Articol de Lavinia Nistor 

Știam prea putine lucruri despre Cambodgia înainte să o vizităm, însă turul de 10 zile pe care l-am făcut aici ne-a învățat mai multe decât orice lecție de istorie si civilizație.

Am străbătut Cambodgia de la nord la sud într-o călătorie care ne-a trecut treptat de la extaz, la vederea complexului Angkor Wat, la puțină agonie rătăcită în capitala Phnom Penh și iar la încântare în paradisul terestru din Koh Rong.

Ca pregătire pentru o călătorie în Cambodgia v-aș recomanda atât: să veniți cu inimă deschisă.

Cambodgia este o țara frumoasă cu un trecut dureros, printre care un genocid atroce din vremea khmerilor roșii. Este o țara plină de contraste și culori unde veți cunoaște atât traficul haotic asiatic, căldura excesivă, hărțuirile tuk-tukistilor, mizeria cât și zâmbetele calde ale unei culturi diferite și poate cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum. Nu vă recomand Cambodgia dacă sunteți în căutare de confort și sejur all-inclusive, însă v-o recomand cu încredere ca o călătorie inițiatică în Asia.

Pentru noi a început așa…

Drumul spre Angkor Wat

Am plecat din Bangkok spre Siem Reap dimineața cu un autobuz de tipul ratelor românești de prin anii ’90, cu perdeluțe cu trandafiri și ciururași la geam și muzică tailandeză la maxim. Distracția s-a terminat când am ajuns la vama cu Cambodgia unde a trebuit să schimbăm bus-ul cu unul mai puțin sofisticat, să stăm la o coadă ca “pe vremuri” pentru vize și să trecem, la propriu, granița pe jos.

N-am mai văzut niciodată o diferență atât de mare între granițele unor țări invecinate. În timp ce thailandezii te organizau civilizat la coadă într-o clădire modernă cu aer condiționat, la Cambodgieni viza (care costă $30) se ia de la un ghișeu-dispensar unde vameșii te roagă deloc discret să le donezi și lor 100 de Thai Baht de o bere , dacă se poate. Iei ștampila cambodgiană (nu că n-ai fi putut trece lejer granița pe jos fără să te întrebe nimeni nimic) și mergi printre căruțe , tuk-tuk-uri și copii în fundul gol să-ți continui călătoria, de data asta cu un autobuz cambodgian pe șosele care numai cu asta nu semănau.

Și am ajuns la Angkor Wat 

Mi-e greu să descriu în cuvinte câte emoții te cuprind când vezi un asemenea loc și nu exagerez când spun că este probabil cel mai impresionant obiectiv pe care l-am văzut până acum în explorările noastre. Merită orele petrecute pe bus ca să ajungi acolo, merită chiar și oboseala, căldura și trezitul la 4 dimineața ca să prinzi răsăritul de la 5 dimineața.

Am ajuns acolo pe întuneric , prin spatele complexului în ideea că vom evita gloata de turiști de la intrare și vom prinde răsăritul singuri în templu.Faptul că am ajuns la ora aia a fost poate cea mai inspirată idee pentru că, întradevăr, în templu nu era nimeni, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca într-un documentar Național Geographic în descoperirea Angkor Wat-ului. Începusem să ne gândim că poate în zona aia nu vin turiștii ca 2 ore mai târziu locul să fie împânzit de blitzuri, chinezi și cozi de vizitare. Partea cu răsăritul am planificat-o în schimb cam prost întrucât Angkor Wat este orientat spre vest astfel că unde ne-am cocoțat noi n-am prea văzut soarele, însă lumina ce cade pe templu la orele dimineții este absolut minunată și merită tot efortul.

Care-i treaba cu Angkor Wat ăsta…

Angkor Wat este cel mai important parc arheologic din sud-estul asiatic și reprezintă mărturia existenței unei civilizații impresionante și a celui mai mare oraș pre-industrial din lume. Imaginați-vă un oraș destul de sofisticat, cu peste un milion de locuitori, cândva în secolul 12 d.Hr.

Este și UNESCO World Heritage site din ‘92, program prin care sunt protejați 400 km pătrați de teritoriu, impresionantele temple și monumente, simbolurile și decorațiunile și sistemul hidraulic foarte complex. Intrarea pentru o zi costă $20 de dolari, iar un pass pentru 3 zile este $40. 

Templul principal, cel mai mare și mai impresionant, care apare în toate pozele, a fost de-a lungu timpulul templu hindus, apoi buddhist, apoi hindus, apoi iar buddhist și are o istorie fascinantă.

Pentru a vizita tot complexul ai ca opțiuni tuk-tuk, biciclete sau motorete cu șofer (nu poți închiria scuter in Siem Reap, dar poți veni cu el din altă parte). Majoritatea șoferilor de tuk-tuk îți vor propune două tururi, unul scurt de aproximativ $14 la cele mai vizitate temple, și unul lung $17-$20 (care merită pentru că te duce la templele mai îndepărtate unde sunt mai puțini turiști).

Ținând cont că soarele ardea destul de puternic am ales un tuk-tuk ca să ne mai bată puțin vântul , să fie mai ușor să tot oprim și pentru a ne bucura mai bine de tot ceea ce vedeam pe traseu. A fost o alegere bună întrucât o vizită la un templu pe o căldură de 40+ grade este destul de obositoare iar distanțele între temple sunt în general generoase. Am vizitat temple pe parcursul a 2 zile , deși ca să vezi tot complexul cred că îți trebuie cam o săptămână în Siem Reap.

Cele mai importante temple, reprezentative din punct de vedere arhitectural și pline de semnificații simbolice, sunt Angkor Wat (cel mai vizitat) , Bayon (templul cu fețele gigantice ale regilor budisti), Preah Khan și Ta Prohm (templele în care natura și-a reintrat în drepturi).

Vă recomand să vă faceți timp o dată în viața asta să ajungeți să vedeți Angkor Wat-ul.

Un stop in capitala Phnom Penh.

Următoarea destinație din traseul nostru a fost capitala Phnom Penh. Haosul și agitația de pe străzi ne-au adus aminte considerabil de India, însă canicula, aglomerația de tarabe, tuk-tuk-uri și mizeria ne-au făcut să ne dorim rapid să schimbăm peisajul. Capitala ne-a oferit însă o lecție importantă de istorie a Cambodgiei, o istorie tristă a unuia dintre cele mai dure și sângeroase regimuri comuniste din lume.  Acum 40 de ani mai mult de un sfert din întreaga populație a țării a fost exterminată, iar martorul acestei perioade este locul unde au fost uciși cei mai mulți dintre ei, numit acum Killing Fields (Câmpiile Morţii), pe care il puteți vizita lângă Phnom Penh.

Scopul khmerilor roşii era acela de a reconstrui Cambodgia din temelii, absolut toţi cetăţenii să participe doar în proiecte rurale alături de respingerea oricărei influenţe occidentale,interzicerea educației si a practicilor religioase. În acele timpuri, în Cambodgia erau împuşcaţi inclusiv cei care ştiau o limbă străină, ba chiar şi oamenii care purtau ochelari de vedere sau râdeau şi plângeau în public. Regimul Khmerilor Roşii condus de Pol Pot a împletit ideologiiile extremiste cu animozităţile etnice şi dispreţul diabolic faţă de fiinţa omenească pentru a da naştere la represiune, dezastru umanitar şi nenumărate crime.

Cum este și cum se simte capitala Cambodgiei

Totodată în Phomh Penh ne-a încântat să găsim Piața de Noapte (Night Market) unde am putut degusta o serie de delicatese locale (printre preferatele noastre: Amok- curry cu suc de nucă de cocos servit în recipientul natural lucrat din frunze de palmier, Fried Ice Cream și sucul de trestie). În mijlocul tarabelor cu mâncare sunt întinse covoare în stilul arăbesc (papucii la intrare) unde îți poți savura cina pe jos, la propriu, alături de localnici.

După zilele de toropeală petrecute aici experiența unui tradițional masaj khmer a mers de minune. Recomand ca un MUST al experienței cambodgiene și sincer față de strechingul thailandezilor, masajul khmer aduce mult mai mult cu ideea de “masaj-uiți de tine” pe care o așteptam în Asia.

Cambodgia este o țară a contrastelor și trebuie să recunosc că în Phnom Penh am avut de multe ori senzația că scenele din jur sunt cumva regizate. Hoteluri luxoase față în față cu vânzători ambulanți de pește, Porsche la stop lângă tuk-tuk-uri, copii goi alergând printre terasele cu vedere la râu unde vesticii servesc cina, precum și faptul că se vorbește franceză și engleză și se plătește în dolari (inclusiv la bancomate poți extrage numai dolari) fac din Cambodgia o destinație fascinantă și unică în felul ei.

Însă după atâta agitație în jur și povești tragice, vroiam altceva, ceva mai relaxant, în mijlocul naturii unde timpul nu se mai măsoară în minute și ore fixe, unde mintea stă pe loc și sufletul înflorește. Din fericire Cambodgia are și așa ceva in litoralul din sud, Sihanoukville și insulele din Golful Thailandei.

