Ai mai auzit probabil de Goa. Ce ai auzit  depinde foarte mult de cine ţi-a povestit, dar cu siguranţă a fost o descriere care conţinea cuvinte precum „petrecere”, „trance”, „iarba”, „droguri” sau „plajă”. Deşi sunt atribute care nu ar trebui să lipsească dintr-o descriere decentă, cât de des le introducem şi în ce combinaţie este foarte important. 

Un lucru îmi este în continuare clar, şi nu sunt singurul care crede asta, şi el este că:

Goa nu este India.

Adică este, în sensul că este un stat din India, unul din cele mai bogate, şi pentru că aici poţi să vezi cam cât de frumoasă poate fi ţara asta. Însă, per total, este diferită. Este una din cele mai europene şi turistice zone din India şi nu este reprezentativă pentru restul ţării.

Iar asta nu este tot, mai trebuie să înţelegi ceva esenţial:

 Goa este, de fapt, un stat. 

De la nord la sud sunt peste 150 km de străbătut şi de la est la vest peste 100 km, distanţe care se parcurg destul de greu, cu maxim 60 km/h, din cauza infrastructurii defectuoase şi traficului indian.

Apoi vreau să mai spun că:

 Goa este mai scumpă ca restul Indiei. 

Deşi preţurile sunt foarte mici pentru noi, albii europeni, în Goa vei cheltui în medie cam dublu decât în alte zone ale Indiei, exceptându-le pe cele foarte turistice.

Pe cât de evidente mi se par lucrurile astea acum pe atât de necunoscute îmi erau când am ajuns.

Din întâmplare autobuzul de noapte cu care venisem din Mumbai ne-a lăsat, cu ajutorul deciziei noastre pripite, dar inspirate, în partea de nord a statului, în Mapusa, un oraş măricel şi destul de important din nord.  De acolo am mers în Anjuna unde ne-a întâmpinat un sat turistic, cu palmieri, hippies, vreme faină şi mare caldă.

Băi, ăsta-i paradisul. Clar!

Cam aşa gândeşti când ajungi şi sentimentul rămâne cu tine o lungă perioadă, însă curând trebuie să te ocupi de treburile administrative: unde stai, ce mănânci, cu ce te mişti de colo colo. Aşa că, după 2-3 freshuri de fructe pe care am dat echivalentul a 3 Ron, am pornit la treabă.

Să vă povestesc şi hai să încep cu locuinţa.

Cum să închiriezi o casă în Goa

Pat mai bun ca ăl de-acasă nu-i. Da` acasă unde-i?

Poţi să găseşti aproximativ orice tip de casă îţi doreşti, începând de la apartamente şi până la vile sau bungalowuri. Cea mai plăcută variantă este o casă pentru că de obicei vei avea şi terasă, curte şi chiar piscină dacă îţi doreşti asta.

Ca să o găseşti poţi să te duci la o agenţie de turism şi să plăteşti comisionul lor, dar acestea sunt greu de găsit şi nu vor ştii neapărat de case sau locuinţe de închiriat pe termen mai lung. Cea mai bună variantă este să închiriezi un scuter şi să străbaţi străzile staţiunii alese de tine. Vei găsi anunţuri cu numere de telefon, dar cel mai eficient este să întrebi. Întrebi la magazine, întrebi aleatoriu pe stradă, întrebi la case şi cam pe oriunde vezi pe cineva care vinde ceva. Aproape fiecare om pe care îl întrebam ştia pe cineva care avea ceva de închiriat.

Preţurile pentru case şi apartamente încep de la 12 000 rupii (160 euro) pe lună  şi merg până la 70 000 rupii sau mai mult. O casă cu 2 dormitoare şi living care să arate bine va fi, în funcţie de zonă, în jur de 30 000 rupii pe lună. Dacă poţi să dai puţin mai mult poţi închiria ceva mai bun.  Ca să îţi faci o idee poţi să te uiţi pe LetGoa, AirBnb sau pe olx.in, dar nu te aştepta ca anunţurile să fie valabile.

 Poţi închiria o casă şi pe perioade mai scurte de o lună. 

Garanţie ţi se va cere mai rar, însă toţi vor să plăteşti în avans. Cu cât închiriezi pe o perioadă mai mare cu atât preţul o să scadă.

Nu te aştepta să te înţelegi în engleză foarte bine cu proprietarii. Sunt puţini cei care vorbesc foarte bine engleză şi dacă o vorbesc , o vorbesc aşa de rapid că nu înţelegi mare lucru.

În India, pentru a descrie numărul de camere dintr-un apartament sau o casă, se foloseşte prescurtatea BHK. Bedroom, Hall, Kitchen. Ai 1BHK, 2BHK, 3BHK, 4BHK. Cifră reprezintă numărul de dormitoare şi cele mai frecvente sunt casele cu 2BHK şi 3BHK.

Pe prima casă închiriată de noi, un 2BHK adică 2 dormitoare, un living mare, 2 băi, bucătari şi terasă am plătit 35 000 rupii pe lună, adică aproximativ 500 Euro pe lună. Pe a doua casă am plătit aproximativ 15 000 rupii  pe un 1BHK. Cheltuielile au fost incluse.

Concluzia mea este ca poţi să îţi găseşti lejer ceva de stat cu 80 euro pe lună/persoană şi că dacă eşti dispus să plăteşti între 150 euro şi 200 euro pe lună/ persoană poţi să stai chiar în lux.

 Cât costă cazarea pentru câteva nopţi

O noapte într-un beach hut este cam 400 rupii (25 RON) şi o cameră decentă într-un guesthouse între 800 şi 1000 rupii ( 50-60 RON). Dacă mergi până la 1500-2000 Rupii (80- 120 RON) pe noapte, poţi găsi camere cu tot confortul, cu vedere spre mare şi tot ce-ai ţi-ai mai putea dori.

Telefon şi Internet în Goa, India

Dacă vrei să stai mai mult de 5 zile în Goa şi să te simţi cât de cât localnic trebuie să îţi iei un număr de telefon local.  Cele mai cunoscute reţele sunt Airtel, Aircel, Reliance, Idea, Vodafone şi TataDocomo.

Este esenţial să ai un număr de Goa. Acesta se ia foarte uşor de la orice reprezenţă a unei companii de telefonie şi se activează în 2 zile. Trebuie să mai ai la tine copie după paşaport şi o poză.  Tot de la reprezentaţe poţi să iei pachete de internet 3G, inclusiv cu modem. Modemul costă aproximativ 30 euro şi 4GB de internet costă cam 10 euro.

Noi am folosit Airtel care are acoperire foarte bună în Goa şi 3G-ul merge decent. În partea de nord (de Aswhem în sus) am înţeles că IDEA merge un pic mai bine şi că în partea de sud Airtel mai pierde din semnal.

Viteza la 3G este bună, însă semnalul nu este constant şi trebuie musai să testezi în funcţie de zonă înainte să închiriezi casă. Cea mai bună cartelă de internet este de la TATA Docomo, dar este greu de procurat în Goa. Este mai bine să o iei din alt stat şi să vii cu ea în Goa pentru că nu vei fi taxat pentru Roaming. În India, fiind ţara mare, se aplică tarife de Roaming dacă părăseşti statul din care ţi-ai luat cartela.

Dacă ai nevoie de net să ştii că o să te bazezi aproape exclusiv pe 3G pentru că vei găsi foarte greu casă cu internet. Terasele au internet, însă viteză lasă foarte multe de dorit şi nu te poţi aştepta decât să foloseşti emailul şi Skype-ul în mod decent.

 Preţuri în Goa

Probabil că singurul lucru care nu este negociabil este ceea ce cumperi din magazin şi mâncarea din restaurant. În rest cam totul se negociază.  O sticlă de apă de 1 L este 16 rupii, dar în general plăteşti 20 rupii. Fructele sunt cam că la noi, însă poţi să mănânci ananas şi mango proaspăt sau pepene în mijlocul iernii. Cu 20 de rupii îţi iei o nucă de cocos şi un suc de trestie de zahăr  (excelent, trebuie încercat) este cam 10-30 rupii. Un km cu ricşa este 15 rupii, o bere este în jur de 50-60 rupii, un kg de banane cam 30 rupii, electronicele originale sunt ca la noi şi poţi să cumperi o motocicletă cu 500-1000 euro. Aşteaptă-te să primeşti preţuri duble sau chiar de 10 ori mai mari pentru că eşti turist. În general este ok să negociezi până ajungi la un sfert din prima valoare care ţi s-a oferit.

 Bani

Bancomatele sunt la toate colţurile şi poţi scoate bani de pe aproximativ orice card. Poţi scoate maxim 20 000 rupii o dată. Poţi schimba euro şi dolari în rupii şi cursul variază în funcţie de unde schimbi.   Ai grijă să ai mereu la ţine mărunt, bancnote de 10 şi 100 rupii pentru că majoritatea vânzătorilor nu au să-ţi dea rest.

Transport

Goa este legată de restul ţării prin cale ferată şi de aici poţi lua tren spre orice altă destinaţie din India. Margao, Vasco da Gama şi Thivim sunt gări mai importante. Din Goa pleacă autocare spre multe alte destinaţii din India şi se pot cumpăra bilete pe redbus.in sau de la agenţii.

Prin Goa, dacă nu îţi iei motocicletă, poţi circula cu autobuzele locale. Tariful poate fi undeva între 8 rupii şi 30 de rupii. Autobuzele sunt destul de rapide pentru standardele indiene, dar pot fi foarte aglomerate. În lipsă de altceva est un mijloc de transport bun.

Mai poţi lua ricşe sau taxiuri. La ambele poţi negocia tariful. În caz de impas sau dacă vrei să mergi pe distanţe scurte poţi întreba cam pe oricine de taxi şi de multe ori oamenii se vor oferi să te ducă pe motocicletă lor pentru câteva rupii (puteţi fi 2 persoane, în India 3 persoane pe motocicletă este ceva normal).

