Ai mai auzit probabil de Goa. Ce ai auzit  depinde foarte mult de cine ţi-a povestit, dar cu siguranţă a fost o descriere care conţinea cuvinte precum „petrecere”, „trance”, „iarba”, „droguri” sau „plajă”. Deşi sunt atribute care nu ar trebui să lipsească dintr-o descriere decentă, cât de des le introducem şi în ce combinaţie este foarte important. 

Un lucru îmi este în continuare clar, şi nu sunt singurul care crede asta, şi el este că:

Goa nu este India.

Adică este, în sensul că este un stat din India, unul din cele mai bogate, şi pentru că aici poţi să vezi cam cât de frumoasă poate fi ţara asta. Însă, per total, este diferită. Este una din cele mai europene şi turistice zone din India şi nu este reprezentativă pentru restul ţării.

Iar asta nu este tot, mai trebuie să înţelegi ceva esenţial:

 Goa este, de fapt, un stat. 

De la nord la sud sunt peste 150 km de străbătut şi de la est la vest peste 100 km, distanţe care se parcurg destul de greu, cu maxim 60 km/h, din cauza infrastructurii defectuoase şi traficului indian.

Apoi vreau să mai spun că:

 Goa este mai scumpă ca restul Indiei. 

Deşi preţurile sunt foarte mici pentru noi, albii europeni, în Goa vei cheltui în medie cam dublu decât în alte zone ale Indiei, exceptându-le pe cele foarte turistice.

Pe cât de evidente mi se par lucrurile astea acum pe atât de necunoscute îmi erau când am ajuns.

Din întâmplare autobuzul de noapte cu care venisem din Mumbai ne-a lăsat, cu ajutorul deciziei noastre pripite, dar inspirate, în partea de nord a statului, în Mapusa, un oraş măricel şi destul de important din nord.  De acolo am mers în Anjuna unde ne-a întâmpinat un sat turistic, cu palmieri, hippies, vreme faină şi mare caldă.

Băi, ăsta-i paradisul. Clar!

Cam aşa gândeşti când ajungi şi sentimentul rămâne cu tine o lungă perioadă, însă curând trebuie să te ocupi de treburile administrative: unde stai, ce mănânci, cu ce te mişti de colo colo. Aşa că, după 2-3 freshuri de fructe pe care am dat echivalentul a 3 Ron, am pornit la treabă.

Să vă povestesc şi hai să încep cu locuinţa.

Cum să închiriezi o casă în Goa

Pat mai bun ca ăl de-acasă nu-i. Da` acasă unde-i?

Poţi să găseşti aproximativ orice tip de casă îţi doreşti, începând de la apartamente şi până la vile sau bungalowuri. Cea mai plăcută variantă este o casă pentru că de obicei vei avea şi terasă, curte şi chiar piscină dacă îţi doreşti asta.

Ca să o găseşti poţi să te duci la o agenţie de turism şi să plăteşti comisionul lor, dar acestea sunt greu de găsit şi nu vor ştii neapărat de case sau locuinţe de închiriat pe termen mai lung. Cea mai bună variantă este să închiriezi un scuter şi să străbaţi străzile staţiunii alese de tine. Vei găsi anunţuri cu numere de telefon, dar cel mai eficient este să întrebi. Întrebi la magazine, întrebi aleatoriu pe stradă, întrebi la case şi cam pe oriunde vezi pe cineva care vinde ceva. Aproape fiecare om pe care îl întrebam ştia pe cineva care avea ceva de închiriat.

Preţurile pentru case şi apartamente încep de la 12 000 rupii (160 euro) pe lună  şi merg până la 70 000 rupii sau mai mult. O casă cu 2 dormitoare şi living care să arate bine va fi, în funcţie de zonă, în jur de 30 000 rupii pe lună. Dacă poţi să dai puţin mai mult poţi închiria ceva mai bun.  Ca să îţi faci o idee poţi să te uiţi pe LetGoa, AirBnb sau pe olx.in, dar nu te aştepta ca anunţurile să fie valabile.

 Poţi închiria o casă şi pe perioade mai scurte de o lună. 

Garanţie ţi se va cere mai rar, însă toţi vor să plăteşti în avans. Cu cât închiriezi pe o perioadă mai mare cu atât preţul o să scadă.

Nu te aştepta să te înţelegi în engleză foarte bine cu proprietarii. Sunt puţini cei care vorbesc foarte bine engleză şi dacă o vorbesc , o vorbesc aşa de rapid că nu înţelegi mare lucru.

În India, pentru a descrie numărul de camere dintr-un apartament sau o casă, se foloseşte prescurtatea BHK. Bedroom, Hall, Kitchen. Ai 1BHK, 2BHK, 3BHK, 4BHK. Cifră reprezintă numărul de dormitoare şi cele mai frecvente sunt casele cu 2BHK şi 3BHK.

Pe prima casă închiriată de noi, un 2BHK adică 2 dormitoare, un living mare, 2 băi, bucătari şi terasă am plătit 35 000 rupii pe lună, adică aproximativ 500 Euro pe lună. Pe a doua casă am plătit aproximativ 15 000 rupii  pe un 1BHK. Cheltuielile au fost incluse.

Concluzia mea este ca poţi să îţi găseşti lejer ceva de stat cu 80 euro pe lună/persoană şi că dacă eşti dispus să plăteşti între 150 euro şi 200 euro pe lună/ persoană poţi să stai chiar în lux.

 Cât costă cazarea pentru câteva nopţi

O noapte într-un beach hut este cam 400 rupii (25 RON) şi o cameră decentă într-un guesthouse între 800 şi 1000 rupii ( 50-60 RON). Dacă mergi până la 1500-2000 Rupii (80- 120 RON) pe noapte, poţi găsi camere cu tot confortul, cu vedere spre mare şi tot ce-ai ţi-ai mai putea dori.

Telefon şi Internet în Goa, India

Dacă vrei să stai mai mult de 5 zile în Goa şi să te simţi cât de cât localnic trebuie să îţi iei un număr de telefon local.  Cele mai cunoscute reţele sunt Airtel, Aircel, Reliance, Idea, Vodafone şi TataDocomo.

