În acest articol o să îţi arătăm cum să te foloseşti de una din slăbiciunile sistemului de croaziere şi cum poţi, pentru doar câteva sute de dolari, să ajungi în partea cealaltă a lumii în timp ce te bucuri de  beneficiile unei croaziere de 5 stele, cu tot ce implică acest lucru.

Acest proces include două etape:

1. cruisehotsheet.com – croaziere organizate în funcţie de preţ/zi.  Ţine minte că primăvara majoritatea vaselor de croazieră care ne interesează pleacă din SUA/America de Sud spre alte destinaţii, iar toamna din Europa spre alte destinaţii.
2. cruisecompete.com – locul în care introduci croaziera de care eşti interesat şi agenţiile specializate se vor lupta să îţi ofere cel mai bun preţ.

Ca să înţelegi despre ce este vorba, îţi dau exemple de croaziere transatlantice rezervate prin această metodă:

• Din Santo Domingo, Repulica Dominicană la Londra, UK – pentru mai puţin de $540 în total pe persoană, pentru un itinerariu de 14 nopţi care se opreşte în Caraibe şi are ca destinaţie finală Europa.  Acest preţ a fost pentru o cameră privată pentru fiecare persoană. De obicei plăteşti acest preţ pentru un loc în cameră de doi.

Ce include acest cost? Servicii de 5 stele,  faptul că lenjeria este schimbată de două ori pe zi, mâncare fină (gourmet catering) nelimitată pe durată excursiei, acces la o sală de fitness modernă, piscine incredibile şi experienţa de a traversa Atlanticul cu o navă de croazieră. La doar $540 pare un pic prea ieftin, dar o să îţi arăt exact cum s-a putut obţine un astfel de deal.

• Italia – Brazilia – 17 nopţi cu Costa Cruises – $870 pentru loc în cameră de 2 persoane.
• America – Italia – Cu Holland America – $870.
• Spania – Panama – $560 cu Royal Caribbean (cameră single cu ferestră)

Ca punct de referinţă trebuie să ştii că o croazieră de 7-11 zile costă în mod normal minim $700 de dolari/persoană.

Cum îşi pot permite companiile aşa ceva? Astfel de companii fac foarte mulţi bani prin ceea ce cheltuiesc turiştii pe navă, pe lângă costul excursiei. De exemplu alcoolul costă relativ mult. Există numeroase magazine la bordul vasului precum şi săli de spa care nu sunt ieftine. În plus, se oferă excursii cu ghid la fiecare oprire în diverse porturi, iar acestea  costă de două ori mai mult decât dacă te-ai ocupa singur de acest lucru.  În final, Internetul este obscen de scump adică undeva la $0,5 pe minut pentru că este restricţionat de o conexiune prin satelit (şi de lăcomia companiilor).

Din fericire nici una din aceste activităţi care sug bani nu este impusă ceea ce înseamnă că nu trebuie să cheltuieşti nici un leu în plus faţă de ceea ce ai plătit deja pentru croazieră.

Mai important este că aceste călătorii transatlantice sunt considerate croaziere de repoziţionare. Asta înseamnă că scopul este să mute nava din o parte a lumii în cealaltă unde vor face mai mulţi bani în sezonul respectiv. De exemplu, multe nave de croazieră fac rondul între America de Nord şi  America de Sud, şi Europa. Cum majoritatea oamenilor nu îşi pot lua un concediu de mai mult de 14 zile primăvara sau toamna,  companiile o să ofere un discount foarte mare pentru aceste croaziere pentru a umple navă şi a reduce pierderile.  Acestea nu sunt singurele croaziere pe care le poţi obţine la un preţ excelent, dar tind să fie, de departe, cele mai ieftine.

Iată cum poţi căuta croaziera ta perfectă şi cum poţi să obţii cel mai bun preţ pentru ea.

1. Vizitează CruiseHotSheet.com

Acest website organizează toate croazierele în categorii diferite, dar mai important, organizează croazierele în funcţie de preţ pe zi. Ţine minte că preţul pe zi afişat nu include taxele şi bacşişurile. Un deal bun standard este de sub $50 pe zi, dar din când în când, poţi găsi o ofertă de sub $20 pe zi, excluzând taxele şi bacşişurile.

