Cum să locuieşti oriunde în lume, să călătoreşti mai mult şi să fii cu adevărat liber. Fenomenul location independence.

6 luni în India, 4 luni în Brazilia, 1 an în Argentina, 5 luni în Filipine, 7 luni în Thailanda. Ţi-ar plăcea un astfel de stil de viaţă? Dacă da, citeşte cu mintea deschisă:

Deşi era un tip bine făcut şi înalt, Jan era apăsat de greutatea rucsacului său imens. Aveam să înţeleg mai târziu că toată viaţa lui era îndesată în acel bagaj. Venise în Tenerife după un voiaj de 2 luni prin Spania şi după 3 ani petrecuţi în mai multe ţări din America de Sud. Plăcerea lui era să facă bodysurfing şi, ca un adevărat neamţ, să bea bere. Jobul său şi sursa de  bani din care îşi finanţase călătoriile era unul oarecum surprinzător.

Întâlnisem puzderie de oameni care îşi făceau banii pe internet, specie din care mă număram şi eu, însă Jan călătorea non-stop fără să aibă nevoie de calculator. Era kinetoterapeut şi îşi găsea clienţii în hostelurile în care stătea ocazional. Contul bancar nu arăta niciodată mai mult de 3 cifre, însă Jan era fericit. Era exemplul potrivit al unui om care îşi urmează visul.

Nu trebuie să fii milionar ca să ai stilul de viaţă al unuia.

În cartea The 4-hour Workweek, Tim Ferriss  prezintă o idee fabuloasă pentru care a fost deseori blamat. Cum ar fi ca în loc  să aştepţi să ieşi la pensie ca să ai timp să călătoreşti, să îţi iei mini-vacanţe de câteva luni sau chiar ani pe care să le petreci  în orice loc din lume?  Cum ar fi să lucrezi numai câteva ore pe săptămână, restul timpului făcând ceea ce îţi place?

Oare nu ai putea locui în Thailanda, Argentina, Mexic sau în Hawaii? 

Ai cam putea. România, locul în care locuieşti acum, este şi aşa văzută ca o destinaţie destul de exotică şi periculoasă pentru străini, iar costul vieţii nu este nici pe departe cel mai scăzut din lume. Cu toate acestea te-ai obişnuit aici şi ţi se pare mai sigur.  Cum s-ar zice, ai o scuză.

Când ai microbul călătoriilor în sânge, să călătoreşti doar 1-2 săptămâni pe an va părea insignifiant. Păi cum să apuci tu să vezi măcar un sfert din cele aproape 200 de ţări cu doar o lună de concediu pe an? Ţi-ar trebui trei vieţi, minim!  Nici nu mai vorbesc de timpul necesar pentru a putea  să absorbi cultura locală, să înveţi o limbă şi să-ţi mai faci şi nişte prieteni.

Ce înseamnă  de fapt nomadic lifestyle?

Ţi-ai imaginat probabil, nu o dată, cum ar fi să ai bani să mergi oriunde în lume. S-ar putea să faci parte din grupul select care, dacă ar avea bani fără limită, ar călători în toată lumea. În mod normal  când gândurile îţi alunecă pe ruta asta îţi dai o palmă şi te întorci la muncă. 

Totuşi, pentru unii oameni asta este realitatea şi nu este noroc sau şansă. Şi-au luat propriul destin în mâini şi au construit viaţa pe care şi-o doresc.  Sunt oamenii pe care i-ai numi cu adevărat liberi, care pot oricând să se mişte unde vor.

Când am aflat că există oameni care chiar fac asta, fără să fie milionari în euro, am fost şocat. Gândul unei astfel de libertăţi m-a înfiorat şi mi-a generat chiar insomnii. Să mergi oriunde vrei. I-auzi domnule ce pertinenţă! Dar, stai aşa, eu oare n-aş putea?

Suntem învăţaţi că viaţa are un ciclu mai mult sau mai puţin bătut în cuie:

Te naşti, creşti un pic şi te duci la şcoală. După ce o termini, îţi alegi o meserie şi găseşti un loc de muncă. Vei lucra cel puţin 8 ore pe zi pentru visul şefului tău. Poate îţi place, dar de cele mai multe ori nu-ţi place. Pleci în 2-3 vacanţe şi citeşti bloguri de călătorie. Găseşti pe cineva drag, faci nuntă şi în câţiva ani faci un copil. Aştepţi senin ziua de pensie, când ai deja cel puţin 55 de ani, ca să ai timp să călătoreşti.

Acest ciclu este baza societăţii actuale şi se mulează ca o mănuşă pe multe personalităţi. Nu este nimic în neregulă cu asta. Însă ce faci dacă nu ţi se potriveşte?

Un stil de viaţă nomadic (Nomadic Lifestyle) presupune să fii  mereu în mişcare. Dacă nu fizic, măcar cu sufletul. Înseamnă că poţi fi la tine acasă în orice loc din lume. Că dacă vrei ca peste o lună să te muţi în Brazilia, să o faci fără prea multă strângere de inimă, ba chiar cu entuziasm nemărginit.

