De multă vreme aveam obsesia de a vedea Chişinău şi Odessa. Mi-a ajuns la urechi că transportul cu trenul în Moldova şi Ucraina este ieftin, aşa că am zis să testez teoria asta.  Am mers pe ruta Bucureşti-Chişinău-Odessa-Reni/Galaţi- Bucureşti cu trenul, autobuze şi microbuze şi nu mi-a părut rău.  Citeşte mai departe pentru sfaturi, recomandări şi informaţii utile.

Cum ajungi la Chişinău

În Chişinău poţi să mergi cu maşina, variantă pe care o recomand nu pentru că ar fi drumul bun, dar pentru că o să ai mai multă libertate pentru a vizita Moldova.  Din Bucureşti sunt între 430 şi 470 de km în funcţie de ruta pe care o alegi.  Însă trenul este poate variantă cea mai bună dacă nu ai maşină sau nu vrei să mergi cu ea.

Trenul Bucureşti – Chişinău dus-întors costă 46 euro + 12 euro supliment cuşetă T4. Un drum dus te costă aproximativ 130 RON. Dacă preferi avionul, Tarom are o cursă directă la aproximativ 120 Euro dus-întors.  Mai poţi să ajungi cu autocarul care, vorba vine, este de cele mai multe ori un microbuz.

Noi am luat autocarul pe care îl vezi pe autogari.ro, care este, de fapt, un microbuz. Drumul a costat 75 RON şi în noaptea aia  am văzut cam cinci filme dublate în rusă cu sonorul dat tare. Dacă nu ştii rusă poate fi destul de frustrant. Am plecat seara la 8 şi am ajuns la 6 dimineaţa în Chişinău. Am mers şi mai rău la viaţă mea, dar nu foarte des. Pentru a vizita Moldova nu ai nevoie de viză luată în prealabil, dar ai nevoie de un paşaport.

Părerile despre Chişinău sunt împărţite. Mie mi-a plăcut şi m-am simţit că într-un oraş din România. Însă cred că poţi să te bucuri cel mai bine de oraş dacă te duci să îl vezi vara.

Ce este de văzut în Chişinău

Dacă ajungi aici, merită să faci o vizită la Muzeul de Istorie şi la Muzeul de Etnografie din Chişinău. Mergi musai la restaurantul La Plăcinte, sunt câteva în tot oraşul şi au plăcinte foarte bune şi preţuri ok. Iar dacă ai nevoie de Internet mergi cu încredere la McDonalds unde este gratuit şi are o viteză ameţitoare.

Mai merită să vezi şi porţile oraşului şi Crama şi complexul de galerii subterane de aproape 250 de km de la Mileştii  Mici (cea mai mare cramă din lume) sau Crama Cricova prin care te plimbi cu maşina sau chiar cu bicicleta. De aici poţi să mergi la cetatea lui Ştefan cel Mare de la Soroca sau la cetatea Tighina.   Mergi şi la Orheiul vechi.

Prin Chişinău te deplasezi cel mai rapid cu autobuzul (2 lei moldoveneşti) sau cu rutierele (microbuze cu rută fixă, care costă 3 lei moldoveneşti).

Cum am ajuns în Odessa

După o tură prin Chişinău am hotărât că a doua zi să mergem în Odessa.  Din gara centrală pleacă în fiecare zi un tren spre Odessa la 07:30 dimineaţa  (mersul trenurilor în Moldova). A existat un tren nou o perioadă, dar l-au scos şi acum este trenul vechi, sovietic, cu bănci de lemn. Dacă ai noroc, până ajungi pe acolo îl reintroduc pe cel nou, deşi trenul vechi este o experienţă interesantă. Drumul durează aproximativ cinci ore, ajunge la timp şi te îmbogăţeşte cu o durere de oase simpatică datorită scaunelor tari. Peisajul nu este remarcabil, iar când am fost noi nu a fost aglomerat, dar am plecat într-o duminică dimineaţă.

Preţul biletului este de 160 de lei moldoveneşti (cam 40 RON).  Trenul trece prin Tiraspol şi Transnistria, dar nu simţi asta. Trenul trece şi prin Tighina, iar la ieşire din oraş poţi să vezi cetatea Tighina din tren.  Microbuzul este mai ieftin (cam 20 RON), dar alege-l dacă îţi plac manelele ruseşti.

În Odessa mai poţi să ajungi cu avionul (cam 300 euro dus-întors) şi cu vaporul prin croaziere, dar cea mai bună variantă este cu maşină sau pe ruta asta aventurieră pe care am fost şi noi.

Până în Odessa te descurci în română. De aici începe greul.

Despre Odessa (Odesa)

În Odessa limba engleză nu există. Sau cel puţin aşa am descoperit când am încercat să rezervăm un amărât de bilet de tren şi în general când încercam să ne descurcăm prin zonă. Ai mai multe şanse să găseşti pe cineva care vorbeşte română în zonă asta şi clar te descurci dacă mai ştii ceva rusă.

Odessa mi-a plăcut mult. Este un oraş vechi şi mare, unde se simte influenţa evreilor. Un oraş cu bulevarde largi şi îngrijite, încadrate de clădiri simpatice de 3-4 etaje cu balcoane drăguţe. Găseşti tot ce îţi doreşte sufletul motiv pentru care oraşului i se mai spune şi Odessa Mama.  Clădiri îngrijite, străzi pietruite, curăţenie, femei elegante şi multe cluburi, baruri şi restaurante. Nu o să mă avânt în descrieri, dar recomand o vizită de două sau trei zile.

Oraşul are şi plajă, dar când am fost noi era super aglomerată. Odesa are şi partea sa comunistă şi mai puţin încântătoare, dar nu trebuie să ajungi neapărat acolo. Mai are şi zonă numită Kilometrul 7,un bazar de 7 kilometri pătraţi în care mai multă lume mi-a spus să nu mă aventurez dacă nu cunosc măcar o boabă de rusă – şi nu ştiu.

 Ce mai ai de văzut aici?

• Zona Operei
• Strada pietonală Deribasivska
• Districtul Arcadia
• Centrul Vechi
• Scările Potemkin
• Portul şi multe altele.

În Odessa am stat la Lafa Hostel cu 12 Euro pe noapte. Este un hostel curat şi destul de liniştit într-o clădire veche din centrul Odessei. Nu pot să-i reproşez decât că nu are o cameră comună.   Ni s-a mai recomandat şi TIU FrontPage hostel care din câte am văzut pare o alegere mai bună. Apropo, în Odessa găseşti internet cam peste tot.

Odessa este mai aproape decât ai crede. Din Bucureşti sunt numai 565 de km (8 ore de condus) sau 622 km dacă o iei prin Chişinău (cam 9 ore de condus). Drumurile lasă mult de dorit, dar e cam cât un drum până la Cluj în ceea ce priveşte distanţa.

Mai poţi merge şi în Crimea

Din Odessa poţi lua un tren spre Crimea, mai exact până în Simferopol de unde poţi ajunge în Yalta pe  cea mai lungă rută de troleibuz din lume (86 de kilometri).   Din Odessa trenul la cuşetă costă între 30 de lei şi 150 de lei în funcţie de cum vrei să stai. Platzcart este un fel de cuşetă, dar fără uşi, un tip de tren destul de comun în Rusia şi India.  Poţi de asemenea să mergi cu trenul spre Kiev – o rută ieftină.

Pentru a rezerva bilete de tren în Ucraina trebuie să foloseşti site-ul oficial şi să rezervi cu câteva zile înainte ca să fii sigur că găseşti. Există varianta în engleză şi te poţi descurca destul de uşor pe site. Dacă încerci să rezervi în gară şi nu ştii rusă, ei bine, succes.

Pentru a rezerva microbuze şi autocare către diverse destinaţii din Ucraina foloseşte  acest site.

Preţurile în Ucraina

Preţurile sunt, în mare, ca la noi. Benzină în Moldova şi Ucraina am observat că era mai ieftină cu aproximativ 1,5 RON/litru deci merită să mergi pe acolo cu maşina. La graniţă verificau dacă maşină era pe numele şoferului deci ar fi folositor să aveţi procură.  Nu cred că se întâmplă mereu, dar nu strică prudenţa.

Cum ne-am întors 

Ca să picanterizam lucrurile am zis să ne întoarcem pe altă rută şi anume pe la Galaţi, pentru a nu mai merge prin Chişinău. Se pare că nu mai există autocar care să facă ruta asta şi dacă ar face-o ar sta la graniţă 2-3 ore pentru a fi vămuit. Pe ruta asta se face trafic cu ţigări şi chiar şi maşinile sunt controlate destul de riguros.

