Ai mai auzit probabil de Goa. Ce ai auzit  depinde foarte mult de cine ţi-a povestit, dar cu siguranţă a fost o descriere care conţinea cuvinte precum „petrecere”, „trance”, „iarba”, „droguri” sau „plajă”. Deşi sunt atribute care nu ar trebui să lipsească dintr-o descriere decentă, cât de des le introducem şi în ce combinaţie este foarte important. 

Un lucru îmi este în continuare clar, şi nu sunt singurul care crede asta, şi el este că:

Goa nu este India.

Adică este, în sensul că este un stat din India, unul din cele mai bogate, şi pentru că aici poţi să vezi cam cât de frumoasă poate fi ţara asta. Însă, per total, este diferită. Este una din cele mai europene şi turistice zone din India şi nu este reprezentativă pentru restul ţării.

Iar asta nu este tot, mai trebuie să înţelegi ceva esenţial:

 Goa este, de fapt, un stat. 

De la nord la sud sunt peste 150 km de străbătut şi de la est la vest peste 100 km, distanţe care se parcurg destul de greu, cu maxim 60 km/h, din cauza infrastructurii defectuoase şi traficului indian.

Apoi vreau să mai spun că:

 Goa este mai scumpă ca restul Indiei. 

Deşi preţurile sunt foarte mici pentru noi, albii europeni, în Goa vei cheltui în medie cam dublu decât în alte zone ale Indiei, exceptându-le pe cele foarte turistice.

Pe cât de evidente mi se par lucrurile astea acum pe atât de necunoscute îmi erau când am ajuns.

Din întâmplare autobuzul de noapte cu care venisem din Mumbai ne-a lăsat, cu ajutorul deciziei noastre pripite, dar inspirate, în partea de nord a statului, în Mapusa, un oraş măricel şi destul de important din nord.  De acolo am mers în Anjuna unde ne-a întâmpinat un sat turistic, cu palmieri, hippies, vreme faină şi mare caldă.

Băi, ăsta-i paradisul. Clar!

Cam aşa gândeşti când ajungi şi sentimentul rămâne cu tine o lungă perioadă, însă curând trebuie să te ocupi de treburile administrative: unde stai, ce mănânci, cu ce te mişti de colo colo. Aşa că, după 2-3 freshuri de fructe pe care am dat echivalentul a 3 Ron, am pornit la treabă.

Să vă povestesc şi hai să încep cu locuinţa.

Cum să închiriezi o casă în Goa

Pat mai bun ca ăl de-acasă nu-i. Da` acasă unde-i?

Poţi să găseşti aproximativ orice tip de casă îţi doreşti, începând de la apartamente şi până la vile sau bungalowuri. Cea mai plăcută variantă este o casă pentru că de obicei vei avea şi terasă, curte şi chiar piscină dacă îţi doreşti asta.

Ca să o găseşti poţi să te duci la o agenţie de turism şi să plăteşti comisionul lor, dar acestea sunt greu de găsit şi nu vor ştii neapărat de case sau locuinţe de închiriat pe termen mai lung. Cea mai bună variantă este să închiriezi un scuter şi să străbaţi străzile staţiunii alese de tine. Vei găsi anunţuri cu numere de telefon, dar cel mai eficient este să întrebi. Întrebi la magazine, întrebi aleatoriu pe stradă, întrebi la case şi cam pe oriunde vezi pe cineva care vinde ceva. Aproape fiecare om pe care îl întrebam ştia pe cineva care avea ceva de închiriat.

Preţurile pentru case şi apartamente încep de la 12 000 rupii (160 euro) pe lună  şi merg până la 70 000 rupii sau mai mult. O casă cu 2 dormitoare şi living care să arate bine va fi, în funcţie de zonă, în jur de 30 000 rupii pe lună. Dacă poţi să dai puţin mai mult poţi închiria ceva mai bun.  Ca să îţi faci o idee poţi să te uiţi pe LetGoa, AirBnb sau pe olx.in, dar nu te aştepta ca anunţurile să fie valabile.

 Poţi închiria o casă şi pe perioade mai scurte de o lună. 

Garanţie ţi se va cere mai rar, însă toţi vor să plăteşti în avans. Cu cât închiriezi pe o perioadă mai mare cu atât preţul o să scadă.

Nu te aştepta să te înţelegi în engleză foarte bine cu proprietarii. Sunt puţini cei care vorbesc foarte bine engleză şi dacă o vorbesc , o vorbesc aşa de rapid că nu înţelegi mare lucru.

În India, pentru a descrie numărul de camere dintr-un apartament sau o casă, se foloseşte prescurtatea BHK. Bedroom, Hall, Kitchen. Ai 1BHK, 2BHK, 3BHK, 4BHK. Cifră reprezintă numărul de dormitoare şi cele mai frecvente sunt casele cu 2BHK şi 3BHK.

Pe prima casă închiriată de noi, un 2BHK adică 2 dormitoare, un living mare, 2 băi, bucătari şi terasă am plătit 35 000 rupii pe lună, adică aproximativ 500 Euro pe lună. Pe a doua casă am plătit aproximativ 15 000 rupii  pe un 1BHK. Cheltuielile au fost incluse.

Concluzia mea este ca poţi să îţi găseşti lejer ceva de stat cu 80 euro pe lună/persoană şi că dacă eşti dispus să plăteşti între 150 euro şi 200 euro pe lună/ persoană poţi să stai chiar în lux.

 Cât costă cazarea pentru câteva nopţi

O noapte într-un beach hut este cam 400 rupii (25 RON) şi o cameră decentă într-un guesthouse între 800 şi 1000 rupii ( 50-60 RON). Dacă mergi până la 1500-2000 Rupii (80- 120 RON) pe noapte, poţi găsi camere cu tot confortul, cu vedere spre mare şi tot ce-ai ţi-ai mai putea dori.

Telefon şi Internet în Goa, India

Dacă vrei să stai mai mult de 5 zile în Goa şi să te simţi cât de cât localnic trebuie să îţi iei un număr de telefon local.  Cele mai cunoscute reţele sunt Airtel, Aircel, Reliance, Idea, Vodafone şi TataDocomo.

Este esenţial să ai un număr de Goa. Acesta se ia foarte uşor de la orice reprezenţă a unei companii de telefonie şi se activează în 2 zile. Trebuie să mai ai la tine copie după paşaport şi o poză.  Tot de la reprezentaţe poţi să iei pachete de internet 3G, inclusiv cu modem. Modemul costă aproximativ 30 euro şi 4GB de internet costă cam 10 euro.

Noi am folosit Airtel care are acoperire foarte bună în Goa şi 3G-ul merge decent. În partea de nord (de Aswhem în sus) am înţeles că IDEA merge un pic mai bine şi că în partea de sud Airtel mai pierde din semnal.