Este esenţial să ai un număr de Goa. Acesta se ia foarte uşor de la orice reprezenţă a unei companii de telefonie şi se activează în 2 zile. Trebuie să mai ai la tine copie după paşaport şi o poză.  Tot de la reprezentaţe poţi să iei pachete de internet 3G, inclusiv cu modem. Modemul costă aproximativ 30 euro şi 4GB de internet costă cam 10 euro.

Noi am folosit Airtel care are acoperire foarte bună în Goa şi 3G-ul merge decent. În partea de nord (de Aswhem în sus) am înţeles că IDEA merge un pic mai bine şi că în partea de sud Airtel mai pierde din semnal.

Viteza la 3G este bună, însă semnalul nu este constant şi trebuie musai să testezi în funcţie de zonă înainte să închiriezi casă. Cea mai bună cartelă de internet este de la TATA Docomo, dar este greu de procurat în Goa. Este mai bine să o iei din alt stat şi să vii cu ea în Goa pentru că nu vei fi taxat pentru Roaming. În India, fiind ţara mare, se aplică tarife de Roaming dacă părăseşti statul din care ţi-ai luat cartela.

Dacă ai nevoie de net să ştii că o să te bazezi aproape exclusiv pe 3G pentru că vei găsi foarte greu casă cu internet. Terasele au internet, însă viteză lasă foarte multe de dorit şi nu te poţi aştepta decât să foloseşti emailul şi Skype-ul în mod decent.

 Preţuri în Goa

Probabil că singurul lucru care nu este negociabil este ceea ce cumperi din magazin şi mâncarea din restaurant. În rest cam totul se negociază.  O sticlă de apă de 1 L este 16 rupii, dar în general plăteşti 20 rupii. Fructele sunt cam că la noi, însă poţi să mănânci ananas şi mango proaspăt sau pepene în mijlocul iernii. Cu 20 de rupii îţi iei o nucă de cocos şi un suc de trestie de zahăr  (excelent, trebuie încercat) este cam 10-30 rupii. Un km cu ricşa este 15 rupii, o bere este în jur de 50-60 rupii, un kg de banane cam 30 rupii, electronicele originale sunt ca la noi şi poţi să cumperi o motocicletă cu 500-1000 euro. Aşteaptă-te să primeşti preţuri duble sau chiar de 10 ori mai mari pentru că eşti turist. În general este ok să negociezi până ajungi la un sfert din prima valoare care ţi s-a oferit.

 Bani

Bancomatele sunt la toate colţurile şi poţi scoate bani de pe aproximativ orice card. Poţi scoate maxim 20 000 rupii o dată. Poţi schimba euro şi dolari în rupii şi cursul variază în funcţie de unde schimbi.   Ai grijă să ai mereu la ţine mărunt, bancnote de 10 şi 100 rupii pentru că majoritatea vânzătorilor nu au să-ţi dea rest.

Transport

Goa este legată de restul ţării prin cale ferată şi de aici poţi lua tren spre orice altă destinaţie din India. Margao, Vasco da Gama şi Thivim sunt gări mai importante. Din Goa pleacă autocare spre multe alte destinaţii din India şi se pot cumpăra bilete pe redbus.in sau de la agenţii.

Prin Goa, dacă nu îţi iei motocicletă, poţi circula cu autobuzele locale. Tariful poate fi undeva între 8 rupii şi 30 de rupii. Autobuzele sunt destul de rapide pentru standardele indiene, dar pot fi foarte aglomerate. În lipsă de altceva est un mijloc de transport bun.

Mai poţi lua ricşe sau taxiuri. La ambele poţi negocia tariful. În caz de impas sau dacă vrei să mergi pe distanţe scurte poţi întreba cam pe oricine de taxi şi de multe ori oamenii se vor oferi să te ducă pe motocicletă lor pentru câteva rupii (puteţi fi 2 persoane, în India 3 persoane pe motocicletă este ceva normal).

Libertate! In Goa esti liber sa fii cine vrei si cum vrei.

Cel mai bun mijloc de transport este scuterul sau motocicleta. Traficul este un haos organizat cu care sunt sigur că te vei obişnui destul de repede. Preţul normal pentru a închiria un scuter este de 200 rupii pe zi (aproximativ 13 RON) dacă închiriezi pe o perioadă mai mare de o săptămână, şi 300 rupii pe zi dacă închiriezi pentru mai puţin. Motocicletele sunt ceva mai scumpe (între 300 şi 700 rupii în funcţie de model).

Când am spus familiei şi prietenilor că mă mut în Indonezia pentru o perioadă, am avut parte de două reacţii. Au fost cei care au izbucnit în râs, crezând că glumesc, şi au mai fost cei care s-au blocat şi nu au ştiut ce să spună, crezând că sunt nebună. Şi totuşi sunt sute de oameni din toată lumea care o fac în fiecare an.

Cum am ajuns în Indonezia şi ce este Darmasiswa

Din blog în blog, am dat peste Alex de la dordeduca.ro şi de Horia de la amplecat.ro . Amândoi se plimbau prin Asia după ce s-au înhămat la bursa culturală oferită de statul indonezian, care se numeşte Darmasiswa.

Ce e cu bursa asta? Practic statul indonezian te plăteşte să stai degeaba. Nu chiar, glumesc, dar cam aşa se simte, pentru că tot ce trebuie să faci e să înveţi limba indoneziană. Şi până la urmă, dacă tot trăieşti într-o ţara pentru un an, cum ai putea să nu îi înveţi limba? Într-adevăr, poţi alege să studiezi şi altceva, ca fotografie, arte, muzică şi dansuri tradiţionale. Poţi alege să stai 6 luni sau 1 an. Îţi poţi alege chiar şi oraşul unde vei locui şi facultatea la care vei studia. Bineînţeles, cu condiţia să te şi accepte.