Libertate! In Goa esti liber sa fii cine vrei si cum vrei.

Cel mai bun mijloc de transport este scuterul sau motocicleta. Traficul este un haos organizat cu care sunt sigur că te vei obişnui destul de repede. Preţul normal pentru a închiria un scuter este de 200 rupii pe zi (aproximativ 13 RON) dacă închiriezi pe o perioadă mai mare de o săptămână, şi 300 rupii pe zi dacă închiriezi pentru mai puţin. Motocicletele sunt ceva mai scumpe (între 300 şi 700 rupii în funcţie de model).

În acest articol o să îţi arătăm cum poţi să găseşti joburi de voluntariat în hosteluri şi work exchange în toată lumea. Practic poţi să stai gratis, să primeşti mâncare şi chiar şi salariu în schimbul a câteva ore de muncă la un hostel. Oriunde în lume.

Cum este să lucrezi într-un hostel:

În primul rând trebuie spus că nu există o regulă generală. Fiecare hostel are stilul său care corespune în general cu personalitatea proprietarului. Unele hosteluri sunt genul de stabilimente unde este linişte, oamenii vin, îşi lasă bagajele şi se odihnesc. Altele sunt orientate spre party şi seară de seară se dă o petrecere. Trebuie să ai lucrurile astea în vedere în momentul în care alegi hostelul în care vrei să lucrezi.

 Viaţa într-un hostel înseamnă o viaţă agitată. Vei lucra cam 5-6 ore pe zi şi vei avea probabil maxim 2 zile libere pe săptămână. De cele mai multe ori o să dormi într-un dormitor comun şi vei cunoaşte zeci de oameni noi în fiecare zi. Nu prea vei avea intimitate, dar nici timp să te plictiseşti.

O să faci cam de toate. Deşi unele joburi presupun să te ocupi numai de recepţie (să faci check-in, să primeşti oaspeţii şi alte lucruri administrative) de cele mai multe ori va trebui să te ocupi şi de alte lucruri precum schimbarea aşternuturilor, pick-up şi drop-off de la aeroport sau chiar curăţenie. Partea frumoasă e că vei avea colegi tineri şi amuzanţi cu care te vei distra.

Într-un hostel ajungi să cunoşti şi 20 de oameni noi zilnic deci e musai să fii o fire sociabilă şi deschisă. Vor fi oameni care nu vor vorbi nici o limbă de circulaţie internaţională şi vei da şi peste ocazionalul ciudat cu care trebuie să ştii să vorbeşti.

Totuşi munca într-un hostel nu prea pare muncă. Totul se întâmplă într-o atmosferă relaxată ( ceea ce depinde e drept şi de patron) şi nu prea ai deadline-uri care să te streseze, însă asta nu înseamnă că treaba nu trebuie facută bine.

Un job în hostel vine cu avantaje şi dezavantaje. Ca peste tot nu?

Câteva din avantaje ar fi că:

• îţi extinzi orizontul
• cunoşti oameni din toată lumea
• primeşti cazare
• nu cheltuieşti bani
• poţi sta în vacanţă mai mult de clasicele 2 săptămâni
• te distrezi
• asculţi sute de poveşti interesante de la călători
• foloseşti facilităţile hostelului gratis (Wi-Fi, maşină de spălat, maşină, etc.)

Dezavantajele:

• cel mai probabil vei dormi puţin
• mâncarea oferită s-ar putea să nu fie mereu pe placul tău
• ore ciudate de lucru
• cazare în dormitor comun cu sforăitori profesionişti
• nu ai foarte multă intimitate şi există un risc (minim) în ceea ce priveşte siguranţa bagajelor

Este chiar aşa comun voluntariatul în hosteluri?

Cum probabil te aşteptai, nu toate hostelurile caută voluntari, în schimb majoritatea sunt interesate şi cochetează cu ideea. Pentru ei înseamnă forţă de muncă ieftină, tânără, fără forme legale şi fără taxe. De obicei în hostel există 1-2 angajaţi permanenţi, restul fiind voluntari sau angajaţi sezonieri . Asta înseamnă că poţi să încerci la orice hostel din lume, mai ales dacă te împrieteneşti puţin cu proprietarul. Pentru ei nu este un cost foarte mare să îţi ofere un pat, mai ales când nu e perioadă de vârf.

Cum găsesti locuri de muncă sau voluntariat în hostel?

În mare ai două variante: poţi să găseşti prin site-urile specializate sau poţi să mergi direct la sursă şi să aplici la hostelurile dintr-un anumit oraş.

Pentru prima variantă foloseşte-te de aceste site-uri:

• hosteljobs.net
• realhostelwork.com
• workinhostels.com
• workaway.info
• helpx.net
• volunteeringforfree.org
• twitter.com/hosteljobs
• hostelmanagement.com/forum/ multe postări bune şi informaţii

Ca să ai şanse să fii acceptat studiază în primul rând tipul hostelului şi încearcă să adaptezi mesajul de aplicare la tipul locaţiei. Încearcă să nu ai un CV mult prea serios. Scrie cât mai mult despre abilităţile tale şi mai puţin despre educaţia formală şi adaugă poze.

Vei fi un candidat mai atractiv dacă:

• ai carnet de conducere
• ştii cât mai multe limbi străine
• arăţi cât de cât prezentabil şi ai atitudinea potrivită
• eşti călător (backpacker) cu experienţă
• ai experienţă
• ai un motiv serios/amuzant/unic pentru care vrei să lucrezi acolo.

În perioadele de vârf hostelurile primesc şi câte 10 astfel de mail-uri pe zi deci trebuie să fii competitiv, însă nu te descuraja, încearcă până găseşti. În general nu ai nevoie de calificare în turism sau experienţă decât dacă ţinteşti spre poziţii de management.

Varianta doi este să contactezi direct hostelurile dintr-un anumit oraş. În acest caz ar fi bine să ai în cap un plan mai clar, să ştii când o să ajungi în oraşul respectiv, cât stai sau măcar să ştii că poţi ajunge pentru un eventual interviu.

Poţi urma paşii pe care i-am urmat şi eu pentru a găsi:

1. Cauţi pe hostelbookers sau hostelworld toate locaţiile care îţi plac dintr-un anumit oraş.

2. Iei fiecare hostel în parte şi încerci să le cauţi site-ul şi email-ul de contact.

3. Îţi realizezi un template de email pe care îl personalizezi pentru fiecare hostel în parte. Dacă ai timp şi tupeu să dai un telefon înainte să întrebi cine e şeful sau cine se ocupă de angajări ca să trimiţi emailul direct acelei persoane este şi mai bine.

4. Trimiţi email-ul. Preferabil ar fi să nu trimiţi cu ataşamente sau link-uri pentru a nu intra în spam.

Ai mai jos un exemplu de scrisoare de email care a avut o rată de răspuns bună, deşi nu este cel mai bun exemplu şi se poate şi mai bine.

Înainte să accepţi o colaborare:

-          Verifica review-urile pentru a îţi face o idee despre cum este în hostelul respectiv.

-          Mergi să vezi hostelul şi să cunoşti proprietarul şi staff-ul

-          Discută toate condiţiile de angajare (cât lucrezi şi ce primeşti).

-          Spune-le cam cât planuieşti să stai

Îndată ce ai ajuns acolo:

-          fii prietenos

-          pune osul la treaba

-          învaţă ceva nou

-          zâmbeşte

-          foloseşte-ţi talentele

-          fii deschis la experienţe noi

Poţi lucra şi altceva?

În general tura este de 4-6 ore la orice hostel. Dacă eşti freelancer şi mai ai alte job-uri îţi va fi totuşi destul de greu să le faci. Fiind un mediu activ se va găsi mereu ceva de facut şi deseori va trebui să lucrezi dimineaţa devreme sau noaptea când doarme toată lumea.  Ai cu siguranţă timp şi de un alt job part time, dar trebuie să iei în considerare că la întoarcere poate nu va fi linişte şi nu te vei putea odihni suficient.

Ca să nu zici că te păcălim uite câteva hosteluri care caută şi în acest moment voluntari.

-          Los Amigos Hostel Tenerife– pentru aplicări trimiteţi email aici

-          Xhostel (Bucureşti, Alicante, Varna, Tallin, Budapesta)

Experienţa de lucru în hostel nu e pentru toată lumea şi poate fi obositoare după o vreme, însă este deosebită.

Dacă mai ai întrebări lasă un comentariu mai jos şi vom încerca să îţi răspundem şi să completăm articolul cu informaţii.

*Mai ştii un călător care ar putea fi interesat de voluntariatul in hosteluri? Trimite-i acest articol şi nu uita sa ne urmăreşti şi pe Facebook sau să te abonezi la newsletter (dreapta sus). 

   De când am auzit asta prima dată şi după ce am citit „Toate pânzele sus”  îmi şi imaginam cum mă voi strecura pe vapoare de marfă pentru a călători gratis, sau dacă sunt prins, ieftin până pe alte continente.

sursa foto

   Realitatea este din păcate alta. Să călătoreşti cu vapoarele de marfă este posibil, dar nu este nici pe departe ieftin.  Preţul este similar cu cel al unei croaziere şi uneori chiar mai mare. Din fericire călătoria este inedită.

   Companiile majore de transport de marfă oferă posibilitatea unui număr limitat de pasageri să călătorească în acest fel pe vapoarele sale.  De obicei între 4 şi 12, călătorii sunt primiţi cu plăcere de către căpitan şi echipaj care se bucură că mai au cu cine schimba o vorbă în lungile zile pe mare.

   Poţi călători cam în orice loc în care există comerţul naval şi nu e vorba numai de porturi mari precum Sydney, Hong Kong sau New York. Poate fi oriunde. Cât de libertatea la bordul navei, ei bine, este aproape deplină. Te plimbi aproximativ pe unde vrei şi poţi chiar să intri în sala motoarelor.