Viteza la 3G este bună, însă semnalul nu este constant şi trebuie musai să testezi în funcţie de zonă înainte să închiriezi casă. Cea mai bună cartelă de internet este de la TATA Docomo, dar este greu de procurat în Goa. Este mai bine să o iei din alt stat şi să vii cu ea în Goa pentru că nu vei fi taxat pentru Roaming. În India, fiind ţara mare, se aplică tarife de Roaming dacă părăseşti statul din care ţi-ai luat cartela.

Dacă ai nevoie de net să ştii că o să te bazezi aproape exclusiv pe 3G pentru că vei găsi foarte greu casă cu internet. Terasele au internet, însă viteză lasă foarte multe de dorit şi nu te poţi aştepta decât să foloseşti emailul şi Skype-ul în mod decent.

 Preţuri în Goa

Probabil că singurul lucru care nu este negociabil este ceea ce cumperi din magazin şi mâncarea din restaurant. În rest cam totul se negociază.  O sticlă de apă de 1 L este 16 rupii, dar în general plăteşti 20 rupii. Fructele sunt cam că la noi, însă poţi să mănânci ananas şi mango proaspăt sau pepene în mijlocul iernii. Cu 20 de rupii îţi iei o nucă de cocos şi un suc de trestie de zahăr  (excelent, trebuie încercat) este cam 10-30 rupii. Un km cu ricşa este 15 rupii, o bere este în jur de 50-60 rupii, un kg de banane cam 30 rupii, electronicele originale sunt ca la noi şi poţi să cumperi o motocicletă cu 500-1000 euro. Aşteaptă-te să primeşti preţuri duble sau chiar de 10 ori mai mari pentru că eşti turist. În general este ok să negociezi până ajungi la un sfert din prima valoare care ţi s-a oferit.

 Bani

Bancomatele sunt la toate colţurile şi poţi scoate bani de pe aproximativ orice card. Poţi scoate maxim 20 000 rupii o dată. Poţi schimba euro şi dolari în rupii şi cursul variază în funcţie de unde schimbi.   Ai grijă să ai mereu la ţine mărunt, bancnote de 10 şi 100 rupii pentru că majoritatea vânzătorilor nu au să-ţi dea rest.

Transport

Goa este legată de restul ţării prin cale ferată şi de aici poţi lua tren spre orice altă destinaţie din India. Margao, Vasco da Gama şi Thivim sunt gări mai importante. Din Goa pleacă autocare spre multe alte destinaţii din India şi se pot cumpăra bilete pe redbus.in sau de la agenţii.

Prin Goa, dacă nu îţi iei motocicletă, poţi circula cu autobuzele locale. Tariful poate fi undeva între 8 rupii şi 30 de rupii. Autobuzele sunt destul de rapide pentru standardele indiene, dar pot fi foarte aglomerate. În lipsă de altceva est un mijloc de transport bun.

Mai poţi lua ricşe sau taxiuri. La ambele poţi negocia tariful. În caz de impas sau dacă vrei să mergi pe distanţe scurte poţi întreba cam pe oricine de taxi şi de multe ori oamenii se vor oferi să te ducă pe motocicletă lor pentru câteva rupii (puteţi fi 2 persoane, în India 3 persoane pe motocicletă este ceva normal).

Libertate! In Goa esti liber sa fii cine vrei si cum vrei.

Cel mai bun mijloc de transport este scuterul sau motocicleta. Traficul este un haos organizat cu care sunt sigur că te vei obişnui destul de repede. Preţul normal pentru a închiria un scuter este de 200 rupii pe zi (aproximativ 13 RON) dacă închiriezi pe o perioadă mai mare de o săptămână, şi 300 rupii pe zi dacă închiriezi pentru mai puţin. Motocicletele sunt ceva mai scumpe (între 300 şi 700 rupii în funcţie de model).

6 luni în India, 4 luni în Brazilia, 1 an în Argentina, 5 luni în Filipine, 7 luni în Thailanda. Ţi-ar plăcea un astfel de stil de viaţă? Dacă da, citeşte cu mintea deschisă:

Deşi era un tip bine făcut şi înalt, Jan era apăsat de greutatea rucsacului său imens. Aveam să înţeleg mai târziu că toată viaţa lui era îndesată în acel bagaj. Venise în Tenerife după un voiaj de 2 luni prin Spania şi după 3 ani petrecuţi în mai multe ţări din America de Sud. Plăcerea lui era să facă bodysurfing şi, ca un adevărat neamţ, să bea bere. Jobul său şi sursa de  bani din care îşi finanţase călătoriile era unul oarecum surprinzător.

Întâlnisem puzderie de oameni care îşi făceau banii pe internet, specie din care mă număram şi eu, însă Jan călătorea non-stop fără să aibă nevoie de calculator. Era kinetoterapeut şi îşi găsea clienţii în hostelurile în care stătea ocazional. Contul bancar nu arăta niciodată mai mult de 3 cifre, însă Jan era fericit. Era exemplul potrivit al unui om care îşi urmează visul.

Nu trebuie să fii milionar ca să ai stilul de viaţă al unuia.

În cartea The 4-hour Workweek, Tim Ferriss  prezintă o idee fabuloasă pentru care a fost deseori blamat. Cum ar fi ca în loc  să aştepţi să ieşi la pensie ca să ai timp să călătoreşti, să îţi iei mini-vacanţe de câteva luni sau chiar ani pe care să le petreci  în orice loc din lume?  Cum ar fi să lucrezi numai câteva ore pe săptămână, restul timpului făcând ceea ce îţi place?

Oare nu ai putea locui în Thailanda, Argentina, Mexic sau în Hawaii? 

Ai cam putea. România, locul în care locuieşti acum, este şi aşa văzută ca o destinaţie destul de exotică şi periculoasă pentru străini, iar costul vieţii nu este nici pe departe cel mai scăzut din lume. Cu toate acestea te-ai obişnuit aici şi ţi se pare mai sigur.  Cum s-ar zice, ai o scuză.

Când ai microbul călătoriilor în sânge, să călătoreşti doar 1-2 săptămâni pe an va părea insignifiant. Păi cum să apuci tu să vezi măcar un sfert din cele aproape 200 de ţări cu doar o lună de concediu pe an? Ţi-ar trebui trei vieţi, minim!  Nici nu mai vorbesc de timpul necesar pentru a putea  să absorbi cultura locală, să înveţi o limbă şi să-ţi mai faci şi nişte prieteni.

Ce înseamnă  de fapt nomadic lifestyle?

Ţi-ai imaginat probabil, nu o dată, cum ar fi să ai bani să mergi oriunde în lume. S-ar putea să faci parte din grupul select care, dacă ar avea bani fără limită, ar călători în toată lumea. În mod normal  când gândurile îţi alunecă pe ruta asta îţi dai o palmă şi te întorci la muncă. 

