Ştii vila aia cochetă din Italia, undeva pe malul unei mări ca de cristal, într-un sătuc mic, vechi, cocoţat pe o stâncă şi înconjurat de vie? Aia pe care o visezi iarna? Am găsit-o. De fapt am găsit mai multe. Aşteaptă în Cinque Terre, pe costa de vest a Italiei, ascunse timid cam la o sută de kilometri de Genova şi tot atâţia de Pisa. Cinque Terre este una din cele mai bine păstrate zone naturale şi seminaturale de la Marea Mediterană, motiv pentru care s-a şi interzis construirea excesivă sau crearea unor drumuri majore. În ceea ce priveşte peisajul, pozele vorbesc de la sine.

   Cinque Terre este un loc pentru cei care iubesc natura în general. Cinci sate medievale dominate de o mare turcoaz care nu par să se fi schimbat prea mult în ultimele sute de ani. Case multicolore păzesc câte un mic golf în care se odihnesc alte bărci multicolore. Este un loc unde să evadezi de tot, mai puţin de oameni, care de obicei sunt mai mulţi decât şi-ar putea dori cineva. Vei fi nevoit să urci mult, chiar dacă nu vrei să o iei pe poteca ce urmăreşte coasta, deoarece toate localităţile sunt construite pe stâncă şi au drumuri în pantă, plus că nu există nici autobuze, nici taxi-uri. Nu este un loc pentru cei care se aşteaptă la muzee, biserici sau viaţă de noapte, iar de cele mai multe ori nici măcar maşina personală nu te duce până la botul calului.

      Cum ajungi

   Pentru 5.80€, ajungi cu trenul din Pisa până în ultimul sat care formează Cinque Terre, adică Monterosso al Mare. Drumul durează cam două ore. Trebuie să schimbi trenul în La Spezia, acolo unde ai şanse să găseşti cazare mai ieftină, dacă vrei să poposeşti mai multe zile. Asta pentru că cele 5 sate care formează Cinque Terre sunt din cale-afară de turistice, prin urmare foarte scumpe. Oricum ar fi, când opreşti în gară, e musai să te duci la info center-ul de afară să îţi iei o hartă şi o broşură cu informaţii în legătură cu trenurile din Cinque Terre. Sunt destul de dese, dar e bine să le ştii, plus că drumul trece numai prin tunele şi îţi dă destul timp de studiu. Există gară în fiecare sat şi drumul dintre ele durează doar câteva minute.

      Când să mergi

   Cea mai bună perioadă în Cinque Terre sunt lunile mai şi septembrie, când vremea este bună şi nu te loveşti de turişti la tot pasul, ceea ce face şi cazarea un pic mai ieftină. În iunie, iulie şi august poate deveni mult prea aglomerat, iar temperaturile depăşesc 30°C. Din noiembrie până în martie, oraşele îşi închid porţile, neexistând prea mulţi locuitori permanenţi.

      Alte informaţii

• Pentru mai multe zile, s-ar putea să fie util un card Cinque Terre. Tipurile de card oferite, avantajele şi preţurile le găsiţi aici.
• Trenurile între sate circulă cam din oră în oră, dar trenuri de noapte nu prea sunt. În toate gările există info center, de unde poţi lua orarul acestora.
• Preţurile sunt 100% turistice. Cea mai ieftină cameră costă 50€ de persoană în sezon şi 30€ în extra sezon, iar un pat la hostel minim 25€,dar trebuie să îţi faci rezervare din timp. Nici mâncarea nu e foarte ieftină. Majoritatea restaurantelor oferă meniuri la 20-30€, şi se şi mândresc cu preţul lor.Majoritatea, ca şi magazinele şi chiar supermarketurile închid pentru siestă, imediat după prânz şi deschid din nou în jur de 7 seara. Supermarketurile, destul de rare si ascunse, sunt şi ele mai scumpe decât în restul Italiei, dar poţi găsi o sticlă de vin şi la 4€. Dacă nu mai rezişti de foame, poţi cumpăra o bucăţică de pizza cu 3€, o pizza mică la 7-8€ sau o porţie mică de cartofi prăjiţi cu 2€.
• Fiecare sat are câte o fântână cu apă potabilă, aşa că măcar aici faci economie
• Internetul costă 5€ pe oră, iar Wi-Fi nu prea se găseşte
• Între sate, pe lângă tren, poţi lua şi autobuzul sau ferry-ul (deşi acesta din urmă nu ajunge şi în Corniglia, fiind prea sus pe stânci). Nu e bine să te bazezi pe ferry însă, pentru că dacă marea e prea agitată cursele sunt anulate.