Îndată ce găseşti o croazieră despre care vrei mai multe detalii apasă pe link-ul „Info” care te va duce pe VacationToGo.com. Dacă nu ai deja un cont investeşte 15 secunde pentru a îţi face unul. Dacă ai deja un cont, introdu e-mail-ul tău în căsuţa galbenă. După ce te-ai înscris vei putea vedea de fiecare data cu uşurinţă itinerariul exact, mai multe informaţii despre navă de croazieră şi dacă au oferte speciale active sau promoţii. Ca să obţii preţul final care să includă taxele şi bacşişurile trebuie doar să le trimiţi un email sau, dacă poţi, să îi suni. În acest moment poţi să rezervi prin VacationsToGo.com, dar dacă într-adevăr îţi doreşti cea mai bună ofertă urmează pasul numărul 2.

2. Mergi pe CruiseCompete.com

Acesta este un site în care agenţiile care oferă croaziere se bat ca să te obţină ca şi client. Îndată ce selectezi o anumită croazieră de care eşti interesat, agenţiile îţi vor oferi preţul lor, independent de celelalte.  Nu este neobişnuit să economiseşti până la $200 din preţul total de pe VacationsToGo.

Preţul pe care îl vezi pe acest site este preţul pe persoană în cabină de două persoane. Câteodată, dacă eşti norocos şi te pricepi să găseşti cele mai bune oferte, poţi rezerva camera ta, doar pentru tine, la preţul pentru o singură persoană.

Ţine minte că după taxe mai există o cheltuială, şi anume bacşişurile (gratuity sau tips cum o să le găseşti denumite sau taxa pentru serviciile hoteliere de la bordul navei). A da bacşiş pare opţional, dar este integrat în sistemul de croaziere. Majoritatea companiilor îţi vor lua $10 sau $11 pe zi automat când eşti la bordul navei (plata cash sau credit card). Poţi plăti mai mult sau mai puţin în funcţie de cum ţi s-a părut serviciul primit, dar această practică nu este comună. Majoritatea celor care muncesc pe vas depind de aceste bacşişuri care reprezintă o bună parte din venitul lor.

Să mergi într-o croazieră poate să pară ciudat, mai ales pentru persoanele mai tinere, dar este un mod incredibil de călători de pe un continent pe altul. O astfel de croazieră este deseori mai ieftină decât un bilet de avion şi îţi oferă posibilitatea să vezi locuri incredibile, porturi şi insule deosebite.  Nu uita că primeşti servicii de 5 stele şi mâncare gourmet.

Succes în căutări!

*Aceste informaţii au fost valabile la data publicării. Pentru oferte şi informaţii fierbinţi urmăreşte-ne pe Facebook sau abonează-te la newsletter (dreapta sus). 

   Ştii vila aia cochetă din Italia, undeva pe malul unei mări ca de cristal, într-un sătuc mic, vechi, cocoţat pe o stâncă şi înconjurat de vie? Aia pe care o visezi iarna? Am găsit-o. De fapt am găsit mai multe. Aşteaptă în Cinque Terre, pe costa de vest a Italiei, ascunse timid cam la o sută de kilometri de Genova şi tot atâţia de Pisa. Cinque Terre este una din cele mai bine păstrate zone naturale şi seminaturale de la Marea Mediterană, motiv pentru care s-a şi interzis construirea excesivă sau crearea unor drumuri majore. În ceea ce priveşte peisajul, pozele vorbesc de la sine.