Avantajele Darmasiswa

În primul rând, ai şansa să locuieşti într-o cultură foarte diferită de a ta. Nu te duci să te plimbi ca tot turistul în Bali, să faci un snorkeling, câteva poze pe plajă şi la temple şi să te întorci acasă. Trăieşti cu adevărat experienţă asiatică (câteodată mai mult decât ţi-ai dori). Locuieşti, mănânci, călătoreşti asiatic. Şi înveţi de la localnici să nu îţi faci probleme legate de ziua de mâine, asta fiind de altfel starea generală în Indonezia, pentru că oricum primeşti bani de la stat şi mâncarea e ieftină.

Pentru mine, cel mai mare avantaj a fost faptul că nu pleci singur sau mă rog, deşi e posibil să pleci singur din ţară, cum am făcut eu, acolo vei fi aşteptat de cineva şi te vei întâlni cu alţi bursieri ca şi tine. E ceva organizat, planificat (atât cât se poate în condiţiile indoneziene). Aveam în plan de mult timp Asia de Sud-Est, dar să o iau la picior de capul meu parcă nu mă încânta întru totul. Iar părinţii cu siguranţă stau mult mai liniştiţi ştiind că cineva are totuşi grijă de tine. Într-adevăr, de obicei personalul de la facultate te ajută să îţi găseşti cazare, să te descurci prin oraş şi să îţi faci prieteni.

Trebuie să îţi plăteşti singur biletul de avion, dar o dată ce eşti în Indonezia primeşti bursă lunară. Nu e prea mare, anul acesta a fost în valoare de $200, iar din ea trebuie să îţi plăteşti cazarea şi mâncarea, ca să nu mai vorbim de excursiile ocazionale. Viaţa nu e scumpă (cei $200 îţi ajung pentru un trai normal), dar dacă trăieşti în Bali sau într-un oraş mai mare, e de preferat să ai o sursă suplimentară de venit.

Un alt avantaj e că ai viza asigurată pentru toată perioada şederii tale acolo. Nu e nevoie să ieşi din ţară în fiecare lună doar ca să primeşti viză. Aici ar putea fi totuşi şi un dezavantaj deoarece pe parcursul studiilor ai dreptul la o singură ieşire din ţară.

Cum aplici

În primul rând, citeşti informaţiile oficiale de pe site-ul ambasadei. O să afli că poţi aplica dacă:

• Ai sub 35 ani.
• Ai terminat măcar liceul.
• Eşti sănătos (prezinţi o adeverinţă care atestă asta).
• Ştii ceva engleză.
• Ai cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte domeniul pentru care aplici.

Tot acolo ți se spune și de ce acte ai nevoie pentru a aplica și procedurile pe care trebuie să le urmezi și când anume. Este de preferat să faci și o vizită la ambasadă și, judecând după experiențele studenților din anii trecuți, calitatea informațiilor se îmbunătățește de la an la an.

Este important ca în momentul în care aplici pentru bursă să verifici amănunțit orașul/orașele pentru care vrei să aplici. Caută în Sfântul Google, citește forumuri de expați și întreabă pe cine poți. Este o țară imensă și lucrurile pot fi foarte diferite de la regiune la regiune. Unele orașe sunt înconjurate de natură, unele curate, unele ieftine, unele aproape de plajă, unele cu temperaturi primăvăratice. La fel trebuie să faci și cu facultățile pentru care aplici. Unele au program perfect pentru călătorii, de exemplu în facultatea mea clasele presupun 3 zile pe săptămână (marți-joi) câte 2 ore pe zi. Alții mai ghinioniști au și câte 6 ore pe zi, de luni până vineri.

De asemenea, sunt șanse să nu fii acceptat, fiind foarte important ce oraș și facultate alegi. De exemplu, Bali și Yogyakarta sunt foarte căutate. Dacă vrei să pleci cu prietenii/iubitul/iubita, trebuie să ai în vedere și acest aspect, fiind mai bine să îți alegi un oraș mai puțin căutat pentru a vă mari șansele de a fi acceptați împreună.

Ce te aşteaptă în Indonezia

În primul rând, o dată ajuns în Jakarta nu e nevoie să îți faci griji. Cei responsabili de program te vor aștepta la aeroport și vei fi transportat către un hotel de 4-5 stele, unde 3 zile trăiești bine – îți faci prieteni, mănânci bine și te duci la piscină. Noi am primit și 50$ în plus pentru „acomodare”. Programul asigură și transportul din Jakarta către orașul unde ai fost acceptat. În funcție de facultate, poți să ai mai mult sau mai puțin noroc în ceea ce privește ajutorul oferit o dată ajuns la destinație.

Din perspectivă multora însă, experiența inițială din Jakarta pare mai mult o glumă sadică, pentru că situația din locația finală nu se compară în nici un fel cu ce se întâmplă în Jakarta în cele 3 zile de dezmăț.

În general, trebuie să înțelegi și să accepți că aici nu este Europa. Că traficul e foarte greoi (îți poate lua chiar și o lună până să traversezi strada fără teamă sau să te încumeți să conduci un scuter), trotuare nu prea există, aerul din orașe e irespirabil, gunoaiele împodobesc orice stradă, șobolanii sunt la ei acasă, gândacii au 6 cm și zboară. La prima vedere, mâncarea pare proastă, fără gust și prea picantă. Ca să nu mai vorbesc că e foarte greu să găsești un loc într-adevăr curat. Timpul este relativ în Indonezia și de obicei e o greșeală să te aștepți ca un eveniment să înceapă la ora programată. Nimeni nu își prea face planuri pe termen lung, pentru că știu că de obicei este imposibil să fie duse la bun sfârșit, dar tu poți încerca.

Însă după o perioadă, după ce ai acceptat lucrurile așa cum sunt și ai decis să îmbrățișezi experiența, te poți bucura într-adevăr de Indonezia. Dar mai multe despre viața în Indonezia într-un articol următor.

  Linkuri utile:

• Website-ul ambasadei Indoneziei în România
• Website-ul Darmasiswa
• Grupul Facebook Darmasiswa România
• Grupul Facebook Darmasiswa 2012-2013
• Website expaţi Indonezia

* Dacă vrei mai multe poze, informaţii şi poveşti din Indonezia urmăreşte-ne pe Facebook sau abonează-te la newsletter (dreapta sus). 