• Poteca ce merge de-a lungul coastei şi face legătura între cele cinci localităţi este pe alocuri asfaltată, dar de cele mai multe ori e mai mult o cărare de munte. Ca să o urmezi, indiferent dacă vrei între 2 sate sau între toate satele, te costă 5€. Poteca marcata cu albastră necesită acest bilet, cele roşii sunt gratuite.
• Nu uita acasă echipamentul de snorkeling! Poţi să cumperi şi de acolo, dacă nu te deranjeză să dai 8€ pe nişte ochelari care merită 3€.
• Un espresso este cam peste tot 1€, chiar şi la terasele cu privelişte incredibilă.
• E recomandat să îţi iei încălţări speciale atât pentru a te proteja de pietrele de pe plajă sau din apă, cât şi pentru cazul în care calci pe un crab sau altceva.

         Monterosso al Mare

   Dintre cele 5, acesta este cel mai nordic sat. Monterosso nu are acelaşi farmec pe care îl au celelalte sate, dar are cele mai multe plaje, cu o mulţime de umbrele multicolore şi este construit să acomodeze cât mai multe persoane (dacă nu te deranjează preţurile ridicate). Plajele au multe pietricele, dar dacă nimereşti într-o zi cu soare şi apă limpede nici nu o să realizezi. Sunt câteva plaje private, unde pentru câţiva euro în plus primeşti şi tu o umbreluţă şi un şezlong, dar nici plajele gratuite nu sunt rele. Am fost la un centimetru de a fi prinsă de un crab, dar am aflat mai târziu că există mai multe animăluţe ale mării cu care poţi interacţiona.

   Nici străduţele dinspre continent nu sunt atât de interesante, dar totul compensează prin poteca ce face legătura între el şi următorul sat – Vernazza. Echipat ca de munte, trebuie să te aştepţi la un traseu de munte. Chiar dacă, la început, poteca este asfaltată, o dată ce ai trecut de Turnul Apusului (singurul turn din cele 13 care înconjurau Monterosso în secolul al XVI-lea), realizezi că te afli în munte.

   Traseul de 3km durează cam 2 ore, în funcţie de capacităţile fiecăruia. Tocurile înalte nu au ce căuta pe acest traseu şi adu-ţi aminte să iei o sticlă cu apă la tine. Altfel, te vei găsi nevoit să dai 1€ pe un ciorchine de strugure sau un pahar cu limonadă.

   Şi pentru că tot a venit vorba de lămâi, în fiecare duminică dinaintea Înălţării Domnului este Festivalul Lămâii, celebrat cu un concurs pentru cea mai mare lămâie locala. Există de asemenea un concurs pentru cea mai frumoasă vitrină decorată cu lămâi şi este muzică live toata ziuă. Găseşti atunci tot felul de produse din lămâie.

         Vernazza

   Vernazza este preferatul turiştilor. Peisajul este inconfundabil, iar maşinile nu au voie să intre pe străduţele sale. Acestea formează un labirint, dar toate ajung în final la strada principală. Vernazza a fost declarat sat istoric tradiţional de pe Riviera italiană.

   După atâta urcat şi coborât de pe potecă, trebuie neapărat să faci o baie în singurul port natural din Cinque Terre. Există doar un petic de plaja, iar în rest stânci. Nu este cea mai bună zonă pentru înot, dar este o zonă mai sigură pentru copii, apa fiind destul de mică la mal. Totuşi, la 50 de metri de plajă, găseşti şi stânci destul de înalte de pe care poţi sări.

