Interviu cu un grec din Santorini

   Pe John l-am întâlnit într-o zi ploioasă, în Salonic. Hăituiţi de ploaie, de abia plecaţi într-un tur al Greciei cu doar vreo 200 € şi având încă 12 ore până la următorul tren, l-am rugat să ne primească câteva ore şi să bem o cafea împreună.

 

   Ne-a primit călduros în mica, dar cocheta lui căsuţă pe una din colinele Salonicului. Am început să sorbim din cafeaua oferită de el şi să-i ascultăm poveştile, uimiţi în acelaşi timp de ospitalitatea lui. Aşa am aflat că primul grec în carne şi oase cu care aveam ocazia să stăm ore bune de vorbă se plimbase prin multe multe locuri, inclusiv în Japonia despre care ne-a povestit câteva lucruri mai mult sau mai puţin incitante (de exemplu că acolo apa are un gust oribil, cel puţin pentru noi, europenii). De acolo a împrumutat şi pasiunea pentru săbii japoneze, dar nu şi cea pentru muzică, sădită deja de ceva vreme în inima lui, ajungând acum chiar să compună. Dar nu asta ne-a făcut să visăm cel mai mult. John locuise mai bine de doi ani în Santorini. Da, insula aceea magică şi foarte scumpă la care toţi visăm. Era primul om care ne putea spune cum este să trăieşti acolo ca localnic.

   

   Povestea lui este fantastică. Stând acolo câteva luni a aflat că vizavi de el exista o casă părăsită, care era mai degrabă o peşteră săpată în stâncă. Locuinţa era imensă, dar neamenajată. Aflând că era liberă, John a început să scoată găleţi de pământ de la primul nivel şi găleţi de apă de la subsolul imens pe care l-a transformat în cameră de zi. A muncit asiduu câteva săptămâni şi a reuşit să transforme peştera în propria locuinţă mai mult sau mai puţin de lux.

   Viaţa este simplă în Santorini. Doar două drumuri principale şi în jur de 13000 de locuitori, din care doar vreo 3000 în satul lui. Dimineaţa, o cafea pe terasă cu ochii aţintiţi spre marea albastră şi strălucitoare, la prânz siesta şi câteva ore dedicate muzicii, iar seara sau uneori dimineaţa devreme, invariabil, o scufundare cu prietenii pe unul din malurile adânci ale insulei. Apa fiind adâncă, e de obicei mai rece, dar asta nu i-a oprit niciodata să facă free-diving chiar şi iarna. Clima blândă a celei mai sudice insule din grupul Cyclades le permitea acest lucru.

   Printre alte lucruri de poveste, John a prins şi a doua zăpadă cunoscută de pe insulă (am văzut poze), lucru de care este foarte mândru.

   

   Viaţa pentru un turist este scumpă, dar un localnic nu are nevoie de multe, şi apoi un webdesigner ca John putea câştiga chiar de acolo, de pe insulă, şi 4-5000 € pentru un site. Bineînţeles nu este atât de simplu şi nici nu înseamnă că ai nevoie de toţi aceşti bani pentru viaţa de zi cu zi.

   „Da, poate o să mă întorc într-o zi în Santorini”, ne zicea John în Salonic anul trecut şi iată că a făcut-o.

   Am vrut să vedem puţin Grecia şi mai ales Santorini prin ochii lui John Papadopolous aşa că l-am rugat să răspundă la câteva întrebări pentru nomadici. Iată ce ne-a spus el:

   

      1.  Spune-mi câteva cuvinte despre tine.
   Sunt doar un tip normal care trăieşte (şi munceşte) în Santorini, Grecia, încercând să se bucure de viaţă sub toate aspectele.

 

      2.  Care este cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat?

   Cred că Santorini, dar asta are legătură în mod evident cu peisajul unic al insulei. În general tind să separ conceptul de „frumos” , când vizitez un loc, în două părţi: peisajul/natura şi sentimentul general pe care îl ai pornind de la modul în care arată locul şi de la partea „umană”, care include bineînţeles oamenii de acolo. De asta aş vrea să clarific factorul peisaj/natura când ma refer la Santorini ca frumos.

 

      3.  Poţi să dai 3 sfaturi oamenilor care vizitează Grecia?

    a) Încearcă să eviţi locurile unde merg mulţi turişti

    b) Află dinainte ce trebuie să cheltuieşti şi cum

    c) Nu cumpăra nimic din zonele super-turistice (nici măcar mâncare).

 

      4.  Cum poţi să mănânci şi să stai ieftin în Grecia?

   Există mereu locuri unde poţi mânca şi dormi low cost, trebuie doar să întrebi întodeauna şi să eviţi locurile aglomerate.  Nu cere informaţii în magazine pentru că te vor trimite unde vor ei, oamenii simpli de pe stradă sunt în general o opţiune, dar chiar înainte de a ajunge acolo, foloseşte internetul să obţii cât mai multă informaţie cu putinţă. Website-uri ca de exemplu tripadvisor.com sunt un început bun.