Pentru a ajunge acasă am luat un microbuz de dimineaţă care ne-a dus pe ruta Odessa-Izmail- Reni. Poţi să încerci să iei întâi microbuz spre Bilhorod-Dnistrovski pentru a vedea  Cetatea Albă şi apoi să mergi mai departe spre Reni, dar o să îţi ia mai mult. Dacă mergi direct spre Reni ai grijă să iei un microbuz direct pentru că face doar vreo 3 ore, cele care opresc în fiecare sat fac mai mult. A costat 100 de hrivne, adică vreo 40 de lei.

Atenţie că sunt mai multe autogări. Autogara de lângă gară nu prea îţi este de folos pentru că de acolo pleacă autocare spre oraşe mai mari. Autogara cu microbuze locale este ceva mai departe şi ajungi la ea cu tramvaiul 5 de la gară.

Microbuzul luat ne-a lăsat în Reni. Aici în mai puţin de 5 minute am găsit pe cineva care vorbea română şi ne-a luat pentru vreo 40 de hrivne până la graniţă pe care am trecut-o jumătate pe jos şi jumate în maşina unor moldoveni care au fost suficient de simpatici să ne ducă până în Galaţi.

Aveţi grijă când şi dacă treceţi pe jos să întrebaţi pe la ce ghişee să mergeţi şi să verificaţi că aveţi toate ştampilele. În general, o regulă bună în călătorie este că după fiecare graniţă să verifici dacă ţi-au pus ştampilă de intrare/ieşire. Dacă nu, e posibil să ai probleme mai târziu.

Per total Chişinăul merită o vizită scurtă, iar Odessa merită o vizită mai lungă pentru că este un oraş frumos şi subestimat, poate mult mai frumos şi încântător decât alte oraşe din Europa mai vestite. Este mai ieftin şi mai aproape de noi. Nu ai nevoie de viză luată în prealabil nici pentru Moldova, nici pentru Ucraina, doar de paşaport.

Drum bun! Mai multe poze pe pagina de Facebook.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Guest post de Adina Mihoc

   Arm aber sexy = Sărac, dar sexy – aceasta este lozinca oraşului german cu probabil cea mai zbuciumată istorie din secolul al XX-lea. Pentru cei care deja au vizitat alte oraşe din Germania, în special din cele aparţinând de Germania de Vest, Berlinul va fi o surpriză.

   Oraşul cu o istorie bogată de aproape un mileniu, odinioară reşedinţa Imperiului Prusac, a fost aproape în totalitate devastat de bombardamentele de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Din fericire, o mare parte din clădirile importante afectate au fost reclădite în deceniile următoare, urmându-se îndeaproape planurile originale. Oraşul, care a fost despărţit în două părţi complet separate timp de aproape trei decenii, locul unde până în 1989 blocul comunist se întâlnea cu occidentul, poate fi cu greu asemănat cu alt oraş din Germania. Deşi au trecut 22 de ani de la căderea zidului, diferenţele dintre cele doua părţi se menţin atât la nivel arhitectonic cât şi în privinţa nivelului de trai al locuitorilor. Datorită blocurilor turn şi monumentelor dedicate regimului comunist, anumite părti din Berlinul de Est seamănă mai degrabă cu Moscova, sau chiar cu Bucureştiul.

   În ciuda acestor factori, oraşul s-a dezvoltat foarte mult în ultimele decenii, în special din punct de vedere cultural. Acest fapt cât şi preţurile scăzute comparativ cu alte oraşe occidentale au convins o multitudine de oameni din toate colţurile lumii să vină să locuiască în acest oraş, transformându-l într-un veritabil centru multicultural asemănător Londrei sau New York-ului.

   Berlinul, cel mai mare oraş din Germania, atât ca populaţie – 3,5 milioane de locuitori – cât şi ca suprafaţă (891 km²), are foarte multe de oferit şi, de aceea, este recomandat să stai cel puţin o săptămână pentru a trăi experienţa berlineză cu adevărart. Totuşi, dacă nu ai decât un weekend la dispoziţie, ca majoritatea turiştilor, va fi posibil să admiri principalele atracţii parcurgând drumul între ele pe jos.

   Următorul tur iţi va fi foarte util dacă ai puţin timp la dispoziţie şi nu ştii în ce ordine să vizitezi locaţiile de interes din ghidul turistic.

   1. Porneşte de la Alexanderplatz, aici situându-se şi principalele staţii de metrou şi S-bahn (metroul de suprafaţă). De asemenea, această piaţă este uşor de reperat după turnul televiziunii, care la 368 m este cea mai înalta clădire din Europa continentală. Pentru a-ţi face o idee asupra modului în care arată capitala Germaniei de sus, în schimbul a 10€ poţi urca în turn şi admira priveliştea spectaculoasă la 360 grade. Dacă doreşti să iei masa la înălţime, turnul îţi pune la dispoziţie restaurantul amplasat la 207 m de sol, accesul făcându-se însă doar pe bază de rezervare pe site-ul: tv-turm.de

   
Program: Martie – Octombrie 9.00 – 24.00
Noiembrie – Februarie 10.00 – 24.00

Acces: Adulţi 11 €; Copiii sub 16 ani 7 €; gratuit pentru copiii sub 3 ani

   Alexanderplatz este totodată şi un centru pentru cumpărături. Pe o suprafaţă restrânsă se regăsesc laolaltă cel mai extins mall din Berlin, Alexa, Galeria Kaufhof şi un centru al companiei de electrice şi electrocasnice, Saturn.

   În imediata apropiere a turnului vei găsi pe partea stângă primăria oraşului, Rotes Rathaus, care poate fi uşor recunoscută după culoarea sa – roşie, iar pe partea dreaptă, Marienkirche, o veche şi impozantă biserică în care poţi intra gratuit.

Program: Noiembrie- Martie 10.00 – 16.00

Aprilie – Octombrie 10.00 -21.00

   2. O dată ce ai ajuns la biserică poţi porni de-a lungul bulevardului istoric Unter den Linden, care se întinde pe o distanţă de aproximativ 3 km între Alexanderplatz şi Poarta Brandenburg, cuprinzând pe parcurs numeroase edificii prestigioase: Berliner Dom, Insula Muzeelor (Museumsinsel), Muzeul Naţional de Istorie (Deutsches Historisches Museum), Memorialul Războiului ridicat în 1817 (Neue Wache), Universitatea Humboldt, cea mai veche instituţie de învăţământ superior din Berlin, Opera Naţională din Berlin (Staatsoper), piaţa Bebelplatz unde în 1933 regimul nazist a ars zeci de mii de cărţi considerate periculoase. Pentru a comemora acest eveniment teribil, în piaţă a fost construit un moment sub forma unui geam plasat la nivelul pavelelor care oferă vedere în subteran spre o cameră cu rafturi de bibliotecă goale, alături de geam stând scris: Unde sunt arse cărţi, în final vor arde oameni.

   3. Din această piaţă te poţi abate puţin de la bulevard şi porni prin dreapta clădirii Hotelului de Rome în sus, urmând ca după 300 m să găseşti superba piaţă Gendarmenmarkt. Aici se află trei clădiri dispuse într-o simetrie perfectă: două biserici identice, Domul Francez şi Domul German, şi Konzerthaus. Dacă eşti obosit, te poţi odihni pe una din băncile de piatră din liniştita grădină din incinta pieţei sau te poţi aşeza pe treptele uneia din cele 3 construcţii, de unde vei putea continua să faci poze locului.

   4. De aici, porneşte uşor spre bulevardul Unter den Linden străbătând un alt bulevard istoric, Friedrichstrasse, unde vei fi delectat de vitrinele magazinelor unor mărci de renume precum Gucci, Louis Vuitton, Boss sau Galeriile Lafayette. O dată ajuns înapoi pe bulevardul central, continuă drumul în sus până vei ajunge în Pariser Platz şi la faimoasa Poartă Brandenburg.

   5. După ce ai admirat monumentul dedicat păcii, ridicat la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către împăratul prusac, Wilhelm al II-lea, porneşte prin stânga porţii spre clădirea Parlamentului Germaniei, Bundestag. Clădirea afectată considerabil în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost renovată ulterior, permiţându-se alăturarea de elemente clasice cu cele moderne. Astfel, în centrul clădirii a fost ridicată o cupolă de sticlă gigant, care oferă o panoramă magnifică a centrului oraşului. Cupola poate fi vizitată gratuit, însă deoarece există o cerere atât de mare, vizita se face pe bază de programare, care poate fi obţinută în prealabil direct de pe site-ul Bundestag.