   Tururile cu navele de marfă sunt de obicei circulare. Adică te întorci de unde ai plecat dar poţi să îţi cumperi bilet pe segmente şi să cobori când doreşti pentru ca apoi să iei o altă navă care merge pe acel segment.  Practic îţi iei biletul şi apoi te opreşti în fiecare port pentru câteva săptămâni. Sună bine, nu?

Cât costă?

   Costul variază între 50€/zi şi 120€/zi de persoană. O cameră dublă este la majoritea companiilor cam 100€ pe zi, iar o cameră single doar puţin mai ieftină. În acest preţ intră camera, trei mese pe zi şi experienţa  inedită pe care o capeţi pe un astfel de vapor. În plus ai voie să aduci cu tine aproximativ 100kg de bagaje care te-ar costa enorm într-o călătorie similiară cu avionul.

   Mesele pot fi chiar extravagante cu feluri speciale sau chiar tradiţionale de mâncare, iar pe unele vapoare este inclusă şi băutura, nealcoolică.  La acest cost adaugi costul asigurării medicale şi alte mici taxe.

De ce ai călători totuşi cu vaporul dacă nu este ieftin?

   -   Cabinele sunt spaţioase, curate şi ai propriul duş şi propria toaletă.

   -   Ai acces la aproape toată nava şi poţi să explorezi inclusiv sala motoarelor sau puntea de comandă.

   -   Iei masa cu personalul navei şi căpitanul şi ai şansa să auzi nişte poveşti incredibile ale unor vechi lupi de mare. Poţi să afli exact cum se conduce un astfel de gigant al mărilor.

   -   Nu e aglomerat. Deoarece se acceptă maxim 12 pasageri şi echipajul nefiind foarte numeros ai destul loc să respiri. Nu călătoreşti cu 500 sau 3000 de oameni ca pe un vas de croazieră,ci doar cu 20-30 de oameni, inclusiv echipajul. Ai timp să reflectezi, să te relaxezi şi să-i cunoşti mai bine pe ceilalţi pasageri.

   -   Este cel mai verde/ecologic mod de a călători pe distanţe aşa de mari.

   -   Ajungi în zone mai puţin turistice, şi poate chiar mai interesante, pe unde vapoarele de croazieră nu prea ajung.

   -   Poţi călători tot anul pentru că rutele nu depind de cererea călătorilor.

   -   Poţi să iei cu tine foarte multe bagaje (chiar bicicleta), aproximativ 100 kg. Din păcate dacă vrei să iei cu tine motocicleta sau maşina, va trebui să o trimiţi pur şi simplu ca marfă.

   -   Largul mării este unul din puţinele locuri în care poţi să observi stelele, luna şi marea în toată splendoarea lor. În plus poţi observa delfini, balene şi alte vieţuitoare marine.

   -   Nava de marfă este singurul mod în care poţi traversa Marea Caspică şi cu ceva efort poţi găsi o rută şi pe Marea Neagră.

Dezavantaje:

   Data plecării se poate modifica cu câteva ore sau zile şi chiar ruta sau destinaţia se poate modifica. Pe o navă de transport, marfa şi cererea de marfă sunt mai importante decât pasagerii. De asemenea s-ar putea să fie nevoie de 2-3 vapoare pentru a ajunge la destinaţie.  Ca orice călătorie ce implică o barcă (fie ea imensă) este nevoie de răbdare.

   Trebuie să ai mare grijă să fii în regulă cu actele, certificatele de sănătate, vaccinurile (în unele locuri trebuie să dovedeşti că ai fost vaccinat pentru febră galbenă sau holeră) şi vizele în funcţie de ţara spre care călătoreşti. De asemenea, nu se acceptă animale de companie.

Ţine minte:

   Băutura alcoolică şi ţigările sunt disponibile la preţuri de duty free, deci e perfect pentru vicioşi.  Mâncarea poate să fie specifică ţării care operează ruta respectivă. Condiţiile de pe navă vor varia de la companie la companie. Nu ai TV şi nici Radio (dacă nu îţi iei tu), dar vor exista sisteme multimedia şi cărţi. Unele vapoare au şi facilităţi extra de genul: piscină cu apă sărată, sală de sport sau saună.

   Există o limită superioară de 70-80 de ani şi o limită inferioară de 13 ani, deşi unele companii acceptă şi copii cu vârste de la 5 ani în sus.

   Dacă vrei să cumperi ceva la bord trebuie să ai cash şi de obicei dolari.

   Poţi să te îmbraci cum vrei, dar este bine să ai haine care să te protejeze de vânt.

   Rezervă cu mai mult timp înainte deoarece, fiind puţine locuri pe fiecare navă, acestea se vând destul de rapid.

   Nu te gândi să lucrezi în schimbul transportului, pentru că legile moderne nu permit acest lucru.

   Aşteaptă-te să îţi fie rău de mare şi ai grijă să ai pastile corespunzătoare la tine.

   Sunt şanse mici să ai acces la internet sau email cât timp eşti pe mare.

   Opririle în porturi variază între 6 şi 24 de ore pentru navele cu containere, deşi pentru unele nave oprirea poate fi chiar de câteva zile.

   Ai nevoie de asigurare care poate să mai coste încă vreo 200$.

   Sunt de preferat navele ceva mai mici (aprox 1000 containere). Cele mai mari (peste 4000 containere) sunt mai stabile, nu prea simti că eşti pe mare, mai gălăgioase şi mai murdare. În plus trag în porturile care sunt mai departe de oraşele în care vrei să ajungi.

Exemplu de călătorie:

   Iată cam ce poţi vedea într-un tur de aproximativ 80 de zile ( ~4000$ ).

   Pleci din Fos sur Mer, Franţa apoi ajungi în Genova şi Napoli, Italia (în ziua 4); Malta; Damietta, Egipt; Canalul Suez (ziua 11); Khor Fakkan, Emiratele Arabe Unite; Port Klang, Malaezia; Chiwan, lângă Hong Kong (ziua 35), Yokohama (ziua 41) şi Kobe, Japonia.

   După Japonia ajungi în Busan (Pusan) (ziua 46) şi Kwangyang, Coreea de Sud; în ziua 48 vizitezi Shanghai, apoi în China te opreşti în Ningbo, Xiamen, Chiwan şi Hong Kong din nou (ziua 53).

   Întoarcerea începe din Port Klang (ziua 57) tot prin Canalul Suez (ziua 67); Beirut, Liban(ziua 69); Malta din nou; Valencia şi Barcelona, Spania (ziua 74 si 75) şi în final ajungi înapoi în Fos sur Mer (aproximativ ziua 77).

   Desigur, sunt si ture mai scurte de o lună sau chiar câteva săptămâni.

Cum planifici?

   Cea mai sigură variantă este să apelezi la agenţii care vând astfel de tururi.  Poţi să încerci să vizitezi site-ul oficial al companiilor de transport naval de marfă şi le poţi contacta compania prin email pentru a cere detalii despre transportul pasagerilor, dar s-ar putea să nu ai mereu succes.

   Am realizat pentru voi o lista de resurse privind transportul călătorilor cu nave de marfă care include site-uri ale agenţiilor de profil, site-uri cu informaţii şi site-uri ale companiilor de transport naval.

   O călătorie transatlantică poate să dureze între opt şi doisprezece zile. Iar un tur în jurul lumii poate să dureze între 80 şi 120 de zile.  Un calcul simplu este că pentru o singură oră de zbor ai nevoie de o zi de navigaţie.

   Sper că v-am stimulat imaginaţia şi vă aşteptăm cu poveşti. 

   Hai mai bine să aflăm cum poţi să faci să o vezi măcar o dată în viaţă.

   Ai multe şanse având în vedere că se poate vedea cam oriunde peste 60 grade latitudine nordică (Aurora Borealis) sau 65 grade latitudine sudică (Aurora Australis). Totuşi, Aurora asta este o mândră cu toane. Nu apare aşaaaaa când vrei tu . Trebuie să o pândeşti, să o curtezi şi să o aştepţi. Uneori trebuie să stai chiar şi două săptămâni până se hotărăşte să se arate. Asta dacă nu vine un zmeu de nor să ţi-o fure.

Aşadar…

Când este cel mai probabil să o vezi:

   Din septembrie până în aprilie, lunile cele mai propice fiind octombrie, februarie şi martie cam între 6 PM şi 1 AM. Cele mai potrivite sunt nopţile cu cer senin când nu este lună plină şi este musai să fii departe de luminile oraşului. Dacă ai multă răbdare în 2012 va fi un maxim solar când va fi foarte probabil să o vezi (sau în 2023, deoarece sunt cicluri de 11 ani). Unii spun că în 2013 se va vedea chiar până la latitudini de 45 grade, dar eu zic să nu iţi pui speranţa în asta.

Unde poţi vedea aurora boreală:

   Ai mai multe variante printre care nordul Canadei, Islanda, Alaska sau nordul Rusiei, dar cum acestea sunt zone destul de greu accesibile, locul în care este cel mai probabil să vezi aurora este în ţările nordice: Norvegia, Finlanda sau Suedia care deşi scumpe sunt mai accesibile pentru noi. Este necesar să găseşti cel mai accesibil loc pentru că va trebui să pândeşti fenomenul zile întregi şi cel mai bine este să mergi la sigur.

   Este preferabil să vizitezi ţările nordice vara, iarna fiind extrem de frig iar zilele foarte scurte. Partea bună este că va fi zăpadă şi loc pentru activităţi conexe. O călătorie cu scopul de a vedea aurora boreala nu va fi ieftină deoarece ar fi bine să stai mai mult de 3-4 zile şi să mergi cât mai spre nord în nişte ţări în care mai nimic nu este ieftin.