Welcome to Paradise

Astfel am ajuns în Koh Rong, cea mai mare insulă a Cambodgiei, un adevărat paradis terestru, cea mai frumoasă insulă pe care am avut ocazia să o vedem până acum în explorările noastre. Junglă 90% din insulă (încă), nisip alb și fin gen Maldive, apa “crystal clear”, oameni frumoși și doar câteva cazări disponibile, deși chemarea turistică începe să se resimtă și aici prin nenumăratele construcții la care se lucrează de zor pe unele din plajele unde doar crabii sunt localnici.

Concluzii

Între plimbări prin junglă, snorkeling, somn de prânz în hamac, bălăceală,  fresh-uri de mango și nucă de cocos am reușit să ne punem gândurile în ordine și să tragem câteva concluzii:

OAMENII. O lecție importantă în Cambodia am primit-o de la oamenii ei. Deși au avut ani de război, genocid, sărăcie și orori cambodgienii sunt printre cele mai generoase, calde și umile nații pe care le-am cunoscut. Nu ai cum să nu fii cucerit de mulțimea de zâmbete care te întâmpină, iar deschiderea și bucuria oamenilor este molipsitoare . Să mai spun că pentru a mulțumi cuiva e suficient să răspunzi prin calm și un zâmbet?

Cambodgienii sunt recunoscători pentru ceea ce au, sunt iertători și toleranți. Deși săraci material privirile lor sunt calde și mereu “puse pe șotii”. Poate că și învățăturile buddhiste își spun cuvântul și îi ajută să trăiască frumos, însă totodată urmărindu-i, mi-am reamintit de frumusețea lucrurilor mărunte si de fericirea simplă și necondiționată ce se regăsește permanent în noi.

SĂRĂCIA. Situațiile mai puțin “comfy” în care ne-am găsit au fost cele care m-au impactat cel mai mult și totodată cele din care am avut cel mai mult de învățat. Nu cred că trebuie să te ferești de experiențele mai dure, ci să empatizezi și să încerci să înțelegi cultura în care te afli, în cazul Cambodgiei, urmările unui trecut tragic amestecat cu un prezent dătător de speranțe. Pentru că am văzut și alb și negru acum pot spune că iau acasă o variantă îmbunătățită a mea, mai matură, mai umilă și mai recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit de la viață.   

O LUME MAI BUNĂ. Sentimentul de neputință pe care l-am resimțit în fața sărăciei oamenilor pe care i-am văzut în Cambodgia m-a făcut să mă întreb ce putem face pentru a schimba starea de fapt. Simplu, clișeic, m-am întrebat: cum putem face o lume mai bună? Ulterior mi-am dat seama că am pus problema greșit. Răspunsul l-am găsit în cuvintele lui Ghandi : “Be the change you want to see in the world”. Schimbarea în lume trebuie să înceapă cu TINE. Schimbarea începe odată cu conștientizarea faptului că ai un rol in imediata vecinătate, că poți schimba ceva și acel ceva ești TU însuți.

Nu îi poți schimba pe cei din jurul tău dar te poți schimba pe tine, și singura formă de a te schimba pozitiv este din interior. Interiorul tău. Trăiește cu cea mai bună variantă ta. Ai grijă de tine și caută să fii mai mult decât un ajutor pentru ceilalti, un exemplu de a trăi, o sursă de inspirație pentru cei din jur si doar așa vei putea crea valuri de posibilități exponențiale în jur.

Odată ce tu te schimbi și lumea din jurul tău va începe să se schimbe. Puțin cu puțin, de la invidid la invidid. Așa putem avea schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

–

Dacă ți-a plăcut textul urmărește-o pe Lavinia și pe Instagram.  

De multă vreme aveam obsesia de a vedea Chişinău şi Odessa. Mi-a ajuns la urechi că transportul cu trenul în Moldova şi Ucraina este ieftin, aşa că am zis să testez teoria asta.  Am mers pe ruta Bucureşti-Chişinău-Odessa-Reni/Galaţi- Bucureşti cu trenul, autobuze şi microbuze şi nu mi-a părut rău.  Citeşte mai departe pentru sfaturi, recomandări şi informaţii utile.

Cum ajungi la Chişinău

În Chişinău poţi să mergi cu maşina, variantă pe care o recomand nu pentru că ar fi drumul bun, dar pentru că o să ai mai multă libertate pentru a vizita Moldova.  Din Bucureşti sunt între 430 şi 470 de km în funcţie de ruta pe care o alegi.  Însă trenul este poate variantă cea mai bună dacă nu ai maşină sau nu vrei să mergi cu ea.

Trenul Bucureşti – Chişinău dus-întors costă 46 euro + 12 euro supliment cuşetă T4. Un drum dus te costă aproximativ 130 RON. Dacă preferi avionul, Tarom are o cursă directă la aproximativ 120 Euro dus-întors.  Mai poţi să ajungi cu autocarul care, vorba vine, este de cele mai multe ori un microbuz.

Noi am luat autocarul pe care îl vezi pe autogari.ro, care este, de fapt, un microbuz. Drumul a costat 75 RON şi în noaptea aia  am văzut cam cinci filme dublate în rusă cu sonorul dat tare. Dacă nu ştii rusă poate fi destul de frustrant. Am plecat seara la 8 şi am ajuns la 6 dimineaţa în Chişinău. Am mers şi mai rău la viaţă mea, dar nu foarte des. Pentru a vizita Moldova nu ai nevoie de viză luată în prealabil, dar ai nevoie de un paşaport.

Părerile despre Chişinău sunt împărţite. Mie mi-a plăcut şi m-am simţit că într-un oraş din România. Însă cred că poţi să te bucuri cel mai bine de oraş dacă te duci să îl vezi vara.

Ce este de văzut în Chişinău

Dacă ajungi aici, merită să faci o vizită la Muzeul de Istorie şi la Muzeul de Etnografie din Chişinău. Mergi musai la restaurantul La Plăcinte, sunt câteva în tot oraşul şi au plăcinte foarte bune şi preţuri ok. Iar dacă ai nevoie de Internet mergi cu încredere la McDonalds unde este gratuit şi are o viteză ameţitoare.

Mai merită să vezi şi porţile oraşului şi Crama şi complexul de galerii subterane de aproape 250 de km de la Mileştii  Mici (cea mai mare cramă din lume) sau Crama Cricova prin care te plimbi cu maşina sau chiar cu bicicleta. De aici poţi să mergi la cetatea lui Ştefan cel Mare de la Soroca sau la cetatea Tighina.   Mergi şi la Orheiul vechi.

Prin Chişinău te deplasezi cel mai rapid cu autobuzul (2 lei moldoveneşti) sau cu rutierele (microbuze cu rută fixă, care costă 3 lei moldoveneşti).

Cum am ajuns în Odessa

După o tură prin Chişinău am hotărât că a doua zi să mergem în Odessa.  Din gara centrală pleacă în fiecare zi un tren spre Odessa la 07:30 dimineaţa  (mersul trenurilor în Moldova). A existat un tren nou o perioadă, dar l-au scos şi acum este trenul vechi, sovietic, cu bănci de lemn. Dacă ai noroc, până ajungi pe acolo îl reintroduc pe cel nou, deşi trenul vechi este o experienţă interesantă. Drumul durează aproximativ cinci ore, ajunge la timp şi te îmbogăţeşte cu o durere de oase simpatică datorită scaunelor tari. Peisajul nu este remarcabil, iar când am fost noi nu a fost aglomerat, dar am plecat într-o duminică dimineaţă.

Preţul biletului este de 160 de lei moldoveneşti (cam 40 RON).  Trenul trece prin Tiraspol şi Transnistria, dar nu simţi asta. Trenul trece şi prin Tighina, iar la ieşire din oraş poţi să vezi cetatea Tighina din tren.  Microbuzul este mai ieftin (cam 20 RON), dar alege-l dacă îţi plac manelele ruseşti.

În Odessa mai poţi să ajungi cu avionul (cam 300 euro dus-întors) şi cu vaporul prin croaziere, dar cea mai bună variantă este cu maşină sau pe ruta asta aventurieră pe care am fost şi noi.

Până în Odessa te descurci în română. De aici începe greul.

Despre Odessa (Odesa)

În Odessa limba engleză nu există. Sau cel puţin aşa am descoperit când am încercat să rezervăm un amărât de bilet de tren şi în general când încercam să ne descurcăm prin zonă. Ai mai multe şanse să găseşti pe cineva care vorbeşte română în zonă asta şi clar te descurci dacă mai ştii ceva rusă.

Odessa mi-a plăcut mult. Este un oraş vechi şi mare, unde se simte influenţa evreilor. Un oraş cu bulevarde largi şi îngrijite, încadrate de clădiri simpatice de 3-4 etaje cu balcoane drăguţe. Găseşti tot ce îţi doreşte sufletul motiv pentru care oraşului i se mai spune şi Odessa Mama.  Clădiri îngrijite, străzi pietruite, curăţenie, femei elegante şi multe cluburi, baruri şi restaurante. Nu o să mă avânt în descrieri, dar recomand o vizită de două sau trei zile.