   6. Urcă-te apoi în autobuzul 100 sau 200 care au staţie aproape de Bundestag. Dacă ai noroc, vei prinde un loc în rândul din faţă de la nivelul superior al vehiculului.  Da, şi în Berlin există autobuze double-decker, galbene de această dată. Coboară la staţia Bellevue pentru a admira Palatul prezidenţial aşezat pe malul râului Spree la marginea extinsei păduri Tiergarten, care începe la Poarta Brandenburg.

   7. După aceea, mergi pe jos câteva sute de metri până ajungi la Statuia Victoriei, amplasată în mijlocul unei mari intersecţii. Probabil îţi aminteşti de acest monument din filmul lui Wim Wenders, Das Himmel über Berlin (Wings of Desire), fiind locul de unde veghea unul din îngeri asupra locuitorilor oraşului. În caz că vrei să urci până în vârful superbului moment, pregăteşte-te mental, dar şi fizic, pentru că vei avea de parcurs cele 270 de trepte până în vârf, dar vei fi răsplătit din plin cu o panoramă dramatică a vechiului oraş.

Program: Aprilie – Octombrie 9.30 – 18.30

Noiembrie – Martie 10.00 – 17.00

Acces: Adulţi 2,20 €; Studenţi, copii, pensionari 1,50 €

   8. Reia traseul cu autobuzele 100 sau 200 şi mergi până la capătul de linie, unde se află Biserica Memorială Kaiser-Wilhelm. Simbol al Berlinului de Vest şi al păcii, biserica a fost grav avariată în timpul bombardamentelor aliaţilor, păstrându-se doar turnul vestic. Spre deosebire de alte clădiri vechi din Berlin, în cazul de faţă s-a luat decizia ca biserica să nu fie restaurată, păstrându-se în mod deliberat aspectul de ruină pentru a reaminti de ororile războiului.

Program: Luni – Sâmbătă 9.00- 19.00

Participarea la tururi efectuate cu ghid se face pe bază de rezervare.

   De la Breitscheidplatz, unde se situează biserica, începe zona comercială centrală a capitalei Germaniei, constituită în principal din străzile Tauentzienstrasse şi Kurfüstendamm, zonă denumită pe scurt Ku`damm. Fă o plimbare de-a lungul acestui bulevard renumit din Berlin, unde vei găsi pe lângă magazine ale unor branduri internaţionale, numeroase buticuri şi cafenele cochete. Pe această arteră se află şi KaDeWe (Kaufhaus des Westens)– al doilea department store ca mărime din Europa, după Harrods.

   9. Turul îl poţi încheia delectându-te într-unul din restaurantele din zonă şi vei avea de unde alege, deoarece oferta este extrem de diversă, iar meniurile localurilor îţi vor da ocazia să alegi mâncăruri delicioase din toate părţile lumii (încearcă şi tradiţionalul currywurst).

   Dacă vrei să te întorci la hotel, dar ai vrea totuşi să admiri Berlinul în toată splendoarea lui în timpul nopţii fără a fi nevoit să-l străbaţi din nou pe jos, caută pur şi simplu staţia autobuzelor 100 sau 200 şi vei face, astfel, turul din timpul zilei în sens invers.

   Transportul public din Berlin este unul demn de încredere; în general, toate mijloacele de transport respectă orele indicate pe plăcuţele din staţii, există multe autobuze de noapte şi, în nopţile din cursul weekend-ului, toate rutele sunt funcţionale. Biletele sau abonamentele se pot achiziţiona de la unul din automatele prezente în fiecare staţie de U-bahn sau S-bahn.  Este recomandat celor care vin să viziteze oraşul doar 2-3 zile să achiziţioneze un abonament de 48 h sau 72 h. Mai multe detalii despre preţuri şi oferta de abonamente vei găsi pe site-ul regiei de transport public a Berlin-ului, BvG. Astfel, vei putea să profiţi de vizită la maximum şi să ajungi la destinaţiile dorite într-un timp mai scurt.

   În orice fel vei alege să străbaţi Berlinul, experienţa va fi una de neuitat şi, probabil, te va convinge să te întorci cu alte ocazii în acest oraş cosmopolit şi încărcat de istorie.

Vezi harta turului din Berlin la dimensiune maximă. Urmareşte-o de la stânga la dreapta (de la est la vest)

   Întreaga cetate a luat foc. Artificiile anunţă parcă începutul unui nou an, străzile sunt pline de oameni, cetatea este scăldată în lumini de zeci de culori care dansează pe ritmul muzici, iar felinare chinezeşti inundă cerul. Să fie Anul Nou? Nu, doar 22 martie în Veliko Tarnovo.

   Despre  oraş  am mai vorbit într-un articol mai vechi fiindu-ne destul de drag, dar anul trecut (tot în perioada asta, mai precis pe 22 martie) ne-a convins că merită chiar mai multă atenţie. Orăşel de munte pitoresc, cu o arhitectură unică şi oameni cumsecade, cu străzi înguste, pavate cu piatră, străjuit de o cetate medievală impunătoare, Veliko Tarnovo stă binişor la doar 160km de Bucureşti.

   De ajuns, ajungi cel mai repede cu maşina, dar există şi tren, existând posibilitatea de a închiria maşină şi de acolo, deşi nu e chiar floare la ureche (pentru cei interesaţi avem numărul de telefon).

   În Veliko poţi să mergi oricând, că e frumos, însă dacă îţi doreşti un spectacol pe cinste musai trebuie să dai o fugă pe 22 martie.

   Ce se întâmplă pe 22 martie în Veliko Tarnovo

   22 martie este ziua oraşului Veliko Tarnovo. În fiecare an la această dată au loc festivităţi, concerte, jocuri de lumini fenomenale pe cetatea Tsaravets (ca în filmuleţul de mai jos).  Anul trecut sute de felinare chinezeşti au fost lansate în aer şi ziua s-a încheiat cu un spectaculos foc de artificii.

   Atmosfera este plină de anticipare şi voie bună. Tirul oficial cu boxe şi DJ pleacă din centrul oraşului spre cetate urmat de mii de oameni veniţi din toate colţurile Bulgariei. În jur de ora 20:00 când tirul ajunge la baza cetăţii începe spectacolul care taie respiraţii şi ridică pulsuri. Nu ne întindem cu vorbăraia, mai bine uită-te la filmul de mai jos.

   Ca să îţi faci o idee, găseşti aici mai multe filmări de anii trecuţi.

Anul acesta (2012), pe lângă jocul de lumini şi concertele obişnuite, autorităţile promit animaţii 3D şi jocuri de lumini pe zidurile galeriei Boris Denev şi monumentul Asăneştilor. Tot în această perioadă accesul la majoritatea muzeelor din zonă este gratuit.

   Spectacolul se termină în jur de ora 23:00 când te poţi întoarce la Bucureşti sau te poţi alătura localnicilor la o bere în unul din barurile locale.

   Dacă nu poţi merge fix pe 22 martie, te poţi consola oricând cu  jocul de lumini de pe cetate care se poate vedea contra cost şi pe bază de rezervare (detalii).

   Găseşti aici o lista cu celelalte sărbători din Veliko Tarnovo, dacă te roade curiozitatea.

   Ce mai poţi să vezi în Veliko Tarnovo:

Pe lângă multe biserici şi mânăstiri, mai poţi vizita:

-          Ruinele cetăţii Tsaravets, de unde ai o priveliste grozavă asupra oraşului

-          Trapezitsa, a doua fortăreaţă din interiorul oraşului, pe malul drept al râului Yantra

-          Muzeul Arheologic

-          Muzeul Adunării Constituante şi a Renaşterii Bulgariei

-          Muzeul Casa Sarafkina

-          Casa Konstantsalievs

-          Strada Rakovski, de unde poţi să îţi cumperi suveniruri

   Ce să vezi şi să faci pe lângă Veliko Tarnovo

-          Căţărare pe stânci. Mai multe detalii în articolul trecut.

-          Satul Arbannassi. Pe noi nu ne-a impresionat, dar oferă o vedere panoramică asupra oraşului Veliko Tarnovo. Poţi să iei şi câteva lecţii de călărie lângă sat.