Să le luăm pe rând să vedem ce opţiuni ai:

În Finlanda

   Cei mai comozi pot merge în Finlanda, în Helsinki unde se vede uneori aurora: zbori cu KLM, Air France sau Lufthansa (cursă cu o oprire). Dus-întors, dacă te duci la sfârşitul lui februarie de exemplu te costă în jur de 170€. Iar dacă vrei să fii şi mai sigur că o vezi, de la Helsinki poţi să iei:

- trenul spre Oulu sau Rovaniemi. Pentru asta consultă site-ul companiei de transport feroviar din Finlanda.

-avionul spre Oulu, Ivalo sau Rovaniemi.

   Rovaniemi,  orăşel din Finlanda, regiunea Lapland este şi locul în care locuieşte Moş Crăciun şi o destinaţie interesantă de sărbători. Poţi să zbori direct spre Rovaniemi, dar sfatul nostru ar fi totuşi să faci escală în Helsinki întrucât Rovaniemi nu prea merită de unul singur.

În Suedia

   În Suedia ai de asemenea mai multe variante, dar există un loc în care poţi vedea aproape sigur aurora boreală. Se numeste staţia Abisko iar cei de acolo susţin că turiştii care vor sta minim 3 zile vor vedea cu siguranţă luminile nordului şi asta pentru că lacul lângă care este situată staţia menţine cerul fără nori, iar atmosfera este liberă de poluare luminoasă ori de alt fel.  Unii spun că e cel mai bun loc din lume pentru a observa fenomenul. Staţia este situată în satul Abisko lângă orăşelul Kiruna în munţii suedezi.  Poţi locui acolo pentru câteva zile şi ajungi suficient de uşor. O să te cam întâlneşti cu japonezi, care cred că un copil conceput sub aurora boreală va deveni incredibil de deştept (succces). Găseşti mai multe detalii pe site-ul  Abisko Sky Station.

   În Suedia şi Porjus pare să fie o variantă demnă de luat în seamă.

În Norvegia

   Tromso este destinaţia cea mai recomandată din Norvegia atât pentru faptul că aurora boreala se vede relativ des cât şi pentru frumuseţea locului şi uşurinţa cu care poţi ajunge. Cum ajungi acolo: zbori spre Oslo (aproximativ 190€ dus-întors), apoi iei avionul spre aeroportul din Tromso – cel mai  mare. Găseşti zboruri începând de la 140€ dus-întors. Cu un buget de 450€ îţi poţi lua un bilet dus-întors Bucureşti-Tromso. Poţi ajunge şi cu trenul.

   O altă variantă este regiunea Svalbard din Norvegia care este renumită pentru frumuseţea ei, dar mai greu accesibilă. Mai exact orăşelul Longyearbyen poate fi o variantă mai mult pentru faptul că nu există poluare luminoasă. Totuşi aici ajungi ceva mai greu decât în capitala Islandei, Reykjavik. Statistic cele mai multe şanse să vezi aurora boreală le ai în Tromso.

   Orăşelul Bodo este o altă variantă, dar nu la fel de bună precum Tromso.

Cum să ajungi în ţările nordice şi cum să-ţi planifici excursia:

   Dacă nu ai limită de buget şi vrei confort de 5 stele vei găsi sute de pachete turistice axate pe acest fenomen cum ar fi acesta. Am vorbit mai demult şi despre un hotel cu tavan de sticlă care este perfect pentru aşa ceva.

   Dacă eşti low budget, dar vrei neapărat să vezi măcar o dată în viaţă aurora boreală poţi să îţi planifici singur excursia. De exemplu poţi zbura spre Roma şi apoi să încerci să potriveşti un zbor cu Ryanair spre Oslo. Cu totul, poţi ajunge la doar 50-60€ dus-intors.

   Poţi ţinti spre unul din oraşele mari Oslo, Stockholm sau Helsinki pentru ca de acolo să găseşti un tren, un zbor local sau un autocar spre nord. Oraşele din nord precum Tromso sunt de preferat locurilor complet pustii pentru că ai mai multe şanse să găseşti un hostel sau o canapea prin Couchsurfing. Dacă esti temerar poţi încerca şi WWOOF deşi iarna e mai dificil să găseşti de lucru.

   Dacă vrei să mergi în Finlanda verifică şi preţurile de la Blue1. Zboruri ieftine spre ţările nordice găseşti şi din Londra sau Frankfurt.  O altă variantă este să ajungi în Germania sau Polonia şi apoi să iei un feribot spre Stockholm sau Helsinki.

   Cei mai mari operatori de autocare sunt Nor-way în Norvegia, Express Buss în Finlanda, Swebus şi Svenska Buss în Suedia, dar nu au preţuri foarte prietenoase.

Unde să dormi şi cum să o faci ieftin:

   În Scandinavia dacă nu vrei să rămâi foarte rapid fără bani este bine să te orientezi către hostel-uri. Acestea sunt foarte curate şi bine echipate şi adesea vei vedea Volvo-uri şi alte maşini scumpe parcate în faţă. Poţi găsi un pat cu 20$ pe noapte ceea ce este un preţ bun pentru această zonă. Poţi ieşi mai ieftin dacă îţi aduci cu tine sacul de dormit pentru a nu fi nevoit să închiriezi cearşaf.

   Poţi de asemenea închiria o cameră într-o casă sau o vilă la preţuri de aproximativ 50$ pe noapte camera dublă (75$ pe noapte cu baie). Fii atent după semnele “Værelse, Rom, Rum,” sau “Hus Rum” sau întreabă la punctele de informaţii turistice.

   Dacă mergi cu prietenii caută o cabană pe care să o împărţiţi pentru câteva zile. Un alt motor de căutare bun este acesta.

Ce mai poţi face în ţările nordice în afară de a pândi aurora boreală:

   În Norvegia poţi sta la o fermă Sámi sau în colibele tradiţionale şi să încerci carne de ren şi peşte fermentat împreună cu localnicii.

Să mergi în Jokkmokk, în Suedia,  la 3 ore depărtare de Luleå.  Este o destinaţie interesantă unde în februarie are loc un festival unde cultura Sámi este foarte bine reprezentată prin relicve, artefacte, delicatese şi activităţi precum sănii trase de câini.

Te poţi plimba cu sania trasă de câini sau reni sau cu un snowmobil.

Poţi merge în croaziere pentru a vedea balene. Te poţi bucura de saună şi spa-uri. Poţi schia.

Poţi sta la căldurică şi face dragoste.

Unde altundeva poţi vedea fenomenul:

În Murmansk în Nordul Rusiei şi în Siberia de nord. Poţi încerca şi în Sankt Petersburg.

În Islanda pe toată insula.

În Alaska în Fairbanks (80% şanse să o vezi dacă stai 3 nopţi), Denali.

În Canada în Churchill, Yellowknife, Yukon, Fermont (în apropiere de Quebec), Fort McMurray

În Groenlanda  în Kangerlussuaq

Prognoza pentru aurora boreala poate fi găsită aici şi aici, dar numai pentru câteva zile în avans.

Să recapitulăm:

IARNĂ + LOCAŢIE BUNĂ + NOAPTE + CER SENIN + ACTIVITATE SOLARĂ + IZOLARE + NOROC = AURORA BOREALĂ

Dificil? Poate, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţi la visul tău!

    Dacă în articolul anterior am văzut că poţi vedea uşor Bologna, Ferrara şi Veneţia cu un bilet ieftin de avion şi alte câteva de tren, de ce să ne oprim aici? Cu un ritm mai rapid de plimbare şi dorinţa de a vedea cât mai multe locuri, o săptămână s-ar putea să îţi ajungă şi pentru coasta de vest a Italiei. O excursie foarte potrivită şi dacă optezi pentru low-costul spre Pisa.

   Primul pas este să iei trenul regional din Veneţia înspre coasta vestică a Italiei. Prima oprire este Firenze (sau Florenţa cum o ştim majoritatea), unde ajungi cu 14,40€. Vei schimba cel mai probabil în Bologna şi Prato, dar trenurile vin repede şi nu vei aştepta în medie mai mult de 30 de minute.

         Florenţa

   Florenţa este nu numai capitala Toscanei, dar şi capitala artei pentru Italia. Este locul unde s-au născut sau au ales să trăiască mari personalităţi precum Galileo Galilei, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Dante, Niccolo Machiavelli, Boccaccio sau familia de’ Medici. Este în acelaşi timp şi un oras destul de populat, cu străduţe înguste multe scutere şi maşini şi foarte plin de turişti. Dacă preferi orăşelele mici şi liniştite, Florenţa nu este o opţiune.

   Oraşul este cunoscut ca leagănul Renascentismului şi datorită monumentelor, bisericilor şi clădirilor sale. Aşa că o plimbare pe jos printre străzile centrale este obligatorie. Nici cu bicicleta nu ar fi aşa rău, dar te costă cam 14€ pe zi. Mai multe detalii aici.

   Oricum ar fi, trebuie să treci întâi pe la info center. Găseşti aici o listă cu info center-urile de unde poţi lua o hartă şi afla cum să vizitezi oraşul mai ieftin. Sunt prea multe obiective pentru a le înşirui aici, dar trebui să ştii câteva lucruri:

•    În Florenţa există o mulţime de spectacole şi festivaluri gratuite, numai să le pândeşti. Detalii aici.
•    Muzee sunt pe toate străzile, la propriu. Găseşti aici preţurile şi orarul pentru fiecare. Unele sunt gratuite, iar altele oferă intrare liberă în diverse zile sau seri.
•    Există de asemenea o mulţime de biserici, din care cea mai importantă este Santa Maria del Fiore (sau Domul din Firenze), fiind şi simbolul oraşului. Intrarea este gratuită şi dacă ai 8€ de care te poţi lipsi şi tonus pe măsură, ai şansa de a urca cele 463 de scări pentru a vedea oraşul de sus.