   Dacă nu ţi-ai uitat echipamentul de snorkeling acasă, vei fi mai mult decât fericit. Tot felul de peştişori îţi dau târcoale în apă, iar unii nu se sfiesc să te şi ciupească din când în când de picioare. Am văzut şi peşti mai mari (ca de exemplu ăsta), crabi care arătau mai mult a tarantule şi chiar o sepie.  Toate la mal, fără ochelari. Partea bună e că lor le e mai frică de tine decât ţi-e ţie de ele.

   Poteca până la Corniglia e mai lungă, dar puţin mai uşoară. Vei trece printre podgorii şi plantaţii de măslini. Poteca se îngustează mult pe alocuri şi sigur vei fi nevoit să aştepţi, ca să laşi şi pe alţii să treacă.

         Corniglia

   Corniglia este singurul sat din Cinque Terre care nu are ieşire la mare, fiind cocoţat sus pe stâncă. Din acest motiv nu poţi ajunge nici cu ferry-ul la el. Pare mai mic şi mai liniştit, dar are acelaşi aer de sat tradiţional ca şi celelalte. Atracţia principală aici, lăsând de-o parte peisajul, este biserica San Pietro, care datează din 1334.

   Poteca spre următorul sat, Manarola, constă în multe trepte şi, deşi are doar 1km lungime, se parcurge într-o oră. E de preferat să faci drumul în direcţia Corniglia – Manarola decât invers, ca să ai doar de coborât.

   Aproape de Corniglia este un alt sătuc – San Bernardino, mai sus decât toate celelalte şi care oferă o vedere panoramică asupra întregului Cinque Terre. Iar dacă preferi plajele de nudişti, există plaja secretă de la Guvano, de care puţini turişti ştiu. Nu e uşor de găsit: deasupra staţiei de tren din Corniglia, în dreapta, ia-o în jos pe scările înguste, mergi de-a lungul zidului până dai de un tunel industrial cu o poartă metalică. Apeşi pe soneria din stânga. Cineva din capătul celălalt îţi va deschide uşa spre o potecă ce te va duce 10 minute printr-o vie privată cu vedere spre două plaje. Plăteşti  5€ şi ai ajuns. Nu uita să îţi iei apă din gară, pentru că nu e nimic amenajat acolo.

         Manarola

   Manarola este cel mai mic sat şi a fost construit în secolul al XII-lea. De-a lungul străzii principale, care se opreşte direct în apă, sunt parcate o mulţime de bărci care aduc un plus peisajului tradiţional. De altfel, este şi cel mai liniştit şi lipsit de turişti.

   Găseşti aici o biserică în stil gotic datând din 1338, cu un turn care foloseşte drept clopotniţă. Dacă ajungi acolo iarna, trebuie să ştii că în decembrie dealul de lângă Manarola este împodobit şi luminat frumos noaptea.

   Poteca până la Riomaggiore, ultimul sat din Cinque Terre, se numeşte Via dell’Amore. Are doar 1km, este pavat şi poartă amprenta cuplurilor care au trecut, fiecare lăsând câte un lăcăţel, mai mic sau mai mare. Aşa că, dacă vii cu partenerul de suflet, adu-ţi aminte să îţi aduci un lacăt de acasă. Poate fi de orice dimensiune, pentru că vei avea destule locuri să îl agăţi. Dacă ai uitat, nu-i problemă, poţi cumpăra şi de acolo unul, la extra preţ. Dintre toate potecile, aceasta este şi singura care este luminată noaptea, iar de la 7 seara până la 8 dimineaţa intrarea este liberă.

         Riomaggiore

   Riomaggiore este cel mai sudic din Cinque Terre. Are mai multe monumente decât celelalte sate şi destule străzi pe care să te pierzi. Există şi un castel medieval, de unde după multe trepte urcate ai o vedere panoramică a coastei.