Ce este un Digital Nomad? 

Conceptul de călător full-time nu este nou, existând exemple numeroase şi la noi, şi trece sub nume diverse: location independent traveller, digital nomad, technomad sau nunomad.

Datorită internetului şi telefoniei astăzi  poţi colabora cu oameni din toată lumea fără a fi legat de un anumit loc din punct de vedere geografic. Poţi să îţi angajezi un asistent din India, să produci ceva în China şi să îţi vinzi produsele în Europa. Chiar şi foarte multe din afacerile tradiţionale pot fi transpuse parţial sau total în mediul online.

Un digital nomad se va folosi din plin de faptul că există ţări, exotice sau nu, în care costul vieţii este redus.

El poate fi  scriitor, fotograf, specialist în marketing afiliat, programator, designer şi poate lucra de la o cafenea, de la un internet cafe sau de acasă. Se foloseşte de laptop, smartphone  şi numeroase resurse online pentru a îşi crea un loc de muncă.

Este liber să călătorească unde doreşte, să îşi facă programul aşa cum vrea, fiind în acelaşi timp productiv şi adăugând valoare.

Culmea, o astfel de viaţă nu este foarte scumpă şi de multe ori costurile sunt mai mici decât dacă ai sta în ţară. Eu, spre exemplu, cheltuiesc în medie mai puţin când călătoresc decât atunci când stau în ţară.

Ce vrei să vezi când ridici ochii din ecranul laptopului?

Ce faci dacă nu eşti digital nomad?

Precum Jan, nu toţi călătorii au afaceri online. Nu sunt programatori, scriitori sau marketeri. Sunt acei oameni care călătoresc de dragul de a călători şi îşi găsesc de lucru în locul în care se duc. Pot fi cei care au o meserie pe care o pot practica oriunde.

Compozitor, producător de muzică, consultant, fermier, trainer, kinetoterapeut, cântăreţ, instructor de fitness, profesor, skipper, dansator, asistentă medicală, artist de stradă. 

Lista e lungă.

Modul în care îşi câştigă pâinea este bazat de cele mai multe ori pe pasiunea lor, pe ceea ce le face cu adevărat plăcere.

 Să călătoreşti full-time?

Acest lucru nu este pentru toată lumea. Peisajul se poate schimba drastic, rămâi brusc fără prieteni şi familie, te confrunţi cu o limbă nouă pe care nu o înţelegi, la fiecare 5-6 luni trebuie să înţelegi un alt sistem de valori şi alte reguli.  Şi totuşi asta este plăcerea de a călători. Modul în care înţelegi mai bine lumea din jurul tău.  O viaţă în care fiecare zi este o nouă aventură.

Dacă visezi să călătoreşti mai mult decât o faci acum, îţi datorezi ceva. Visele tale sunt bunul tău cel mai de preţ şi trebuie păzite cu sfinţenie. Datoria ta, faţă de tine, este să te întrebi sincer ce te opreşte şi, mai ales, dacă nu cumva toate piedicile care îţi vin în minte pot, de fapt, să fie trecute mai uşor decât crezi. Ţi-aş spune să faci o mişcare înspre a-ţi îndeplini visul, dar ştiu că îmi vei răspunde cu scuze.

 Ce-i de făcut?

Ceva trebuie făcut pentru că, dacă simţi şi tu ca mine, adevărul e că fericirea ta va fi ştirbită întreaga viaţă.

Poţi oricând să te întorci la viaţa pe care o ai acum. Greu e să trăieşti cu decizia că te-ai complăcut în banal şi nu să faci schimbarea pe care o doreşti.

Sunt multe de spus şi în măsura în care pot le voi spune în paginile acestui site. Dacă vrei o formulă mai condensată te invit să discutăm. Pe 11 octombrie voi ţine un seminar de călătorii şi digital nomading. Voi împărtăşi din experienţa mea, din sutele de resurse de călătorii care te vor ajuta să călătoreşti mai mult şi cu mai puţini bani şi vom face primii paşi către un stil de viaţă nomadic. Pentru mai multe detalii despre seminar şi pentru înscrieri click aici.

Cât despre mine…

Ador sentimentul pe care îl am când îmi cumpăr un bilet one-way. Când am plecat din România, să locuiesc pentru minim 3 luni în afara ţării, am plecat cu un bilet dus, atât. A fost una din cel mai frumoase senzaţii din lume. Sentimentul că te îndrepţi spre ceva nou şi necunoscut este unic.

Sunt dependent de senzaţia puternică pe care o am când nu ştiu unde voi fi  peste trei ore sau mâine. Oare în ce casă o să dorm? Oare ce o să mi se întâmple? Nu o dată am plecat către o destinaţie fără să am asigurat un loc în care să stau, fără să ştiu cum o să ajung acolo, fără bani şi fără cunoştinţe. Şi am reuşit să mă descurc. Cumva, sunt încă în viaţă.