Oraşul are şi plajă, dar când am fost noi era super aglomerată. Odesa are şi partea sa comunistă şi mai puţin încântătoare, dar nu trebuie să ajungi neapărat acolo. Mai are şi zonă numită Kilometrul 7,un bazar de 7 kilometri pătraţi în care mai multă lume mi-a spus să nu mă aventurez dacă nu cunosc măcar o boabă de rusă – şi nu ştiu.

 Ce mai ai de văzut aici?

• Zona Operei
• Strada pietonală Deribasivska
• Districtul Arcadia
• Centrul Vechi
• Scările Potemkin
• Portul şi multe altele.

În Odessa am stat la Lafa Hostel cu 12 Euro pe noapte. Este un hostel curat şi destul de liniştit într-o clădire veche din centrul Odessei. Nu pot să-i reproşez decât că nu are o cameră comună.   Ni s-a mai recomandat şi TIU FrontPage hostel care din câte am văzut pare o alegere mai bună. Apropo, în Odessa găseşti internet cam peste tot.

Odessa este mai aproape decât ai crede. Din Bucureşti sunt numai 565 de km (8 ore de condus) sau 622 km dacă o iei prin Chişinău (cam 9 ore de condus). Drumurile lasă mult de dorit, dar e cam cât un drum până la Cluj în ceea ce priveşte distanţa.

Mai poţi merge şi în Crimea

Din Odessa poţi lua un tren spre Crimea, mai exact până în Simferopol de unde poţi ajunge în Yalta pe  cea mai lungă rută de troleibuz din lume (86 de kilometri).   Din Odessa trenul la cuşetă costă între 30 de lei şi 150 de lei în funcţie de cum vrei să stai. Platzcart este un fel de cuşetă, dar fără uşi, un tip de tren destul de comun în Rusia şi India.  Poţi de asemenea să mergi cu trenul spre Kiev – o rută ieftină.

Pentru a rezerva bilete de tren în Ucraina trebuie să foloseşti site-ul oficial şi să rezervi cu câteva zile înainte ca să fii sigur că găseşti. Există varianta în engleză şi te poţi descurca destul de uşor pe site. Dacă încerci să rezervi în gară şi nu ştii rusă, ei bine, succes.

Pentru a rezerva microbuze şi autocare către diverse destinaţii din Ucraina foloseşte  acest site.

Preţurile în Ucraina

Preţurile sunt, în mare, ca la noi. Benzină în Moldova şi Ucraina am observat că era mai ieftină cu aproximativ 1,5 RON/litru deci merită să mergi pe acolo cu maşina. La graniţă verificau dacă maşină era pe numele şoferului deci ar fi folositor să aveţi procură.  Nu cred că se întâmplă mereu, dar nu strică prudenţa.

Cum ne-am întors 

Ca să picanterizam lucrurile am zis să ne întoarcem pe altă rută şi anume pe la Galaţi, pentru a nu mai merge prin Chişinău. Se pare că nu mai există autocar care să facă ruta asta şi dacă ar face-o ar sta la graniţă 2-3 ore pentru a fi vămuit. Pe ruta asta se face trafic cu ţigări şi chiar şi maşinile sunt controlate destul de riguros.

Pentru a ajunge acasă am luat un microbuz de dimineaţă care ne-a dus pe ruta Odessa-Izmail- Reni. Poţi să încerci să iei întâi microbuz spre Bilhorod-Dnistrovski pentru a vedea  Cetatea Albă şi apoi să mergi mai departe spre Reni, dar o să îţi ia mai mult. Dacă mergi direct spre Reni ai grijă să iei un microbuz direct pentru că face doar vreo 3 ore, cele care opresc în fiecare sat fac mai mult. A costat 100 de hrivne, adică vreo 40 de lei.

Atenţie că sunt mai multe autogări. Autogara de lângă gară nu prea îţi este de folos pentru că de acolo pleacă autocare spre oraşe mai mari. Autogara cu microbuze locale este ceva mai departe şi ajungi la ea cu tramvaiul 5 de la gară.

Microbuzul luat ne-a lăsat în Reni. Aici în mai puţin de 5 minute am găsit pe cineva care vorbea română şi ne-a luat pentru vreo 40 de hrivne până la graniţă pe care am trecut-o jumătate pe jos şi jumate în maşina unor moldoveni care au fost suficient de simpatici să ne ducă până în Galaţi.

Aveţi grijă când şi dacă treceţi pe jos să întrebaţi pe la ce ghişee să mergeţi şi să verificaţi că aveţi toate ştampilele. În general, o regulă bună în călătorie este că după fiecare graniţă să verifici dacă ţi-au pus ştampilă de intrare/ieşire. Dacă nu, e posibil să ai probleme mai târziu.

Per total Chişinăul merită o vizită scurtă, iar Odessa merită o vizită mai lungă pentru că este un oraş frumos şi subestimat, poate mult mai frumos şi încântător decât alte oraşe din Europa mai vestite. Este mai ieftin şi mai aproape de noi. Nu ai nevoie de viză luată în prealabil nici pentru Moldova, nici pentru Ucraina, doar de paşaport.

Drum bun! Mai multe poze pe pagina de Facebook.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Te-ai gândit cum ar fi să rătăceşti dintr-un loc în altul? Bagajul să-ţi fie cel mai bun prieten, iar locurile noi să-ţi ţină loc de casă? Să nu trebuiască să trăieşti în rutină. Să nu trebuiască să îţi faci griji pentru deadline-urile inevitabile, pentru ratele la casă sau maşină şi să nu te gândeşti decât unde să mai hoinăreşti? Dacă te-ai gândit şi ai găsit şi o soluţie să ne spui şi nouă pentru că în practică, dacă nu eşti milionar, nu e chiar aşa.

Dar în poze aşa pare, poate de asta ne sunt aşa dragi! 

Dacă eşti un nomad dornic să strângă amintiri avem trei propuneri de aparate foto care să te ajute la “portofoliu” şi câteva sfaturi utile şi concluzii trase din experienţe trăite pe propria piele.

Recomandări de aparate foto de călătorie 

Dacă îţi doreşti ceva simplu şi uşor, şi în acelaşi timp care să-ţi ofere fotografii la o calitate bună, îţi recomandăm aparatul foto compact  Nikon Coolpix L310. Poţi surprinde orice, începând de la panorame extraordinare la acţiunea subiectelor aflate la depărtare. Obiectivul NIKKOR cu zoom optic 21x face faţă oricărei situaţii. Mai rar aşa zoom. Indiferent dacă fotografiezi cu unghi larg pentru peisaje incredibile sau te apropii pentru detalii, funcţiile automate anti-înceţoşare păstrează imaginile clare – chiar şi în lumina scăzută. Ecranul LCD mare şi senzorul de imagine de 14 megapixeli surprind fotografii care arată extraordinar în orice format. Înregistrarea video este clară şi este disponibilă cu o singură apăsare de buton.

Şi cum viaţa se trăieşte cu adevărat atunci când te bucuri de fiecare moment, îţi propunem un aparat foto care este suficient de rapid, inteligent şi creativ pentru a surprinde toată distracţia din lumea pe care o să o colinzi, fără a pierde nici măcar un cadru excepţional. Proiectat pentru a gândi rapid şi pentru a acţiona şi mai rapid, aparatul foto mirorrless  Nikon 1 J2 se alătură gamei Nikon 1 pentru a te asigura că eşti cu un pas înaintea acţiunii. Ultra-portabil şi uşor de utilizat, este echipat cu tot ce ai nevoie pentru a surprinde imagini şi filme extraordinare.

Acesta este exact tipul de aparat pe care mi-l doresc cu mine într-o călătorie. Este uşor de transportat, îl ai mereu la îndemână şi scoate poze excelente.  Ecranul LCD luminos asigură fotografiere şi redare extrem de clare. Are funcţii folositoare precum opţiunea inovativă Instantaneu în mişcare şi funcţia uşor de utilizat Mod creativ.

Dacă vrei să aloci mai mult spaţiu aparatului decât tricourilor şi pantalonilor atunci recomandăm un DSLR,  Canon EOS 1100D, care foloseşte un senzor APS-C CMOS de 12,2 MPx, coordonat de un procesor Digic 4 ce procesează imaginile pe 14 biţi. Este un DSLR pentru începători, dar suficient de bun pentru a îţi dezvolta înclinaţia pentru poze excepţionale.

Aparatul foto în bagajul de mână

Majoritatea companiilor aeriene low cost au politica unui singur bagaj de mână. Asta înseamnă că vor considera geanta aparatului foto ca fiind bagaj suplimentar, caz în care ori plăteşti pentru el ori încerci să îl pui în bagajul de mână.

Chiar dacă există regulă asta, de multe ori aparatul foto poate să treacă neobservat, mai ales dacă nu este un întreg rucsac cu echipamente foto şi doar un aparat foto compact, semiprofesional sau un DSLR fără bliţ şi alte echipamente. O variantă este să scoţi aparatul din geanta lui, să îl ţii în mână şi să îndeşi în bagajul de mână doar geanta aparatului. Dacă te întreabă cineva ceva spune cu seninătate că ai nevoie de el în avion. În general acest lucru funcţionează.