În acest articol o să îţi arătăm cum poţi să găseşti joburi de voluntariat în hosteluri şi work exchange în toată lumea. Practic poţi să stai gratis, să primeşti mâncare şi chiar şi salariu în schimbul a câteva ore de muncă la un hostel. Oriunde în lume.

Cum este să lucrezi într-un hostel:

În primul rând trebuie spus că nu există o regulă generală. Fiecare hostel are stilul său care corespune în general cu personalitatea proprietarului. Unele hosteluri sunt genul de stabilimente unde este linişte, oamenii vin, îşi lasă bagajele şi se odihnesc. Altele sunt orientate spre party şi seară de seară se dă o petrecere. Trebuie să ai lucrurile astea în vedere în momentul în care alegi hostelul în care vrei să lucrezi.

 Viaţa într-un hostel înseamnă o viaţă agitată. Vei lucra cam 5-6 ore pe zi şi vei avea probabil maxim 2 zile libere pe săptămână. De cele mai multe ori o să dormi într-un dormitor comun şi vei cunoaşte zeci de oameni noi în fiecare zi. Nu prea vei avea intimitate, dar nici timp să te plictiseşti.

O să faci cam de toate. Deşi unele joburi presupun să te ocupi numai de recepţie (să faci check-in, să primeşti oaspeţii şi alte lucruri administrative) de cele mai multe ori va trebui să te ocupi şi de alte lucruri precum schimbarea aşternuturilor, pick-up şi drop-off de la aeroport sau chiar curăţenie. Partea frumoasă e că vei avea colegi tineri şi amuzanţi cu care te vei distra.

Într-un hostel ajungi să cunoşti şi 20 de oameni noi zilnic deci e musai să fii o fire sociabilă şi deschisă. Vor fi oameni care nu vor vorbi nici o limbă de circulaţie internaţională şi vei da şi peste ocazionalul ciudat cu care trebuie să ştii să vorbeşti.

Totuşi munca într-un hostel nu prea pare muncă. Totul se întâmplă într-o atmosferă relaxată ( ceea ce depinde e drept şi de patron) şi nu prea ai deadline-uri care să te streseze, însă asta nu înseamnă că treaba nu trebuie facută bine.

Un job în hostel vine cu avantaje şi dezavantaje. Ca peste tot nu?

Câteva din avantaje ar fi că:

• îţi extinzi orizontul
• cunoşti oameni din toată lumea
• primeşti cazare
• nu cheltuieşti bani
• poţi sta în vacanţă mai mult de clasicele 2 săptămâni
• te distrezi
• asculţi sute de poveşti interesante de la călători
• foloseşti facilităţile hostelului gratis (Wi-Fi, maşină de spălat, maşină, etc.)

Dezavantajele:

• cel mai probabil vei dormi puţin
• mâncarea oferită s-ar putea să nu fie mereu pe placul tău
• ore ciudate de lucru
• cazare în dormitor comun cu sforăitori profesionişti
• nu ai foarte multă intimitate şi există un risc (minim) în ceea ce priveşte siguranţa bagajelor

Este chiar aşa comun voluntariatul în hosteluri?

Cum probabil te aşteptai, nu toate hostelurile caută voluntari, în schimb majoritatea sunt interesate şi cochetează cu ideea. Pentru ei înseamnă forţă de muncă ieftină, tânără, fără forme legale şi fără taxe. De obicei în hostel există 1-2 angajaţi permanenţi, restul fiind voluntari sau angajaţi sezonieri . Asta înseamnă că poţi să încerci la orice hostel din lume, mai ales dacă te împrieteneşti puţin cu proprietarul. Pentru ei nu este un cost foarte mare să îţi ofere un pat, mai ales când nu e perioadă de vârf.

Cum găsesti locuri de muncă sau voluntariat în hostel?

În mare ai două variante: poţi să găseşti prin site-urile specializate sau poţi să mergi direct la sursă şi să aplici la hostelurile dintr-un anumit oraş.

Pentru prima variantă foloseşte-te de aceste site-uri:

• hosteljobs.net
• realhostelwork.com
• workinhostels.com
• workaway.info
• helpx.net
• volunteeringforfree.org
• twitter.com/hosteljobs
• hostelmanagement.com/forum/ multe postări bune şi informaţii

Ca să ai şanse să fii acceptat studiază în primul rând tipul hostelului şi încearcă să adaptezi mesajul de aplicare la tipul locaţiei. Încearcă să nu ai un CV mult prea serios. Scrie cât mai mult despre abilităţile tale şi mai puţin despre educaţia formală şi adaugă poze.

Vei fi un candidat mai atractiv dacă:

• ai carnet de conducere
• ştii cât mai multe limbi străine
• arăţi cât de cât prezentabil şi ai atitudinea potrivită
• eşti călător (backpacker) cu experienţă
• ai experienţă
• ai un motiv serios/amuzant/unic pentru care vrei să lucrezi acolo.

În perioadele de vârf hostelurile primesc şi câte 10 astfel de mail-uri pe zi deci trebuie să fii competitiv, însă nu te descuraja, încearcă până găseşti. În general nu ai nevoie de calificare în turism sau experienţă decât dacă ţinteşti spre poziţii de management.

Varianta doi este să contactezi direct hostelurile dintr-un anumit oraş. În acest caz ar fi bine să ai în cap un plan mai clar, să ştii când o să ajungi în oraşul respectiv, cât stai sau măcar să ştii că poţi ajunge pentru un eventual interviu.

Poţi urma paşii pe care i-am urmat şi eu pentru a găsi:

1. Cauţi pe hostelbookers sau hostelworld toate locaţiile care îţi plac dintr-un anumit oraş.

2. Iei fiecare hostel în parte şi încerci să le cauţi site-ul şi email-ul de contact.

3. Îţi realizezi un template de email pe care îl personalizezi pentru fiecare hostel în parte. Dacă ai timp şi tupeu să dai un telefon înainte să întrebi cine e şeful sau cine se ocupă de angajări ca să trimiţi emailul direct acelei persoane este şi mai bine.