   Riomaggiore oferă mai multe celor care nu au venit doar să stea la restaurant şi să privească apusul. Există o plajă formată numai din pietre rotunde de diferite dimensiuni. Paul a învăţat pe pielea lui cum e să fii atins de o meduză, dar ne-am liniştit când am aflat că e o chestie obişnuită în zonă. Există de asemenea două centre pentru închiriat diverse. De exemplu poţi face excursie cu un caiac între sate ca să descoperi grotele ce se întind de-a lungul coastei sau să faci baie nederanjat de mulţimile de turişti. Inchirierea unui caiac costă în medie 5€ pe oră de persoană. Poţi închiria echipament de snorkeling – 10€ pe oră de persoană, dar având în vedere că se găseşte şi la 8€ de cumpărat, nu prea are sens. Dacă nu ai buget limitat, o excursie cu barca pentru scuba diving şi sărituri de pe stânci ar pica la ţanc. Preţurile sunt măricele bineînţeles. Nu au website în schimb găseşti centre in fiecare sat. Ca să îţi faci o idee aici sunt preţurile pentru scuba diving în La Spezia.

   Am stat puţin în dubiu dacă să scriu acest articol sau nu. O prea mare publicitate acestui loc nu poate decât să îi dăuneze, aşa cum s-a întâmplat cu Vama Veche. O să se formeze o trupă numită Grindu’ care va face locul cât mai cunoscut,  or să se construiască vile, hoteluri, piste de biciclete şi se va organiza Chitucstoc, festival menit să salveze Grindul, dar cu un singur rezultat – aducerea mai multor oameni total nepotriviţi pentru acele locuri.

   Grindul Chituc este o zonă cu mulţi kilometri de plajă pustie, unde încă nu s-au eliberat autorizaţii de construcţie, fiind parte din Rezervaţia biosferei Delta Dunării. Un nisip încă necurăţat de scoici şi alge (alge de fapt nici nu există), unde nu trebuie să asculţi respiraţia, mai mult sau mai puţin agitată, a celor din cortul de lângă tine (pentru că ai destul loc cât să îţi pui cortul la 100 de metri de ceilalţi), unde nu eşti obligat să suporţi manelele unora şi altora, şi nu eşti constrâns de un costum de baie.  Libertate. Cum ar fi zis cunoscătorii în Vama Veche acum mai mult de 10 ani.

         Cum ajungi

   De la Năvodari mergi pe drumul spre Corbul (există indicatoare). Chiar la ieşirea din sat se face un drum la dreapta înspre Vadu. Mergi pe el până vezi un indicator pentru Grindul Chituc – un alt drum la dreapta.  Mergi până dai de un loc bun de campare.

   Drumul nu este chiar cel mai bun şi este indicat să nu îţi iei o maşină foarte joasă, deşi am văzut şi Ford-uri, BMW-uri şi VW-uri. De la ultima casă din Vadu (cam unde este şi ultimul magazin), există un drum asfaltat, pe un singur sens şi cu multe denivelări. De la un punct, va trebui să mergi pe nisip, şi nu este indicat să te duci dacă a plouat mult ultimele zile. Fără o maşină de teren e posibil să rămâi împotmolit. Există şi o rută ocolitoare (vezi harta) care are mai puţine şanse de inundare.

   Un drum cu maşina Bucureşti – Grindul Chituc şi întors te costă undeva la 200 de lei, în condiţiile în care mergi cu viteză pe autostradă, ai aerul condiţionat pornit şi plăteşti 11 lei (x2) taxă de autostradă.

         Ce să iei în considerare

   Plaja este îngustă, cu un nisip curat (încă), scoici, nici urmă de alge, apa e curată, deşi acum cu inundaţiile nu prea îţi vedeai nici burta, şi poţi să mergi destul în larg până să îţi treacă nivelul apei de gât. Sunt mulţi curenţi în apă şi chiar dacă apa e caldă într-un loc, poate foarte bine ca la un metru mai la stânga să fie mai rece.

   Cele mai mari şanse sunt să nu îţi vezi maşina din cort, dar nu e cazul să dormi cu grijă pentru că nu se fură nimic. Dacă vii cu maşina de teren ar fi frumos să te gândeşti la liniştea celor din jur înainte să intri cu maşina pe plajă doar ca să le ai pe toate la botul calului.