-          Cascada Hotnitsa

-          Cascadele de la Krushuna

-          Emen Eco Trail – un canion mic dar spectaculos cu o cascadă, la 25 km de Veliko Tarnovo în direcţia Sofiei.

-          Mânăstirea Preobrajhenski care e chiar lângă oraş şi oferă o privelişte minunată

-          Mânăstirile în piatră de la Ivanovo pe drumul spre Ruse

-          Mânăstirea de la Shipka

-          Mânăstirea Dryanovo şi peştera Bacho Kiro. De acolo puteţi urma trasee, cu ghid sau fără – mai multe detalii aici. Poze frumoase cu peştera găsiţi la Lumea Mare

   Recomandare Nomadic Lifestyle:

Buzludja. Trebuie să ştiţi de el, iar dacă nu ştiţi trebuie să aflaţi: este OZN-ul ăla mare din vârful muntelui! Asta la prima vedere. Situat la aproximativ 1000 metri Buzludja este un edificiu comunist impresionant care nu s-a bucurat de foarte mare popularitate în Bulgaria după căderea regimului. Pe cât de impresionant este afară pe atât de misterios este înăuntru unde se mai păstrează încă o mare parte din mozaicurile fine de altădată şi unde poţi simţi măreţia clădirii.

   Noi nu vom uita curând experienţa aceea – am urcat pe vânt, ger, zăpadă şi ceaţă de nu vedeai la 1 metru în faţă, dar în varf, aproape miraculos, s-a risipit ceaţa şi ne-a mângâiat soarele, ca mai apoi să ne pierdem unii de alţii prin încăperile întunecoase din clădirea părăsită. Apusul văzut de acolo nu se compară cu nimic, iar trecutul clădirii parcă te apasă nelăsând loc de prea multe cuvinte. Nu recomandăm să intri. Accesul este dificil, iar bucăţi din acoperiş pot pica oricând în capul tău. Dacă totuşi te încumeţi să intri, aşează-te în centrul încăperii (dar fix în centru) şi vorbeşte – doar acolo, în cam 1 metru pătrat, vei observa o acustică extraordinară. Noi avem poze cu zăpadă, dar găsiţi pe Miscellanea (de unde am şi aflat de acest loc) poze de vară.

   Găsiţi locurile de care v-am vorbit pe harta de mai jos, trebuie doar să luaţi maşina şi să porniţi la drum!

   Mai multe poze găseşti şi pe pagina noastră de facebook

  Tyulenovo este situat la 39 de km de Vama Veche.  Satul are mai puţin de 60 de locuitori permanenţi şi, în ciuda faptului că are 2 hoteluri şi câteva pensiuni, nu se aglomerează niciodată.

   Nu există plajă de nisip. Există numai un golfuleţ apărat de valuri de câteva stânci, iar la mal nişte bărci pescăreşti păzesc parcă de secole intrarea în mare. Apa nu este adâncă la început, dar trebuie neapărat să ai încălţări adecvate, măcar nişte tenişi vechi ca să nu te tai în stâncile omniprezente. Dacă nu sunt valuri puternice, vei putea face snorkeling ca să observi crabi sau sute de peşti, vei putea sări de pe stânci sau vei putea face deep water solo. Chiar dacă nu ştii să înoţi, nu te îngrijora. Din loc în loc vei găsi stânci pe care să te aşezi, aşa că apa adâncă de 5-6 metri nu poate să îţi vină de hac. Vântul bate deseori puternic aşa că e bine să ai şi ceva mai gros la tine pentru seară. Este un peisaj extrem de diferit faţă de ceea ce suntem obişnuiţi să vedem în România, unul care te îndeamnă la visare.

   Coasta stâncoasă se întinde cam 50 de km până la Capul Kaliakra, cu doar câteva plaje pe alocuri. Dar nu vă voi vorbi despre Kaliakra, ci despre satul vecin cu Tyulenovo, Kamen Bryag.

   Kamen Bryag este o bijuterie ignorată de mulţi, cu o comunitate excelentă de oameni şi un potenţial extraordinar. Liniştea este la ea acasă pe stâncile şi zonele înconjurătoare şi te simţi imediat parte din mica, dar compacta comunitate a satului.

Cum ajungi în Kamen Bryag/Tyulenovo

   De la Vama Veche mai ai de mers 39 de km. Treci graniţa şi mergi spre Shabla. Ai grijă să faci stânga la timp (chiar înainte de o curbă vei vedea nişte silozuri pe partea stângă, atunci e timpul să schimbi direcţia).  Treci prin Shabla şi în locul în care drumul se bifurcă şi pare evident că ai ajuns în centrul oraşului, faci stânga, apoi ţii drept până ajungi în Tyulenovo. Există indicatoare, având chiar caractere latine, deci nu îţi face griji că te rătăceşti.

   De la Tyulenovo mai mergi 5 km în direcţia Bulgarevo şi ai ajuns în Kamen Brjag – sau Bryag (Coordonatele GPS: 43.450N, 28.550 E). Satul pare aşa de mic că aproape poţi să-l ratezi. Din acest motiv este şi liniştit şi destul de sigur.

  Tren nu există, iar dacă nu ai maşină, poţi să ajungi din Kavarna cu microbuzul care pleacă la 07:05 şi 15:45 şi se întoarce la 07:25 şi respectiv 16:00. Autobuzul costă 3 leva. Taxi-ul din Kavarna costă 10 leva (e de preferat să negociezi tariful dinainte). Poţi să încerci şi autostopul din România, drumul nu este extrem de circulat, dar localnicii sunt obişnuiţi să ia la ocazie.

  Pe drum vei trece pe lângă cel mai vechi far din Bulgaria vopsit în alb şi roşu care merită o oprire, puţin respect şi câteva poze.

Atenţie!

  Pe cât este de frumoasă zona, pe atât este de periculoasă. Nu există plajă cu nisip. Se intră în apă de pe stânci sau din golfuleţ. Sunt recomandate încălţări speciale sau măcar nişte tenişi vechi.

  Una din activităţile interesante este săritul de pe stânci. Ştiu că o veţi face, dar măcar asiguraţi-vă că nu sunt stânci ascunse, că apa este suficient de adâncă şi că nu sunt valuri.

  Nu glumiţi cu împinsul sau echilibristica gratuită, se alunecă foarte uşor. Nu vă aruncaţi în apă dacă nu ştiţi să înotaţi. Seara aveţi mare grijă când vă apropiaţi de coastă. Nu vă duceţi pe coastă după ce aţi băut. Păstraţi locul curat, aşa cum l-aţi găsit.

Dacă după o vreme te saturi de stânci ai mai multe opţiuni:

• Plaja de la Shabla- Cum vii dinspre Shabla şi mergi spre Tyulenovo vei da la un moment dat de un semn care indică lacul Shabla ( Shabla Tuzla). Faci stânga şi urmezi drumul.
• O altă variantă este plaja de la Bolata, destul de mică dar cu loc de parcare şi umbreluţe pentru care trebuie să plăteşti 3 leva. Ca să ajungi acolo, mergi spre Capul Kaliakra, faci stânga pe drumul asfaltat imediat după centralele eoliene, după care mergi cam 2 kilometri.
• Lângă Bulgarevo este Ferma de Midii Dulboka, unde există şi două restaurante, şi chiar în centrul orăşelului o expoziţie interactivă. Detalii aici.
• Poţi ajunge foarte uşor şi la Capul Kaliakra, care este doar la câţiva kilometri de Bulgarevo.

Activităţi:

• Snorkeling – nu-ţi uita setul acasă şi eventual ia şi o saltea de apă. Apa este mult mai limpede ca în România şi ai şansa să pluteşti deasupra unor uimitoare bancuri de peşti.
• Închiriază o bicicletă sau un caiac din Kavarna. Detalii aici.

• Scuba diving - găseşti un centru în Sveti Nikola, satul dintre Kamen Bryag şi Bulgarevo. Poţi face un curs PADI Open Water (ceva mai scump decât l-aţi face în România) ori excursii la nava Românească Prinţul Carol sau submarinul rusesc care a scufundat nava. Detalii aici.
• Deep Water Solo. Detalii despre trasee aici. Este un sport periculos, dar dacă nu ai experienţă poţi încerca pe stâncile mai mici.
• Excursie la Nessebar
• Participă la concertul  din noaptea de 30 Iunie la Festivalul Zilei de 1 iulie, când toată lumea stă pe faleza din Kamen Bryag să vadă răsăritul. Aparent multă lume vine cum poate în această zonă.
• Participă la competiţia de căţărare care are loc la începutul lui august în Kamen Bryag. Detalii despre ultima aici.
• Pozat delfini. Aceştia pot fi văzuţi des in zonă, mai ales seara şi dimineaţa şi spre sfârşitul verii.

