Ştii vila aia cochetă din Italia, undeva pe malul unei mări ca de cristal, într-un sătuc mic, vechi, cocoţat pe o stâncă şi înconjurat de vie? Aia pe care o visezi iarna? Am găsit-o. De fapt am găsit mai multe. Aşteaptă în Cinque Terre, pe costa de vest a Italiei, ascunse timid cam la o sută de kilometri de Genova şi tot atâţia de Pisa. Cinque Terre este una din cele mai bine păstrate zone naturale şi seminaturale de la Marea Mediterană, motiv pentru care s-a şi interzis construirea excesivă sau crearea unor drumuri majore. În ceea ce priveşte peisajul, pozele vorbesc de la sine.

   Cinque Terre este un loc pentru cei care iubesc natura în general. Cinci sate medievale dominate de o mare turcoaz care nu par să se fi schimbat prea mult în ultimele sute de ani. Case multicolore păzesc câte un mic golf în care se odihnesc alte bărci multicolore. Este un loc unde să evadezi de tot, mai puţin de oameni, care de obicei sunt mai mulţi decât şi-ar putea dori cineva. Vei fi nevoit să urci mult, chiar dacă nu vrei să o iei pe poteca ce urmăreşte coasta, deoarece toate localităţile sunt construite pe stâncă şi au drumuri în pantă, plus că nu există nici autobuze, nici taxi-uri. Nu este un loc pentru cei care se aşteaptă la muzee, biserici sau viaţă de noapte, iar de cele mai multe ori nici măcar maşina personală nu te duce până la botul calului.

      Cum ajungi

   Pentru 5.80€, ajungi cu trenul din Pisa până în ultimul sat care formează Cinque Terre, adică Monterosso al Mare. Drumul durează cam două ore. Trebuie să schimbi trenul în La Spezia, acolo unde ai şanse să găseşti cazare mai ieftină, dacă vrei să poposeşti mai multe zile. Asta pentru că cele 5 sate care formează Cinque Terre sunt din cale-afară de turistice, prin urmare foarte scumpe. Oricum ar fi, când opreşti în gară, e musai să te duci la info center-ul de afară să îţi iei o hartă şi o broşură cu informaţii în legătură cu trenurile din Cinque Terre. Sunt destul de dese, dar e bine să le ştii, plus că drumul trece numai prin tunele şi îţi dă destul timp de studiu. Există gară în fiecare sat şi drumul dintre ele durează doar câteva minute.

      Când să mergi

   Cea mai bună perioadă în Cinque Terre sunt lunile mai şi septembrie, când vremea este bună şi nu te loveşti de turişti la tot pasul, ceea ce face şi cazarea un pic mai ieftină. În iunie, iulie şi august poate deveni mult prea aglomerat, iar temperaturile depăşesc 30°C. Din noiembrie până în martie, oraşele îşi închid porţile, neexistând prea mulţi locuitori permanenţi.

      Alte informaţii

• Pentru mai multe zile, s-ar putea să fie util un card Cinque Terre. Tipurile de card oferite, avantajele şi preţurile le găsiţi aici.
• Trenurile între sate circulă cam din oră în oră, dar trenuri de noapte nu prea sunt. În toate gările există info center, de unde poţi lua orarul acestora.
• Preţurile sunt 100% turistice. Cea mai ieftină cameră costă 50€ de persoană în sezon şi 30€ în extra sezon, iar un pat la hostel minim 25€,dar trebuie să îţi faci rezervare din timp. Nici mâncarea nu e foarte ieftină. Majoritatea restaurantelor oferă meniuri la 20-30€, şi se şi mândresc cu preţul lor.Majoritatea, ca şi magazinele şi chiar supermarketurile închid pentru siestă, imediat după prânz şi deschid din nou în jur de 7 seara. Supermarketurile, destul de rare si ascunse, sunt şi ele mai scumpe decât în restul Italiei, dar poţi găsi o sticlă de vin şi la 4€. Dacă nu mai rezişti de foame, poţi cumpăra o bucăţică de pizza cu 3€, o pizza mică la 7-8€ sau o porţie mică de cartofi prăjiţi cu 2€.
• Fiecare sat are câte o fântână cu apă potabilă, aşa că măcar aici faci economie
• Internetul costă 5€ pe oră, iar Wi-Fi nu prea se găseşte
• Între sate, pe lângă tren, poţi lua şi autobuzul sau ferry-ul (deşi acesta din urmă nu ajunge şi în Corniglia, fiind prea sus pe stânci). Nu e bine să te bazezi pe ferry însă, pentru că dacă marea e prea agitată cursele sunt anulate.