   Cinque Terre este un loc pentru cei care iubesc natura în general. Cinci sate medievale dominate de o mare turcoaz care nu par să se fi schimbat prea mult în ultimele sute de ani. Case multicolore păzesc câte un mic golf în care se odihnesc alte bărci multicolore. Este un loc unde să evadezi de tot, mai puţin de oameni, care de obicei sunt mai mulţi decât şi-ar putea dori cineva. Vei fi nevoit să urci mult, chiar dacă nu vrei să o iei pe poteca ce urmăreşte coasta, deoarece toate localităţile sunt construite pe stâncă şi au drumuri în pantă, plus că nu există nici autobuze, nici taxi-uri. Nu este un loc pentru cei care se aşteaptă la muzee, biserici sau viaţă de noapte, iar de cele mai multe ori nici măcar maşina personală nu te duce până la botul calului.

      Cum ajungi

   Pentru 5.80€, ajungi cu trenul din Pisa până în ultimul sat care formează Cinque Terre, adică Monterosso al Mare. Drumul durează cam două ore. Trebuie să schimbi trenul în La Spezia, acolo unde ai şanse să găseşti cazare mai ieftină, dacă vrei să poposeşti mai multe zile. Asta pentru că cele 5 sate care formează Cinque Terre sunt din cale-afară de turistice, prin urmare foarte scumpe. Oricum ar fi, când opreşti în gară, e musai să te duci la info center-ul de afară să îţi iei o hartă şi o broşură cu informaţii în legătură cu trenurile din Cinque Terre. Sunt destul de dese, dar e bine să le ştii, plus că drumul trece numai prin tunele şi îţi dă destul timp de studiu. Există gară în fiecare sat şi drumul dintre ele durează doar câteva minute.

      Când să mergi

   Cea mai bună perioadă în Cinque Terre sunt lunile mai şi septembrie, când vremea este bună şi nu te loveşti de turişti la tot pasul, ceea ce face şi cazarea un pic mai ieftină. În iunie, iulie şi august poate deveni mult prea aglomerat, iar temperaturile depăşesc 30°C. Din noiembrie până în martie, oraşele îşi închid porţile, neexistând prea mulţi locuitori permanenţi.

      Alte informaţii

• Pentru mai multe zile, s-ar putea să fie util un card Cinque Terre. Tipurile de card oferite, avantajele şi preţurile le găsiţi aici.
• Trenurile între sate circulă cam din oră în oră, dar trenuri de noapte nu prea sunt. În toate gările există info center, de unde poţi lua orarul acestora.
• Preţurile sunt 100% turistice. Cea mai ieftină cameră costă 50€ de persoană în sezon şi 30€ în extra sezon, iar un pat la hostel minim 25€,dar trebuie să îţi faci rezervare din timp. Nici mâncarea nu e foarte ieftină. Majoritatea restaurantelor oferă meniuri la 20-30€, şi se şi mândresc cu preţul lor.Majoritatea, ca şi magazinele şi chiar supermarketurile închid pentru siestă, imediat după prânz şi deschid din nou în jur de 7 seara. Supermarketurile, destul de rare si ascunse, sunt şi ele mai scumpe decât în restul Italiei, dar poţi găsi o sticlă de vin şi la 4€. Dacă nu mai rezişti de foame, poţi cumpăra o bucăţică de pizza cu 3€, o pizza mică la 7-8€ sau o porţie mică de cartofi prăjiţi cu 2€.
• Fiecare sat are câte o fântână cu apă potabilă, aşa că măcar aici faci economie
• Internetul costă 5€ pe oră, iar Wi-Fi nu prea se găseşte
• Între sate, pe lângă tren, poţi lua şi autobuzul sau ferry-ul (deşi acesta din urmă nu ajunge şi în Corniglia, fiind prea sus pe stânci). Nu e bine să te bazezi pe ferry însă, pentru că dacă marea e prea agitată cursele sunt anulate.



• Poteca ce merge de-a lungul coastei şi face legătura între cele cinci localităţi este pe alocuri asfaltată, dar de cele mai multe ori e mai mult o cărare de munte. Ca să o urmezi, indiferent dacă vrei între 2 sate sau între toate satele, te costă 5€. Poteca marcata cu albastră necesită acest bilet, cele roşii sunt gratuite.
• Nu uita acasă echipamentul de snorkeling! Poţi să cumperi şi de acolo, dacă nu te deranjeză să dai 8€ pe nişte ochelari care merită 3€.
• Un espresso este cam peste tot 1€, chiar şi la terasele cu privelişte incredibilă.
• E recomandat să îţi iei încălţări speciale atât pentru a te proteja de pietrele de pe plajă sau din apă, cât şi pentru cazul în care calci pe un crab sau altceva.