•    O vedere panoramică gratuită poţi avea din Piazza Michelangelo
•    Dacă îţi trece prin cap să îţi mănânci sandvişul în grădinile Boboli din spatele palatului Pitti, trebuie să ştii că intrarea costă 10€ şi priveliştea a dezamăgit pe mulţi.
•    Poţi vedea o copie a celebrei statui a lui David sculptată de Michelangelo în Piazza della Signoria sau originalul în Galeria Academiei de Artă
•    În piaţa de lângă dom găseşti tot felul de suveniruri şi vei fi uimit de preţurile scăzute de acolo. De exemplu, dacă nu ai vrut să dai 7€ pe o mască în Venetia, poţi să o cumperi de aici, fix pe aceeaşi, la 2,5€.
•    Nu pierde artiştii de stradă de la Galeria Ufizzi
•    Deşi cazarea este în general scumpă, există un camping chiar în centrul Florenţei, cu o vedere panoramică, lângă Piazza Michelangelo, unde poţi sta şi cu 13,5€ pe noapte. Poţi încerca şi prin couchsurfing, deşi în nordul Italiei este mai dificil.

   Acestea fiind spuse, poţi merge mai departe, spre Pisa.

         Pisa

   Dacă ajungi cu avionul în Pisa, o să fii fericit să afli că aeroportul Galileo Galilei este deservit şi de o staţie de tren, chiar la 40m distanţă de ieşire, iar o călătorie până în Pisa Centrale costă doar 1,10€. Iar de la Florenţa, biletul de tren este doar 5,80€.

   Pisa este un orăşel boem, studenţesc în adevăratul sens al cuvântului (din cei 100 000 de locuitori, 60 000 sunt studenţi) şi cu o viaţă de noapte care pulsează pe toată durata verii. Este mai ieftin decât Florenţa sau Bologna şi merită să stai seara la o bere (între 2 şi 4€ ) şi o pizza (între 6 şi 10 euro) în una din pieţele centrale şi poate chiar să porneşti o conversaţie cu studenţi italieni.

   Cum desigur ai ajuns în Pisa pentru faimosul turn înclinat, e musai să mergi în Piazza dei Miracoli, unde te aşteaptă, pe lângă turn, şi o catedrală, o capelă şi două muzee.

      Despre turnul înclinat

   Ştii deja că nu este singurul turn înclinat din Italia (doar există şi în Bologna unul), ba chiar sunt o grămadă de astfel de turnuri. Dar cum toată lumea are o poză împingându-l sau trăgându-l tocmai pe ăsta, de ce să nu ai şi tu una? Ajungi uşor la el, de preferat pe jos ca să admiri şi arhitectura oraşului, mai ales că faci cam 45 de minute de la gară până la el. Există însă şi autobuze (liniile 3 si 4) şi taxiuri.

   O dată ajuns acolo, o să îţi faci impresia că toata economia Pisei se bazează pe turn. De ce? Numai ca să urci până în vârf te costă 15€, dar şi 2 ore de stat la coadă şi încă 45 de minute pentru a urca efectiv. Gazonul din zona lui este însă gratuit şi bine întreţinut, aşa că îţi poţi face liniştit o fotografie în ce poziţie vrei tu.

   Dacă ţii neapărat să vezi oraşul de sus, trebuie să ştii că:

   -   există şansa ca, dacă ajungi mai târziu în zilele de vară, să nu mai prinzi bilet

   -   pentru 2€ în plus poţi evita statul la coadă, cumpărând biletul online, de aici

   -   orele între care se poate vizita le găseşti aici

   -   copiii sub 8 ani nu au voie să urce

   -   e bine să fii punctual, pentru că fiecare grup de vizitatori are un timp limitat

   -   dacă ştii că nu prea eşti în formă sau ţi-e rău de înălţimi, mai bine rămâi jos. Din cauza asta

   -   e de preferat să fii încălţat adecvat, pentru că treptele sunt foarte tocite

   -   nu ai voie cu ghiozdane mari (de altfel nici nu ai avea loc pentru ele), dar există dulăpioare cu cheie pentru ele, gratis

   Dacă vrei să vizitezi catedrala, intrarea este 2€ (între 1 noiembrie şi 1 martie este gratis), iar pentru capelă încă 5€. Un bilet comun pentru cele două este 6€.

   Sunt destule de văzut în orăşel, asa că înarmează-te cu o hartă şi porneşte la drum. Găseşti aici tururi virtuale cu obiectivele turistice din Pisa. Dar ai grijă, să nu strici surpriza.

   Chiar dacă e foarte aproape de Marea Mediterană, nu te aştepta să găseşti plaje în Pisa. Pentru asta, mai bine iei trenul spre Cinque Terre unde te aşteaptă ceva deosebit. Totul despre asta în articolul viitor.

  Tyulenovo este situat la 39 de km de Vama Veche.  Satul are mai puţin de 60 de locuitori permanenţi şi, în ciuda faptului că are 2 hoteluri şi câteva pensiuni, nu se aglomerează niciodată.

   Nu există plajă de nisip. Există numai un golfuleţ apărat de valuri de câteva stânci, iar la mal nişte bărci pescăreşti păzesc parcă de secole intrarea în mare. Apa nu este adâncă la început, dar trebuie neapărat să ai încălţări adecvate, măcar nişte tenişi vechi ca să nu te tai în stâncile omniprezente. Dacă nu sunt valuri puternice, vei putea face snorkeling ca să observi crabi sau sute de peşti, vei putea sări de pe stânci sau vei putea face deep water solo. Chiar dacă nu ştii să înoţi, nu te îngrijora. Din loc în loc vei găsi stânci pe care să te aşezi, aşa că apa adâncă de 5-6 metri nu poate să îţi vină de hac. Vântul bate deseori puternic aşa că e bine să ai şi ceva mai gros la tine pentru seară. Este un peisaj extrem de diferit faţă de ceea ce suntem obişnuiţi să vedem în România, unul care te îndeamnă la visare.

   Coasta stâncoasă se întinde cam 50 de km până la Capul Kaliakra, cu doar câteva plaje pe alocuri. Dar nu vă voi vorbi despre Kaliakra, ci despre satul vecin cu Tyulenovo, Kamen Bryag.

   Kamen Bryag este o bijuterie ignorată de mulţi, cu o comunitate excelentă de oameni şi un potenţial extraordinar. Liniştea este la ea acasă pe stâncile şi zonele înconjurătoare şi te simţi imediat parte din mica, dar compacta comunitate a satului.

Cum ajungi în Kamen Bryag/Tyulenovo

   De la Vama Veche mai ai de mers 39 de km. Treci graniţa şi mergi spre Shabla. Ai grijă să faci stânga la timp (chiar înainte de o curbă vei vedea nişte silozuri pe partea stângă, atunci e timpul să schimbi direcţia).  Treci prin Shabla şi în locul în care drumul se bifurcă şi pare evident că ai ajuns în centrul oraşului, faci stânga, apoi ţii drept până ajungi în Tyulenovo. Există indicatoare, având chiar caractere latine, deci nu îţi face griji că te rătăceşti.

   De la Tyulenovo mai mergi 5 km în direcţia Bulgarevo şi ai ajuns în Kamen Brjag – sau Bryag (Coordonatele GPS: 43.450N, 28.550 E). Satul pare aşa de mic că aproape poţi să-l ratezi. Din acest motiv este şi liniştit şi destul de sigur.

  Tren nu există, iar dacă nu ai maşină, poţi să ajungi din Kavarna cu microbuzul care pleacă la 07:05 şi 15:45 şi se întoarce la 07:25 şi respectiv 16:00. Autobuzul costă 3 leva. Taxi-ul din Kavarna costă 10 leva (e de preferat să negociezi tariful dinainte). Poţi să încerci şi autostopul din România, drumul nu este extrem de circulat, dar localnicii sunt obişnuiţi să ia la ocazie.

  Pe drum vei trece pe lângă cel mai vechi far din Bulgaria vopsit în alb şi roşu care merită o oprire, puţin respect şi câteva poze.

Atenţie!

  Pe cât este de frumoasă zona, pe atât este de periculoasă. Nu există plajă cu nisip. Se intră în apă de pe stânci sau din golfuleţ. Sunt recomandate încălţări speciale sau măcar nişte tenişi vechi.

  Una din activităţile interesante este săritul de pe stânci. Ştiu că o veţi face, dar măcar asiguraţi-vă că nu sunt stânci ascunse, că apa este suficient de adâncă şi că nu sunt valuri.

  Nu glumiţi cu împinsul sau echilibristica gratuită, se alunecă foarte uşor. Nu vă aruncaţi în apă dacă nu ştiţi să înotaţi. Seara aveţi mare grijă când vă apropiaţi de coastă. Nu vă duceţi pe coastă după ce aţi băut. Păstraţi locul curat, aşa cum l-aţi găsit.

Dacă după o vreme te saturi de stânci ai mai multe opţiuni:

• Plaja de la Shabla- Cum vii dinspre Shabla şi mergi spre Tyulenovo vei da la un moment dat de un semn care indică lacul Shabla ( Shabla Tuzla). Faci stânga şi urmezi drumul.
• O altă variantă este plaja de la Bolata, destul de mică dar cu loc de parcare şi umbreluţe pentru care trebuie să plăteşti 3 leva. Ca să ajungi acolo, mergi spre Capul Kaliakra, faci stânga pe drumul asfaltat imediat după centralele eoliene, după care mergi cam 2 kilometri.
• Lângă Bulgarevo este Ferma de Midii Dulboka, unde există şi două restaurante, şi chiar în centrul orăşelului o expoziţie interactivă. Detalii aici.
• Poţi ajunge foarte uşor şi la Capul Kaliakra, care este doar la câţiva kilometri de Bulgarevo.

Activităţi:

• Snorkeling – nu-ţi uita setul acasă şi eventual ia şi o saltea de apă. Apa este mult mai limpede ca în România şi ai şansa să pluteşti deasupra unor uimitoare bancuri de peşti.
• Închiriază o bicicletă sau un caiac din Kavarna. Detalii aici.