 

      5.  Care ar fi câteva locuri tradiţionale în Grecia unde poţi vedea cum trăiesc oamenii cu adevărat?

   Unde locuiesc eu, în Santorini, este cam cât de natural poţi găsi, este adevărata viaţă tradiţională (the real deal). Dar de unul singur nu le vei descoperi niciodată şi asta e o regulă generală pentru Grecia. Dacă aş vrea să vizitez locuri nebătute,  neatinse de neoane şi magazine de suveniruri, aş căuta destinaţia mea pe Google Maps şi aş marca locurile care par mai izolate. Poţi să îţi dai seama mai mult sau mai puţin la ce să te aştepţi chiar dacă imaginile din satelit nu sunt aşa bune.

 

      6.  Ce te-au învăţat călătoriile?

   Călătoriile sunt ca o şcoală prin ele însele… de fiecare dată când te duci undeva, înveţi ceva nou. Să scriu în doar câteva rânduri ceea ce simt că m-au învăţat călătoriile ar fi o sarcină foarte grea.

   O să menţionez totuşi o lecţie foarte importantă…să ai mintea deschisă şi să fii pregătit pentru orice îţi va veni în întâmpinare.

 

      7.  Poţi să-mi indici 2-3 locuri frumoase din Grecia pe care turistul normal nu le ştie?

   O alegere bună ar fi insulele mici şi partea muntoasă a Greciei. Cea mai uşoară abordare în a găsi astfel de locuri este să te uiţi în ghidurile Greciei după locurile cele mai promovate şi apoi să te orientezi spre alte locuri din Grecia cum ar fi Kastoria care este un lac superb, Florina – sus în munţi, Ikaria – mica insulă cu puţin turism şi apă minunată pentru înot sau chiar Anafi, insula vis-a-vis de Santorini, care are doar un sat şi nu are nici un turist…Nici unul!

 

      8.  Locuieşti în Santorini. Este viaţa scumpă? Cum este să locuieşti acolo?

   Când locuieşti undeva, în mod inevitabil afli de unde să faci cumpărături şi ce să cumperi.. Viaţa pentru mine aici este mai ieftină decât în Salonic (de unde vin eu). Sunt zile când nu cheltuieşti nimic şi totuşi poţi să îţi petreci timpul în mod fabulos.

 

O chirie pentru un studio este între 200 şi 300 € pe lună cu apă şi electricitate incluse.

Mâncarea te duce în jur de 25 € pe săptămână (cumpărând produse de la localnici).

Internet – 20-30 € pe lună.

O sticlă de vin local – 3-5 €

 

      9.  Ce ştii despre România? De ce ai vrea să vizitezi ţara?

   Ştiu că româncele sunt destul de sexy şi cred că asta răspunde la ambele întrebări!

 

_________________________________________________________________

 

   Santorini (sau Thira) este o insulă vulcanică, cea mai sudică din grupul Cyclades şi este renumită pentru casele albe cu albastru, plaje cu nisip alb, roşu şi negru, peisaje extraordinare şi preţuri pe măsură. Viaţa nu este foarta agitată în sezon turistic şi este foarte liniştită în extra-sezon.

 

         Cum ajungi în Santorini

   Tot timpul anului cu avionul din Atena şi Salonic sau, doar vara, din Creta, Rhodos sau Mykonos şi cu chartere din Amsterdam, Brussels, Milano, Frankfurt, Londra, Viena şi alte oraşe.

   Cu ferry-ul din Atena. Ferry-ul se ia din portul Piraeus, iar un drum costă de la 35€ în sus (fără maşină). Puteţi verifica preţurile pe http://www.ferries.gr/booking/

 

         Cazare în Santorini

   Sunt în jur de 400 hoteluri şi hostel-uri în Santorini, deci cazarea nu ar trebui să fie o problemă. Cel mai ieftin pat începe de la 15€ pe noapte, iar preţurile urcă până la câteva sute bune de euro pe noapte. Faceţi rezervare din timp.

   Există şi câteva camping-uri pe insulă. Le găsiţi aici sau aici dar nu sunt foarte recomandate. Pe Anafi puteţi dormi cu sacul de dormit pe una din plaje (în Grecia este interzis să pui cortul pe plajă, dar nu este interzis să stai cu sacul de dormit).

 

         Preţuri în Santorini

   O masă este în jur de 25-30€ dar se poate trăi şi cu 5-10 € pe zi cu Kebap şi fructe.  Cafenelele şi restaurantele de lux pot cere şi 50€ pentru o masă (am auzit de cazuri în care cer şi 150€ pe o masă) şi până la 7€ pentru o cafea.

« « Ultima redută: Grindul Chituc| 10 sfaturi utile pentru o vacanţă în Budapesta » »