• Poteca ce merge de-a lungul coastei şi face legătura între cele cinci localităţi este pe alocuri asfaltată, dar de cele mai multe ori e mai mult o cărare de munte. Ca să o urmezi, indiferent dacă vrei între 2 sate sau între toate satele, te costă 5€. Poteca marcata cu albastră necesită acest bilet, cele roşii sunt gratuite.
• Nu uita acasă echipamentul de snorkeling! Poţi să cumperi şi de acolo, dacă nu te deranjeză să dai 8€ pe nişte ochelari care merită 3€.
• Un espresso este cam peste tot 1€, chiar şi la terasele cu privelişte incredibilă.
• E recomandat să îţi iei încălţări speciale atât pentru a te proteja de pietrele de pe plajă sau din apă, cât şi pentru cazul în care calci pe un crab sau altceva.

         Monterosso al Mare

   Dintre cele 5, acesta este cel mai nordic sat. Monterosso nu are acelaşi farmec pe care îl au celelalte sate, dar are cele mai multe plaje, cu o mulţime de umbrele multicolore şi este construit să acomodeze cât mai multe persoane (dacă nu te deranjează preţurile ridicate). Plajele au multe pietricele, dar dacă nimereşti într-o zi cu soare şi apă limpede nici nu o să realizezi. Sunt câteva plaje private, unde pentru câţiva euro în plus primeşti şi tu o umbreluţă şi un şezlong, dar nici plajele gratuite nu sunt rele. Am fost la un centimetru de a fi prinsă de un crab, dar am aflat mai târziu că există mai multe animăluţe ale mării cu care poţi interacţiona.

   Nici străduţele dinspre continent nu sunt atât de interesante, dar totul compensează prin poteca ce face legătura între el şi următorul sat – Vernazza. Echipat ca de munte, trebuie să te aştepţi la un traseu de munte. Chiar dacă, la început, poteca este asfaltată, o dată ce ai trecut de Turnul Apusului (singurul turn din cele 13 care înconjurau Monterosso în secolul al XVI-lea), realizezi că te afli în munte.

   Traseul de 3km durează cam 2 ore, în funcţie de capacităţile fiecăruia. Tocurile înalte nu au ce căuta pe acest traseu şi adu-ţi aminte să iei o sticlă cu apă la tine. Altfel, te vei găsi nevoit să dai 1€ pe un ciorchine de strugure sau un pahar cu limonadă.

   Şi pentru că tot a venit vorba de lămâi, în fiecare duminică dinaintea Înălţării Domnului este Festivalul Lămâii, celebrat cu un concurs pentru cea mai mare lămâie locala. Există de asemenea un concurs pentru cea mai frumoasă vitrină decorată cu lămâi şi este muzică live toata ziuă. Găseşti atunci tot felul de produse din lămâie.

         Vernazza

   Vernazza este preferatul turiştilor. Peisajul este inconfundabil, iar maşinile nu au voie să intre pe străduţele sale. Acestea formează un labirint, dar toate ajung în final la strada principală. Vernazza a fost declarat sat istoric tradiţional de pe Riviera italiană.

   După atâta urcat şi coborât de pe potecă, trebuie neapărat să faci o baie în singurul port natural din Cinque Terre. Există doar un petic de plaja, iar în rest stânci. Nu este cea mai bună zonă pentru înot, dar este o zonă mai sigură pentru copii, apa fiind destul de mică la mal. Totuşi, la 50 de metri de plajă, găseşti şi stânci destul de înalte de pe care poţi sări.

   Dacă nu ţi-ai uitat echipamentul de snorkeling acasă, vei fi mai mult decât fericit. Tot felul de peştişori îţi dau târcoale în apă, iar unii nu se sfiesc să te şi ciupească din când în când de picioare. Am văzut şi peşti mai mari (ca de exemplu ăsta), crabi care arătau mai mult a tarantule şi chiar o sepie.  Toate la mal, fără ochelari. Partea bună e că lor le e mai frică de tine decât ţi-e ţie de ele.