Totuşi, pentru unii oameni asta este realitatea şi nu este noroc sau şansă. Şi-au luat propriul destin în mâini şi au construit viaţa pe care şi-o doresc.  Sunt oamenii pe care i-ai numi cu adevărat liberi, care pot oricând să se mişte unde vor.

Când am aflat că există oameni care chiar fac asta, fără să fie milionari în euro, am fost şocat. Gândul unei astfel de libertăţi m-a înfiorat şi mi-a generat chiar insomnii. Să mergi oriunde vrei. I-auzi domnule ce pertinenţă! Dar, stai aşa, eu oare n-aş putea?

Suntem învăţaţi că viaţa are un ciclu mai mult sau mai puţin bătut în cuie:

Te naşti, creşti un pic şi te duci la şcoală. După ce o termini, îţi alegi o meserie şi găseşti un loc de muncă. Vei lucra cel puţin 8 ore pe zi pentru visul şefului tău. Poate îţi place, dar de cele mai multe ori nu-ţi place. Pleci în 2-3 vacanţe şi citeşti bloguri de călătorie. Găseşti pe cineva drag, faci nuntă şi în câţiva ani faci un copil. Aştepţi senin ziua de pensie, când ai deja cel puţin 55 de ani, ca să ai timp să călătoreşti.

Acest ciclu este baza societăţii actuale şi se mulează ca o mănuşă pe multe personalităţi. Nu este nimic în neregulă cu asta. Însă ce faci dacă nu ţi se potriveşte?

Un stil de viaţă nomadic (Nomadic Lifestyle) presupune să fii  mereu în mişcare. Dacă nu fizic, măcar cu sufletul. Înseamnă că poţi fi la tine acasă în orice loc din lume. Că dacă vrei ca peste o lună să te muţi în Brazilia, să o faci fără prea multă strângere de inimă, ba chiar cu entuziasm nemărginit.

Ce este un Digital Nomad? 

Conceptul de călător full-time nu este nou, existând exemple numeroase şi la noi, şi trece sub nume diverse: location independent traveller, digital nomad, technomad sau nunomad.

Datorită internetului şi telefoniei astăzi  poţi colabora cu oameni din toată lumea fără a fi legat de un anumit loc din punct de vedere geografic. Poţi să îţi angajezi un asistent din India, să produci ceva în China şi să îţi vinzi produsele în Europa. Chiar şi foarte multe din afacerile tradiţionale pot fi transpuse parţial sau total în mediul online.

Un digital nomad se va folosi din plin de faptul că există ţări, exotice sau nu, în care costul vieţii este redus.

El poate fi  scriitor, fotograf, specialist în marketing afiliat, programator, designer şi poate lucra de la o cafenea, de la un internet cafe sau de acasă. Se foloseşte de laptop, smartphone  şi numeroase resurse online pentru a îşi crea un loc de muncă.

Este liber să călătorească unde doreşte, să îşi facă programul aşa cum vrea, fiind în acelaşi timp productiv şi adăugând valoare.

Culmea, o astfel de viaţă nu este foarte scumpă şi de multe ori costurile sunt mai mici decât dacă ai sta în ţară. Eu, spre exemplu, cheltuiesc în medie mai puţin când călătoresc decât atunci când stau în ţară.

Ce vrei să vezi când ridici ochii din ecranul laptopului?

Ce faci dacă nu eşti digital nomad?

Precum Jan, nu toţi călătorii au afaceri online. Nu sunt programatori, scriitori sau marketeri. Sunt acei oameni care călătoresc de dragul de a călători şi îşi găsesc de lucru în locul în care se duc. Pot fi cei care au o meserie pe care o pot practica oriunde.

Compozitor, producător de muzică, consultant, fermier, trainer, kinetoterapeut, cântăreţ, instructor de fitness, profesor, skipper, dansator, asistentă medicală, artist de stradă. 

Lista e lungă.

Modul în care îşi câştigă pâinea este bazat de cele mai multe ori pe pasiunea lor, pe ceea ce le face cu adevărat plăcere.

 Să călătoreşti full-time?

Acest lucru nu este pentru toată lumea. Peisajul se poate schimba drastic, rămâi brusc fără prieteni şi familie, te confrunţi cu o limbă nouă pe care nu o înţelegi, la fiecare 5-6 luni trebuie să înţelegi un alt sistem de valori şi alte reguli.  Şi totuşi asta este plăcerea de a călători. Modul în care înţelegi mai bine lumea din jurul tău.  O viaţă în care fiecare zi este o nouă aventură.

Dacă visezi să călătoreşti mai mult decât o faci acum, îţi datorezi ceva. Visele tale sunt bunul tău cel mai de preţ şi trebuie păzite cu sfinţenie. Datoria ta, faţă de tine, este să te întrebi sincer ce te opreşte şi, mai ales, dacă nu cumva toate piedicile care îţi vin în minte pot, de fapt, să fie trecute mai uşor decât crezi. Ţi-aş spune să faci o mişcare înspre a-ţi îndeplini visul, dar ştiu că îmi vei răspunde cu scuze.

 Ce-i de făcut?

Ceva trebuie făcut pentru că, dacă simţi şi tu ca mine, adevărul e că fericirea ta va fi ştirbită întreaga viaţă.

Poţi oricând să te întorci la viaţa pe care o ai acum. Greu e să trăieşti cu decizia că te-ai complăcut în banal şi nu să faci schimbarea pe care o doreşti.

Sunt multe de spus şi în măsura în care pot le voi spune în paginile acestui site. Dacă vrei o formulă mai condensată te invit să discutăm. Pe 11 octombrie voi ţine un seminar de călătorii şi digital nomading. Voi împărtăşi din experienţa mea, din sutele de resurse de călătorii care te vor ajuta să călătoreşti mai mult şi cu mai puţini bani şi vom face primii paşi către un stil de viaţă nomadic. Pentru mai multe detalii despre seminar şi pentru înscrieri click aici.

Cât despre mine…

Ador sentimentul pe care îl am când îmi cumpăr un bilet one-way. Când am plecat din România, să locuiesc pentru minim 3 luni în afara ţării, am plecat cu un bilet dus, atât. A fost una din cel mai frumoase senzaţii din lume. Sentimentul că te îndrepţi spre ceva nou şi necunoscut este unic.

Sunt dependent de senzaţia puternică pe care o am când nu ştiu unde voi fi  peste trei ore sau mâine. Oare în ce casă o să dorm? Oare ce o să mi se întâmple? Nu o dată am plecat către o destinaţie fără să am asigurat un loc în care să stau, fără să ştiu cum o să ajung acolo, fără bani şi fără cunoştinţe. Şi am reuşit să mă descurc. Cumva, sunt încă în viaţă.