   Grindul Chituc este o zonă aproape pustie. Asta înseamnă că nu vei găsi WC-uri, duşuri sau magazine. Adică va trebui să îţi faci aprovizionarea de acasă cu tot ce îţi trebuie (apă, mâncare, hârtie igienică, lemne de foc, şi cel mai important saci de gunoi pe care să îi iei plini înapoi). Există totuşi o construcţie din stuf – Cherhana – unde servesc mâncare (numai peşte) şi băuturi reci. Bineînţeles, şi preţurile sunt pe măsura pustietăţii (o apă la 0.5l e 6 lei, iar o bere 7 lei). Este bine ca pe lângă cort şi toate cele să îţi iei şi un umbrar. Singurul loc de stat la umbră e cherhanaua, dar are locuri limitate şi nu e chiar pe plajă.

   Zona are o faună unică (296 de specii de păsări), dar nu te aştepta să vezi prea multe de pe plajă, mai ales dacă nu eşti expert în aşa ceva. În schimb, noi am văzut un şarpe în apă (şi unul la fel pe uscat, aproape de cort), dar nu sunt veninoşi şi nu e motiv de “ia-ţi cortul în spinare şi fugi”. De asemenea, se pare că sunt şacali în zonă, dar cel mai probabil doar o să îi auzi.

   Şi pentru că tot suntem la capitolul faună, există o specie de insectă care se găseste din plin pe acolo, şi anume ţânţarul. Undeva începând de la 7-9 seara – după cum ţi-e norocul la vânt şi ploaie, şi până la 1-2 noaptea – sau chiar mai târziu daca nu pică roua, ţânţarii te atacă necontenit. Vei afla în acele câteva ore de groază că Autan, Off, sau orice altă loţiune antiţânţari nu are nici un efect, şi că oricâte haine ai avea, trompa ţânţarului e mai lungă decât stratul de haine de pe tine. Ce vedeţi în poza din stânga nu sunt fulgi de zăpadă, ci ţânţari. Că vorbeam de umbrar, dacă tot investeşti în aşa ceva este bine să îţi iei unul cu plasă de jur împrejur. În timp ce noi fugeam alergaţi de ţânţari înfometaţi, alţii mai destepţi stăteau linistiţi, dezbrăcaţi, la o bere şi o carte, la adăpostul plasei de ţânţari din jurul umbrarului. Am plecat de acolo ciuruiţi, scărpinându-ne în continuu cei 250 de km de drum până la Bucureşti.

         Ce să vezi pe lângă Grindul Chituc

   Dacă vii cu bicicleta la tine poţi să faci o plimbare într-o zi până la Gura Portiţei; găsiţi aici drumul prezentat pe larg.

   Cu maşina, din Corbul, poţi merge în direcţia opusă Constanţei, spre ruinele Histriei şi Cetatea Enisala.

UPDATE: ATENTIE! Camparea este interzisă şi poţi lua amendă. Detalii aici

      Hai să vedem unde se şi găsesc zimbrii ăştia pe teritoriul nostru..

1. Rezervaţia de zimbri şi faună carpatină “Dragoş Vodă” – Neamţ





      Aici, zimbrii sunt învăţaţi să mănânce mai puţin, să găsească şi ei modalităţi de a se hrăni fără a se mai baza 100% pe om, deoarece se urmăreşte punerea lor în libertate. Primul grup ar trebui eliberat în munţii Neamţului în iarna 2010-2011.

Pe lângă zimbri (pe care sunt mari şanse să nu îi vedeţi chiar de aproape), puteţi admira şi cerbi carpatini, cerbi lopătari, căpriori, vulpi, urşi, lupi sau diverse tipuri de păsări. În rezervaţie sunt şi câteva iazuri, amenajate special pentru pescuit de crap, caras, şalău, ştiucă sau biban.

      La ultima numărare erau 28 de zimbri, din care însă numai 6 sunt ţinuţi mai aproape pentru scop turistic.




Site oficial: http://www.vanatoripark.ro/

Cum să ajungi la rezervaţie: Mergi pe drumul dinspre Târgu Neamţ către Mănăstirea Neamţ. La aproximativ 1,5 km după ce intri pe drumul judeţean, faci stânga. Drumurile sunt bune.

Cât te costă: Intrarea este 3 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii.