   Poteca până la Corniglia e mai lungă, dar puţin mai uşoară. Vei trece printre podgorii şi plantaţii de măslini. Poteca se îngustează mult pe alocuri şi sigur vei fi nevoit să aştepţi, ca să laşi şi pe alţii să treacă.

         Corniglia

   Corniglia este singurul sat din Cinque Terre care nu are ieşire la mare, fiind cocoţat sus pe stâncă. Din acest motiv nu poţi ajunge nici cu ferry-ul la el. Pare mai mic şi mai liniştit, dar are acelaşi aer de sat tradiţional ca şi celelalte. Atracţia principală aici, lăsând de-o parte peisajul, este biserica San Pietro, care datează din 1334.

   Poteca spre următorul sat, Manarola, constă în multe trepte şi, deşi are doar 1km lungime, se parcurge într-o oră. E de preferat să faci drumul în direcţia Corniglia – Manarola decât invers, ca să ai doar de coborât.

   Aproape de Corniglia este un alt sătuc – San Bernardino, mai sus decât toate celelalte şi care oferă o vedere panoramică asupra întregului Cinque Terre. Iar dacă preferi plajele de nudişti, există plaja secretă de la Guvano, de care puţini turişti ştiu. Nu e uşor de găsit: deasupra staţiei de tren din Corniglia, în dreapta, ia-o în jos pe scările înguste, mergi de-a lungul zidului până dai de un tunel industrial cu o poartă metalică. Apeşi pe soneria din stânga. Cineva din capătul celălalt îţi va deschide uşa spre o potecă ce te va duce 10 minute printr-o vie privată cu vedere spre două plaje. Plăteşti  5€ şi ai ajuns. Nu uita să îţi iei apă din gară, pentru că nu e nimic amenajat acolo.

         Manarola

   Manarola este cel mai mic sat şi a fost construit în secolul al XII-lea. De-a lungul străzii principale, care se opreşte direct în apă, sunt parcate o mulţime de bărci care aduc un plus peisajului tradiţional. De altfel, este şi cel mai liniştit şi lipsit de turişti.

   Găseşti aici o biserică în stil gotic datând din 1338, cu un turn care foloseşte drept clopotniţă. Dacă ajungi acolo iarna, trebuie să ştii că în decembrie dealul de lângă Manarola este împodobit şi luminat frumos noaptea.

   Poteca până la Riomaggiore, ultimul sat din Cinque Terre, se numeşte Via dell’Amore. Are doar 1km, este pavat şi poartă amprenta cuplurilor care au trecut, fiecare lăsând câte un lăcăţel, mai mic sau mai mare. Aşa că, dacă vii cu partenerul de suflet, adu-ţi aminte să îţi aduci un lacăt de acasă. Poate fi de orice dimensiune, pentru că vei avea destule locuri să îl agăţi. Dacă ai uitat, nu-i problemă, poţi cumpăra şi de acolo unul, la extra preţ. Dintre toate potecile, aceasta este şi singura care este luminată noaptea, iar de la 7 seara până la 8 dimineaţa intrarea este liberă.

         Riomaggiore

   Riomaggiore este cel mai sudic din Cinque Terre. Are mai multe monumente decât celelalte sate şi destule străzi pe care să te pierzi. Există şi un castel medieval, de unde după multe trepte urcate ai o vedere panoramică a coastei.

   Riomaggiore oferă mai multe celor care nu au venit doar să stea la restaurant şi să privească apusul. Există o plajă formată numai din pietre rotunde de diferite dimensiuni. Paul a învăţat pe pielea lui cum e să fii atins de o meduză, dar ne-am liniştit când am aflat că e o chestie obişnuită în zonă. Există de asemenea două centre pentru închiriat diverse. De exemplu poţi face excursie cu un caiac între sate ca să descoperi grotele ce se întind de-a lungul coastei sau să faci baie nederanjat de mulţimile de turişti. Inchirierea unui caiac costă în medie 5€ pe oră de persoană. Poţi închiria echipament de snorkeling – 10€ pe oră de persoană, dar având în vedere că se găseşte şi la 8€ de cumpărat, nu prea are sens. Dacă nu ai buget limitat, o excursie cu barca pentru scuba diving şi sărituri de pe stânci ar pica la ţanc. Preţurile sunt măricele bineînţeles. Nu au website în schimb găseşti centre in fiecare sat. Ca să îţi faci o idee aici sunt preţurile pentru scuba diving în La Spezia.