Când am spus familiei şi prietenilor că mă mut în Indonezia pentru o perioadă, am avut parte de două reacţii. Au fost cei care au izbucnit în râs, crezând că glumesc, şi au mai fost cei care s-au blocat şi nu au ştiut ce să spună, crezând că sunt nebună. Şi totuşi sunt sute de oameni din toată lumea care o fac în fiecare an.

Cum am ajuns în Indonezia şi ce este Darmasiswa

Din blog în blog, am dat peste Alex de la dordeduca.ro şi de Horia de la amplecat.ro . Amândoi se plimbau prin Asia după ce s-au înhămat la bursa culturală oferită de statul indonezian, care se numeşte Darmasiswa.

Ce e cu bursa asta? Practic statul indonezian te plăteşte să stai degeaba. Nu chiar, glumesc, dar cam aşa se simte, pentru că tot ce trebuie să faci e să înveţi limba indoneziană. Şi până la urmă, dacă tot trăieşti într-o ţara pentru un an, cum ai putea să nu îi înveţi limba? Într-adevăr, poţi alege să studiezi şi altceva, ca fotografie, arte, muzică şi dansuri tradiţionale. Poţi alege să stai 6 luni sau 1 an. Îţi poţi alege chiar şi oraşul unde vei locui şi facultatea la care vei studia. Bineînţeles, cu condiţia să te şi accepte.

Avantajele Darmasiswa

În primul rând, ai şansa să locuieşti într-o cultură foarte diferită de a ta. Nu te duci să te plimbi ca tot turistul în Bali, să faci un snorkeling, câteva poze pe plajă şi la temple şi să te întorci acasă. Trăieşti cu adevărat experienţă asiatică (câteodată mai mult decât ţi-ai dori). Locuieşti, mănânci, călătoreşti asiatic. Şi înveţi de la localnici să nu îţi faci probleme legate de ziua de mâine, asta fiind de altfel starea generală în Indonezia, pentru că oricum primeşti bani de la stat şi mâncarea e ieftină.

Pentru mine, cel mai mare avantaj a fost faptul că nu pleci singur sau mă rog, deşi e posibil să pleci singur din ţară, cum am făcut eu, acolo vei fi aşteptat de cineva şi te vei întâlni cu alţi bursieri ca şi tine. E ceva organizat, planificat (atât cât se poate în condiţiile indoneziene). Aveam în plan de mult timp Asia de Sud-Est, dar să o iau la picior de capul meu parcă nu mă încânta întru totul. Iar părinţii cu siguranţă stau mult mai liniştiţi ştiind că cineva are totuşi grijă de tine. Într-adevăr, de obicei personalul de la facultate te ajută să îţi găseşti cazare, să te descurci prin oraş şi să îţi faci prieteni.

Trebuie să îţi plăteşti singur biletul de avion, dar o dată ce eşti în Indonezia primeşti bursă lunară. Nu e prea mare, anul acesta a fost în valoare de $200, iar din ea trebuie să îţi plăteşti cazarea şi mâncarea, ca să nu mai vorbim de excursiile ocazionale. Viaţa nu e scumpă (cei $200 îţi ajung pentru un trai normal), dar dacă trăieşti în Bali sau într-un oraş mai mare, e de preferat să ai o sursă suplimentară de venit.

Un alt avantaj e că ai viza asigurată pentru toată perioada şederii tale acolo. Nu e nevoie să ieşi din ţară în fiecare lună doar ca să primeşti viză. Aici ar putea fi totuşi şi un dezavantaj deoarece pe parcursul studiilor ai dreptul la o singură ieşire din ţară.

Cum aplici

În primul rând, citeşti informaţiile oficiale de pe site-ul ambasadei. O să afli că poţi aplica dacă:

• Ai sub 35 ani.
• Ai terminat măcar liceul.
• Eşti sănătos (prezinţi o adeverinţă care atestă asta).
• Ştii ceva engleză.
• Ai cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte domeniul pentru care aplici.

Tot acolo ți se spune și de ce acte ai nevoie pentru a aplica și procedurile pe care trebuie să le urmezi și când anume. Este de preferat să faci și o vizită la ambasadă și, judecând după experiențele studenților din anii trecuți, calitatea informațiilor se îmbunătățește de la an la an.

Este important ca în momentul în care aplici pentru bursă să verifici amănunțit orașul/orașele pentru care vrei să aplici. Caută în Sfântul Google, citește forumuri de expați și întreabă pe cine poți. Este o țară imensă și lucrurile pot fi foarte diferite de la regiune la regiune. Unele orașe sunt înconjurate de natură, unele curate, unele ieftine, unele aproape de plajă, unele cu temperaturi primăvăratice. La fel trebuie să faci și cu facultățile pentru care aplici. Unele au program perfect pentru călătorii, de exemplu în facultatea mea clasele presupun 3 zile pe săptămână (marți-joi) câte 2 ore pe zi. Alții mai ghinioniști au și câte 6 ore pe zi, de luni până vineri.

De asemenea, sunt șanse să nu fii acceptat, fiind foarte important ce oraș și facultate alegi. De exemplu, Bali și Yogyakarta sunt foarte căutate. Dacă vrei să pleci cu prietenii/iubitul/iubita, trebuie să ai în vedere și acest aspect, fiind mai bine să îți alegi un oraș mai puțin căutat pentru a vă mari șansele de a fi acceptați împreună.

Ce te aşteaptă în Indonezia

În primul rând, o dată ajuns în Jakarta nu e nevoie să îți faci griji. Cei responsabili de program te vor aștepta la aeroport și vei fi transportat către un hotel de 4-5 stele, unde 3 zile trăiești bine – îți faci prieteni, mănânci bine și te duci la piscină. Noi am primit și 50$ în plus pentru „acomodare”. Programul asigură și transportul din Jakarta către orașul unde ai fost acceptat. În funcție de facultate, poți să ai mai mult sau mai puțin noroc în ceea ce privește ajutorul oferit o dată ajuns la destinație.

Din perspectivă multora însă, experiența inițială din Jakarta pare mai mult o glumă sadică, pentru că situația din locația finală nu se compară în nici un fel cu ce se întâmplă în Jakarta în cele 3 zile de dezmăț.

În general, trebuie să înțelegi și să accepți că aici nu este Europa. Că traficul e foarte greoi (îți poate lua chiar și o lună până să traversezi strada fără teamă sau să te încumeți să conduci un scuter), trotuare nu prea există, aerul din orașe e irespirabil, gunoaiele împodobesc orice stradă, șobolanii sunt la ei acasă, gândacii au 6 cm și zboară. La prima vedere, mâncarea pare proastă, fără gust și prea picantă. Ca să nu mai vorbesc că e foarte greu să găsești un loc într-adevăr curat. Timpul este relativ în Indonezia și de obicei e o greșeală să te aștepți ca un eveniment să înceapă la ora programată. Nimeni nu își prea face planuri pe termen lung, pentru că știu că de obicei este imposibil să fie duse la bun sfârșit, dar tu poți încerca.