4. Trimiţi email-ul. Preferabil ar fi să nu trimiţi cu ataşamente sau link-uri pentru a nu intra în spam.

Ai mai jos un exemplu de scrisoare de email care a avut o rată de răspuns bună, deşi nu este cel mai bun exemplu şi se poate şi mai bine.

Înainte să accepţi o colaborare:

-          Verifica review-urile pentru a îţi face o idee despre cum este în hostelul respectiv.

-          Mergi să vezi hostelul şi să cunoşti proprietarul şi staff-ul

-          Discută toate condiţiile de angajare (cât lucrezi şi ce primeşti).

-          Spune-le cam cât planuieşti să stai

Îndată ce ai ajuns acolo:

-          fii prietenos

-          pune osul la treaba

-          învaţă ceva nou

-          zâmbeşte

-          foloseşte-ţi talentele

-          fii deschis la experienţe noi

Poţi lucra şi altceva?

În general tura este de 4-6 ore la orice hostel. Dacă eşti freelancer şi mai ai alte job-uri îţi va fi totuşi destul de greu să le faci. Fiind un mediu activ se va găsi mereu ceva de facut şi deseori va trebui să lucrezi dimineaţa devreme sau noaptea când doarme toată lumea.  Ai cu siguranţă timp şi de un alt job part time, dar trebuie să iei în considerare că la întoarcere poate nu va fi linişte şi nu te vei putea odihni suficient.

Ca să nu zici că te păcălim uite câteva hosteluri care caută şi în acest moment voluntari.

-          Los Amigos Hostel Tenerife– pentru aplicări trimiteţi email aici

-          Xhostel (Bucureşti, Alicante, Varna, Tallin, Budapesta)

Experienţa de lucru în hostel nu e pentru toată lumea şi poate fi obositoare după o vreme, însă este deosebită.

Dacă mai ai întrebări lasă un comentariu mai jos şi vom încerca să îţi răspundem şi să completăm articolul cu informaţii.

*Mai ştii un călător care ar putea fi interesat de voluntariatul in hosteluri? Trimite-i acest articol şi nu uita sa ne urmăreşti şi pe Facebook sau să te abonezi la newsletter (dreapta sus). 

În acest articol o să îţi arătăm cum să te foloseşti de una din slăbiciunile sistemului de croaziere şi cum poţi, pentru doar câteva sute de dolari, să ajungi în partea cealaltă a lumii în timp ce te bucuri de  beneficiile unei croaziere de 5 stele, cu tot ce implică acest lucru.

Acest proces include două etape:

1. cruisehotsheet.com – croaziere organizate în funcţie de preţ/zi.  Ţine minte că primăvara majoritatea vaselor de croazieră care ne interesează pleacă din SUA/America de Sud spre alte destinaţii, iar toamna din Europa spre alte destinaţii.
2. cruisecompete.com – locul în care introduci croaziera de care eşti interesat şi agenţiile specializate se vor lupta să îţi ofere cel mai bun preţ.

Ca să înţelegi despre ce este vorba, îţi dau exemple de croaziere transatlantice rezervate prin această metodă:

• Din Santo Domingo, Repulica Dominicană la Londra, UK – pentru mai puţin de $540 în total pe persoană, pentru un itinerariu de 14 nopţi care se opreşte în Caraibe şi are ca destinaţie finală Europa.  Acest preţ a fost pentru o cameră privată pentru fiecare persoană. De obicei plăteşti acest preţ pentru un loc în cameră de doi.

Ce include acest cost? Servicii de 5 stele,  faptul că lenjeria este schimbată de două ori pe zi, mâncare fină (gourmet catering) nelimitată pe durată excursiei, acces la o sală de fitness modernă, piscine incredibile şi experienţa de a traversa Atlanticul cu o navă de croazieră. La doar $540 pare un pic prea ieftin, dar o să îţi arăt exact cum s-a putut obţine un astfel de deal.

• Italia – Brazilia – 17 nopţi cu Costa Cruises – $870 pentru loc în cameră de 2 persoane.
• America – Italia – Cu Holland America – $870.
• Spania – Panama – $560 cu Royal Caribbean (cameră single cu ferestră)

Ca punct de referinţă trebuie să ştii că o croazieră de 7-11 zile costă în mod normal minim $700 de dolari/persoană.

Cum îşi pot permite companiile aşa ceva? Astfel de companii fac foarte mulţi bani prin ceea ce cheltuiesc turiştii pe navă, pe lângă costul excursiei. De exemplu alcoolul costă relativ mult. Există numeroase magazine la bordul vasului precum şi săli de spa care nu sunt ieftine. În plus, se oferă excursii cu ghid la fiecare oprire în diverse porturi, iar acestea  costă de două ori mai mult decât dacă te-ai ocupa singur de acest lucru.  În final, Internetul este obscen de scump adică undeva la $0,5 pe minut pentru că este restricţionat de o conexiune prin satelit (şi de lăcomia companiilor).

Din fericire nici una din aceste activităţi care sug bani nu este impusă ceea ce înseamnă că nu trebuie să cheltuieşti nici un leu în plus faţă de ceea ce ai plătit deja pentru croazieră.

Mai important este că aceste călătorii transatlantice sunt considerate croaziere de repoziţionare. Asta înseamnă că scopul este să mute nava din o parte a lumii în cealaltă unde vor face mai mulţi bani în sezonul respectiv. De exemplu, multe nave de croazieră fac rondul între America de Nord şi  America de Sud, şi Europa. Cum majoritatea oamenilor nu îşi pot lua un concediu de mai mult de 14 zile primăvara sau toamna,  companiile o să ofere un discount foarte mare pentru aceste croaziere pentru a umple navă şi a reduce pierderile.  Acestea nu sunt singurele croaziere pe care le poţi obţine la un preţ excelent, dar tind să fie, de departe, cele mai ieftine.