Unde stai în Kamen Bryag

Deşi mic, ai mai multe variante.

• Hostel ‘Yaila’ World’s End Villa -  cu e-mailul worldsendvilla@gmail.com

• La hotelul de lângă restaurantul din centru.
• Pensiunea The Old Bakehouse
• pe faleză

  Noi am ales The Old Bakehouse.

  Pensiunea se încadrează perfect cu zona în care se află. E răsărită parcă din pământ, şi când spun asta nu sunt departe de adevăr – cele 3 căsuţe sunt construite în stil bulgăresc din roca locală (calcar) de către constructori locali. Mai mult decât atât, exact în acel loc au fost pe vremuri o brutărie şi o locuinţă clasică bulgărească. Craig, un profesor englez de istorie, a pus câtă pasiune a avut la îndemână în a reconstrui locul cât mai aproape de forma iniţială.

  Îţi povesteşte cu mândrie şi puţină emoţie în glas cum arăta locul la început şi cât de mult iubeşte zona. Îşi aduce în fiecare vară familia în Bulgaria şi nu vrea nimic altceva decât să rămână aşa pentru o veşnicie.

  Camerele sunt foarte mari, răcoroase ziua şi prietenoase noaptea. Paturile sunt moi, înconjurate de un baldachin şi eşti primit cu tot ce îţi trebuie pentru un ceai sau o cafea. Căsuţele încadrează o grădiniţă superb îngrijită şi mai linişte decât acolo rar găseşti. Baia este imensă şi este comună, dar nu se aglomereză. În curte puteţi sta la palavre la o masă imensă făcută din lemn masiv.

  Pensiunea este situată chiar la strada principală, foarte aproape de magazinul şi băruleţul local unde găseşti cam de toate, inclusiv bere ieftină, şi de primăria unde în unele seri se pun filme sau documentare cu intrarea liberă şi locuri rezervate pe iarbă.

  Preţurile sunt prietenoase: 35 leva pentru o cameră de 2 persoane şi 45 leva pentru o cameră de 3 persoane.

Craig răspunde prompt la info@kamenbryag.com sau

BG:0886530054

BG:0884565364

UK: 0044 01608 642411

Poţi afla mai multe despre vila lui la www.kamenbryag.com

  Dacă mergi cu buget restrâns poţi sta gratuit cu cortul pe coastă.  De la marginea satului în partea dinspre mare începe o faleză imensă, unde cam tot timpul anului poţi sta cu cortul. Singura amenajare este un WC ecologic, dar priveliştea este minunata şi seara poţi să te relaxezi la un pahar de Kamenitza în jurul focului viu din Kamen Bryag  (The Eternal Flame) numit şi flacăra păcii, care  atrage anual sute de turişti mai mult sau mai puţin hippie.

Poţi întreba în sat de cazare, câţiva din locuitori cunosc şi limba română, iar daca nu, poţi întreba de CTAИ(în bulgară înseamna „cameră de închiriat”) . Preţurile sunt între 10 şi 20 de leva de persoană/ noapte.

  Craig ne-a făcut cunoştinţă cu Yuri. Yuri a tradus discuţia cu primarul satului, doamna Dobrinka, şi ne-a povestit despre proiectul lor extraordinar numit EKO North.

  Eko North vrea să transforme faleza şi zona dintre Tyulenovo şi Kaliakra în rezervaţie naturală ca să nu se întâmple şi la ei ce s-a întâmplat la noi cu Vama Veche. Au destui susţinători şi trag sfori în această direcţie. Au în plan să protejeze delfinii care vin des în zonă şi chiar să reintroducă focile care până prin 1980 erau locatari de seamă.  În zonă cresc sute de specii de plante, unele unice în lume, o specie unică de bujori şi alte sute de specii de păsări care ar trebui protejate.

  Eko North organizează tabere artistice pentru copii – de muzică, pictură, fotografie, şi chiar şi copiii români sunt aşteptaţi (pentru detalii trimiteţi un mail) . Scopul lor este să transforme Kamen Bryag nu numai într-o rezervaţie naturală ci şi într-un centru cultural.

  Orice ajutor sau posibilă colaborare din partea unui ONG românesc este bine primită. Cei de la Eko North pot fi găsiţi pe Facebook aici şi în curând vor avea şi o pagină în engleză şi poate chiar în română.

  În apropiere este şi rezervaţia arheologică Yailata (sau Yaylata) care cuprinde ruinele unei cetăţi şi 101 morminte vechi de  aproximativ 7000 de ani. În zonă sunt aproximativ 40 de peşteri săpate în stâncă, chiar deasupra mării, şi urmele unei foste biserici care era clădită tot în stâncă. Mai multe informaţii despre rezervaţie si cele 270 specii de animale aici.

  În sat există şi un info center deschis de obicei de la 08:00 la 16:00, unde găseşti pe cineva care îţi poate da informaţii în engleză despre ce se poate face în zonă.

  Mai găseşti şi 2 galerii de artă, 4 magazine şi 3 restaurante unde mănânci bine cu preţuri între 1.5 leva şi 15 leva şi unde poţi găsi o supă de peşte excepţională.

  Satul are şi o trupă de folclor Bunicuţele din Kamen Bryag şi dacă aveţi noroc le puteţi vedea cântând şi dansând chiar în sat (de obicei la începutul lui iulie).

Unde stai în Tyulenovo

Comunicarea în engleză cu hotelurile de mai jos e mai dificilă, încercaţi în română, poate merge. Evitaţi email-ul pentru rezervări şi mai bine daţi un telefon.

• Hotel Orbita
• Hotel Delfina
• Villa Stefi

     Notă:  ca să îţi dai mai bine seama cât costă diverse lucruri prin Ungaria, calculează aşa: 100Ft (forinţi sau HUF cum mai sunt notaţi) înseamnă aproximativ 1,5 RON.

   1.   Dacă vii cu maşina, caută-ţi neapărat o cazare unde se oferă parcare. Stabilieşte dinainte preţul. Pe stradă nu ai voie să parchezi oriunde, şi acolo unde poţi costă 240 Ft /oră. Mai bine alege transportul în comun, care este foarte bun – nu se va merge niciodată bară la bară pentru că toate liniile au bandă proprie.

   2.  Du-te la un hotel şi cere o hartă turistică. Se distribuie gratuit şi se găseşte cam peste tot.

   3.  Începe cu mersul pe jos. Există tururi de plimbări organizate gratuit de tineri. Pe sistem de bacşiş. Durează cam 2 ore şi băieţii care te plimbă îţi dau tot felul de idei pentru a face excursia cât mai ieftină şi mai plăcută. Nu eşti obligat să îi plăteşti nimic, dar e frumos să le dai un euro – doi de căciulă. Mai multe detalii aici.

   4.   Pentru o vedere panoramică a oraşului, cel mai bun loc este dealul Citadelei. Trebuie să urci pe jos, dar merită. Important: cumpără-ţi apă înainte să urci dealul. Vei ajunge sus deshidratat şi vei găsi apă la 1,5l cu 500Ft.

   5.  O dată ce ai terminat cu plimbatul pe jos şi simţi că picioarele nu mai vor să vină cu tine, cumpără-ţi un abonament pentru transport în comun. Găseşti abonament pentru 24 ore, costă 1550 Ft şi e valabil pentru orice mijloc de transport în comun (metrou, autobuz, tramvai şi chiar trenurile care fac legătura cu periferiile).

   6.  Toată lumea rămâne impresionată de Clădirea Parlamentului. Poţi să îl vizitezi gratuit cu ghid. Nu este în limba română, dar pentru limba engleză sunt 3 grupuri: la orele 10, 12 şi 14. Trebuie să iei bilete chiar dacă este gratuit, în baza unui act de identitate, de la poarta X. E de preferat să mergi la tura de la 10, pentru că mai târziu se aglomerează.

   7.  E musai să vizitezi şi Bastionul Pescarilor şi zona acestuia (în cadrul curţii palatului Buda). Poţi lua autobuzul 16, al cărui capăt este la staţia de metrou Deák şi care te va plimba prin toată cetatea. Biserica Matthias de lângă Bastion nu prea merită totuşi cei 500Ft.