Însă după o perioadă, după ce ai acceptat lucrurile așa cum sunt și ai decis să îmbrățișezi experiența, te poți bucura într-adevăr de Indonezia. Dar mai multe despre viața în Indonezia într-un articol următor.

  Linkuri utile:

• Website-ul ambasadei Indoneziei în România
• Website-ul Darmasiswa
• Grupul Facebook Darmasiswa România
• Grupul Facebook Darmasiswa 2012-2013
• Website expaţi Indonezia

* Dacă vrei mai multe poze, informaţii şi poveşti din Indonezia urmăreşte-ne pe Facebook sau abonează-te la newsletter (dreapta sus). 

În acest articol o să îţi arătăm cum poţi să găseşti joburi de voluntariat în hosteluri şi work exchange în toată lumea. Practic poţi să stai gratis, să primeşti mâncare şi chiar şi salariu în schimbul a câteva ore de muncă la un hostel. Oriunde în lume.

Cum este să lucrezi într-un hostel:

În primul rând trebuie spus că nu există o regulă generală. Fiecare hostel are stilul său care corespune în general cu personalitatea proprietarului. Unele hosteluri sunt genul de stabilimente unde este linişte, oamenii vin, îşi lasă bagajele şi se odihnesc. Altele sunt orientate spre party şi seară de seară se dă o petrecere. Trebuie să ai lucrurile astea în vedere în momentul în care alegi hostelul în care vrei să lucrezi.

 Viaţa într-un hostel înseamnă o viaţă agitată. Vei lucra cam 5-6 ore pe zi şi vei avea probabil maxim 2 zile libere pe săptămână. De cele mai multe ori o să dormi într-un dormitor comun şi vei cunoaşte zeci de oameni noi în fiecare zi. Nu prea vei avea intimitate, dar nici timp să te plictiseşti.

O să faci cam de toate. Deşi unele joburi presupun să te ocupi numai de recepţie (să faci check-in, să primeşti oaspeţii şi alte lucruri administrative) de cele mai multe ori va trebui să te ocupi şi de alte lucruri precum schimbarea aşternuturilor, pick-up şi drop-off de la aeroport sau chiar curăţenie. Partea frumoasă e că vei avea colegi tineri şi amuzanţi cu care te vei distra.

Într-un hostel ajungi să cunoşti şi 20 de oameni noi zilnic deci e musai să fii o fire sociabilă şi deschisă. Vor fi oameni care nu vor vorbi nici o limbă de circulaţie internaţională şi vei da şi peste ocazionalul ciudat cu care trebuie să ştii să vorbeşti.

Totuşi munca într-un hostel nu prea pare muncă. Totul se întâmplă într-o atmosferă relaxată ( ceea ce depinde e drept şi de patron) şi nu prea ai deadline-uri care să te streseze, însă asta nu înseamnă că treaba nu trebuie facută bine.

Un job în hostel vine cu avantaje şi dezavantaje. Ca peste tot nu?

Câteva din avantaje ar fi că:

• îţi extinzi orizontul
• cunoşti oameni din toată lumea
• primeşti cazare
• nu cheltuieşti bani
• poţi sta în vacanţă mai mult de clasicele 2 săptămâni
• te distrezi
• asculţi sute de poveşti interesante de la călători
• foloseşti facilităţile hostelului gratis (Wi-Fi, maşină de spălat, maşină, etc.)

Dezavantajele:

• cel mai probabil vei dormi puţin
• mâncarea oferită s-ar putea să nu fie mereu pe placul tău
• ore ciudate de lucru
• cazare în dormitor comun cu sforăitori profesionişti
• nu ai foarte multă intimitate şi există un risc (minim) în ceea ce priveşte siguranţa bagajelor

Este chiar aşa comun voluntariatul în hosteluri?

Cum probabil te aşteptai, nu toate hostelurile caută voluntari, în schimb majoritatea sunt interesate şi cochetează cu ideea. Pentru ei înseamnă forţă de muncă ieftină, tânără, fără forme legale şi fără taxe. De obicei în hostel există 1-2 angajaţi permanenţi, restul fiind voluntari sau angajaţi sezonieri . Asta înseamnă că poţi să încerci la orice hostel din lume, mai ales dacă te împrieteneşti puţin cu proprietarul. Pentru ei nu este un cost foarte mare să îţi ofere un pat, mai ales când nu e perioadă de vârf.

Cum găsesti locuri de muncă sau voluntariat în hostel?

În mare ai două variante: poţi să găseşti prin site-urile specializate sau poţi să mergi direct la sursă şi să aplici la hostelurile dintr-un anumit oraş.

Pentru prima variantă foloseşte-te de aceste site-uri:

• hosteljobs.net
• realhostelwork.com
• workinhostels.com
• workaway.info
• helpx.net
• volunteeringforfree.org
• twitter.com/hosteljobs
• hostelmanagement.com/forum/ multe postări bune şi informaţii

Ca să ai şanse să fii acceptat studiază în primul rând tipul hostelului şi încearcă să adaptezi mesajul de aplicare la tipul locaţiei. Încearcă să nu ai un CV mult prea serios. Scrie cât mai mult despre abilităţile tale şi mai puţin despre educaţia formală şi adaugă poze.

Vei fi un candidat mai atractiv dacă:

• ai carnet de conducere
• ştii cât mai multe limbi străine
• arăţi cât de cât prezentabil şi ai atitudinea potrivită
• eşti călător (backpacker) cu experienţă
• ai experienţă
• ai un motiv serios/amuzant/unic pentru care vrei să lucrezi acolo.

În perioadele de vârf hostelurile primesc şi câte 10 astfel de mail-uri pe zi deci trebuie să fii competitiv, însă nu te descuraja, încearcă până găseşti. În general nu ai nevoie de calificare în turism sau experienţă decât dacă ţinteşti spre poziţii de management.

Varianta doi este să contactezi direct hostelurile dintr-un anumit oraş. În acest caz ar fi bine să ai în cap un plan mai clar, să ştii când o să ajungi în oraşul respectiv, cât stai sau măcar să ştii că poţi ajunge pentru un eventual interviu.

Poţi urma paşii pe care i-am urmat şi eu pentru a găsi:

1. Cauţi pe hostelbookers sau hostelworld toate locaţiile care îţi plac dintr-un anumit oraş.

2. Iei fiecare hostel în parte şi încerci să le cauţi site-ul şi email-ul de contact.

3. Îţi realizezi un template de email pe care îl personalizezi pentru fiecare hostel în parte. Dacă ai timp şi tupeu să dai un telefon înainte să întrebi cine e şeful sau cine se ocupă de angajări ca să trimiţi emailul direct acelei persoane este şi mai bine.