Ce să vezi în zonă: Cetatea Neamţ, Casa Memorială Mihail Sadoveanu, Casa Memorială Ion Creangă, Muzeul Nicolae Popa, Casa memorială Veronica Micle, Mănăstiri: Secu, Sihăstria, Sihla, Văratec, Neamţ, Agapia




2. Rezervaţia de zimbri Haţeg – Slivuţ





      Este cea mai veche rezervaţie de zimbri din România, aducându-se în 1958 doi zimbri din Polonia. Acum sunt 7 zimbri, care arată chiar bine, deşi în ultimii ani s-a tot scris în ziare de starea deplorabilă în care se aflau. Rezervaţia nu este chiar un lux, dar dacă ai tupeu poţi să mângâi zimbrul pe cap pentru că are o gaură în gard chiar în locul unde se duce să mănânce de obicei. Nu sfătuim totuşi…




Cum să ajungi la rezervaţie: Vei găsi indicatori către rezervaţie. Pe drumul de la Haţeg spre Strei faci stânga la indicator. Mergi cam 3km pe un drum bun prin pădure.

Cât te costă: Intrarea este 3 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii, elevi şi studenţi

Ce să vezi în zonă: Mănăstirea Prislop, Castelul Sântămăria Orlea, Biserica Densus – cea mai veche din România.




3. Rezervaţia de zimbri “Neagra” – Bucşani





      Aceasta este cea mai mare rezervaţie de zimbri din România, fiind mai degrabă o crescătorie, de unde zimbrii se trimit la rezervaţia din Neamţ pentru a fi apoi lăsaţi în libertate. Acum sunt 37 de zimbri, toţi născuţi în captivitate şi botezaţi cu nume care încep cu RO. Dacă vrei să afli cu adevărat ceva despre zimbri, întreabă îngrijitorul. Este mai mult decât dornic să îşi împărtăşească experienţele cu zimbrii şi credeţi-ne, are ce povesti.

      Ca să îi vezi îndeaproape, urmezi drumul prin iarbă până la un foişor. Orice ai face, nu sări peste foişor, pentru că deşi vezi garduri, constaţi repede că nu sunt întregi, iar zimbrii sunt foarte teritoriali în turmă. Dacă vrei să atingi unul, e un zimbru împăiat chiar în căsuţa de la intrare.




Cum să ajungi la rezervaţie: Ştim că Dâmboviţa nu se află chiar pe primul loc la capitolul drumuri, deci poate nu ar trebui să îţi târâi BMW-ul pe acolo. Cea mai bună rută pe care am găsit-o ar fi de pe drumul DN72, între Târgovişte şi Ploieşti – se face un drum judeţean din Adânca spre Bucşani. Cel mai probabil nu sunt indicatoare, deci mai bine întreabă un localnic. Treci de Bucşani şi următorul sat este Răţoaia unde la biserică faci stânga. Şi tot mergi până dai de rezervaţie. Dar te sfătuim să întrebi din când în când, doar ca să ştii că te aflii pe drumul cel bun.

Cât te costă: 1,5 RON, fără TVA

Ce să vezi în zonă:O colecţie unică de gropi în asfalt… şi Târgovişte care este destul de aproape




4. Rezervaţia naturală de zimbri “Valea Zimbrilor” – Vama Buzăului





      Este cea mai nouă rezervaţie de zimbri de la noi (noiembrie 2008) şi are momentan 11 zimbri, o căprioara şi doi iezisori. Dacă îl rogi frumos pe îngrijitor, te lasă să atingi căprioara, care a fost crescută de o familie obişnuită şi nu e deloc sperioasă.

      Zimbrii crescuţi aici urmează şi ei să fie eliberaţi în pădurile din Carpaţi. Şi încă ceva, administratorii zimbrăriei caută “naşi” pentru cei 11 zimbri. Aceştia pot fi persoane fizice sau juridice care trebuie decât să le cumpere “finilor” hrana pentru 12 luni.




Cum să ajungi la rezervaţie: Pe DN10 de la Buzău înspre Braşov, la ieşirea din Întorsura Buzăului, mai exact în satul Brădet, schimbaţi direcţia (stânga dacă veniți dinspe Buzău, dreapta dacă veniți dinspre Brașov) către Vama Buzăului pe DJ103A. Găsiţi rezervaţia la ieşirea din localitatea Acriş, pe partea stângă a drumului.

Cât te costă: nimic

Vezi Zimbri in Romania pe harta mare