Iată cum poţi căuta croaziera ta perfectă şi cum poţi să obţii cel mai bun preţ pentru ea.

1. Vizitează CruiseHotSheet.com

Acest website organizează toate croazierele în categorii diferite, dar mai important, organizează croazierele în funcţie de preţ pe zi. Ţine minte că preţul pe zi afişat nu include taxele şi bacşişurile. Un deal bun standard este de sub $50 pe zi, dar din când în când, poţi găsi o ofertă de sub $20 pe zi, excluzând taxele şi bacşişurile.

Îndată ce găseşti o croazieră despre care vrei mai multe detalii apasă pe link-ul „Info” care te va duce pe VacationToGo.com. Dacă nu ai deja un cont investeşte 15 secunde pentru a îţi face unul. Dacă ai deja un cont, introdu e-mail-ul tău în căsuţa galbenă. După ce te-ai înscris vei putea vedea de fiecare data cu uşurinţă itinerariul exact, mai multe informaţii despre navă de croazieră şi dacă au oferte speciale active sau promoţii. Ca să obţii preţul final care să includă taxele şi bacşişurile trebuie doar să le trimiţi un email sau, dacă poţi, să îi suni. În acest moment poţi să rezervi prin VacationsToGo.com, dar dacă într-adevăr îţi doreşti cea mai bună ofertă urmează pasul numărul 2.

2. Mergi pe CruiseCompete.com

Acesta este un site în care agenţiile care oferă croaziere se bat ca să te obţină ca şi client. Îndată ce selectezi o anumită croazieră de care eşti interesat, agenţiile îţi vor oferi preţul lor, independent de celelalte.  Nu este neobişnuit să economiseşti până la $200 din preţul total de pe VacationsToGo.

Preţul pe care îl vezi pe acest site este preţul pe persoană în cabină de două persoane. Câteodată, dacă eşti norocos şi te pricepi să găseşti cele mai bune oferte, poţi rezerva camera ta, doar pentru tine, la preţul pentru o singură persoană.

Ţine minte că după taxe mai există o cheltuială, şi anume bacşişurile (gratuity sau tips cum o să le găseşti denumite sau taxa pentru serviciile hoteliere de la bordul navei). A da bacşiş pare opţional, dar este integrat în sistemul de croaziere. Majoritatea companiilor îţi vor lua $10 sau $11 pe zi automat când eşti la bordul navei (plata cash sau credit card). Poţi plăti mai mult sau mai puţin în funcţie de cum ţi s-a părut serviciul primit, dar această practică nu este comună. Majoritatea celor care muncesc pe vas depind de aceste bacşişuri care reprezintă o bună parte din venitul lor.

Să mergi într-o croazieră poate să pară ciudat, mai ales pentru persoanele mai tinere, dar este un mod incredibil de călători de pe un continent pe altul. O astfel de croazieră este deseori mai ieftină decât un bilet de avion şi îţi oferă posibilitatea să vezi locuri incredibile, porturi şi insule deosebite.  Nu uita că primeşti servicii de 5 stele şi mâncare gourmet.

Succes în căutări!

*Aceste informaţii au fost valabile la data publicării. Pentru oferte şi informaţii fierbinţi urmăreşte-ne pe Facebook sau abonează-te la newsletter (dreapta sus). 

   De când am auzit asta prima dată şi după ce am citit „Toate pânzele sus”  îmi şi imaginam cum mă voi strecura pe vapoare de marfă pentru a călători gratis, sau dacă sunt prins, ieftin până pe alte continente.

sursa foto

   Realitatea este din păcate alta. Să călătoreşti cu vapoarele de marfă este posibil, dar nu este nici pe departe ieftin.  Preţul este similar cu cel al unei croaziere şi uneori chiar mai mare. Din fericire călătoria este inedită.

   Companiile majore de transport de marfă oferă posibilitatea unui număr limitat de pasageri să călătorească în acest fel pe vapoarele sale.  De obicei între 4 şi 12, călătorii sunt primiţi cu plăcere de către căpitan şi echipaj care se bucură că mai au cu cine schimba o vorbă în lungile zile pe mare.

   Poţi călători cam în orice loc în care există comerţul naval şi nu e vorba numai de porturi mari precum Sydney, Hong Kong sau New York. Poate fi oriunde. Cât de libertatea la bordul navei, ei bine, este aproape deplină. Te plimbi aproximativ pe unde vrei şi poţi chiar să intri în sala motoarelor.

   Tururile cu navele de marfă sunt de obicei circulare. Adică te întorci de unde ai plecat dar poţi să îţi cumperi bilet pe segmente şi să cobori când doreşti pentru ca apoi să iei o altă navă care merge pe acel segment.  Practic îţi iei biletul şi apoi te opreşti în fiecare port pentru câteva săptămâni. Sună bine, nu?

Cât costă?

   Costul variază între 50€/zi şi 120€/zi de persoană. O cameră dublă este la majoritea companiilor cam 100€ pe zi, iar o cameră single doar puţin mai ieftină. În acest preţ intră camera, trei mese pe zi şi experienţa  inedită pe care o capeţi pe un astfel de vapor. În plus ai voie să aduci cu tine aproximativ 100kg de bagaje care te-ar costa enorm într-o călătorie similiară cu avionul.

   Mesele pot fi chiar extravagante cu feluri speciale sau chiar tradiţionale de mâncare, iar pe unele vapoare este inclusă şi băutura, nealcoolică.  La acest cost adaugi costul asigurării medicale şi alte mici taxe.

De ce ai călători totuşi cu vaporul dacă nu este ieftin?

   -   Cabinele sunt spaţioase, curate şi ai propriul duş şi propria toaletă.

   -   Ai acces la aproape toată nava şi poţi să explorezi inclusiv sala motoarelor sau puntea de comandă.

   -   Iei masa cu personalul navei şi căpitanul şi ai şansa să auzi nişte poveşti incredibile ale unor vechi lupi de mare. Poţi să afli exact cum se conduce un astfel de gigant al mărilor.