4. Trimiţi email-ul. Preferabil ar fi să nu trimiţi cu ataşamente sau link-uri pentru a nu intra în spam.

Ai mai jos un exemplu de scrisoare de email care a avut o rată de răspuns bună, deşi nu este cel mai bun exemplu şi se poate şi mai bine.

Înainte să accepţi o colaborare:

-          Verifica review-urile pentru a îţi face o idee despre cum este în hostelul respectiv.

-          Mergi să vezi hostelul şi să cunoşti proprietarul şi staff-ul

-          Discută toate condiţiile de angajare (cât lucrezi şi ce primeşti).

-          Spune-le cam cât planuieşti să stai

Îndată ce ai ajuns acolo:

-          fii prietenos

-          pune osul la treaba

-          învaţă ceva nou

-          zâmbeşte

-          foloseşte-ţi talentele

-          fii deschis la experienţe noi

Poţi lucra şi altceva?

În general tura este de 4-6 ore la orice hostel. Dacă eşti freelancer şi mai ai alte job-uri îţi va fi totuşi destul de greu să le faci. Fiind un mediu activ se va găsi mereu ceva de facut şi deseori va trebui să lucrezi dimineaţa devreme sau noaptea când doarme toată lumea.  Ai cu siguranţă timp şi de un alt job part time, dar trebuie să iei în considerare că la întoarcere poate nu va fi linişte şi nu te vei putea odihni suficient.

Ca să nu zici că te păcălim uite câteva hosteluri care caută şi în acest moment voluntari.

-          Los Amigos Hostel Tenerife– pentru aplicări trimiteţi email aici

-          Xhostel (Bucureşti, Alicante, Varna, Tallin, Budapesta)

Experienţa de lucru în hostel nu e pentru toată lumea şi poate fi obositoare după o vreme, însă este deosebită.

Dacă mai ai întrebări lasă un comentariu mai jos şi vom încerca să îţi răspundem şi să completăm articolul cu informaţii.

*Mai ştii un călător care ar putea fi interesat de voluntariatul in hosteluri? Trimite-i acest articol şi nu uita sa ne urmăreşti şi pe Facebook sau să te abonezi la newsletter (dreapta sus). 

   Londra mai este descrisă ca fiind un oraş al extremelor, atractiv pentru oricine.  Un oraş în care găseşti mereu ceva de făcut şi care te stimulează încontinuu. Poţi să locuieşti aici ani întregi fără să poţi descoperi tot ce are de oferit.

   Chiar cu atâtea vorbe de bine, oraşul are şi lipsuri. Londra este de exemplu cotat ca unul din cele mai poluate oraşe din Europa la ora actuală. Este un oraş scump, mai cu seamă în centru şi există şi acolo probleme, în schimb nivelul de trai este mult mai ridicat.

   Nu ai nevoie de permisiune sau viză pentru a te duce sau pentru a locui acolo, în schimb îţi trebuie un permis de muncă (sau o certificare) dacă doreşti să lucrezi acolo.

Cât te costă să mănânci în Londra?

   O masă ieftină într-un restaurant este în jur de 15-20 £, iar una mai scumpă în jur de 40 de £. Dacă găseşti o ofertă bună, poţi lua cina în oraş  chiar şi cu 25 £ (3 feluri de mâncare şi o băutură).

   O masă decentă într-un Pub te costă cam 8-10 £, iar micul dejun cam 6 £.

   Dacă te hotărăşti să găteşti pregăteşte-te să cheltuieşti în jur de 50 de £ pe săptămână pentru cele necesare unui cuplu. Cu 60-70 de £ pe săptămână ar trebui să acoperi mâncarea şi alte necesităţi (şampon, săpun, etc.)

Exemplu:

Un carton de 12 ouă – 2 £

Apă 2L – 1.5 £

1 kg de ciuperci – 1,8 £

Bere în magazin (0,5L)  – 1,15 -1,5 £

Un pui întreg ( >1kg) – £3.5

Un pachet de ţigări – 5 £ sau mai mult

1 pâine – 1 £

Dublu Cheeseburger la McDonalds – £1.10

  Mâncare iefină găseşti la supermarket-uri de genul: ASDA, TESCO, Sainsbury’s, Marks&Spencers.

Cât te costă să locuieşti în Londra (chiria)

Hostel: de la 17 £ în sus

Hotel: de la 40 £ în sus (cameră dublă)

Couchsurfing: din 11 000 de oameni cam 1000 sunt dispuşi să primească pe cineva

   Nivelul chiriei depinde, ca peste tot, de zona în care vrei să locuieşti şi de cartierul  din zona respectivă. Te orientezi în funcţie de zonele de pe harta metroului.

   Un apartament de 3 camere în afara centrului este în jur de  1500£/ luna. Dacă te bate gândul să cumperi, aşteaptă-te la preţuri de 5500£ pe metru pătrat.

   Zona 2  este, de exemplu, o zonă tipică pentru cineva care vrea să facă naveta în zona 1 (centru) şi să meargă la evenimente sociale de câteva ori pe săptămână.În zona de Nord-Est, cam la 8 km de centru, chiria pentru o cameră cu pat dublu într-o casă este de 450£ cu tot cu cheltuieli.

   Pentru un loc numai al tău ai nevoie de minim 600 £ pe lună fără plata facturilor.

Cheltuieli:

Internet: 25 £ pe casă.

Utilităţile nu ar trebui să coste mai mult de 100 £ pe lună.

Preţuri informative ale chiriilor pe zone găseşti aici.

   Pentru a-ţi căuta un coleg de apartament poţi să te foloseşti de http://uk.easyroommate.com/, iar să găseşti un apartament de www.findaflat.co.uk

Transportul în comun:

   Metroul este mai rapid şi mai eficient decât autobuzul şi cu el poţi ajunge cam peste tot, dar este foarte scump.

Exemplu:

   Din zona2 spre centru: cu metroul te costă100 £ pe lună sau 1000 £ pe an. Dacă lucrezi 5 zile pe săptămână varianta a 2-a este cea mai bună. Un abonament la autobuz este mai ieftin – 600 £ pe an. Sau poţi alege bicicleta, gratis.


Mers pe jos –  Centrul Londrei are numai câţiva km în lăţime deci poţi ajunge dintr-un punct în altul în 1-2 ore.

Cu bicicleta - în 30 de minute ajungi cam oriunde. Mersul cu bicicleta este încurajat în Londra. Găseşti uşor o hartă gratuită cu pistele de bicicletă din oraş şi există locuri de unde poţi închiria biciclete. Este mult mai ieftin decât metroul şi ideal pentru transport în centrul oraşului.