Dacă vrei să călătoreşti cu un rucsac special foto cu toată trusă de obiective, filtre şi trepiede atunci ia asta în considerare când rezervi bagajul de mână. Mai mult că sigur va fi considerat ca bagaj suplimentar, asta dacă nu se specifică în regulamentul companiei aeriene că ai voie cu un astfel de bagaj pe lângă valiza pe care o iei ca bagaj de mână.

 Când călătoreşti cu un DSLR să te aştepţi să:

• Fii pus să plăteşti taxe mai mari pentru a face fotografii.
• Să atragi mai multă atenţie.
• Să se crispeze oamenii când vrei să le faci poză, să aibă pretenţii financiare sau chiar să se sperie.

Lucrurile astea nu o să ţi se întâmple în Paris, dar poate vrei să le iei în considerare dacă mergi într-o tură în India, Nigeria sau Peru.

Înainte de a alege un aparat gândeşte-te serios dacă poţi sau nu să îl cari după tine în toate situaţiile din călătoria care te aşteaptă. Degeaba ai un aparat bun dacă nu îl ai cu tine când trebuie sau ţi-e lene să îl scoţi din bagaj. Chiar şi 300 de grame în plus contează în călătoriile solicitante.

Dacă vrei DSLR gândeşte-te dacă vrei să te cari cu 5-6 kilograme după tine oriunde te duci şi dacă soluţia nu este un aparat mai uşor care face totuşi poze decente.  Dacă iei DSLR ia şi decizia să înveţi ce să faci cu el. Dacă îl iei să îl foloseşti doar pe modul Auto cam arunci bani degeaba.

Ce vei face cu pozele?   

Dacă ai de gând să le afişezi într-o expoziţie, să le vinzi sau să faci printuri atunci ai nevoie de apărat cu N megapixeli, lentile fiţoase şi echipament adiţional. Dacă vrei poze pentru tine şi familia ta poze de calitate decentă, la 3-4 megapixeli sunt de obicei suficiente pentru a te pune pe povestit. Fii realist!

Cu toate astea un DSLR va face scoate fotografii de mult mai buna calitate decat marea majoritate a aparatelor compacte sau semiprofesionale.

 Cum îmi aleg un aparat?

• Caut să aflu dacă face poze bune noaptea, în interior sau la apus. Majoritatea aparatelor ieftine nu fac asta.
• E rezistent?  Este imposibil să nu-l scapi, să-l zgârii sau să mergi cu el prin zone cu prag ori nisip. Fuji S2800 pe care l-am avut în India încă mai funcţionează după Holi când a fost plin de vopsea foarte fină aruncată de toată lumea din jurul meu.
• Ţine bateria? O să ai acces la priză mai puţin decât crezi.
• Are vizor? Din punctul meu de vedere este extrem de folositor dacă mergi într-o zonă însorită pentru a vedea cum încadrezi corect poza.  Tot din acest motiv DSLRul primeşte o bila albă.
• Mă uit să văd dacă filmează şi dacă o face ok (unele lucruri pot fi suprinse cel mai bine printr-un filmuleţ) .
• Transferi uşor pozele de pe el? Are card SD sau ceva similar? O să se umple repede cardul şi vei vrea să scoţi pozele să le editezi sau să le pui pe un suport mai sigur.

 Alte sfaturi:

• Ia baterii de rezervă la tine (o să ai nevoie).
• Lasă trepiedul acasă dacă nu faci fotografii profesioniste, foloseşte-te de rucsac, haine, bănci pentru a îl substitui.
• Fă poză la ceea ce îţi doreşti să îţi aduci aminte! Fă poză la maşina pe care o închiriezi, la harta metroului, la bagajul tău pe care e posibil să-l pierzi, la locul în care stai şi în general la orice ai putea să uiţi sau să pierzi. Îţi va folosi, crede-mă!

Iar dacă ai ales aparatul expune-te la experienţe noi, fă ceva diferit, evită locurile extra-turistice, stai de vorbă cu oameni şi află poveşti. Aşa vei găsi fotografia pe care o cauţi.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

DIN BUCUREŞTI poţi ajunge în multe destinaţii interesante şi huburi aeriene. Aegean Airlines are rute spre 5 insule din Grecia, Olympic Air spre Atena, Tap Portugal spre Lisabona,  Aeroflot are o rută spre Moscova şi Air Berlin zboară spre Berlin (pe ruta asta am găsit şi oferte la 100 euro dus-întors).  Ar mai fi Air Europa care are un charter de vară spre Tenerife, Australian Airlines cu o rută convenabilă spre Viena, Czech Airlines care zboară spre Praga şi LOT Polish Airlines cu un zbor direct spre Varşovia.

Fly Dubai are rute interesante din Bucureşti spre Dubai, iar din Dubai tot această companie are legături interesante spre multe alte ţări inclusiv India (doar 300 euro un drum) şi Nepal.  Vueling zboară (vara) spre Barcelona, Bilbao şi Madrid. Pegasus Airlines are legătură directă spre Istanbul (de la 43 euro pe segment), iar de aici ţi se deschide o nouă lume şi tot de aici operează şi Air Arabia care îţi oferă zboruri ieftine spre India, Nepal, Orientul Mijlociu şi Africa.

Din Bucureşti, rutele cele mai interesante de la Wizz Air, cele care îţi oferă legături bune, sunt Barcelona (legătură bună cu Tenerife), Charleroi (Brussels), Dubai (din 29 octombrie 2013), Tel Aviv, Geneva, Londra, Paris şi Sandefjord Oslo.

Desigur, acestea nu sunt toate zborurile din Bucureşti, ar dura prea mult să le inşir pe toate. Cum ştiu, totuşi, de ele? Magie! Dar poţi afla şi tu dacă intri pe lista de companii şi destinaţii de pe aeroportul din Bucureşti.

CLUJUL nu e mai prejos. Pe lângă destinaţiile acoperite de Wizz Air, ai conexiune spre Munich cu Lufthansa, spre Viena cu Tarom şi chartere de vara spre Antalya, Hurghada, Grecia, Tunisia şi Constanţa. Lista o găseşti aici.

DIN IAŞI ai cursă directă spre Viena cu Austrian Airlines si alte curse spreTimişoara, Bologna, Bucureşti, Londra, Roma şi Tunisia. Ai şi chartere spre Grecia şi Turcia. Noroc chior, zic!

TIMIŞOARA poate să meargă în Munich cu Lufthansa, în Chişinău cu Moldavia Airlines, în Bucureşti cu Tarom şi în Dusseldorf, Lviv, Stuttgart şi Veneţia cu Carpatair.  Tunisair introduce de vara asta şi o cursă spre Tunis din Timişoara. Bravo măi! De aici mai zboară şi Wizz Air spre …nu vă mai bat la cap,  vedeţi aici.

Mai poţi merge din ARAD spre Milano cu Wizz Air, din BACĂU spre aproximativ 8 destinaţii europene cu Blue Air şi în Milano şi Roma cu Carpatair, iar din aeroportul din CRAIOVA poţi să îţi iei zborul spre Roma şi Bergamo.

Aeroportul din TÂRGU MUREŞ, care e interesant şi pentru cei din Braşov, are zboruri spre Bucureşti cu Tarom, charter spre Copenhaga cu Widerøe, Brussels şi Pisa cu Ryanair din primăvara asta şi charter spre Hurghada. Să nu uit, Wizz Air are aeronave care pleacă şi de aici spre Budapesta şi chiar şi Frankfurt de vara asta, două aeroporturi foarte interesante cu legături bune în toată lumea. Vorbeam aici de Condor Airlines care are zboruri foarte bune din Frankfurt. Târgu Mureş este foarte bine legat şi de Brussels, Pisa, Budapesta, Londra, Roma de unde poţi zbura aproape în toata lumea. Noroc că e şi pus în centrul ţării, relativ convenabil pentru toată lumea. Apropo, autocarul face aproape 7 ore din Bucureşti.

DIN CONSTANŢA singurele rute interesante sunt cu Ryanair spre Milano şi Pisa.

DIN SIBIU poţi merge în Stuttgart, Munich, Bucureşti, Antalya (vara) şi în Viena.

Dacă am scăpat ceva uită-te pe lista de aeroporturi din România care merită printată pentru că la fiecare din ele găseşti lista de companii aeriene care operează de acolo şi destinaţiile aferente. Acest lucru e valabil cam pentru orice aeroport din lume, informaţie foarte utilă dacă vrei să găseşti zboruri ieftine.

Iar dacă nu vrei să te complici cu liste poţi oricând să intri pe Skyscanner şi să pui în primul câmp oraşul tău, în al doilea Everywhere şi să dai frâu imaginaţiei şi liber cardului.

Rute noi şi interesante de la Wizz Air: Tel Aviv şi Dubai

Locaţiile în care zboară Wizz Air sunt destul de bine cunoscute, însă cele mai noi introduse mi-au atras atenţia.