   -   Nu e aglomerat. Deoarece se acceptă maxim 12 pasageri şi echipajul nefiind foarte numeros ai destul loc să respiri. Nu călătoreşti cu 500 sau 3000 de oameni ca pe un vas de croazieră,ci doar cu 20-30 de oameni, inclusiv echipajul. Ai timp să reflectezi, să te relaxezi şi să-i cunoşti mai bine pe ceilalţi pasageri.

   -   Este cel mai verde/ecologic mod de a călători pe distanţe aşa de mari.

   -   Ajungi în zone mai puţin turistice, şi poate chiar mai interesante, pe unde vapoarele de croazieră nu prea ajung.

   -   Poţi călători tot anul pentru că rutele nu depind de cererea călătorilor.

   -   Poţi să iei cu tine foarte multe bagaje (chiar bicicleta), aproximativ 100 kg. Din păcate dacă vrei să iei cu tine motocicleta sau maşina, va trebui să o trimiţi pur şi simplu ca marfă.

   -   Largul mării este unul din puţinele locuri în care poţi să observi stelele, luna şi marea în toată splendoarea lor. În plus poţi observa delfini, balene şi alte vieţuitoare marine.

   -   Nava de marfă este singurul mod în care poţi traversa Marea Caspică şi cu ceva efort poţi găsi o rută şi pe Marea Neagră.

Dezavantaje:

   Data plecării se poate modifica cu câteva ore sau zile şi chiar ruta sau destinaţia se poate modifica. Pe o navă de transport, marfa şi cererea de marfă sunt mai importante decât pasagerii. De asemenea s-ar putea să fie nevoie de 2-3 vapoare pentru a ajunge la destinaţie.  Ca orice călătorie ce implică o barcă (fie ea imensă) este nevoie de răbdare.

   Trebuie să ai mare grijă să fii în regulă cu actele, certificatele de sănătate, vaccinurile (în unele locuri trebuie să dovedeşti că ai fost vaccinat pentru febră galbenă sau holeră) şi vizele în funcţie de ţara spre care călătoreşti. De asemenea, nu se acceptă animale de companie.

Ţine minte:

   Băutura alcoolică şi ţigările sunt disponibile la preţuri de duty free, deci e perfect pentru vicioşi.  Mâncarea poate să fie specifică ţării care operează ruta respectivă. Condiţiile de pe navă vor varia de la companie la companie. Nu ai TV şi nici Radio (dacă nu îţi iei tu), dar vor exista sisteme multimedia şi cărţi. Unele vapoare au şi facilităţi extra de genul: piscină cu apă sărată, sală de sport sau saună.

   Există o limită superioară de 70-80 de ani şi o limită inferioară de 13 ani, deşi unele companii acceptă şi copii cu vârste de la 5 ani în sus.

   Dacă vrei să cumperi ceva la bord trebuie să ai cash şi de obicei dolari.

   Poţi să te îmbraci cum vrei, dar este bine să ai haine care să te protejeze de vânt.

   Rezervă cu mai mult timp înainte deoarece, fiind puţine locuri pe fiecare navă, acestea se vând destul de rapid.

   Nu te gândi să lucrezi în schimbul transportului, pentru că legile moderne nu permit acest lucru.

   Aşteaptă-te să îţi fie rău de mare şi ai grijă să ai pastile corespunzătoare la tine.

   Sunt şanse mici să ai acces la internet sau email cât timp eşti pe mare.

   Opririle în porturi variază între 6 şi 24 de ore pentru navele cu containere, deşi pentru unele nave oprirea poate fi chiar de câteva zile.

   Ai nevoie de asigurare care poate să mai coste încă vreo 200$.

   Sunt de preferat navele ceva mai mici (aprox 1000 containere). Cele mai mari (peste 4000 containere) sunt mai stabile, nu prea simti că eşti pe mare, mai gălăgioase şi mai murdare. În plus trag în porturile care sunt mai departe de oraşele în care vrei să ajungi.

Exemplu de călătorie:

   Iată cam ce poţi vedea într-un tur de aproximativ 80 de zile ( ~4000$ ).

   Pleci din Fos sur Mer, Franţa apoi ajungi în Genova şi Napoli, Italia (în ziua 4); Malta; Damietta, Egipt; Canalul Suez (ziua 11); Khor Fakkan, Emiratele Arabe Unite; Port Klang, Malaezia; Chiwan, lângă Hong Kong (ziua 35), Yokohama (ziua 41) şi Kobe, Japonia.

   După Japonia ajungi în Busan (Pusan) (ziua 46) şi Kwangyang, Coreea de Sud; în ziua 48 vizitezi Shanghai, apoi în China te opreşti în Ningbo, Xiamen, Chiwan şi Hong Kong din nou (ziua 53).

   Întoarcerea începe din Port Klang (ziua 57) tot prin Canalul Suez (ziua 67); Beirut, Liban(ziua 69); Malta din nou; Valencia şi Barcelona, Spania (ziua 74 si 75) şi în final ajungi înapoi în Fos sur Mer (aproximativ ziua 77).

   Desigur, sunt si ture mai scurte de o lună sau chiar câteva săptămâni.

Cum planifici?

   Cea mai sigură variantă este să apelezi la agenţii care vând astfel de tururi.  Poţi să încerci să vizitezi site-ul oficial al companiilor de transport naval de marfă şi le poţi contacta compania prin email pentru a cere detalii despre transportul pasagerilor, dar s-ar putea să nu ai mereu succes.

   Am realizat pentru voi o lista de resurse privind transportul călătorilor cu nave de marfă care include site-uri ale agenţiilor de profil, site-uri cu informaţii şi site-uri ale companiilor de transport naval.

   O călătorie transatlantică poate să dureze între opt şi doisprezece zile. Iar un tur în jurul lumii poate să dureze între 80 şi 120 de zile.  Un calcul simplu este că pentru o singură oră de zbor ai nevoie de o zi de navigaţie.

   Sper că v-am stimulat imaginaţia şi vă aşteptăm cu poveşti. 

