa găseşti internet cam peste tot.

Odessa este mai aproape decât ai crede. Din Bucureşti sunt numai 565 de km (8 ore de condus) sau 622 km dacă o iei prin Chişinău (cam 9 ore de condus). Drumurile lasă mult de dorit, dar e cam cât un drum până la Cluj în ceea ce priveşte distanţa.

Mai poţi merge şi în Crimea

Din Odessa poţi lua un tren spre Crimea, mai exact până în Simferopol de unde poţi ajunge în Yalta pe  cea mai lungă rută de troleibuz din lume (86 de kilometri).   Din Odessa trenul la cuşetă costă între 30 de lei şi 150 de lei în funcţie de cum vrei să stai. Platzcart este un fel de cuşetă, dar fără uşi, un tip de tren destul de comun în Rusia şi India.  Poţi de asemenea să mergi cu trenul spre Kiev – o rută ieftină.

Pentru a rezerva bilete de tren în Ucraina trebuie să foloseşti site-ul oficial şi să rezervi cu câteva zile înainte ca să fii sigur că găseşti. Există varianta în engleză şi te poţi descurca destul de uşor pe site. Dacă încerci să rezervi în gară şi nu ştii rusă, ei bine, succes.

Pentru a rezerva microbuze şi autocare către diverse destinaţii din Ucraina foloseşte  acest site.

Preţurile în Ucraina

Preţurile sunt, în mare, ca la noi. Benzină în Moldova şi Ucraina am observat că era mai ieftină cu aproximativ 1,5 RON/litru deci merită să mergi pe acolo cu maşina. La graniţă verificau dacă maşină era pe numele şoferului deci ar fi folositor să aveţi procură.  Nu cred că se întâmplă mereu, dar nu strică prudenţa.

Cum ne-am întors 

Ca să picanterizam lucrurile am zis să ne întoarcem pe altă rută şi anume pe la Galaţi, pentru a nu mai merge prin Chişinău. Se pare că nu mai există autocar care să facă ruta asta şi dacă ar face-o ar sta la graniţă 2-3 ore pentru a fi vămuit. Pe ruta asta se face trafic cu ţigări şi chiar şi maşinile sunt controlate destul de riguros.

Pentru a ajunge acasă am luat un microbuz de dimineaţă care ne-a dus pe ruta Odessa-Izmail- Reni. Poţi să încerci să iei întâi microbuz spre Bilhorod-Dnistrovski pentru a vedea  Cetatea Albă şi apoi să mergi mai departe spre Reni, dar o să îţi ia mai mult. Dacă mergi direct spre Reni ai grijă să iei un microbuz direct pentru că face doar vreo 3 ore, cele care opresc în fiecare sat fac mai mult. A costat 100 de hrivne, adică vreo 40 de lei.

Atenţie că sunt mai multe autogări. Autogara de lângă gară nu prea îţi este de folos pentru că de acolo pleacă autocare spre oraşe mai mari. Autogara cu microbuze locale este ceva mai departe şi ajungi la ea cu tramvaiul 5 de la gară.

Microbuzul luat ne-a lăsat în Reni. Aici în mai puţin de 5 minute am găsit pe cineva care vorbea română şi ne-a luat pentru vreo 40 de hrivne până la graniţă pe care am trecut-o jumătate pe jos şi jumate în maşina unor moldoveni care au fost suficient de simpatici să ne ducă până în Galaţi.

Aveţi grijă când şi dacă treceţi pe jos să întrebaţi pe la ce ghişee să mergeţi şi să verificaţi că aveţi toate ştampilele. În general, o regulă bună în călătorie este că după fiecare graniţă să verifici dacă ţi-au pus ştampilă de intrare/ieşire. Dacă nu, e posibil să ai probleme mai târziu.

Per total Chişinăul merită o vizită scurtă, iar Odessa merită o vizită mai lungă pentru că este un oraş frumos şi subestimat, poate mult mai frumos şi încântător decât alte oraşe din Europa mai vestite. Este mai ieftin şi mai aproape de noi. Nu ai nevoie de viză luată în prealabil nici pentru Moldova, nici pentru Ucraina, doar de paşaport.

Drum bun! Mai multe poze pe pagina de Facebook.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.