         Monterosso al Mare

   Dintre cele 5, acesta este cel mai nordic sat. Monterosso nu are acelaşi farmec pe care îl au celelalte sate, dar are cele mai multe plaje, cu o mulţime de umbrele multicolore şi este construit să acomodeze cât mai multe persoane (dacă nu te deranjează preţurile ridicate). Plajele au multe pietricele, dar dacă nimereşti într-o zi cu soare şi apă limpede nici nu o să realizezi. Sunt câteva plaje private, unde pentru câţiva euro în plus primeşti şi tu o umbreluţă şi un şezlong, dar nici plajele gratuite nu sunt rele. Am fost la un centimetru de a fi prinsă de un crab, dar am aflat mai târziu că există mai multe animăluţe ale mării cu care poţi interacţiona.

   Nici străduţele dinspre continent nu sunt atât de interesante, dar totul compensează prin poteca ce face legătura între el şi următorul sat – Vernazza. Echipat ca de munte, trebuie să te aştepţi la un traseu de munte. Chiar dacă, la început, poteca este asfaltată, o dată ce ai trecut de Turnul Apusului (singurul turn din cele 13 care înconjurau Monterosso în secolul al XVI-lea), realizezi că te afli în munte.

   Traseul de 3km durează cam 2 ore, în funcţie de capacităţile fiecăruia. Tocurile înalte nu au ce căuta pe acest traseu şi adu-ţi aminte să iei o sticlă cu apă la tine. Altfel, te vei găsi nevoit să dai 1€ pe un ciorchine de strugure sau un pahar cu limonadă.

   Şi pentru că tot a venit vorba de lămâi, în fiecare duminică dinaintea Înălţării Domnului este Festivalul Lămâii, celebrat cu un concurs pentru cea mai mare lămâie locala. Există de asemenea un concurs pentru cea mai frumoasă vitrină decorată cu lămâi şi este muzică live toata ziuă. Găseşti atunci tot felul de produse din lămâie.

         Vernazza

   Vernazza este preferatul turiştilor. Peisajul este inconfundabil, iar maşinile nu au voie să intre pe străduţele sale. Acestea formează un labirint, dar toate ajung în final la strada principală. Vernazza a fost declarat sat istoric tradiţional de pe Riviera italiană.

   După atâta urcat şi coborât de pe potecă, trebuie neapărat să faci o baie în singurul port natural din Cinque Terre. Există doar un petic de plaja, iar în rest stânci. Nu este cea mai bună zonă pentru înot, dar este o zonă mai sigură pentru copii, apa fiind destul de mică la mal. Totuşi, la 50 de metri de plajă, găseşti şi stânci destul de înalte de pe care poţi sări.

   Dacă nu ţi-ai uitat echipamentul de snorkeling acasă, vei fi mai mult decât fericit. Tot felul de peştişori îţi dau târcoale în apă, iar unii nu se sfiesc să te şi ciupească din când în când de picioare. Am văzut şi peşti mai mari (ca de exemplu ăsta), crabi care arătau mai mult a tarantule şi chiar o sepie.  Toate la mal, fără ochelari. Partea bună e că lor le e mai frică de tine decât ţi-e ţie de ele.

   Poteca până la Corniglia e mai lungă, dar puţin mai uşoară. Vei trece printre podgorii şi plantaţii de măslini. Poteca se îngustează mult pe alocuri şi sigur vei fi nevoit să aştepţi, ca să laşi şi pe alţii să treacă.

         Corniglia

   Corniglia este singurul sat din Cinque Terre care nu are ieşire la mare, fiind cocoţat sus pe stâncă. Din acest motiv nu poţi ajunge nici cu ferry-ul la el. Pare mai mic şi mai liniştit, dar are acelaşi aer de sat tradiţional ca şi celelalte. Atracţia principală aici, lăsând de-o parte peisajul, este biserica San Pietro, care datează din 1334.