Wizz Air a lansat cursa Bucureşti – Dubai cu preţuri de la 319 lei pe segment. Zborurile vor fi pe Dubai World Center ce va fi deschis în octombrie aşa că rămâne de văzut ce companii vor mai opera de acolo. Majoritatea companiilor interesante care pleacă din Dubai pleacă de pe Dubai Internaţional Airport (DXB), iar ca să te duci de colo-colo ai nevoie de viză şi aceasta nu se ia prea uşor.  Cursele spre Dubai încep din 29 octombrie 2013. Pe Ruta Bucureşti-Dubai mai sunt două variante interesante şi anume Pegasus Airlines cu escală în Istanbul (care are zboruri şi spre Tel Aviv) şi Fly Dubai care are zboruri regulate spre Dubai.

De pe 15 iunie 2013 se va putea zbura şi spre Tel Aviv cu preţuri în teorie de la 163 Ron pe segment, dar care în practică sunt ceva mai mari. Tel Aviv este totuşi o destinaţie interesantă pentru un weekend trip, dar şi pentru cei care vor să scape de frigul iernii şi să locuiască într-un oraş activ, civilizat şi cu climă blândă pe timpul iernii. De ţinut minte!

Alte două rute interesante sunt Oslo şi Geneva, rute destul de scumpe prin companiile de linie.

Wizz Air va scoate şi taxele diferenţiate pe metode de plată şi va introduce o taxă unică de administrare de 7 Euro. 

Gata, acum ştii. Spor la zbor.

*Mai zicem de oferte şi pe  Facebook şi uneori şi în newsletter. 

1. Pe yacht-ul Freya poţi naviga în Grecia şi Turcia pentru 2 săptămâni şi să plăteşti doar pentru ce consumi, o parte din motorină şi taxele de andocare. Un deal bun, nu?
2. Poţi afla care este starea stratului de zăpadă, care sunt preţurile şi vedea streaming live de pe orice pârtie din România aici.
3. Mişcarea hippie nu prea a dispărut, ea se regăseşte în aşa-numitele Rainbow Gatherings. Găseşti programul lor aici.
4. Rachel Katz a făcut autostopul 8000 mile, singură, prin China ca să studieze transportul de mărfuri. Ce zici de asta?
5. Te poţi proteja împotriva medicamentelor contrafăcute (dacă eşti prin India, de exemplu) trimiţând codul de pe cutie printr-un SMS la numărul 9901099010 sau pe site-ul PharmaSecure.  Această tehnologie este folosită încă din 2010 în Nigeria şi din 2011 în Kenya.
6. Vlad Petreanu recomandă un reportaj foarte interesant şi bine scris despre Cuba şi realitatea economică de acolo: On tipping in Cuba.
7. Recomandăm seria de documentare BBC Human Planet. Poveşti documentate indeaproape de echipa BBC care te vor lăsa cu gura căscată. Aruncă un ochi pe trailer.
8. Dacă mergi în Londra şi vrei să ajungi în oraş ieftin de pe Luton, Gatwick sau Stansted rezervă-ţi din timp bilete pe easybus.co.uk. Poţi plăti chiar şi doar £2 pe un drum.
9. Jenny Diski surprinde în acest articol superb esenţa călătoritului de unul singur. O părere neaşteptată, aş zice.
10. Pot spune, fără să-mi fie teamă că mă hazardez, că n-am întîlnit nici un om nefericit în Cuba. Sărăcia poate fi o formă de libertate. Mai multe în acest articol din Dilema Veche.
11. Sfaturi de călătorie de la Tim Ferriss, autorul cărtii The 4-hour Workweek.
12. Povestea fascinantă a unui german care călătoreşte prin lume de 23 de ani deja.
13. Stai la cort, dar stai cu stil: 7 hoteluri-cort de lux.
14. Există un Couchsurfing pentru antreprenorii care călătoresc. Sună bine, să vedem dacă trece testul timpului. Te poţi înscrie aici.
15. Chongqing este unul din cele mai mari oraşe din lume, cu o creştere foarte rapidă, având acum peste 32 milioane de locuitori. Unii spun că în Chongqing se întâmplă ce se întâmpla în Manhattan în anii 20. Iată cum arată acum oraşul.
16. “Don’t be a tourist. Plan less. Go slowly. I traveled in the most inefficient way possible and it took me exactly where I wanted to go. “ a spus Andrew Evans după călătoria sa din Washington până în Antarctica care a durat 40 zile şi în care a mers cu 40 de autobuze. Povestea lui aici.
17. Când ştii numai de unde vrei să pleci şi când, foloseşte Drungli ca să îţi vină o idee de aventură.
18. Zbori cu Turkish Airlines şi ai o escală de câteva ore în Istanbul? Nu sunt ore pierdute, pentru că poţi vizita oraşul GRATUIT. Detalii.
19. Iată conceptul de birou mobil dus la extrem chiar în mijlocul Londrei.
20. În 1932, Robert Fulton, la doar 23 de ani a pornit în jurul lumii cu motocicleta. Cu echipament rudimentar şi mult curaj el a reuşit să parcurgă peste 40.000 de mile. Povestea lui (video).
21. 4 români au făcut înconjurul lumii pe jos, în 1910. O călătorie de câţiva ani în care unii din ei şi-au pierdut viaţa. O poveste despre care poţi citi aici.
22. Vrei să mergi ca voluntar în India? Prin programul Trinity India plăteşti 150 lire care îţi acoperă costurile pentru o perioadă de minim două săptămâni, timp în care vei preda copiilor în sudul Indiei.
23. Dacă n-ai mai dat nici un semn de viaţă mai multe zile la rând, deadman.io trimite notificări unor prieteni apropiaţi sau familiei. Şi nu face doar asta. Bun când pleci hai-hui.
24. Când mergi în Dresden ai grijă să prinzi o ploaie ca să vezi clădirea asta care cântă când plouă, da?
25. În Praga există un tur organizat al corupţiei. Acesta durează cam 3 ore şi vei afla despre marile scandaluri locale în timp ce vizitezi locaţiile care au legătură cu acestea.
26. Obţine reduceri de până la 40% la zboruri prin Getgoing.com.
27. Vă recomandăm „Jurnalul unui calator boem” de Ciprian Enea, o carte fantastică pentru nomazi deschişi la minte.
28. Florica Maria Sas, cunoscută şi ca Lady Florence Baker, a fost o exploratoare româncă. Ea a participat încă din 1861 în expediţii spre izvoarele Nilului şi în regiunile ecuatoriale ale Nilului. Un personaj extraordinar despre care sigur nu ştiai (nici noi).
29. 44 ponturi bune de călătorie de la Dragoş Rouă.
30. Un film scurt şi inspiraţional pentru pasionaţii de motociclete şi aventură.
31. Dacă ştii cât de cât o limbă străină şi vrei să ai cu cine să o vorbeşti mergi la întâlnirile săptămânale ale grupului de Language Exchange din Bucureşti.
32. Delectează-te cu cele mai bune 10 reclame din industria turismului care au devenit clipuri virale.

Urmăreşte-ne Facebook şi în 2013 sau abonează-te la newsletter (dreapta sus) ca să nu ratezi nici o recomandare de acum încolo. 

În acest articol o să îţi arătăm cum poţi să găseşti joburi de voluntariat în hosteluri şi work exchange în toată lumea. Practic poţi să stai gratis, să primeşti mâncare şi chiar şi salariu în schimbul a câteva ore de muncă la un hostel. Oriunde în lume.

Cum este să lucrezi într-un hostel:

În primul rând trebuie spus că nu există o regulă generală. Fiecare hostel are stilul său care corespune în general cu personalitatea proprietarului. Unele hosteluri sunt genul de stabilimente unde este linişte, oamenii vin, îşi lasă bagajele şi se odihnesc. Altele sunt orientate spre party şi seară de seară se dă o petrecere. Trebuie să ai lucrurile astea în vedere în momentul în care alegi hostelul în care vrei să lucrezi.

 Viaţa într-un hostel înseamnă o viaţă agitată. Vei lucra cam 5-6 ore pe zi şi vei avea probabil maxim 2 zile libere pe săptămână. De cele mai multe ori o să dormi într-un dormitor comun şi vei cunoaşte zeci de oameni noi în fiecare zi. Nu prea vei avea intimitate, dar nici timp să te plictiseşti.

O să faci cam de toate. Deşi unele joburi presupun să te ocupi numai de recepţie (să faci check-in, să primeşti oaspeţii şi alte lucruri administrative) de cele mai multe ori va trebui să te ocupi şi de alte lucruri precum schimbarea aşternuturilor, pick-up şi drop-off de la aeroport sau chiar curăţenie. Partea frumoasă e că vei avea colegi tineri şi amuzanţi cu care te vei distra.

Într-un hostel ajungi să cunoşti şi 20 de oameni noi zilnic deci e musai să fii o fire sociabilă şi deschisă. Vor fi oameni care nu vor vorbi nici o limbă de circulaţie internaţională şi vei da şi peste ocazionalul ciudat cu care trebuie să ştii să vorbeşti.

Totuşi munca într-un hostel nu prea pare muncă. Totul se întâmplă într-o atmosferă relaxată ( ceea ce depinde e drept şi de patron) şi nu prea ai deadline-uri care să te streseze, însă asta nu înseamnă că treaba nu trebuie facută bine.

Un job în hostel vine cu avantaje şi dezavantaje. Ca peste tot nu?