  Tyulenovo este situat la 39 de km de Vama Veche.  Satul are mai puţin de 60 de locuitori permanenţi şi, în ciuda faptului că are 2 hoteluri şi câteva pensiuni, nu se aglomerează niciodată.

   Nu există plajă de nisip. Există numai un golfuleţ apărat de valuri de câteva stânci, iar la mal nişte bărci pescăreşti păzesc parcă de secole intrarea în mare. Apa nu este adâncă la început, dar trebuie neapărat să ai încălţări adecvate, măcar nişte tenişi vechi ca să nu te tai în stâncile omniprezente. Dacă nu sunt valuri puternice, vei putea face snorkeling ca să observi crabi sau sute de peşti, vei putea sări de pe stânci sau vei putea face deep water solo. Chiar dacă nu ştii să înoţi, nu te îngrijora. Din loc în loc vei găsi stânci pe care să te aşezi, aşa că apa adâncă de 5-6 metri nu poate să îţi vină de hac. Vântul bate deseori puternic aşa că e bine să ai şi ceva mai gros la tine pentru seară. Este un peisaj extrem de diferit faţă de ceea ce suntem obişnuiţi să vedem în România, unul care te îndeamnă la visare.

   Coasta stâncoasă se întinde cam 50 de km până la Capul Kaliakra, cu doar câteva plaje pe alocuri. Dar nu vă voi vorbi despre Kaliakra, ci despre satul vecin cu Tyulenovo, Kamen Bryag.

   Kamen Bryag este o bijuterie ignorată de mulţi, cu o comunitate excelentă de oameni şi un potenţial extraordinar. Liniştea este la ea acasă pe stâncile şi zonele înconjurătoare şi te simţi imediat parte din mica, dar compacta comunitate a satului.

Cum ajungi în Kamen Bryag/Tyulenovo

   De la Vama Veche mai ai de mers 39 de km. Treci graniţa şi mergi spre Shabla. Ai grijă să faci stânga la timp (chiar înainte de o curbă vei vedea nişte silozuri pe partea stângă, atunci e timpul să schimbi direcţia).  Treci prin Shabla şi în locul în care drumul se bifurcă şi pare evident că ai ajuns în centrul oraşului, faci stânga, apoi ţii drept până ajungi în Tyulenovo. Există indicatoare, având chiar caractere latine, deci nu îţi face griji că te rătăceşti.

   De la Tyulenovo mai mergi 5 km în direcţia Bulgarevo şi ai ajuns în Kamen Brjag – sau Bryag (Coordonatele GPS: 43.450N, 28.550 E). Satul pare aşa de mic că aproape poţi să-l ratezi. Din acest motiv este şi liniştit şi destul de sigur.

  Tren nu există, iar dacă nu ai maşină, poţi să ajungi din Kavarna cu microbuzul care pleacă la 07:05 şi 15:45 şi se întoarce la 07:25 şi respectiv 16:00. Autobuzul costă 3 leva. Taxi-ul din Kavarna costă 10 leva (e de preferat să negociezi tariful dinainte). Poţi să încerci şi autostopul din România, drumul nu este extrem de circulat, dar localnicii sunt obişnuiţi să ia la ocazie.

  Pe drum vei trece pe lângă cel mai vechi far din Bulgaria vopsit în alb şi roşu care merită o oprire, puţin respect şi câteva poze.

Atenţie!

  Pe cât este de frumoasă zona, pe atât este de periculoasă. Nu există plajă cu nisip. Se intră în apă de pe stânci sau din golfuleţ. Sunt recomandate încălţări speciale sau măcar nişte tenişi vechi.