   Poteca spre următorul sat, Manarola, constă în multe trepte şi, deşi are doar 1km lungime, se parcurge într-o oră. E de preferat să faci drumul în direcţia Corniglia – Manarola decât invers, ca să ai doar de coborât.

   Aproape de Corniglia este un alt sătuc – San Bernardino, mai sus decât toate celelalte şi care oferă o vedere panoramică asupra întregului Cinque Terre. Iar dacă preferi plajele de nudişti, există plaja secretă de la Guvano, de care puţini turişti ştiu. Nu e uşor de găsit: deasupra staţiei de tren din Corniglia, în dreapta, ia-o în jos pe scările înguste, mergi de-a lungul zidului până dai de un tunel industrial cu o poartă metalică. Apeşi pe soneria din stânga. Cineva din capătul celălalt îţi va deschide uşa spre o potecă ce te va duce 10 minute printr-o vie privată cu vedere spre două plaje. Plăteşti  5€ şi ai ajuns. Nu uita să îţi iei apă din gară, pentru că nu e nimic amenajat acolo.

         Manarola

   Manarola este cel mai mic sat şi a fost construit în secolul al XII-lea. De-a lungul străzii principale, care se opreşte direct în apă, sunt parcate o mulţime de bărci care aduc un plus peisajului tradiţional. De altfel, este şi cel mai liniştit şi lipsit de turişti.

   Găseşti aici o biserică în stil gotic datând din 1338, cu un turn care foloseşte drept clopotniţă. Dacă ajungi acolo iarna, trebuie să ştii că în decembrie dealul de lângă Manarola este împodobit şi luminat frumos noaptea.

   Poteca până la Riomaggiore, ultimul sat din Cinque Terre, se numeşte Via dell’Amore. Are doar 1km, este pavat şi poartă amprenta cuplurilor care au trecut, fiecare lăsând câte un lăcăţel, mai mic sau mai mare. Aşa că, dacă vii cu partenerul de suflet, adu-ţi aminte să îţi aduci un lacăt de acasă. Poate fi de orice dimensiune, pentru că vei avea destule locuri să îl agăţi. Dacă ai uitat, nu-i problemă, poţi cumpăra şi de acolo unul, la extra preţ. Dintre toate potecile, aceasta este şi singura care este luminată noaptea, iar de la 7 seara până la 8 dimineaţa intrarea este liberă.

         Riomaggiore

   Riomaggiore este cel mai sudic din Cinque Terre. Are mai multe monumente decât celelalte sate şi destule străzi pe care să te pierzi. Există şi un castel medieval, de unde după multe trepte urcate ai o vedere panoramică a coastei.

   Riomaggiore oferă mai multe celor care nu au venit doar să stea la restaurant şi să privească apusul. Există o plajă formată numai din pietre rotunde de diferite dimensiuni. Paul a învăţat pe pielea lui cum e să fii atins de o meduză, dar ne-am liniştit când am aflat că e o chestie obişnuită în zonă. Există de asemenea două centre pentru închiriat diverse. De exemplu poţi face excursie cu un caiac între sate ca să descoperi grotele ce se întind de-a lungul coastei sau să faci baie nederanjat de mulţimile de turişti. Inchirierea unui caiac costă în medie 5€ pe oră de persoană. Poţi închiria echipament de snorkeling – 10€ pe oră de persoană, dar având în vedere că se găseşte şi la 8€ de cumpărat, nu prea are sens. Dacă nu ai buget limitat, o excursie cu barca pentru scuba diving şi sărituri de pe stânci ar pica la ţanc. Preţurile sunt măricele bineînţeles. Nu au website în schimb găseşti centre in fiecare sat. Ca să îţi faci o idee aici sunt preţurile pentru scuba diving în La Spezia.