• Scuba diving - găseşti un centru în Sveti Nikola, satul dintre Kamen Bryag şi Bulgarevo. Poţi face un curs PADI Open Water (ceva mai scump decât l-aţi face în România) ori excursii la nava Românească Prinţul Carol sau submarinul rusesc care a scufundat nava. Detalii aici.
• Deep Water Solo. Detalii despre trasee aici. Este un sport periculos, dar dacă nu ai experienţă poţi încerca pe stâncile mai mici.
• Excursie la Nessebar
• Participă la concertul  din noaptea de 30 Iunie la Festivalul Zilei de 1 iulie, când toată lumea stă pe faleza din Kamen Bryag să vadă răsăritul. Aparent multă lume vine cum poate în această zonă.
• Participă la competiţia de căţărare care are loc la începutul lui august în Kamen Bryag. Detalii despre ultima aici.
• Pozat delfini. Aceştia pot fi văzuţi des in zonă, mai ales seara şi dimineaţa şi spre sfârşitul verii.

Unde stai în Kamen Bryag

Deşi mic, ai mai multe variante.

• Hostel ‘Yaila’ World’s End Villa -  cu e-mailul worldsendvilla@gmail.com

• La hotelul de lângă restaurantul din centru.
• Pensiunea The Old Bakehouse
• pe faleză

  Noi am ales The Old Bakehouse.

  Pensiunea se încadrează perfect cu zona în care se află. E răsărită parcă din pământ, şi când spun asta nu sunt departe de adevăr – cele 3 căsuţe sunt construite în stil bulgăresc din roca locală (calcar) de către constructori locali. Mai mult decât atât, exact în acel loc au fost pe vremuri o brutărie şi o locuinţă clasică bulgărească. Craig, un profesor englez de istorie, a pus câtă pasiune a avut la îndemână în a reconstrui locul cât mai aproape de forma iniţială.

  Îţi povesteşte cu mândrie şi puţină emoţie în glas cum arăta locul la început şi cât de mult iubeşte zona. Îşi aduce în fiecare vară familia în Bulgaria şi nu vrea nimic altceva decât să rămână aşa pentru o veşnicie.

  Camerele sunt foarte mari, răcoroase ziua şi prietenoase noaptea. Paturile sunt moi, înconjurate de un baldachin şi eşti primit cu tot ce îţi trebuie pentru un ceai sau o cafea. Căsuţele încadrează o grădiniţă superb îngrijită şi mai linişte decât acolo rar găseşti. Baia este imensă şi este comună, dar nu se aglomereză. În curte puteţi sta la palavre la o masă imensă făcută din lemn masiv.

  Pensiunea este situată chiar la strada principală, foarte aproape de magazinul şi băruleţul local unde găseşti cam de toate, inclusiv bere ieftină, şi de primăria unde în unele seri se pun filme sau documentare cu intrarea liberă şi locuri rezervate pe iarbă.

  Preţurile sunt prietenoase: 35 leva pentru o cameră de 2 persoane şi 45 leva pentru o cameră de 3 persoane.

Craig răspunde prompt la info@kamenbryag.com sau

BG:0886530054

BG:0884565364

UK: 0044 01608 642411

Poţi afla mai multe despre vila lui la www.kamenbryag.com

  Dacă mergi cu buget restrâns poţi sta gratuit cu cortul pe coastă.  De la marginea satului în partea dinspre mare începe o faleză imensă, unde cam tot timpul anului poţi sta cu cortul. Singura amenajare este un WC ecologic, dar priveliştea este minunata şi seara poţi să te relaxezi la un pahar de Kamenitza în jurul focului viu din Kamen Bryag  (The Eternal Flame) numit şi flacăra păcii, care  atrage anual sute de turişti mai mult sau mai puţin hippie.

Poţi întreba în sat de cazare, câţiva din locuitori cunosc şi limba română, iar daca nu, poţi întreba de CTAИ(în bulgară înseamna „cameră de închiriat”) . Preţurile sunt între 10 şi 20 de leva de persoană/ noapte.

  Craig ne-a făcut cunoştinţă cu Yuri. Yuri a tradus discuţia cu primarul satului, doamna Dobrinka, şi ne-a povestit despre proiectul lor extraordinar numit EKO North.

  Eko North vrea să transforme faleza şi zona dintre Tyulenovo şi Kaliakra în rezervaţie naturală ca să nu se întâmple şi la ei ce s-a întâmplat la noi cu Vama Veche. Au destui susţinători şi trag sfori în această direcţie. Au în plan să protejeze delfinii care vin des în zonă şi chiar să reintroducă focile care până prin 1980 erau locatari de seamă.  În zonă cresc sute de specii de plante, unele unice în lume, o specie unică de bujori şi alte sute de specii de păsări care ar trebui protejate.

  Eko North organizează tabere artistice pentru copii – de muzică, pictură, fotografie, şi chiar şi copiii români sunt aşteptaţi (pentru detalii trimiteţi un mail) . Scopul lor este să transforme Kamen Bryag nu numai într-o rezervaţie naturală ci şi într-un centru cultural.

  Orice ajutor sau posibilă colaborare din partea unui ONG românesc este bine primită. Cei de la Eko North pot fi găsiţi pe Facebook aici şi în curând vor avea şi o pagină în engleză şi poate chiar în română.

  În apropiere este şi rezervaţia arheologică Yailata (sau Yaylata) care cuprinde ruinele unei cetăţi şi 101 morminte vechi de  aproximativ 7000 de ani. În zonă sunt aproximativ 40 de peşteri săpate în stâncă, chiar deasupra mării, şi urmele unei foste biserici care era clădită tot în stâncă. Mai multe informaţii despre rezervaţie si cele 270 specii de animale aici.

  În sat există şi un info center deschis de obicei de la 08:00 la 16:00, unde găseşti pe cineva care îţi poate da informaţii în engleză despre ce se poate face în zonă.

  Mai găseşti şi 2 galerii de artă, 4 magazine şi 3 restaurante unde mănânci bine cu preţuri între 1.5 leva şi 15 leva şi unde poţi găsi o supă de peşte excepţională.

  Satul are şi o trupă de folclor Bunicuţele din Kamen Bryag şi dacă aveţi noroc le puteţi vedea cântând şi dansând chiar în sat (de obicei la începutul lui iulie).

Unde stai în Tyulenovo

Comunicarea în engleză cu hotelurile de mai jos e mai dificilă, încercaţi în română, poate merge. Evitaţi email-ul pentru rezervări şi mai bine daţi un telefon.

• Hotel Orbita
• Hotel Delfina
• Villa Stefi

   Bruges (sau Brugge) este situat în Belgia, în nord-vestul ţării, la numai o oră distanţă cu trenul de Brussels. Centrul este sit protejat Unesco, iar oraşul are aproape 120.000 de locuitori. Se vorbeşte mai mult flamandă prin aceste locuri, dar majoritatea ştiu şi engleză, germană sau franceză. Mai este numit şi Veneţia nordului datorită numeroaselor canale şi pe bună dreptate.

  Este aproape de Marea Nordului, poţi lua Tramvaiul Belgian de Coastă, eşti legat prin trenuri de mare viteză de mari oraşe din Europa şi poţi ajunge rapid în Oestende, Antwerp sau Ghent. Oraşul are 10 km de canale, dintre care 4 km accesibili cu barca şi nenumărate poduri.

      Cum ar fi să locuieşti în Bruges

   Bruges este un oraş micuţ, dar foarte frumos. Sunt destule zone verzi unde te poţi plimba, iar poluarea este redusă la minim, locuitorii preferând bicicletele în locul maşinilor zgomotoase. Oamenii sunt prietenoşi, poate şi datorită faptului că sunt obişnuiţi cu turiştii.

   Este un oraş sigur şi nu ai de ce să te temi să mergi singur noaptea pe stradă. Nu este nici cel mai petrecăreţ oraş, deşi dacă ţii neapărat se găsesc câteva activităţi nocturne vinerea şi sâmbăta. Totuşi, fiind un oraş belgian, nu pot lipsi barurile cu diferitele tipuri de bere belgiană. Vara este mai animat de multe activităţi şi concerte gratuite, iar iarna în piaţa centrală se găseşte de regulă un patinoar. Există teatre, cinema, săli de concerte şi mai mult de 10 festivaluri de muzică anual.

      Cât te costă să locuieşti în Bruges

   Hotel : de la 80€/noapte în sus

   Hostel: 15 – 20€/noapte

   Apartament: chiria poate fi de la 300€ la 1000€, depinzând de mărimea apartamentului, locaţie sau tip de casă. Pentru aproximativ 500€ poţi închiria o casă cu terasă sau un apartament de 2 camere. Preţul unei garsoniere începe de la 300€, la care pentru un balcon, grădină sau garaj mai adăgaţi câte 100€. Ceva mai scump decât în Bucureşti, dar vederea şi ambianţa nu cred că se compară.

   Şi pentru serviciul de internet trebuie să scoţi ceva mai mult din buzunar: 49€/lunar

      Cât te costă să mănânci în Bruges

   Fiind un orăşel turistic, nu e cazul să mai spun feriţi-vă de restaurante. Preţurile sunt în general destul de mari – o masă ajunge la 15-20€. Se găsesc şi restaurante mai ieftine, dar trebuie să cauţi cu atenţie. De exemplu Medard, aproape de piaţa centrală, are mâncăruri bune pentru 3-5€. Dacă vrei ceva rapid şi ieftin, există Bicky Burger (hamburger tipic belgian), pentru care, împreună cu un suc, vei plăti undeva la 7€. Un sandviş măricel cu diverse ingrediente costă 3€ şi se numeşte Belegd Broodje, dar nu o să ţină de foame pentru toată ziua.

   Rămâne supermarketul, unde mâncarea şi băutura pentru o zi întreagă nu ar trebui să depăşească 10€.