  Una din activităţile interesante este săritul de pe stânci. Ştiu că o veţi face, dar măcar asiguraţi-vă că nu sunt stânci ascunse, că apa este suficient de adâncă şi că nu sunt valuri.

  Nu glumiţi cu împinsul sau echilibristica gratuită, se alunecă foarte uşor. Nu vă aruncaţi în apă dacă nu ştiţi să înotaţi. Seara aveţi mare grijă când vă apropiaţi de coastă. Nu vă duceţi pe coastă după ce aţi băut. Păstraţi locul curat, aşa cum l-aţi găsit.

Dacă după o vreme te saturi de stânci ai mai multe opţiuni:

• Plaja de la Shabla- Cum vii dinspre Shabla şi mergi spre Tyulenovo vei da la un moment dat de un semn care indică lacul Shabla ( Shabla Tuzla). Faci stânga şi urmezi drumul.
• O altă variantă este plaja de la Bolata, destul de mică dar cu loc de parcare şi umbreluţe pentru care trebuie să plăteşti 3 leva. Ca să ajungi acolo, mergi spre Capul Kaliakra, faci stânga pe drumul asfaltat imediat după centralele eoliene, după care mergi cam 2 kilometri.
• Lângă Bulgarevo este Ferma de Midii Dulboka, unde există şi două restaurante, şi chiar în centrul orăşelului o expoziţie interactivă. Detalii aici.
• Poţi ajunge foarte uşor şi la Capul Kaliakra, care este doar la câţiva kilometri de Bulgarevo.

Activităţi:

• Snorkeling – nu-ţi uita setul acasă şi eventual ia şi o saltea de apă. Apa este mult mai limpede ca în România şi ai şansa să pluteşti deasupra unor uimitoare bancuri de peşti.
• Închiriază o bicicletă sau un caiac din Kavarna. Detalii aici.

• Scuba diving - găseşti un centru în Sveti Nikola, satul dintre Kamen Bryag şi Bulgarevo. Poţi face un curs PADI Open Water (ceva mai scump decât l-aţi face în România) ori excursii la nava Românească Prinţul Carol sau submarinul rusesc care a scufundat nava. Detalii aici.
• Deep Water Solo. Detalii despre trasee aici. Este un sport periculos, dar dacă nu ai experienţă poţi încerca pe stâncile mai mici.
• Excursie la Nessebar
• Participă la concertul  din noaptea de 30 Iunie la Festivalul Zilei de 1 iulie, când toată lumea stă pe faleza din Kamen Bryag să vadă răsăritul. Aparent multă lume vine cum poate în această zonă.
• Participă la competiţia de căţărare care are loc la începutul lui august în Kamen Bryag. Detalii despre ultima aici.
• Pozat delfini. Aceştia pot fi văzuţi des in zonă, mai ales seara şi dimineaţa şi spre sfârşitul verii.

Unde stai în Kamen Bryag

Deşi mic, ai mai multe variante.

• Hostel ‘Yaila’ World’s End Villa -  cu e-mailul worldsendvilla@gmail.com

• La hotelul de lângă restaurantul din centru.
• Pensiunea The Old Bakehouse
• pe faleză

  Noi am ales The Old Bakehouse.

  Pensiunea se încadrează perfect cu zona în care se află. E răsărită parcă din pământ, şi când spun asta nu sunt departe de adevăr – cele 3 căsuţe sunt construite în stil bulgăresc din roca locală (calcar) de către constructori locali. Mai mult decât atât, exact în acel loc au fost pe vremuri o brutărie şi o locuinţă clasică bulgărească. Craig, un profesor englez de istorie, a pus câtă pasiune a avut la îndemână în a reconstrui locul cât mai aproape de forma iniţială.

  Îţi povesteşte cu mândrie şi puţină emoţie în glas cum arăta locul la început şi cât de mult iubeşte zona. Îşi aduce în fiecare vară familia în Bulgaria şi nu vrea nimic altceva decât să rămână aşa pentru o veşnicie.

  Camerele sunt foarte mari, răcoroase ziua şi prietenoase noaptea. Paturile sunt moi, înconjurate de un baldachin şi eşti primit cu tot ce îţi trebuie pentru un ceai sau o cafea. Căsuţele încadrează o grădiniţă superb îngrijită şi mai linişte decât acolo rar găseşti. Baia este imensă şi este comună, dar nu se aglomereză. În curte puteţi sta la palavre la o masă imensă făcută din lemn masiv.