    În primul rând, trebuie menţionat faptul că zborul spre Forli/Bologna cu Wizzair e mai mult spre Forli, şi aproape deloc înspre Bologna. O dată ajuns în aeroport, eşti nevoit să scoţi din buzunar 3,5€ pentru autobuzul spre gara din Forli sau 11€ (tarif fix) pentru taxi. Forli este un orăşel micuţ, cu un centru frumos, unde poţi bea o bere, vedea o bisericuţă, şi cam atât. Din gară este indicat să iei trenul spre Bologna.

    Cele mai ieftine trenuri sunt cele Regionale, iar condiţiile sunt bune.  Nu ai nevoie de rezervare, dar unele trenuri pot fi cam pline. Orarul şi preţurile acestora le găseşti pe site-ul Trenitalia. Nu uita să apeşi pe butonul All solutions, pentru că altfel s-ar putea să îţi arate doar legăturile mai scumpe.

        Bologna

    După ce ai plătit încă 5,10€ pe biletul de tren Forli-Bologna, sau 5€ pe autobuz de la aeroportul din Bologna, te poţi plimba liniştit în acest oraş studenţesc.

    Preţurile în Bologna sunt ceva mai mari decât ale noastre. De exemplu, cea mai ieftină băutură este espresso la 1€, în cafenelele mai ascunse. Ar fi bine să te uiţi şi când îţi cumperi apa: la orice magazin din oraş o sticlă de 1,5l costă 1,50€, pe când în supermarket găseşti şi la 0,30€.

    Partea bună e că intrarea la majoritatea muzeelor este liberă. Gratis sunt şi primele trei ore de internet wireless, după ce te înregistrezi la sediul URP. Ca să afli mai multe, fă o oprire la centrul de informare din Piazza Magiore (adică în centru lângă gelaterie). O să primeşti gratis o hartă a oraşului şi informaţii despre toate muzeele din Bologna şi despre turnurile lor – ei au chiar două, şi unul este aproape la fel de înclinat ca cel din Pisa. Are 98m şi cu 3€ poţi urca în vârful lui. Ceva mai ieftin decât cel din Pisa, unde trebuie să plăteşti 15€..

    Oraşul este considerat al doilea ca frumuseţe după Veneţia de mulţi italieni, probabil pentru arhitectura specifică ce constă în culorile calde ale clădirilor şi trotuarele acoperite numite portico. În total, numai în centru, se află 38 km de asemenea arcade, ceea ce face mai plăcută plimbarea pe timp de ploaie.

    Bologna este de asemenea considerată capitala naţională a mâncării. Tagliatelle al ragù şi tortellini servite cu bulion şi mortadella (cârnat original bolognez) sunt printre specialităţile locale.

    Ca să îţi demonstreze că e un oraş studenţesc, Bologna nu doarme noaptea. O mulţime de pub-uri şi cluburi sunt deschise până dimineaţa în centrul oraşului, iar o bere costă în jur de 3€.

    De încercat neapărat în Bologna: în piaţa centrală există o arcadă specială care protejează o piaţă mică – ajungi la ea trecând pe lângă gelaterie. Plasează pe cineva în unul din colţuri cu faţa la perete şi roagă-l să vorbească, chiar şi în şoaptă. Fugi repede în colţul opus, aşează-te cu faţa la perete şi minunează-te de acustica incredibilă a micii săli.

        Ferrara

    Bun, Bologna e frumoasă, dar în doua-trei zile ai văzut ce era de văzut. Mai bine porneşti mai departe, spre nord, în oraşul Ferrara. Biletul de tren costă doar 4€.

    Cum ai ajuns, cere din gară o hartă a centrului şi poti porni la plimbare. Oraşul bicicletelor, cum mai este cunoscut în Italia, este un orăşel mic, al cărui centru se află între zidurile fostei cetăţi. Chiar în piaţa centrală se află un castel, înconjurat de apă, şi o catedrală frumoasă, în faţa căreia tinerii se strâng şi beau o bere în nopţile călduroase. Orăşelul are de asemenea multe „palate”, dar care nu arată cum ţi-ai închipui, ci sunt mai degrabă nişte clădiri mari ce găzduiesc diverse muzee sau expoziţii. Te poţi plimba pe o multitudine de străduţe cu clădiri păstrate aproape intacte încă din perioada medievală. Poţi vizita cimitirul evreiesc, poţi face o tură in jurul zidurilor fostei cetăţi admirând ici şi colo vile maiestuoase ascunse printre copaci. În septembrie are loc Festivalul Baloanelor cu aer cald în parcul din partea de nord a oraşului.