Câteva din avantaje ar fi că:

• îţi extinzi orizontul
• cunoşti oameni din toată lumea
• primeşti cazare
• nu cheltuieşti bani
• poţi sta în vacanţă mai mult de clasicele 2 săptămâni
• te distrezi
• asculţi sute de poveşti interesante de la călători
• foloseşti facilităţile hostelului gratis (Wi-Fi, maşină de spălat, maşină, etc.)

Dezavantajele:

• cel mai probabil vei dormi puţin
• mâncarea oferită s-ar putea să nu fie mereu pe placul tău
• ore ciudate de lucru
• cazare în dormitor comun cu sforăitori profesionişti
• nu ai foarte multă intimitate şi există un risc (minim) în ceea ce priveşte siguranţa bagajelor

Este chiar aşa comun voluntariatul în hosteluri?

Cum probabil te aşteptai, nu toate hostelurile caută voluntari, în schimb majoritatea sunt interesate şi cochetează cu ideea. Pentru ei înseamnă forţă de muncă ieftină, tânără, fără forme legale şi fără taxe. De obicei în hostel există 1-2 angajaţi permanenţi, restul fiind voluntari sau angajaţi sezonieri . Asta înseamnă că poţi să încerci la orice hostel din lume, mai ales dacă te împrieteneşti puţin cu proprietarul. Pentru ei nu este un cost foarte mare să îţi ofere un pat, mai ales când nu e perioadă de vârf.

Cum găsesti locuri de muncă sau voluntariat în hostel?

În mare ai două variante: poţi să găseşti prin site-urile specializate sau poţi să mergi direct la sursă şi să aplici la hostelurile dintr-un anumit oraş.

Pentru prima variantă foloseşte-te de aceste site-uri:

• hosteljobs.net
• realhostelwork.com
• workinhostels.com
• workaway.info
• helpx.net
• volunteeringforfree.org
• twitter.com/hosteljobs
• hostelmanagement.com/forum/ multe postări bune şi informaţii

Ca să ai şanse să fii acceptat studiază în primul rând tipul hostelului şi încearcă să adaptezi mesajul de aplicare la tipul locaţiei. Încearcă să nu ai un CV mult prea serios. Scrie cât mai mult despre abilităţile tale şi mai puţin despre educaţia formală şi adaugă poze.

Vei fi un candidat mai atractiv dacă:

• ai carnet de conducere
• ştii cât mai multe limbi străine
• arăţi cât de cât prezentabil şi ai atitudinea potrivită
• eşti călător (backpacker) cu experienţă
• ai experienţă
• ai un motiv serios/amuzant/unic pentru care vrei să lucrezi acolo.

În perioadele de vârf hostelurile primesc şi câte 10 astfel de mail-uri pe zi deci trebuie să fii competitiv, însă nu te descuraja, încearcă până găseşti. În general nu ai nevoie de calificare în turism sau experienţă decât dacă ţinteşti spre poziţii de management.

Varianta doi este să contactezi direct hostelurile dintr-un anumit oraş. În acest caz ar fi bine să ai în cap un plan mai clar, să ştii când o să ajungi în oraşul respectiv, cât stai sau măcar să ştii că poţi ajunge pentru un eventual interviu.

Poţi urma paşii pe care i-am urmat şi eu pentru a găsi:

1. Cauţi pe hostelbookers sau hostelworld toate locaţiile care îţi plac dintr-un anumit oraş.

2. Iei fiecare hostel în parte şi încerci să le cauţi site-ul şi email-ul de contact.

3. Îţi realizezi un template de email pe care îl personalizezi pentru fiecare hostel în parte. Dacă ai timp şi tupeu să dai un telefon înainte să întrebi cine e şeful sau cine se ocupă de angajări ca să trimiţi emailul direct acelei persoane este şi mai bine.

4. Trimiţi email-ul. Preferabil ar fi să nu trimiţi cu ataşamente sau link-uri pentru a nu intra în spam.

Ai mai jos un exemplu de scrisoare de email care a avut o rată de răspuns bună, deşi nu este cel mai bun exemplu şi se poate şi mai bine.

Înainte să accepţi o colaborare:

-          Verifica review-urile pentru a îţi face o idee despre cum este în hostelul respectiv.

-          Mergi să vezi hostelul şi să cunoşti proprietarul şi staff-ul

-          Discută toate condiţiile de angajare (cât lucrezi şi ce primeşti).

-          Spune-le cam cât planuieşti să stai

Îndată ce ai ajuns acolo:

-          fii prietenos

-          pune osul la treaba

-          învaţă ceva nou

-          zâmbeşte

-          foloseşte-ţi talentele

-          fii deschis la experienţe noi

Poţi lucra şi altceva?

În general tura este de 4-6 ore la orice hostel. Dacă eşti freelancer şi mai ai alte job-uri îţi va fi totuşi destul de greu să le faci. Fiind un mediu activ se va găsi mereu ceva de facut şi deseori va trebui să lucrezi dimineaţa devreme sau noaptea când doarme toată lumea.  Ai cu siguranţă timp şi de un alt job part time, dar trebuie să iei în considerare că la întoarcere poate nu va fi linişte şi nu te vei putea odihni suficient.

Ca să nu zici că te păcălim uite câteva hosteluri care caută şi în acest moment voluntari.

-          Los Amigos Hostel Tenerife– pentru aplicări trimiteţi email aici

-          Xhostel (Bucureşti, Alicante, Varna, Tallin, Budapesta)

Experienţa de lucru în hostel nu e pentru toată lumea şi poate fi obositoare după o vreme, însă este deosebită.

Dacă mai ai întrebări lasă un comentariu mai jos şi vom încerca să îţi răspundem şi să completăm articolul cu informaţii.

*Mai ştii un călător care ar putea fi interesat de voluntariatul in hosteluri? Trimite-i acest articol şi nu uita sa ne urmăreşti şi pe Facebook sau să te abonezi la newsletter (dreapta sus). 

1.     Spune-ne câte ceva despre tine.

Am trăit la ţară până la 8 ani şi cred că de-acolo mi se trage dragostea de natură şi de călătorii. Am bătut toate coclaurile alea când eram mic. Cu toate astea, m-am simţit mereu complexat pentru că nu am reuşit să văd atâtea locuri câte mi-aş fi dorit. Din fericire, m-am apucat de programare, aşa că a venit şi posibilitatea financiară. Am citit la un moment dat un interviu cu un australian care făcea freelancing şi călătorea şi mi-am zis că-mi doresc şi eu aşa ceva. Am ţinut mereu în minte ideea asta şi după ce mi s-a terminat jobul în Bucureşti, am zis că ăla e momentul potrivit.

2.     De cât timp eşti în Mexic?

De pe 21 mai 2012 (4 luni).

3.     În ce oraş eşti? Unde ai fost până acum şi încotro te îndrepţi?

Sunt în Chetumal care e în statul Quintana Roo. Până acum am văzut doar peninsula Yucatan: Merida, Cancun, Playa del Carmen, Tulum, Mahahual, Bacalar.

4.     De ce Mexic?

Am descoperit la un moment dat un om inteligent care se numea Robert Anton Wilson. Mai precis, am descoperit cărţile lui care m-au fascinat. Şi pentru că am vrut să ştiu mai multe despre el, l-am căutat pe Wikipedia şi aşa am aflat şi despre un prieten al lui pe nume Timothy Leary. Leary a fost în Mexic prin anii ’50 sau ’60 şi a participat la un ritual şamanic cu ciuperci halucinogene. Descrierea experienţei m-a făcut să vreau să încerc şi eu. Ăsta a fost imboldul iniţial.

5.     Spune-mi câte ceva despre cum ai ajuns acolo. Cum ai căutat biletul spre Mexic şi cât te-a costat? One-way sau dus-întors?

N-am venit din România ci din Germania, deci am zburat Munchen – Cancun. Biletul l-am căutat pe swoodoo.com şi a fost doar dus, pentru că nu ştiam când mă întorc. Am dat în jur de 450 de euro, preţ care nu a fost aşa de mic pe cât credeam iniţial, pentru că ştiu persoane care au zburat cu 200 de euro din Bruxelles. Acum folosesc în general skyscanner şi kayak, pentru că mi se pare că găsesc preţuri mai mici.

6.     Ai strâns bani ca să mergi sau lucrezi de pe drum? Cum îţi finanţezi călătoria?

Am avut ceva bani strânşi când am plecat dar îmi propusesem şi să lucrez. Aveam un job full-time remote, dar mi-am dat seama cât de mult îl urăsc, aşa că după câteva săptămâni de la începutul călătoriei în Germania mi-am dat demisia.  Restul călătoriei prin Europa n-am mai lucrat. Abia când am ajuns în Mexic, m-am reapucat de treabă.

7.     Îţi este greu să găseşti un echilibru între muncă şi călătorii? Cum reuşeşti?

Depinde de mai multe chestii. Dacă e genul de călătorie în care schimb locaţiile repede, e mai greu să dau randament mare. E şi mai naşpa dacă e o muncă pe care nu-mi place s-o fac, pentru că găsesc greu motivaţie. De aia mi-am şi dat demisia şi mă bucur că am realizat cât de mult îmi displăcea jobul ăla.