   O bere normală costă cam 1,80€, dar e Belgia şi nu ar strica să încerci şi alte tipuri de bere. Cele bune se învârt undeva la 3,5-4€. Un suc sau o cafea costă în jur de 2.5€.

      Cât te costă să te plimbi prin Bruges

   În principiu, nimic. Oraşul este prea mic pentru a avea nevoie de maşină, plus că nu ar fi frumos să strici liniştea zonei. O bicicletă este mai mult decât suficientă. Şi există şi piste de biciclete, ca în orice oraş care se respectă.

   Poţi folosi şi autobuzul dacă ai de mers mult – o călătorie costă între 1.20€ şi 3€, în funcţie de locul din care îţi cumperi biletul şi unde vrei să ajungi.

   Pentru călătoriile în afara oraşului poţi folosi trenurile. Sunt noi, moderne, circulă cam peste tot şi sunt dese. Până la Bruxelles, de exemplu, biletul costă 13€, dar îl poţi găsi şi cu 7.5€ dacă este o ofertă.

   Cu maşina nu prea merită să te plimbi prin Bruges, centrul fiind puţin circulat, iar în rest poţi să te aştepţi la probleme cu parcarea şi blocaje în trafic.

      Vremea în Bruges

   Climatul este similar cu cel al Angliei. Temperatura în Bruges nu prea scade sub 0 grade iarna, deşi pot fi şi zile geroase cu vânturi puternice, dar nici nu prea trece de 23 de grade vara. Precipitaţiile sunt imprevizibile, zile ploioase fiind tot anul, dar cel mai mult plouă în noiembrie, decembrie şi iunie.

   Am stat puţin în dubiu dacă să scriu acest articol sau nu. O prea mare publicitate acestui loc nu poate decât să îi dăuneze, aşa cum s-a întâmplat cu Vama Veche. O să se formeze o trupă numită Grindu’ care va face locul cât mai cunoscut,  or să se construiască vile, hoteluri, piste de biciclete şi se va organiza Chitucstoc, festival menit să salveze Grindul, dar cu un singur rezultat – aducerea mai multor oameni total nepotriviţi pentru acele locuri.

   Grindul Chituc este o zonă cu mulţi kilometri de plajă pustie, unde încă nu s-au eliberat autorizaţii de construcţie, fiind parte din Rezervaţia biosferei Delta Dunării. Un nisip încă necurăţat de scoici şi alge (alge de fapt nici nu există), unde nu trebuie să asculţi respiraţia, mai mult sau mai puţin agitată, a celor din cortul de lângă tine (pentru că ai destul loc cât să îţi pui cortul la 100 de metri de ceilalţi), unde nu eşti obligat să suporţi manelele unora şi altora, şi nu eşti constrâns de un costum de baie.  Libertate. Cum ar fi zis cunoscătorii în Vama Veche acum mai mult de 10 ani.

         Cum ajungi

   De la Năvodari mergi pe drumul spre Corbul (există indicatoare). Chiar la ieşirea din sat se face un drum la dreapta înspre Vadu. Mergi pe el până vezi un indicator pentru Grindul Chituc – un alt drum la dreapta.  Mergi până dai de un loc bun de campare.

   Drumul nu este chiar cel mai bun şi este indicat să nu îţi iei o maşină foarte joasă, deşi am văzut şi Ford-uri, BMW-uri şi VW-uri. De la ultima casă din Vadu (cam unde este şi ultimul magazin), există un drum asfaltat, pe un singur sens şi cu multe denivelări. De la un punct, va trebui să mergi pe nisip, şi nu este indicat să te duci dacă a plouat mult ultimele zile. Fără o maşină de teren e posibil să rămâi împotmolit. Există şi o rută ocolitoare (vezi harta) care are mai puţine şanse de inundare.

   Un drum cu maşina Bucureşti – Grindul Chituc şi întors te costă undeva la 200 de lei, în condiţiile în care mergi cu viteză pe autostradă, ai aerul condiţionat pornit şi plăteşti 11 lei (x2) taxă de autostradă.

         Ce să iei în considerare

   Plaja este îngustă, cu un nisip curat (încă), scoici, nici urmă de alge, apa e curată, deşi acum cu inundaţiile nu prea îţi vedeai nici burta, şi poţi să mergi destul în larg până să îţi treacă nivelul apei de gât. Sunt mulţi curenţi în apă şi chiar dacă apa e caldă într-un loc, poate foarte bine ca la un metru mai la stânga să fie mai rece.

   Cele mai mari şanse sunt să nu îţi vezi maşina din cort, dar nu e cazul să dormi cu grijă pentru că nu se fură nimic. Dacă vii cu maşina de teren ar fi frumos să te gândeşti la liniştea celor din jur înainte să intri cu maşina pe plajă doar ca să le ai pe toate la botul calului.

   Grindul Chituc este o zonă aproape pustie. Asta înseamnă că nu vei găsi WC-uri, duşuri sau magazine. Adică va trebui să îţi faci aprovizionarea de acasă cu tot ce îţi trebuie (apă, mâncare, hârtie igienică, lemne de foc, şi cel mai important saci de gunoi pe care să îi iei plini înapoi). Există totuşi o construcţie din stuf – Cherhana – unde servesc mâncare (numai peşte) şi băuturi reci. Bineînţeles, şi preţurile sunt pe măsura pustietăţii (o apă la 0.5l e 6 lei, iar o bere 7 lei). Este bine ca pe lângă cort şi toate cele să îţi iei şi un umbrar. Singurul loc de stat la umbră e cherhanaua, dar are locuri limitate şi nu e chiar pe plajă.

   Zona are o faună unică (296 de specii de păsări), dar nu te aştepta să vezi prea multe de pe plajă, mai ales dacă nu eşti expert în aşa ceva. În schimb, noi am văzut un şarpe în apă (şi unul la fel pe uscat, aproape de cort), dar nu sunt veninoşi şi nu e motiv de “ia-ţi cortul în spinare şi fugi”. De asemenea, se pare că sunt şacali în zonă, dar cel mai probabil doar o să îi auzi.

   Şi pentru că tot suntem la capitolul faună, există o specie de insectă care se găseste din plin pe acolo, şi anume ţânţarul. Undeva începând de la 7-9 seara – după cum ţi-e norocul la vânt şi ploaie, şi până la 1-2 noaptea – sau chiar mai târziu daca nu pică roua, ţânţarii te atacă necontenit. Vei afla în acele câteva ore de groază că Autan, Off, sau orice altă loţiune antiţânţari nu are nici un efect, şi că oricâte haine ai avea, trompa ţânţarului e mai lungă decât stratul de haine de pe tine. Ce vedeţi în poza din stânga nu sunt fulgi de zăpadă, ci ţânţari. Că vorbeam de umbrar, dacă tot investeşti în aşa ceva este bine să îţi iei unul cu plasă de jur împrejur. În timp ce noi fugeam alergaţi de ţânţari înfometaţi, alţii mai destepţi stăteau linistiţi, dezbrăcaţi, la o bere şi o carte, la adăpostul plasei de ţânţari din jurul umbrarului. Am plecat de acolo ciuruiţi, scărpinându-ne în continuu cei 250 de km de drum până la Bucureşti.

         Ce să vezi pe lângă Grindul Chituc

   Dacă vii cu bicicleta la tine poţi să faci o plimbare într-o zi până la Gura Portiţei; găsiţi aici drumul prezentat pe larg.

   Cu maşina, din Corbul, poţi merge în direcţia opusă Constanţei, spre ruinele Histriei şi Cetatea Enisala.

UPDATE: ATENTIE! Camparea este interzisă şi poţi lua amendă. Detalii aici

   Am văzut într-un post anterior cum se ajunge în Istanbul. Dar acesta nu este un oraş pe care să îl poţi vizita într-o zi, şi dacă nu esti fan couchsurfing sau nu ai noroc de un răspuns afirmativ o să ai nevoie de un loc unde să îţi odihneşti oasele obosite.

   Mai jos găsiţi câteva hosteluri care par să merite toţi banii. Se găsesc şi ceva mai ieftine, dar de obicei merită să plăteşti 2 euro în plus pentru puţină curăţenie sau atmosferă bună.

          1.     Stray Cat

   -  Preţuri: de la 8€ pentru un pat în cameră de 6, la 25€ pentru pat în cameră single cu baie.

   -  Zona: între Taksim (centrul oraşului) şi coastă (Bosfor)

                la 5 minute de tramvai, metrou şi ferry

                la 10 minute de zona istorică a oraşului (Moscheea Albastră, Hagia Sophia, Marele Bazar şi Băile Turceşti) şi de cluburile de noapte

   -  Inclus în preţ: mic dejun, ceai şi cafea la discreţie

   -   există spălătorie de haine, hostelul este nou şi curat, camerele spaţioase şi paturile confortabile

   -  ar trebui evitat de cei alergici la pisici

          2.     Istanbul Harmony

   -  Preţuri: 9€ în cameră de 14 paturi şi 12€ în cameră de 12

   -  Zona: în centrul Sirkeci

                la 5-10 minute de Palatul Topkapi, Moscheea Albastră şi Hagia Sophia

   -  Inclus în preţ: mic dejun şi cină, internet wireless în cameră

   -   terasă pe acoperiş, bucătărie

   -   nu există dulapuri cu cheie în camere, doar seif la recepţie

          3.     Hush Hostel

   -  Preţuri: de la 11€ patul în cameră de 8 la 18€ în cameră dublă cu baie comună

   -  Zona:  este singurul hostel situat în partea asiatică a oraşului, într-o casă renovată din perioda otomană, într-un cartier sigur – în centrul Kadikoy (cartier studenţesc).
                doar 20 de minute până în partea europeană

   -  Inclus în preţ: internet, jocuri video (cum ar fi guitar hero), filme pe dvd

   -  există spălătorie de haine, dulapuri cu cheie în cameră

   -  grădină pentru relaxare, galerie de artă în incită, party-uri la subsol

          4.     Hostelon

   -  Preţuri: de la 10€ pat în cameră de 8, la 15€ în cameră dublă cu baie comună

   -  Zona: nu este chiar în inima oraşului, dar în zonă sunt multe magazine tipic turceşti

                ajungi uşor pe jos sau cu tramvaiul în punctele turistice esenţiale

   -  Inclus în preţ: internet, mic dejun, ceai şi cafea toată ziua

   -  există spălătorie de haine, dulapuri

   -  are nota cea mai mare cam peste tot – toată lumea îi laudă curăţenia

          5.     Istanbul Sydney Hostel

   -  Preţuri: de la 13€ în cameră de 8, la 32€ în cameră dublă cu baie

   -  Zona: în centrul istoric (Sultanahmet)

                la 5 minute de obiectivele turistice importante

   -  Inclus în preţ: mic dejun, internet, convorbiri telefonice locale, jocuri (table, şah), hartă a oraşului

   -  terasă pe acoperiş cu vedere la mare, dulapuri cu cheie la recepţie

Update (la sugestia lui Mario)

          6.     Sultan Hostel

   -  Preţuri: de la 9€ in camera de 24 cu baie sau 16 fara, la 27€ în cameră dublă cu baie.