   8.  Dacă vrei să te răcoreşti puţin, vizitează Insula Margareta (Margit). Pomi, iarbă, trafic limitat, linişte şi pace. Poţi lua întâi autobuzul 26, care te va duce dintr-un capăt în altul al insulei, şi să te întorci tot cu el, oprindu-te unde ţi s-a părut interesant.

   9.  Nu poţi pleca din Budapesta fără să faci o baie termală. Băile Széchenyi sunt printre cele mai mari şi mai vechi şi…sunt singurele care au curtea deschisă şi iarna! Să faci baie la 35 de grade înconjurat de zăpadă e ceva ce nu vei uita foarte repede. Biletul de intrare, valabil pentru toată ziua, costă 3500Ft/pers, la care se adaugă un vestiar de 400Ft pe care îl poţi folosi împreună cu persoanele cu care mergi.

   10.  La apus, poţi face un tur al Dunării. Dacă o plimbare cu vaporaşul ţi se pare scumpă (costă 9€ de persoană) sau ai rău de mare, există 2 tramvaie care te plimbă pe malul Dunării: tramvaiul 2 în Pesta şi tramvaiele 19 sau 41 pentru Buda.

     Dacă nu reuşeşti să te hotărăşti la un mijloc de transport până în Budapesta, aruncă o privire aici.
     Şi dacă ai destul timp liber la dispoziţie şi ceva bănuţi puşi deoparte, poţi da o fugă până la peştera termală de la Miskolc.

   Am stat puţin în dubiu dacă să scriu acest articol sau nu. O prea mare publicitate acestui loc nu poate decât să îi dăuneze, aşa cum s-a întâmplat cu Vama Veche. O să se formeze o trupă numită Grindu’ care va face locul cât mai cunoscut,  or să se construiască vile, hoteluri, piste de biciclete şi se va organiza Chitucstoc, festival menit să salveze Grindul, dar cu un singur rezultat – aducerea mai multor oameni total nepotriviţi pentru acele locuri.

   Grindul Chituc este o zonă cu mulţi kilometri de plajă pustie, unde încă nu s-au eliberat autorizaţii de construcţie, fiind parte din Rezervaţia biosferei Delta Dunării. Un nisip încă necurăţat de scoici şi alge (alge de fapt nici nu există), unde nu trebuie să asculţi respiraţia, mai mult sau mai puţin agitată, a celor din cortul de lângă tine (pentru că ai destul loc cât să îţi pui cortul la 100 de metri de ceilalţi), unde nu eşti obligat să suporţi manelele unora şi altora, şi nu eşti constrâns de un costum de baie.  Libertate. Cum ar fi zis cunoscătorii în Vama Veche acum mai mult de 10 ani.

         Cum ajungi

   De la Năvodari mergi pe drumul spre Corbul (există indicatoare). Chiar la ieşirea din sat se face un drum la dreapta înspre Vadu. Mergi pe el până vezi un indicator pentru Grindul Chituc – un alt drum la dreapta.  Mergi până dai de un loc bun de campare.

   Drumul nu este chiar cel mai bun şi este indicat să nu îţi iei o maşină foarte joasă, deşi am văzut şi Ford-uri, BMW-uri şi VW-uri. De la ultima casă din Vadu (cam unde este şi ultimul magazin), există un drum asfaltat, pe un singur sens şi cu multe denivelări. De la un punct, va trebui să mergi pe nisip, şi nu este indicat să te duci dacă a plouat mult ultimele zile. Fără o maşină de teren e posibil să rămâi împotmolit. Există şi o rută ocolitoare (vezi harta) care are mai puţine şanse de inundare.

   Un drum cu maşina Bucureşti – Grindul Chituc şi întors te costă undeva la 200 de lei, în condiţiile în care mergi cu viteză pe autostradă, ai aerul condiţionat pornit şi plăteşti 11 lei (x2) taxă de autostradă.

         Ce să iei în considerare

   Plaja este îngustă, cu un nisip curat (încă), scoici, nici urmă de alge, apa e curată, deşi acum cu inundaţiile nu prea îţi vedeai nici burta, şi poţi să mergi destul în larg până să îţi treacă nivelul apei de gât. Sunt mulţi curenţi în apă şi chiar dacă apa e caldă într-un loc, poate foarte bine ca la un metru mai la stânga să fie mai rece.

   Cele mai mari şanse sunt să nu îţi vezi maşina din cort, dar nu e cazul să dormi cu grijă pentru că nu se fură nimic. Dacă vii cu maşina de teren ar fi frumos să te gândeşti la liniştea celor din jur înainte să intri cu maşina pe plajă doar ca să le ai pe toate la botul calului.

   Grindul Chituc este o zonă aproape pustie. Asta înseamnă că nu vei găsi WC-uri, duşuri sau magazine. Adică va trebui să îţi faci aprovizionarea de acasă cu tot ce îţi trebuie (apă, mâncare, hârtie igienică, lemne de foc, şi cel mai important saci de gunoi pe care să îi iei plini înapoi). Există totuşi o construcţie din stuf – Cherhana – unde servesc mâncare (numai peşte) şi băuturi reci. Bineînţeles, şi preţurile sunt pe măsura pustietăţii (o apă la 0.5l e 6 lei, iar o bere 7 lei). Este bine ca pe lângă cort şi toate cele să îţi iei şi un umbrar. Singurul loc de stat la umbră e cherhanaua, dar are locuri limitate şi nu e chiar pe plajă.

   Zona are o faună unică (296 de specii de păsări), dar nu te aştepta să vezi prea multe de pe plajă, mai ales dacă nu eşti expert în aşa ceva. În schimb, noi am văzut un şarpe în apă (şi unul la fel pe uscat, aproape de cort), dar nu sunt veninoşi şi nu e motiv de “ia-ţi cortul în spinare şi fugi”. De asemenea, se pare că sunt şacali în zonă, dar cel mai probabil doar o să îi auzi.

   Şi pentru că tot suntem la capitolul faună, există o specie de insectă care se găseste din plin pe acolo, şi anume ţânţarul. Undeva începând de la 7-9 seara – după cum ţi-e norocul la vânt şi ploaie, şi până la 1-2 noaptea – sau chiar mai târziu daca nu pică roua, ţânţarii te atacă necontenit. Vei afla în acele câteva ore de groază că Autan, Off, sau orice altă loţiune antiţânţari nu are nici un efect, şi că oricâte haine ai avea, trompa ţânţarului e mai lungă decât stratul de haine de pe tine. Ce vedeţi în poza din stânga nu sunt fulgi de zăpadă, ci ţânţari. Că vorbeam de umbrar, dacă tot investeşti în aşa ceva este bine să îţi iei unul cu plasă de jur împrejur. În timp ce noi fugeam alergaţi de ţânţari înfometaţi, alţii mai destepţi stăteau linistiţi, dezbrăcaţi, la o bere şi o carte, la adăpostul plasei de ţânţari din jurul umbrarului. Am plecat de acolo ciuruiţi, scărpinându-ne în continuu cei 250 de km de drum până la Bucureşti.

         Ce să vezi pe lângă Grindul Chituc

   Dacă vii cu bicicleta la tine poţi să faci o plimbare într-o zi până la Gura Portiţei; găsiţi aici drumul prezentat pe larg.

   Cu maşina, din Corbul, poţi merge în direcţia opusă Constanţei, spre ruinele Histriei şi Cetatea Enisala.

UPDATE: ATENTIE! Camparea este interzisă şi poţi lua amendă. Detalii aici

   Este cea mai sigură formă de zbor şi nu se aseamănă cu nimic altceva.Nu este un sport extrem, ci mai degrabă unul contemplativ. Întreg zborul e liniştitor şi vei avea o foarte mică senzaţie de mişcare. Balonul devine unul cu vântul, mişcându-se la aceeaşi viteză şi în aceeaşi direcţie. Nu se aud decât vocile de pe pământ şi sunetul focului care încălzeşte aerul, ca un dragon care scuipă flăcări. Pe tot parcursul zborului ai o senzaţie de pace totală, ca să nu mai vorbim de privelişte. Zborurile se efectuează numai la răsărit sau apus, pentru că atunci vântul este mai calm.

   Pentru 100 – 150€ poţi zbura cu balonul cu aer cald cam oriunde. Chiar şi în România. La noi sunt foarte puţine baloane şi majoritatea sunt folosite pentru publicitate. Există câteva şi pentru agrement, cum ar fi John Balon, Ballfly sau YR-9003. Zonele standard sunt Bucureşti, Timişoara şi Poiana Braşov, dar se pot deplasa cam oriunde în ţară, deşi va costa ceva mai mult.