Cu autobuzul - O călătorie este  £1.20, dar călătoria poate dura mult din cauza traficului.

Taxi – O cursă medie cu taxi-ul, când nu este aglomerat, te costă în jur de 10 £.

Maşina – Mult mai folositoare seara deoarece în timpul zilei, pentru centru, se plăteşte o taxă de 8 £ iar parcarea este destul de scumpă (un litru de benzină este 1,1 £)

Lista de preţuri pentru transport în comun o puteţi găsi aici: tfl.gov.uk/tickets

Ieşit în oraş:

O bere: 3 £ (în unele pub-uri până la 4.5 £)
Bilet la film: 15 £
Bilet la concert: 40-60 £
Teatru :25 £ sau mai mult
Intrarea într-un club-pub: între 5 şi 20 £, dar într-o seară poţi cheltui şi 100 £ dacă pui şi consumaţia şi taxi-ul până acasă.

Călătorii

   Eşti la câteva ore cu autocarul de Paris, Brussels sau Amsterdam şi dacă rezervi din timp te poate costa doar câteva lire.

   Ai zboruri low-cost spre toată Europa şi chiar spre Asia (Air Asia). Ryanair operează aici şi ai zboruri relativ ieftine spre ţările de nord, Polonia, Irlanda şi Islanda.

   Ai ambasade cam pentru toate statele la care te poţi gândi. Poţi călători pe calea aerului sau cu trenul spre orice parte a lumii.

   Poţi ajunge uşor în Bath, în 2 ore în Birmingham, în Manchester sau în Bournemouth ca să te bucuri de plajă. Poţi merge în weekend în oraşele mici şi cochete de genul Henley on Thames, Oxford, Cambridge sau la castelul Windsor.

   În unele oraşe poţi ajunge chiar şi cu 1£. Am mai povestit aici cum.

Cum să lucrezi în Londra

   Salariul minim este 1000 £, iar un salariu mediu este în jur de 2000£. Un salariu minim de 1000 £ ajunge pentru un trai decent.

   Anglia a fost afectată puternic de criză deci nu vă aşteptaţi la mii de oportunităţi.

   Plata pe oră este în jur de 5.80£ în mod normal, dar depinde de vârstă şi evident de experienţă şi statut.

   Informaţii complete în română despre cum te poţi angaja în Londra găseşti în acest document. Alte informaţii aici.

   Slujbe poţi găsi prin Monster Website, Total Jobs, Work Thing, Times Online London Jobs, Guardian Jobs.

   Dacă eşti freelancer sau ai afacerea ta şi eşti doar în trecere nu ar trebui să ai nici o problemă. În afară de preţurile mari desigur.

Vremea în Londra:

   Londra are reputaţia unui oraş în care plouă mult. Vremea este foarte schimbătoare şi poţi avea parte de toate cele patru anotimpuri într-o singură zi, dar climatul este în general blând. De obicei plouă cam o zi din trei şi pentru câteva ore. Nu vei avea parte nici de temperaturi extrem de scăzute, dar nici temperaturi extrem de ridicate. Verile sunt relativ calde cu temperaturi care urcă până la 23°C . Uneori acestea sar şi de 25°C. Iernile sunt răcoroase, dar rareori temperatura scade sub 0 grade, iar în timpul zilei temperaturi de 5-8 grade sunt obişnuite. Iarna poate să ningă de câteva ori.

Diverse:

O oră la un Internet café costă 1£. Există numeroase puncte de access WI-FI, dar din păcate la majoritatea se plăteşte.

Poţi folosi cardul de student pentru a obţine reduceri substanţiale la muzee cinema-uri sau cluburi

Dacă ai o urgenţă medicală şi nu ai încă asigurare ţi se va acorda fără problemă ajutor.

Un cont de bancă se deschide relativ uşor dacă ai toate actele în regulă şi dacă poţi prezenta un contract de închiriere, o atestare de la angajator sau un permis de rezidenţă.

Ambasada României în Londra – Arundel House, 4 Palace Green W8 4QD, telefon  +44 20 7937 9666

La momentul scrierii articolului 1 Liră = 1,12 Euro; 1 Liră= 4.79 RON

Costurile prezentate sunt aproximative.  Dacă ai informaţii suplimentare care crezi că pot ajuta pe alţii, lasă un comentariu şi îl vom include în articol.

   Ne-a primit călduros în mica, dar cocheta lui căsuţă pe una din colinele Salonicului. Am început să sorbim din cafeaua oferită de el şi să-i ascultăm poveştile, uimiţi în acelaşi timp de ospitalitatea lui. Aşa am aflat că primul grec în carne şi oase cu care aveam ocazia să stăm ore bune de vorbă se plimbase prin multe multe locuri, inclusiv în Japonia despre care ne-a povestit câteva lucruri mai mult sau mai puţin incitante (de exemplu că acolo apa are un gust oribil, cel puţin pentru noi, europenii). De acolo a împrumutat şi pasiunea pentru săbii japoneze, dar nu şi cea pentru muzică, sădită deja de ceva vreme în inima lui, ajungând acum chiar să compună. Dar nu asta ne-a făcut să visăm cel mai mult. John locuise mai bine de doi ani în Santorini. Da, insula aceea magică şi foarte scumpă la care toţi visăm. Era primul om care ne putea spune cum este să trăieşti acolo ca localnic.

   Povestea lui este fantastică. Stând acolo câteva luni a aflat că vizavi de el exista o casă părăsită, care era mai degrabă o peşteră săpată în stâncă. Locuinţa era imensă, dar neamenajată. Aflând că era liberă, John a început să scoată găleţi de pământ de la primul nivel şi găleţi de apă de la subsolul imens pe care l-a transformat în cameră de zi. A muncit asiduu câteva săptămâni şi a reuşit să transforme peştera în propria locuinţă mai mult sau mai puţin de lux.

   Viaţa este simplă în Santorini. Doar două drumuri principale şi în jur de 13000 de locuitori, din care doar vreo 3000 în satul lui. Dimineaţa, o cafea pe terasă cu ochii aţintiţi spre marea albastră şi strălucitoare, la prânz siesta şi câteva ore dedicate muzicii, iar seara sau uneori dimineaţa devreme, invariabil, o scufundare cu prietenii pe unul din malurile adânci ale insulei. Apa fiind adâncă, e de obicei mai rece, dar asta nu i-a oprit niciodata să facă free-diving chiar şi iarna. Clima blândă a celei mai sudice insule din grupul Cyclades le permitea acest lucru.

   Printre alte lucruri de poveste, John a prins şi a doua zăpadă cunoscută de pe insulă (am văzut poze), lucru de care este foarte mândru.