   -  Zona: în centrul istoric (Sultanahmet)

                la 5 minute de obiectivele turistice importante

   -  Inclus în preţ: mic dejun până la 10am, sucuri şi cafea până la 6 pm, wireless

   -   terasă pe acoperiş, singura cameră comună din păcate, fiind închisă pe timp de iarnă

Şedere plăcută!

   Noua ne-au plăcut şi ouăle Kinder ca pe vremuri pe care le-am găsit acolo sau vodka cu mere din care ne-am făcut provizii.

   Este un oraş care merită o plimbare de weekend poate chiar mai mult decât o plimbare la Braşov. Se ajunge uşor cu maşina după ce treci podul de la Giurgiu ( 5 euro traversarea, 5 euro vigneta). Nu există borne kilometrice, dar sunt destule  indicatoare. Dacă sunteţi studenţi luaţi-vă carnetul cu voi, o să vă folosească la intrarea în cetate de exemplu. Între 17 şi 24 Iulie în Veliko va fi festivalul internaţional de folclor.

   Dar nu despre Veliko vreau să vă povestesc, ci despre:

Cascada Hotnitsa

   Ok, ai vizitat Veliko Tarnovo . Alocă o zi sau măcar câteva ore pentru o plimbare relaxantă în natură la Hotnitsa. Nu este aşa uşor de găsit dacă nu îţi arată cineva. Între timp au mai apărut semne.

   Când ne-am dus noi ştiam că trebuie, în drum spre Ruse, să facem undeva la stânga. Evident că n-am nimerit şi bineînţeles că nu era picior de om pe care să-l întrebi. Într-un final am găsit un grup de 3-4 bulgari, dintre care, am observat târziu, unul avea armă la brâu. Şi era civil. Noi ştiam engleză aşa că am întrebat cu harta în mână cum se ajunge. Şi ce dacă. Ei nu se prindeau. După 3 minute de gesticulaţii şi ajutorul unei fete care ştia 2 cuvinte în engleză, unul dintre ei, cel cu armă face gesturi disperate să-l urmăm şi se urcă într-o maşină din spatele nostru. După ce ne-am uitat lung unul la celălalt am hotărât să-l urmăm. Am închis uşile, de parcă ar fi oprit eventualele gloanţele şi ne-am rugat cuminte să nu sfârşim împuşcaţi pe undeva. După vreo 2 km la o intersecţie omul a oprit şi ne făcea iar semne disperate cu mâna. Ne-am prins că trebuie să mergem înainte. În câmp. Singuri. În final am ajuns.

   Hotnitsa este, cum să vă spun eu, un mic paradis. E linişte, este puţin populată pentru că nu prea ştiu de ea decât localnicii. Apa e limpede şi de un albastru intens.  Miroase extraordinar, mai ales primăvara datorită miilor de flori şi ai la dispoziţie cam 2 km de poteci marcate şi poduleţe amenajate printr-un mic canion plin de vegetaţie, fluturi şi mici cascade. Lângă cascadă există nenumărate păşuni pe care poţi să te întinzi pentru un somn liniştitor de după-amiază. Dar o să las pozele să vă convingă:

Click aici pentru a vedea mai multe poze

Cum ajungi la Hotnitsa:

   De la Veliko Tarnovo te îndrepţi spre Ruse. E mai simplu de nimerit/explicat aşa. După 8-9 km este satul Samovodene, unde trebuie să faci stânga (la 45 grade)  la prima intersecţie mai mare şi cam singura. Mergi înainte şi apoi la următoarea intersecţie faci iar stânga. După câţiva km o să intri în satul Hotnitsa, ar trebui să fie semne. În Hotnitsa ia-te după semnele care indică Eco trail sau Hotnitsa  Waterfall  (“to the waterfall”). Va trebui să faci stânga imediat ce ai intrat în sat,  apoi să ţii drumul şi să treci printr-un fel de poiană. Drumul se va bifurca din nou. Ţine minte să o iei la dreapta pe drumul care coboară puţin. După câteva sute de metri o să ajungi într-o parcare destul de mare de unde se vede cascada. Enjoy.

Vizualizaţi Cascada Hotnitsa pe o hartă mai mare

Să ne întoarcem puţin la Veliko.

   Despre Veliko Tarnovo găsiţi un kilogram de informaţii.

   Veliko Tarnovo este cunoscut şi pentru că este loc de intâlnire pentru climberi.  Un fel de Mecca al căţărătorilor. Numeroasele stânci din zonă (de exemplu: Trinity Rocks – 80 de metri înălţime şi 1 km lăţime, Usteto – 40 m înălţime) sunt perfecte pentru aşa ceva.

   Iaca pun şi poze să se excite climberii:

Click aici pentru a vedea mai multe poze

   Mai multe despre unde şi cum să vă caţăraţi vă poate povesti Diana Peeva. Pe Diana am cunoscut-o într-o seară la vreo 2 beri Bolyarka. E veselă tot timpul, super pasionată de căţărare şi vă poate învăţa şi pe voi care e şmecheria.

   Dacă vrei să înveţi să escaladezi, să faci rapel sau dacă eşti profesionist şi vrei un partener de escaladă care să-ţi arate cele mai bune locuri,  poţi apela la ea. Diana şi colegii ei oferă cursuri pentru începători (şi nu numai).

   Ei au fost primii care au făcut rapel pe cascada de la Hotnitsa. O nebunie. Şi noi ne-am fi dorit să facem baie în apa aceea dar din păcate era prea frig.

   Pe Diana o găseşti la clilmbing.bulgaria@gmail.com sau  +359899 87 16 88 .  Îţi poate oferi un curs introductiv, adică să te caţeri jumătate de zi şi să te distrezi sau un curs de o zi mai detaliat în care înveţi mai multe şi despre echipament.  Preţurile variază în funcţie de ce vrei tu să faci şi cât vrei să înveţi şi încep undeva de la 20 de euro.

   Cititorii nomadic.ro primesc un discount de 5% dacă menţionează în email sau la telefon codul : nomadic climbers

Unde să stai în Veliko Tarnovo?

   Vă recomandăm Phoenix Hostel. Noi am stat acolo şi ne-am simţit ca acasă. Proprietarii sunt doi scoţieni (Nick şi Cathy) care plictisiţi de regulile stricte din Scoţia s-au urcat pe motor şi s-au plimbat un an prin lume. Au vrut apoi să se stabilească în Turcia dar în drum au dat peste Veliko Tarnovo care le-a plăcut aşa de mult încât au cumpărat o căsuţă din anul 1850, au renovat-o, au convins-o să miroasă a lemn şi voie bună şi au deschis hostelul. Au câteva poveşti interesante în tolbă.

   Nu este cel mai ieftin din Veliko, dar cu siguranţă e cel mai plăcut.

   Un pat este 20 leva pe noapte (aproximativ 10 euro) şi în banii ăştia este inclus un mic dejun delicios şi o bere. Camera dublă (de fapt cea de 4 paturi dar rezervată din timp) este 50 de leva pe noapte. Au internet gratuit şi tot ce mai vrei iar pe un perete au poze cu toţi oamenii care au trecut pe acolo. Dacă ne recunoşti, dăm noi o bere. Ai şi unde să parchezi maşina sau motocicleta numai că trebuie să fii un pic meseriaş să o manevrezi pe străduţele înguste şi în pantă.

   La hostel poţi primi informaţii preţioase despre ce să mai vezi, inclusiv  despre drumul spre Hotnitsa sau pot să-ţi organizeze ei excursii cu maşina.

   Au şi o ofertă specială: dacă rezervi din timp, nu e sărbătoare mare (Crăciun, Paşte) şi plăteşti pentru 2 nopţi o primeşti pe a treia gratuit. Găseşti date de contact pe site-ul lor www.phoenixhostel.com

   În afară de Hotnitsa si Veliko Turnovo mai poţi să vezi:

- Satul Arbannassi, care nouă nu ni s–a părut extraordinar, dar oferă o perspectivă interesantă asupra oraşului Veliko Tarnovo

- Emen Eco Trail – un canion mic dar spectaculos cu o cascadă, la 25 km de Veliko Tarnovo in direcţia Sofiei.

- Mânăstirea Dryanovo

- Mânăstirea Preobrajhenski  care e chiar lângă oraş şi oferă o privelişte minunată

- Mânăstirile în piatră de la Ivanovo Dryanovo pe drumul spre Ruse

]]> https://nomadic.ro/europa/cascada-hotnitsa-paradisul-de-langa-veliko-tarnovo-catarare-cazare/feed/ 13