   Am căutat cele mai bune cinci locuri, cu cele mai încântătoare peisaje pentru a porni într-un zbor cu balonul cu aer cald. Ce urmează nu este ieftin deloc, dar dacă ajungeţi în aceste zone nu rataţi oportunitatea, sigur va merita efortul.

1.     Kenya – Masai Mara

   Poate cel mai frumos loc pentru un zbor cu balonul este Masai Mara. Peste acest parc din Kenya, renumit datorită faunei sale variate şi sălbăticiei peisajelor, un răsărit sau un apus pare ireal. Ceea ce face totuşi zborul special este fauna sălbatică pe care nu ai cum să o ratezi. Te poţi furişa pe lângă girafe, poţi speria antilopele sau observa îndeaproape leii, după cum ţi-e şi norocul.

   Filmuleţul de mai jos te va convinge sigur:

   Cât costă: între 385$ şi 445$ de persoană

2.     Costa Rica – San Carlos

   Zburând peste pădurea tropicală şi satele din munţi, câteodată atât de aproape încât să atingi vârful pomilor şi altădată deasupra norilor, balonul cu aer cald din San Carlos, Costa Rica pare să fie biletul către cea mai fascinantă excursie. Dacă ai noroc, poţi prinde şi o erupţie a vulcanului Arenal de la 25km depărtare (care nu mai pare aşa mult când eşti deasupra norilor). O să poţi vedea maimuţe, leneşi, păsări tucan şi alte animale sălbatice.

   Cât costă: 345$/pers sau 1200$/zbor(unde intră până la 5 persoane). Este un singur operator – Serendipity Adventures

3.     Turcia – Göreme(Kapadokya)

   Un peisaj selenar, care la prima vedere ţi se pare desprins din Star Wars (de fapt e invers, pentru că aici s-au filmat câteva scene din Războiul Stelelor  – Episodul I). Este o privelişte fantastică, şi ţi se pare din ce în ce mai ireala în timp ce zbori deasupra ei. Vântul te va plimba prin văi, la câţiva metri de stânci, şi dacă ai noroc băieţii or să te lase sa culegi piersici din pom chiar în timpul zborului.

   Cât costă: de la 105€. Agenţiile de turism mai adaugă vreo 20-25€, deci ar fi bine să te duci direct la sursă.

4.     Egipt – Luxor

   Se pare că nu există baloane cu aer cald care să treacă exact peste piramidele din Gizeh, dar nici un zbor peste Luxor şi Valea Regilor nu este de refuzat. Dacă vântul ţine cu tine, te vei plimba deasupra templelor antice – Colosul lui Memnon, Templul lui Hatshepsut, Medinet Habu sau Ramesseum; poţi vedea activităţile de dimineaţă ale locuitorilor din Luxor şi chiar avea o conversaţie cu ei dacă găseşti vreunul pe acoperiş în timp ce zbori la câţiva metri deasupra caselor. Plus că vezi deşertul şi Nilul din altă perspectivă.

   Cât costă: dacă eviţi agenţiile de turism, preţurile variază între 100$ şi 100£ – e chiar mai ieftin decât în România.

5.     Franta – Burgundia (Valea Loirei)

   Este locul unde s-a născut acest sport, în 1783. Iar Valea Loirei este superbă: viţele de vie din Chablis aliniate frumos, perspectiva de sus a canalului Nivernais sau a castelelor de pe Valea Loirei.

Găsiţi aici un filmuleţ ca să vă faceţi o idee.

   Cât costă: 200-300€

   Este spectaculos şi să priveşti o mulţime de baloane zburând în acelaşi timp. Pentru asta există numeroase festivaluri, mai ales în SUA, dar există câteva şi în Europa:

  -  Belgia: Vrasene – de Crăciun

  -  Franta: Dole – al doilea weekend din iulie

  -  Germania: Leipzig – ultimul weekend din iulie

                    Warstein – 4-13 septembrie

  -  Marea Britanie: Bristol – 12-15 august

                             Northampton – al treilea weekend din august

  -  Ungaria: Siofok – sfârşitul lui mai

  -  Italia: Capannori (Lucca) Toscana – 26-28 septembrie

               Ferrara – 17-26 septembrie

  -  Olanda: Laren – al treilea weekend din septembrie

  -  Slovacia: Kosice – 9-13 iunie

  -  Slovenia: Ljubljana – primul weekend din februarie

                  Maribor – al treilea weekend din iunie

  -  Spania: Igualada – al doilea weekend din iulie

   Există un festival şi în România, lângă Sovata, la Câmpul Cetăţii. Vin baloane atât din România, cât şi din Ungaria, Polonia şi Serbia, şi se întâmplă în fiecare an în ultimul weekend din septembrie.

   Am văzut într-un post anterior cum se ajunge în Istanbul. Dar acesta nu este un oraş pe care să îl poţi vizita într-o zi, şi dacă nu esti fan couchsurfing sau nu ai noroc de un răspuns afirmativ o să ai nevoie de un loc unde să îţi odihneşti oasele obosite.

   Mai jos găsiţi câteva hosteluri care par să merite toţi banii. Se găsesc şi ceva mai ieftine, dar de obicei merită să plăteşti 2 euro în plus pentru puţină curăţenie sau atmosferă bună.

          1.     Stray Cat

   -  Preţuri: de la 8€ pentru un pat în cameră de 6, la 25€ pentru pat în cameră single cu baie.

   -  Zona: între Taksim (centrul oraşului) şi coastă (Bosfor)

                la 5 minute de tramvai, metrou şi ferry

                la 10 minute de zona istorică a oraşului (Moscheea Albastră, Hagia Sophia, Marele Bazar şi Băile Turceşti) şi de cluburile de noapte

   -  Inclus în preţ: mic dejun, ceai şi cafea la discreţie

   -   există spălătorie de haine, hostelul este nou şi curat, camerele spaţioase şi paturile confortabile

   -  ar trebui evitat de cei alergici la pisici

          2.     Istanbul Harmony

   -  Preţuri: 9€ în cameră de 14 paturi şi 12€ în cameră de 12

   -  Zona: în centrul Sirkeci

                la 5-10 minute de Palatul Topkapi, Moscheea Albastră şi Hagia Sophia

   -  Inclus în preţ: mic dejun şi cină, internet wireless în cameră

   -   terasă pe acoperiş, bucătărie

   -   nu există dulapuri cu cheie în camere, doar seif la recepţie

          3.     Hush Hostel

   -  Preţuri: de la 11€ patul în cameră de 8 la 18€ în cameră dublă cu baie comună

   -  Zona:  este singurul hostel situat în partea asiatică a oraşului, într-o casă renovată din perioda otomană, într-un cartier sigur – în centrul Kadikoy (cartier studenţesc).
                doar 20 de minute până în partea europeană

   -  Inclus în preţ: internet, jocuri video (cum ar fi guitar hero), filme pe dvd

   -  există spălătorie de haine, dulapuri cu cheie în cameră

   -  grădină pentru relaxare, galerie de artă în incită, party-uri la subsol

          4.     Hostelon

   -  Preţuri: de la 10€ pat în cameră de 8, la 15€ în cameră dublă cu baie comună

   -  Zona: nu este chiar în inima oraşului, dar în zonă sunt multe magazine tipic turceşti

                ajungi uşor pe jos sau cu tramvaiul în punctele turistice esenţiale

   -  Inclus în preţ: internet, mic dejun, ceai şi cafea toată ziua

   -  există spălătorie de haine, dulapuri

   -  are nota cea mai mare cam peste tot – toată lumea îi laudă curăţenia

          5.     Istanbul Sydney Hostel

   -  Preţuri: de la 13€ în cameră de 8, la 32€ în cameră dublă cu baie

   -  Zona: în centrul istoric (Sultanahmet)

                la 5 minute de obiectivele turistice importante

   -  Inclus în preţ: mic dejun, internet, convorbiri telefonice locale, jocuri (table, şah), hartă a oraşului

   -  terasă pe acoperiş cu vedere la mare, dulapuri cu cheie la recepţie

Update (la sugestia lui Mario)

          6.     Sultan Hostel

   -  Preţuri: de la 9€ in camera de 24 cu baie sau 16 fara, la 27€ în cameră dublă cu baie.