   Viaţa pentru un turist este scumpă, dar un localnic nu are nevoie de multe, şi apoi un webdesigner ca John putea câştiga chiar de acolo, de pe insulă, şi 4-5000 € pentru un site. Bineînţeles nu este atât de simplu şi nici nu înseamnă că ai nevoie de toţi aceşti bani pentru viaţa de zi cu zi.

   „Da, poate o să mă întorc într-o zi în Santorini”, ne zicea John în Salonic anul trecut şi iată că a făcut-o.

   Am vrut să vedem puţin Grecia şi mai ales Santorini prin ochii lui John Papadopolous aşa că l-am rugat să răspundă la câteva întrebări pentru nomadici. Iată ce ne-a spus el:

      1.  Spune-mi câteva cuvinte despre tine.
   Sunt doar un tip normal care trăieşte (şi munceşte) în Santorini, Grecia, încercând să se bucure de viaţă sub toate aspectele.

      2.  Care este cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat?

   Cred că Santorini, dar asta are legătură în mod evident cu peisajul unic al insulei. În general tind să separ conceptul de „frumos” , când vizitez un loc, în două părţi: peisajul/natura şi sentimentul general pe care îl ai pornind de la modul în care arată locul şi de la partea „umană”, care include bineînţeles oamenii de acolo. De asta aş vrea să clarific factorul peisaj/natura când ma refer la Santorini ca frumos.

      3.  Poţi să dai 3 sfaturi oamenilor care vizitează Grecia?

    a) Încearcă să eviţi locurile unde merg mulţi turişti

    b) Află dinainte ce trebuie să cheltuieşti şi cum

    c) Nu cumpăra nimic din zonele super-turistice (nici măcar mâncare).

      4.  Cum poţi să mănânci şi să stai ieftin în Grecia?

   Există mereu locuri unde poţi mânca şi dormi low cost, trebuie doar să întrebi întodeauna şi să eviţi locurile aglomerate.  Nu cere informaţii în magazine pentru că te vor trimite unde vor ei, oamenii simpli de pe stradă sunt în general o opţiune, dar chiar înainte de a ajunge acolo, foloseşte internetul să obţii cât mai multă informaţie cu putinţă. Website-uri ca de exemplu tripadvisor.com sunt un început bun.

      5.  Care ar fi câteva locuri tradiţionale în Grecia unde poţi vedea cum trăiesc oamenii cu adevărat?

   Unde locuiesc eu, în Santorini, este cam cât de natural poţi găsi, este adevărata viaţă tradiţională (the real deal). Dar de unul singur nu le vei descoperi niciodată şi asta e o regulă generală pentru Grecia. Dacă aş vrea să vizitez locuri nebătute,  neatinse de neoane şi magazine de suveniruri, aş căuta destinaţia mea pe Google Maps şi aş marca locurile care par mai izolate. Poţi să îţi dai seama mai mult sau mai puţin la ce să te aştepţi chiar dacă imaginile din satelit nu sunt aşa bune.

      6.  Ce te-au învăţat călătoriile?

   Călătoriile sunt ca o şcoală prin ele însele… de fiecare dată când te duci undeva, înveţi ceva nou. Să scriu în doar câteva rânduri ceea ce simt că m-au învăţat călătoriile ar fi o sarcină foarte grea.

   O să menţionez totuşi o lecţie foarte importantă…să ai mintea deschisă şi să fii pregătit pentru orice îţi va veni în întâmpinare.

      7.  Poţi să-mi indici 2-3 locuri frumoase din Grecia pe care turistul normal nu le ştie?

   O alegere bună ar fi insulele mici şi partea muntoasă a Greciei. Cea mai uşoară abordare în a găsi astfel de locuri este să te uiţi în ghidurile Greciei după locurile cele mai promovate şi apoi să te orientezi spre alte locuri din Grecia cum ar fi Kastoria care este un lac superb, Florina – sus în munţi, Ikaria – mica insulă cu puţin turism şi apă minunată pentru înot sau chiar Anafi, insula vis-a-vis de Santorini, care are doar un sat şi nu are nici un turist…Nici unul!

      8.  Locuieşti în Santorini. Este viaţa scumpă? Cum este să locuieşti acolo?

   Când locuieşti undeva, în mod inevitabil afli de unde să faci cumpărături şi ce să cumperi.. Viaţa pentru mine aici este mai ieftină decât în Salonic (de unde vin eu). Sunt zile când nu cheltuieşti nimic şi totuşi poţi să îţi petreci timpul în mod fabulos.

O chirie pentru un studio este între 200 şi 300 € pe lună cu apă şi electricitate incluse.

Mâncarea te duce în jur de 25 € pe săptămână (cumpărând produse de la localnici).

Internet – 20-30 € pe lună.

O sticlă de vin local – 3-5 €

      9.  Ce ştii despre România? De ce ai vrea să vizitezi ţara?

   Ştiu că româncele sunt destul de sexy şi cred că asta răspunde la ambele întrebări!

_________________________________________________________________

   Santorini (sau Thira) este o insulă vulcanică, cea mai sudică din grupul Cyclades şi este renumită pentru casele albe cu albastru, plaje cu nisip alb, roşu şi negru, peisaje extraordinare şi preţuri pe măsură. Viaţa nu este foarta agitată în sezon turistic şi este foarte liniştită în extra-sezon.

         Cum ajungi în Santorini

   Tot timpul anului cu avionul din Atena şi Salonic sau, doar vara, din Creta, Rhodos sau Mykonos şi cu chartere din Amsterdam, Brussels, Milano, Frankfurt, Londra, Viena şi alte oraşe.

   Cu ferry-ul din Atena. Ferry-ul se ia din portul Piraeus, iar un drum costă de la 35€ în sus (fără maşină). Puteţi verifica preţurile pe http://www.ferries.gr/booking/

         Cazare în Santorini

   Sunt în jur de 400 hoteluri şi hostel-uri în Santorini, deci cazarea nu ar trebui să fie o problemă. Cel mai ieftin pat începe de la 15€ pe noapte, iar preţurile urcă până la câteva sute bune de euro pe noapte. Faceţi rezervare din timp.

   Există şi câteva camping-uri pe insulă. Le găsiţi aici sau aici dar nu sunt foarte recomandate. Pe Anafi puteţi dormi cu sacul de dormit pe una din plaje (în Grecia este interzis să pui cortul pe plajă, dar nu este interzis să stai cu sacul de dormit).

         Preţuri în Santorini

   O masă este în jur de 25-30€ dar se poate trăi şi cu 5-10 € pe zi cu Kebap şi fructe.  Cafenelele şi restaurantele de lux pot cere şi 50€ pentru o masă (am auzit de cazuri în care cer şi 150€ pe o masă) şi până la 7€ pentru o cafea.