Pe de altă parte, dacă-mi place ce fac, pot găsi două-trei ore să lucrez la ceva. Dacă stau mai mult într-un loc, e şi mai uşor.

8.     Cât costă viaţa acolo (benzina, o masă, chiria)?

N-am cumpărat benzină, dar m-am interesat şi un litru costă 11 pesos (2 lei). Preţul pentru o masă variază. Aici sunt multe dughene ambulante care vând mâncare şi care-s mai ieftine. În general, eu plătesc în jur de 50 pesos (12 lei) pe o masă care să mă sature şi eu mănânc consistent. Dacă mergi la un restaurant, nu neapărat fancy, o masă costă 80-100 pesos (20-25 de lei) şi mai mult.

Chiria pentru o casă cu 3 dormitoare, o sufragerie mare, 2 băi, o bucătărie, o grădiniţă mică în faţă şi una în spate e de 3500 pesos (900 de lei). Chiriile sunt mai mici, dar închiriezi casa goală, aşa că se compensează. Plus că nu mi se par aşa grozave casele astea. Din cauză că e zonă de uragane, sunt construite cu ideea asta în minte şi nu sunt foarte luminoase, de exemplu. N-au ferestre multe sau mari şi te simţi ca într-o cutie de pantofi.

Ca impresie generală, preţurile nu sunt atât de mici pe cât mă aşteptam. Internetul e mai scump (125 de lei) şi mai încet (4 Mbps). Berea e mai scumpă decât în România şi nu se găseşte la 0.5 litri, ci la 0.375. Pentru o bere dai în jur de 25-30 de pesos. O explicaţie pe care am primit-o a fost că zona asta-i lângă Caraibe şi de aia preţurile sunt mai mari decât în centrul Mexicului.

9.     Ai avut dificultăţi cu viza sau alte dificultăţi administrative (la închiriat maşină, la încheierea unui abonament de internet)?

N-am avut nevoie de viză şi lucrurile s-au mişcat repede când am ajuns în Cancun. În general, n-am făcut treburi de astea unde să-mi fie solicitate acte, aşa că nu ştiu cât de uşor e (n-am închiriat maşină şi abonamentul de Internet l-a făcut un prieten mexican pe numele lui).

10.   Este dificil să obţii acces la Internet (există Wi-Fi în locurile publice/cafenele)?

În general, n-am avut nevoie de Internet când m-am deplasat. O singură dată mi-a trebuit şi am găsit, chiar dacă eram pe plajă şi se mişca mai încet. Asta era în Mahahual care e un loc turistic. În Chetumal, am observat că e Wi-Fi în baruri.

11.   Cât costă în medie să călătoreşti prin Mexic?

Cea mai eficientă/sigură metodă e cu autocarul, dacă nu vrei să străbaţi distanţe foarte lungi gen Cancun – Mexico City, unde e mai potrivit să iei avionul. Preţurile la autocar sunt însă puţin mai mari decât în România. Un bilet Cancun – Chetumal m-a costat 288 pesos (75 lei) şi Chetumal – Merida, deşi e cam aceeaşi distanţă, a costat 400 pesos (100 lei).

12.   Ce loc poţi să recomanzi din cele pe care le-ai văzut şi de ce?

Chichen Itza e grozav dacă te pasionează ruinele. Locul e foarte întins şi plin de piramide mayaşe, temple unde se făceau sacrificii şi cenote unde se spune că se sacrificau prinţese. În rest, plaje cât cuprinde. Oraşele în sine nu m-au impresionat foarte mult. Plajele şi lagunele însă sunt grozave.

Ca plajă, preferata mea e Tulum. Nu am văzut hoteluri pe-acolo, ci doar kilometri de plajă cu locuri simple unde poţi bea şi mânca ceva, hamace unde te poţi odihni şi în general o atitudine relaxată. Acolo am făcut o dată baie în mare în timp ce turna cu găleata afară, aşa că o să-mi aduc aminte mereu de locul ăla.

Bacalar e o lagună superbă prin culoarea apei şi a nisipului. E exact cum ai văzut în pozele alea cu locuri de vis cu apă de culoarea turcoazului. Un alt loc care-mi place e Xul-Ha (pronunţat Şul-Ha). E un pic mai greu accesibil decât Bacalar, pentru că-ţi trebuie o maşină mai ridicată, dar asta înseamnă că e posibil să nu fie nimeni acolo decât îngrijitorul, ceea ce înseamnă că ai locul doar pentru tine şi prieteni. Apa e tot aşa clară, mai adâncă decât la Bacalar, ceea ce mie îmi place, pentru că mă îmbie mai mult la înotat. În plus, poţi să închiriezi un kayak şi să te învârţi prin zonă.

13.   Cum sunt oamenii în Mexic?

Oamenii ştiu să se bucure de viaţă. Râd mult, dansează mult, beau mult. Sunt prietenoşi şi ospitalieri. Un lucru care m-a surprins a fost că par mai toleranţi în ceea ce priveşte homosexualitatea. Am cunoscut câţiva băieţi şi fete care erau deschişi în privinţa asta şi nu păreau să aibă probleme.

Pe de altă parte, mexicanii nu ştiu să spună ”nu” direct. Îţi spun da şi după aia nu mai apar. Şi cu punctualitatea e o problemă. ”În 20 de minute” înseamnă între 20 de minute şi un moment nedeterminat din viitor. A, şi înjurăturile fac parte din limbajul obişnuit. Chestia asta mi s-a părut foarte amuzantă. În felul ăsta, cuvintele îşi şi pierd din putere şi depinde mai mult cum şi cu cine le foloseşti.

14.   Mexic este privit de mulţi ca fiind o ţară periculoasă. Te-ai simţit în pericol în vreun moment? Ai avut experienţe negative?

N-am avut probleme, dar nici n-am fost în zonele ”fierbinţi” unde războaiele dintre carteluri sunt o problemă, gen Cancun sau nordul Mexicului. Oricum, dacă eşti precaut şi nu umbli noaptea de nebun sau prin zone periculoase ale ţării, gen junglele controlate de traficanţii de droguri, atunci n-ar trebui să dai de belea.

15.   Cum este clima?

Mi s-a spus că e cald tot anul. Oricum, în astea trei luni, n-am purtat pantaloni lungi sau mânecă lungă decât atunci când n-am avut ce purta altceva sau când am fost într-un loc mai pretenţios. Chiar şi când plouă nu se face frig, ci doar puţin răcoare. De când sunt aici n-am făcut duş decât cu apă rece care oricum nu e rece, ci călduţă. Umiditatea în aer e mai mare, aşa că transpir şi când stau pe loc. N-am putut sta fără ventilator, curgeau apele de pe mine şi nu mă mai puteam concentra la nimic. Căldura te face să-ţi piară cheful de muncă şi îţi vine doar să zaci şi să bei eventual.

16.   Cum te descurci cu limba? Se vorbeşte engleză?

Când am venit nu ştiam spaniolă aproape deloc. Am venit aici cu un prieten mexican, aşa că n-a fost nevoie să dau din mâini mult la început. Între timp, am reuşit să învăţ destulă spaniolă cât să port o conversaţie şi să mă descurc pe stradă. Oricum, am întâlnit foarte puţini oameni care vorbesc engleză chiar şi în aeroportul din Cancun, aşa că folosesc direct spaniola când vorbesc cu cineva necunoscut.

17.   Ce îţi place la Mexic?

Îmi plac locurile frumoase: cenote-uri, lagune, plaje, temple mayaşe. Îmi place că oamenii ştiu să râdă şi să se bucure de momentele cu prietenii, că te tratează de parcă eşti de-al casei. Îmi place horchata şi michelada – două băuturi grozave – ceviche şi guacamole şi ceapă coaptă stropită cu zeamă de lămâie şi alte mâncăruri şi băuturi care nu-mi vin acum în minte.

18.   Ce NU îţi place la Mexic?

Lipsa de punctualitate şi faptul că sunt foarte miştocari. A, şi faptul că e al naibii de greu să găsesc ciocolată. E un detaliu care pentru mine contează, ca şi alte detalii legate de mâncare. De exemplu, e greu să găseşti mâncare fără carne dacă nu vrei să găteşti acasă. Se mănâncă foarte mult porc aici şi aproape orice mâncare e cu carne. Mănâncă porc şi la micul dejun.

19.   Ce te-a impresionat la cultura lor? Ce ai învăţat de la ei?

Am învăţat să plec în ultimul moment şi să ajung în ultimul moment înainte să plece autocarul, dar nu o să folosesc des abilitatea asta În rest, mă repet şi spun că m-a impresionat căldura lor şi ştiinţa de a se bucura de viaţă.

20.   Poţi să dai 3 sfaturi oamenilor care ar vizita Mexic?

• Aveţi grijă cu ardeiul habanero. E iute ca naiba
• Spaniola ajută mult dacă n-aveţi abilităţi extraordinare în limbajul nonverbal şi folosirea dicţionarului.
• Mergeţi în Chiapas. N-am reuşit să merg acum, dar o să mă întorc special pentru asta.
• Cumpără-ţi un adaptor pentru prize.
• Vorbeşte cu banca pentru că s-ar putea să ai blocat cardul în Mexic din cauza tranzacţiilor cu carduri furate care se întâmplă aici.