  Pensiunea este situată chiar la strada principală, foarte aproape de magazinul şi băruleţul local unde găseşti cam de toate, inclusiv bere ieftină, şi de primăria unde în unele seri se pun filme sau documentare cu intrarea liberă şi locuri rezervate pe iarbă.

  Preţurile sunt prietenoase: 35 leva pentru o cameră de 2 persoane şi 45 leva pentru o cameră de 3 persoane.

Craig răspunde prompt la info@kamenbryag.com sau

BG:0886530054

BG:0884565364

UK: 0044 01608 642411

Poţi afla mai multe despre vila lui la www.kamenbryag.com

  Dacă mergi cu buget restrâns poţi sta gratuit cu cortul pe coastă.  De la marginea satului în partea dinspre mare începe o faleză imensă, unde cam tot timpul anului poţi sta cu cortul. Singura amenajare este un WC ecologic, dar priveliştea este minunata şi seara poţi să te relaxezi la un pahar de Kamenitza în jurul focului viu din Kamen Bryag  (The Eternal Flame) numit şi flacăra păcii, care  atrage anual sute de turişti mai mult sau mai puţin hippie.

Poţi întreba în sat de cazare, câţiva din locuitori cunosc şi limba română, iar daca nu, poţi întreba de CTAИ(în bulgară înseamna „cameră de închiriat”) . Preţurile sunt între 10 şi 20 de leva de persoană/ noapte.

  Craig ne-a făcut cunoştinţă cu Yuri. Yuri a tradus discuţia cu primarul satului, doamna Dobrinka, şi ne-a povestit despre proiectul lor extraordinar numit EKO North.

  Eko North vrea să transforme faleza şi zona dintre Tyulenovo şi Kaliakra în rezervaţie naturală ca să nu se întâmple şi la ei ce s-a întâmplat la noi cu Vama Veche. Au destui susţinători şi trag sfori în această direcţie. Au în plan să protejeze delfinii care vin des în zonă şi chiar să reintroducă focile care până prin 1980 erau locatari de seamă.  În zonă cresc sute de specii de plante, unele unice în lume, o specie unică de bujori şi alte sute de specii de păsări care ar trebui protejate.

  Eko North organizează tabere artistice pentru copii – de muzică, pictură, fotografie, şi chiar şi copiii români sunt aşteptaţi (pentru detalii trimiteţi un mail) . Scopul lor este să transforme Kamen Bryag nu numai într-o rezervaţie naturală ci şi într-un centru cultural.

  Orice ajutor sau posibilă colaborare din partea unui ONG românesc este bine primită. Cei de la Eko North pot fi găsiţi pe Facebook aici şi în curând vor avea şi o pagină în engleză şi poate chiar în română.

  În apropiere este şi rezervaţia arheologică Yailata (sau Yaylata) care cuprinde ruinele unei cetăţi şi 101 morminte vechi de  aproximativ 7000 de ani. În zonă sunt aproximativ 40 de peşteri săpate în stâncă, chiar deasupra mării, şi urmele unei foste biserici care era clădită tot în stâncă. Mai multe informaţii despre rezervaţie si cele 270 specii de animale aici.

  În sat există şi un info center deschis de obicei de la 08:00 la 16:00, unde găseşti pe cineva care îţi poate da informaţii în engleză despre ce se poate face în zonă.

  Mai găseşti şi 2 galerii de artă, 4 magazine şi 3 restaurante unde mănânci bine cu preţuri între 1.5 leva şi 15 leva şi unde poţi găsi o supă de peşte excepţională.

  Satul are şi o trupă de folclor Bunicuţele din Kamen Bryag şi dacă aveţi noroc le puteţi vedea cântând şi dansând chiar în sat (de obicei la începutul lui iulie).

Unde stai în Tyulenovo

Comunicarea în engleză cu hotelurile de mai jos e mai dificilă, încercaţi în română, poate merge. Evitaţi email-ul pentru rezervări şi mai bine daţi un telefon.

• Hotel Orbita
• Hotel Delfina
• Villa Stefi