   -  Zona: în centrul istoric (Sultanahmet)

                la 5 minute de obiectivele turistice importante

   -  Inclus în preţ: mic dejun până la 10am, sucuri şi cafea până la 6 pm, wireless

   -   terasă pe acoperiş, singura cameră comună din păcate, fiind închisă pe timp de iarnă

Şedere plăcută!

   Noua ne-au plăcut şi ouăle Kinder ca pe vremuri pe care le-am găsit acolo sau vodka cu mere din care ne-am făcut provizii.

   Este un oraş care merită o plimbare de weekend poate chiar mai mult decât o plimbare la Braşov. Se ajunge uşor cu maşina după ce treci podul de la Giurgiu ( 5 euro traversarea, 5 euro vigneta). Nu există borne kilometrice, dar sunt destule  indicatoare. Dacă sunteţi studenţi luaţi-vă carnetul cu voi, o să vă folosească la intrarea în cetate de exemplu. Între 17 şi 24 Iulie în Veliko va fi festivalul internaţional de folclor.

   Dar nu despre Veliko vreau să vă povestesc, ci despre:

Cascada Hotnitsa

   Ok, ai vizitat Veliko Tarnovo . Alocă o zi sau măcar câteva ore pentru o plimbare relaxantă în natură la Hotnitsa. Nu este aşa uşor de găsit dacă nu îţi arată cineva. Între timp au mai apărut semne.

   Când ne-am dus noi ştiam că trebuie, în drum spre Ruse, să facem undeva la stânga. Evident că n-am nimerit şi bineînţeles că nu era picior de om pe care să-l întrebi. Într-un final am găsit un grup de 3-4 bulgari, dintre care, am observat târziu, unul avea armă la brâu. Şi era civil. Noi ştiam engleză aşa că am întrebat cu harta în mână cum se ajunge. Şi ce dacă. Ei nu se prindeau. După 3 minute de gesticulaţii şi ajutorul unei fete care ştia 2 cuvinte în engleză, unul dintre ei, cel cu armă face gesturi disperate să-l urmăm şi se urcă într-o maşină din spatele nostru. După ce ne-am uitat lung unul la celălalt am hotărât să-l urmăm. Am închis uşile, de parcă ar fi oprit eventualele gloanţele şi ne-am rugat cuminte să nu sfârşim împuşcaţi pe undeva. După vreo 2 km la o intersecţie omul a oprit şi ne făcea iar semne disperate cu mâna. Ne-am prins că trebuie să mergem înainte. În câmp. Singuri. În final am ajuns.

   Hotnitsa este, cum să vă spun eu, un mic paradis. E linişte, este puţin populată pentru că nu prea ştiu de ea decât localnicii. Apa e limpede şi de un albastru intens.  Miroase extraordinar, mai ales primăvara datorită miilor de flori şi ai la dispoziţie cam 2 km de poteci marcate şi poduleţe amenajate printr-un mic canion plin de vegetaţie, fluturi şi mici cascade. Lângă cascadă există nenumărate păşuni pe care poţi să te întinzi pentru un somn liniştitor de după-amiază. Dar o să las pozele să vă convingă:

Click aici pentru a vedea mai multe poze

Cum ajungi la Hotnitsa:

   De la Veliko Tarnovo te îndrepţi spre Ruse. E mai simplu de nimerit/explicat aşa. După 8-9 km este satul Samovodene, unde trebuie să faci stânga (la 45 grade)  la prima intersecţie mai mare şi cam singura. Mergi înainte şi apoi la următoarea intersecţie faci iar stânga. După câţiva km o să intri în satul Hotnitsa, ar trebui să fie semne. În Hotnitsa ia-te după semnele care indică Eco trail sau Hotnitsa  Waterfall  (“to the waterfall”). Va trebui să faci stânga imediat ce ai intrat în sat,  apoi să ţii drumul şi să treci printr-un fel de poiană. Drumul se va bifurca din nou. Ţine minte să o iei la dreapta pe drumul care coboară puţin. După câteva sute de metri o să ajungi într-o parcare destul de mare de unde se vede cascada. Enjoy.

Vizualizaţi Cascada Hotnitsa pe o hartă mai mare

Să ne întoarcem puţin la Veliko.

   Despre Veliko Tarnovo găsiţi un kilogram de informaţii.

   Veliko Tarnovo este cunoscut şi pentru că este loc de intâlnire pentru climberi.  Un fel de Mecca al căţărătorilor. Numeroasele stânci din zonă (de exemplu: Trinity Rocks – 80 de metri înălţime şi 1 km lăţime, Usteto – 40 m înălţime) sunt perfecte pentru aşa ceva.

   Iaca pun şi poze să se excite climberii:

Click aici pentru a vedea mai multe poze

   Mai multe despre unde şi cum să vă caţăraţi vă poate povesti Diana Peeva. Pe Diana am cunoscut-o într-o seară la vreo 2 beri Bolyarka. E veselă tot timpul, super pasionată de căţărare şi vă poate învăţa şi pe voi care e şmecheria.

   Dacă vrei să înveţi să escaladezi, să faci rapel sau dacă eşti profesionist şi vrei un partener de escaladă care să-ţi arate cele mai bune locuri,  poţi apela la ea. Diana şi colegii ei oferă cursuri pentru începători (şi nu numai).

   Ei au fost primii care au făcut rapel pe cascada de la Hotnitsa. O nebunie. Şi noi ne-am fi dorit să facem baie în apa aceea dar din păcate era prea frig.

   Pe Diana o găseşti la clilmbing.bulgaria@gmail.com sau  +359899 87 16 88 .  Îţi poate oferi un curs introductiv, adică să te caţeri jumătate de zi şi să te distrezi sau un curs de o zi mai detaliat în care înveţi mai multe şi despre echipament.  Preţurile variază în funcţie de ce vrei tu să faci şi cât vrei să înveţi şi încep undeva de la 20 de euro.

   Cititorii nomadic.ro primesc un discount de 5% dacă menţionează în email sau la telefon codul : nomadic climbers

Unde să stai în Veliko Tarnovo?

   Vă recomandăm Phoenix Hostel. Noi am stat acolo şi ne-am simţit ca acasă. Proprietarii sunt doi scoţieni (Nick şi Cathy) care plictisiţi de regulile stricte din Scoţia s-au urcat pe motor şi s-au plimbat un an prin lume. Au vrut apoi să se stabilească în Turcia dar în drum au dat peste Veliko Tarnovo care le-a plăcut aşa de mult încât au cumpărat o căsuţă din anul 1850, au renovat-o, au convins-o să miroasă a lemn şi voie bună şi au deschis hostelul. Au câteva poveşti interesante în tolbă.

   Nu este cel mai ieftin din Veliko, dar cu siguranţă e cel mai plăcut.

   Un pat este 20 leva pe noapte (aproximativ 10 euro) şi în banii ăştia este inclus un mic dejun delicios şi o bere. Camera dublă (de fapt cea de 4 paturi dar rezervată din timp) este 50 de leva pe noapte. Au internet gratuit şi tot ce mai vrei iar pe un perete au poze cu toţi oamenii care au trecut pe acolo. Dacă ne recunoşti, dăm noi o bere. Ai şi unde să parchezi maşina sau motocicleta numai că trebuie să fii un pic meseriaş să o manevrezi pe străduţele înguste şi în pantă.

   La hostel poţi primi informaţii preţioase despre ce să mai vezi, inclusiv  despre drumul spre Hotnitsa sau pot să-ţi organizeze ei excursii cu maşina.

   Au şi o ofertă specială: dacă rezervi din timp, nu e sărbătoare mare (Crăciun, Paşte) şi plăteşti pentru 2 nopţi o primeşti pe a treia gratuit. Găseşti date de contact pe site-ul lor www.phoenixhostel.com

   În afară de Hotnitsa si Veliko Turnovo mai poţi să vezi:

- Satul Arbannassi, care nouă nu ni s–a părut extraordinar, dar oferă o perspectivă interesantă asupra oraşului Veliko Tarnovo

- Emen Eco Trail – un canion mic dar spectaculos cu o cascadă, la 25 km de Veliko Tarnovo in direcţia Sofiei.

- Mânăstirea Dryanovo

- Mânăstirea Preobrajhenski  care e chiar lângă oraş şi oferă o privelişte minunată

- Mânăstirile în piatră de la Ivanovo Dryanovo pe drumul spre Ruse

]]> https://nomadic.ro/europa/cascada-hotnitsa-paradisul-de-langa-veliko-tarnovo-catarare-cazare/feed/ 13