21 .   Călătoreşti singur. Cum este?

Oarecum. N-am un tovarăş de călătorie, dar mai peste tot pe unde am fost, am fost la prieteni. Oricum, îmi place aşa, pentru că deşi e mai stresant, mă învaţă să ies din carapace şi să ştiu ce vreau.

   Deși la noi nu prea a prins conceptul, în țările din vest acesta funcționează foarte bine chiar și în interiorul orașului și se desfășoară într-un mod organizat (cum altfel?).  Această metodă de a călători este recomandată mai ales în țările în care transportul în comun este extrem de scump (ex: Franța sau Germania) sau cele în care autostopul în unele zone se poate dovedi mai dificil (ex: Spania).

   Cum funcționează: 

• Îți faci cont pe unul din site-urile specializate de car sharing (găsești lista pentru Europa mai jos). Pe unele site-uri poți posta mesaje și fără să te înregistrezi, în schimb cele pentru care înregistrarea este obligatorie sunt mai de încredere deoarece șoferii au de obicei review-uri de la alți călători.
• Folosind motorul de căutare de pe site cauți cursele disponibile în data și pe ruta care te interesează.
• Alegi  șoferii care ți se par interesanți, care pleacă la ore convenabile și care au tarif decent și îi contactezi.
• Stabilești detaliile, obții confirmarea, datele de contact ale șoferului și ești gata de plecare.

Și Couchsurfing te poate ajuta. Aproape pentru fiecare țară există un grup dedicat de couchsurfing așa cum vei vedea în lista de mai jos. În acest caz sistemul este mult mai simplu. Poți urmări postările altora pentru a vedea dacă se potrivesc planurilor tale sau poți posta tu specificând locul în care vrei să ajungi și data la care vrei să pleci.

   Desigur, poți în aceeași măsură să cauți călători pe care să îi iei tu în mașină pentru a împărți costurile. Prin car sharing oamenii călătoresc de la câțiva kilometri până la mii sau zeci de mii.

Sfaturi și atenționări:

• Când trimiți mesajul inițial către un șofer, chiar dacă îl traduci în limba respectivă adaugă și varianta în engleză sau menționează că ești străinși ce limbi vorbești.
• Banii se dau la sfârșitși este în general bine să ai fix.  Pe site-urile specializate tariful perceput de fiecare șofer este publicat, dar dacă nu este, mai bine întrebi încă de la început cât te costă.
• Dacă ai bagajemulte fii atent la tipul de mașină și întreabă dacă există loc pentru acestea. De obicei fiecare șofer se gândește că vei avea bagaj.
• Atenție!Șoferii vor lua de obicei 4 pasageri. Acest lucru nu este obligatoriu, dar se poate întâmpla și te poți găsi în situația în care împarți locurile din spate cu alte 2 persoane. Recomand să întrebi înainte.
• Dacă nu cunoști bine locul de întâlnire,cere detalii sau întreabă dacă te poate lua din altă parte. În general locurile de întâlnire sunt departe de centrul orașului și aproape de șoselele de centură sau de autostrăzi.
• Gândește-te înainte în ce parte a orașului de destinație vrei să fii lăsat.
• Nu este obligatoriu să conversezi cu șoferul. Faci cum simți că este ok.

   Mai multe informații despre car sharing și evoluția conceptului găsești într-o formă interactivă pe futureofcarsharing.com.

           Ca să îți fie mai ușor am pregătit o listă, sperăm noi, completă cu site-urile de ridesharing din aproape fiecare țară din Europa.

   Dacă mai știi și alte site-uri sau metode pe care le-ai folosit te rugăm să ni le împărtășești.

Ride sharing în Europa:

Austria

mitfahrgelegenheit.at

karzoo.at

busspur.at

Belgia

Grupul dedicat de pe Couchsurfing

karzoo.be

taxistop.be

autopartage.be

Bulgaria

Grupul dedicat de pe Couchsurfing

3na100.com

Danemarca

Grupul dedicat de pe Couchsurfing

gomore.dk

Elvetia

mitfahrgelegenheit.ch

Grupul dedicat de pe couchsurfing- Elvetia

e-covoiturage.ch

www.skiski.ch – special pentru ski

karzoo.ch

Finlanda

Grupul dedicat de pe couchsurfing- Finlanda

kimppa.net

Franta

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Franta

carpooling.fr

covoiturage.fr – Recomandarea noastra

123envoiture.com

easycovoiturage.com

carstops.org

karzoo.fr

Germania

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Germania

mitfahrgelegenheit.de

mitfahrzentrale.de

de.searchcarpools.com

Grecia

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Grecia

pamemazi.gr

Italia

carpooling.it

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Italia
Islanda

Grupul dedicat pe couchsurfing- Islanda

samferda.is

Macedonia

patuvajzaedno.mk

Marea Britanie

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- UK

carpooling.co.uk

liftshare.com/uk/

blablacar.com

http://www.karzoo.co.uk

uk.searchcarpools.com

Norvegia

bilpool.nu

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Norvegia

Olanda

Grupul dedicat de pe Couchsurfing – Olanda

franknature.nl/hitchhike/hitchhikeen.htm

karzoo.nl

nl.searchcarpools.com

Polonia

autostop.pl

carpooling.pl

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Polonia

Spania

carpooling.es

voycontigo.org

blablacar.es

Suedia

samakning.se

bilplats.se

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Suedia

Turcia

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Turcia

Ucraina

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Ucraina

Ungaria

Grupul dedicat de pe Couchsurfing- Ungaria

Internațional

ride4cents.org

erideshare.com

hitchhikers.org

hitchbase.com

drive2day.com

carpoolworld.com

roadsharing.com

karzoo.eu/en

shareling.com

euro-covoiturage.com

shareling.com

searchcarpools.com
România:

Grupul dedicat de pe Couchsurfing

cumasina.net

ecodrum.ro

   Tot ce trebuie să ţii minte este să te prezinţi la casa de bilete şi să ceri „billet gratuit” cu actul de identitate în mână (buletin sau paşaport).

Iată o listă de obiective pe care poţi să le vezi gratuit în Paris dacă n-ai împlinit încă 26 de ani:

1. Louvre
2. Catedrala Notre-Dame
3. Basilique de Saint-Denis
4. Conciergerie
5. Arc de Triomphe –  Ai o panoramă incredibilă a Parisului de la înălţimea de 50 de metri. Este poate chiar mai interesant decât Turnul Eiffel pentru că poţi observa detaliile mult mai bine. Că veni vorba de Turnul Eiffel, dacă nu eşti dispus să dai 12€  pentru a urca în vârful turnului ţine minte că pentru doar 4€  poţi urca până la al doilea nivel al turnului. Dacă te ţin picioarele desigur.



6. Pantheon
7. Sainte-Chapelle
8. Musee Rodin
9. Chateau Versailles
10. Chateau de Voltaire
11. Hotel Des Invalides
12. Musee D’Orsay
13. Museul National de Istorie Naturală

   Chiar dacă intrarea la alte muzee nu este gratuiă întotdeauna, încearcă să arăţi actul de indentitate la toate muzeele deoarece de multe ori vei obţine cel puţin o reducere.

   Numărul muzeelor pe care le poţi vedea gratuit este mult mai mare. Unele sunt gratuite pentru toată lumea, altele sunt gratuite în anumite zile ale lunii. Iată lista completă a monumentelor pe care le poţi vedea gratuit în anumite zile ale lunii, împreună cu alte informaţii utile.

   Dacă vrei să identifici un anumit monument din Franţa şi să afli mai multe despre acesta poţi folosi motorul de căutare excelent oferit de monuments-nationaux.fr.

Parisul oferă multe alte SURPRIZE GRATUITE pentru cunoscători:

• În fiecare vineri între martie şi decembrie la Galeriile Lafayette poţi vedea un spectacol de modă gratuit la etajul 7 al galeriilor.
• Poţi profita de tururile gratuite Paris Greeters ca să cunoşti mai bine oraşul. Aproximativ 100 de voluntari care iubesc şi cunosc oraşul organizează tururi de 2-3 ore prin Paris absolut gratuit. Poţi dona o sumă de bani programului Paris Greeters daca doreşti, dar ghizii nu vor accepta bani.
• Dacă mergi vara la Paris, începând de la sfârşitul lui iulie până la sfârşitul lui august, poţi vizita una din plajele de pe malurile Senei. Deschise de la 8AM până la miezul nopţii se găsesc în Bassin de la Villette, Pond de la Gare şi Louvre/Pont de Sully.
• Să ieşi la o bere în Paris poate fi sport extrem datorită preţurilor foarte piperate. Ca să nu dai o avere fii cu ochii în patru după barurile şi restaurantele care promovează Happy Hour. Aceasta începe de obicei pe la ora 4 sau 5PM şi continuă până la ora 9PM dupa care urmează cina. Tot vei plăti în jur de 3-4 Euro pe o bere, dar parcă e mai bine decât dublu.
• Noaptea Albă a Muzeelor în Paris poate fi în prima sâmbătă sau duminică a lunii octombrie sau, cum a fost anul ăsta, la mijlocul lui Mai.