    Te-ai gândit să pleci din ţară. Cât mai departe. Nu definitiv, doar să vezi cum e şi pe la alţii. Să experimentezi culturi noi, diferite, să trăieşti ca un adevărat localnic. Să nu fii doar un turist. E foarte greu însă în zilele noastre să economiseşti atâţia bani încât să trăieşti măcar un an în altă ţară. Deci va trebui să munceşti acolo. Majoritatea oamenilor optează pentru predarea englezei în şcoli. Este un program lejer, se câştigă destul încât să plăteşti chiria (dacă nu e deja asigurată), mâncarea, şi să te şi plimbi. Iar majoritatea ţărilor asiatice aproape cerşesc pentru profesori de engleză.

    Iată câteva ţări ideale pentru aşa ceva.

        1.     Thailanda

    De ce Thailanda: Este cel mai aproape loc de Paradis. Este o ţară foarte ieftină, populată cu oameni prietenoşi, are plaje splendide şi o viaţă de noapte activă. Mâncarea este foarte bună şi ieftină, iar vremea este caldă tot timpul anului.

    Atenţie: Thailanda nu e ţara în care să te poţi îmbogăţi peste noapte. Dacă nu predai în Bangkok sau la o şcoală internaţională, salariile sunt relativ mici, în special pentru femei. Şcolile nu oferă nici un fel de ajutor (bilet de avion sau cazare).

    Locuri preferate: Bangkok, Chiang Mai, Ban Phe

    Cerinţe: diplomă de licenţă, dar certificatul TEFL creşte semnificativ şansele unui job. Examenul TEFL trebuie precedat de un curs de 4 săptămâni, care din păcate nu se poate da în România. Costă în jur de 1400€ şi în Europa se poate da în Marea Britanie, Spania, Franţa, Italia, Cehia sau Grecia. Desigur, poţi să îl dai şi în Thailanda, unde e mai ieftin (1200€). Există şi posibilitatea cursurilor online, dar acestea nu sunt bine văzute în general.

    Linkuri utile: Cum să găseşti un post de profesor de engleză în Thailanda în 10 zile

                        Cum să devii profesor în Chiang Mai

                        Discriminarea femeilor profesor în Thailanda

                        Cum să devii meditator de engleză în Thailanda

                        http://www.ajarn.com/

        2.     Coreea de Sud

    De ce Coreea de Sud: Locurile libere pentru profesori de limba engleză sunt multe, iar salariile sunt ridicate, în special pentru costul vieţii în afara marilor oraşe. În plus, multe posturi includ preţul avionului sau cazare gratuită.

    Atenţie: De multe ori, şcolile tind să nu îşi ţină promisiunile. De aceea e important să ai un contract bine negociat cu o instituţie de renume. Este bine şi să citeşti referinţele lăsate de alţii atunci când optezi pentru o anumită agenţie care să îţi caute un post.

    Locuri preferate: suburbiile Seul-ului (acolo găseşti de regulă şcoli private, mai bine plătite)

    Cerinţe: diplomă de licenţă şi certificat TEFL. Profesorii cu experienţă au un loc asigurat. Cunoaşterea unui instrument muzical cresc şansele de angajare.

    Linkuri utile:  Dave’s ESL Cafe

                        Mai multe localităţi preferate de profesori

                        Despre Coreea de Sud

                        Portal de joburi pentru profesori

        3.     Japonia

    De ce Japonia: O varietate de programe menite să te ajute să găseşti un post bun. Un nivel de trai ridicat şi o cultură extraordinară.

    Atenţie: Deşi salariile sunt măricele, o bună parte din bani se duc pe costurile vieţii de zi cu zi, mai ales în oraşele mari. Este bine de ştiut că anul şcolar în Japonia începe în aprilie.

    Locuri preferate: Tokyo, Sapporo, Hiroshima

    Cerinţe: diplomă de licenţă. Au mai multe programe care te vor ajuta să găseşti joburi bine plătite în toată Japonia, cum ar fi programul Jet.

    Linkuri utile: Informaţii utile

                        Forum pentru programul Jet

                        http://www.jobsinjapan.com/

        4.     Taiwan

    De ce Taiwan: Este o ţară frumoasă, cu un climat foarte bun. Se câştigă bine, iar preţurile sunt scăzute.

    Atenţie: Aveţi grijă la agenţiile de recrutare, care oferă multe, dar nu se ţin de cuvânt. Întotdeauna întrebaţi de orele de lucru, vacanţe, salariu, asigurare medicală etc.

    Locuri preferate: Taipei, Kaohsiung (oraşe mari, dar mai scumpe), judeţul Miaoli (dacă iubeşti muntele şi vrei să înveţi despre culturile aborigene) sau judeţul Puli (pentru lacurile cu apă clară, traseele de hiking şi un ritm mai lent al vieţii)

    Cerinţe: diplomă de licenţă. TEFL sau experienţa nu sunt obligatorii, dar ajută.

    Linkuri utile: http://www.eslisland.com/

                        FAQS despre predarea englezei in Taiwan

        5.     China

    De ce China: Are o populaţie foarte mare şi mulţi vor să înveţe engleza. Se caută profesori, ceea ce presupune salarii competitive şi beneficii interesante (cazare gratuită, bilete de avion).

    Atenţie: Instituţiile private de învăţământ nu prea au scrupule, angajează şi concediază la întâmplare, nu oferă întotdeauna beneficiile promise, apartamentele nu arată chiar cum zic iniţial. În plus, după cum ştiţi, există politică de cenzură în China, deci accesul la internet este limitat.

    Locuri preferate: Beijing, Shanghai şi Guangzhou sunt cele mai mari orase, dar viaţa la ţară diferă considerabil. Pentru o experienţă autentică sunt căutate Rizhao, Guilin sau Nanjing.

    Cerinţe: majoritatea cer doar diploma de licenţă. Şcolile publice sunt foarte indulgente şi este foarte uşor să găseşti un post de profesor.

    Linkuri utile: Alege între şcoală privată sau publică

                        http://hongkong.asiaxpat.com/

                        http://shanghai.asiaxpat.com/

                        http://www.shanghai-ed.com/

                        http://www.xianzai.com/