    Preţurile în Ferrara sunt ceva mai mici ca în Bologna, dar totuşi cu iz turistic.

    Poţi închiria şi tu o bicicletă, ca să intri în rândul oamenilor. Costă 2,5€ pe oră sau 10€ pentru toată ziua sau poţi să ţi-o cumperi cu 40€ dacă vrei să te stabileşti o perioadă acolo.

        Veneţia

    Dacă tot eşti la 100km depărtare de cel mai frumos oraş al Italiei, Veneţia, nu poţi rata o asemenea oportunitate. Biletul de tren costă 6,15€ şi te poate lăsa fie pe continent (Mestre), fie în gara Santa Lucia (pe insulă, chiar lângă Piazzale Roma). Găseşti apoi harta cu insula aproape la orice hotel. Biletul de autobuz care face legătura între continent şi insulă costa 1,10€, iar vaporetto (autobuzul pe apă) este exagerat de scump – 6,5 € pentru o singură călătorie. Vaporreto te plimbă pe canalele principale şi spre celelalte insule cum ar fi vestita Murano. Ai zice că mergi repede pe jos, dar insula e chiar măricică. Aşa că îţi trebuie cel puţin 2 zile ca să poţi simţi ritmul oraşului.

    O dată ajuns pe insulă (toate autobuzele opresc în Piazzale Roma), o să fii strivit de grupurile imense de turişti. Orice, dar numai romantic nu e. Dacă nu ma crezi, poţi arunca o privire aici, pe webcam-urile lor. Nu te speria, nu toată insula e aşa. Poţi găsi străduţe neumblate de turişti, cafenele ceva mai ieftine de 3€ pentru un espresso, linişte şi pace. Trebuie doar să ai încredere şi  te depărtezi de centru, înspre nord sau sud. Dar asta după ce ai vizitat obiectivele principale: Piazza San Marco şi basilica (unde surprinzător intrarea este liberă, deşi te costă dacă vrei să vezi şi încăperile adiacente), Palatul Dogilor, Podul Rialto, Ca’ d’Oro şi alte câteva atracţii. Găseşti aici mai multe informaţii despre atracţiile principale.

    Bineînţeles, dacă ai un buget mai larg, te poţi plimba cu gondola. În general costă 100€, dar poţi găsi şi mai ieftin. Învaţă aici cum să negociezi pentru un preţ mai mic şi să faci plimbarea cât mai plăcută.

    O scurtă călătorie până la insula Murano nu este nici ea de ratat. Ai şansa de a vedea live cum se fac diverse forme din sticlă şi cumpăra la preţuri mai mici aceste bijuterii. Ca să ajungi acolo e musai să iei vaporetto. E bine de ştiut pentru cei mai curajoşi că nu vine chiar des controlul pe mijloacele de transport în comun…

    Mâncarea la restaurant nu este nici pe departe ieftină, dar există câteva supermarket-uri Billa împrăştiate pe insulă, cu preţuri rezonabile. Sunt destul de ascunse, aşa că ai mai multe şanse să le găseşti întrebând oamenii care trec pe lângă tine cu sacoşe în mână sau care mănâncă liniştiţi pe malul apei sau pe vreo bancă.

    Şi cu cazarea e mai greu pe insulă. Mai ales în sezon, preţurile explodează. Găseşti aici câteva sugestii pentru locuri de dormit mai ieftine.

    În articolul următor vom continua plimbarea prin nordul Italiei. Oricât de frumoasa ar fi Veneţia, un spirit aventurier are nevoie de mai mult.

     Notă:  ca să îţi dai mai bine seama cât costă diverse lucruri prin Ungaria, calculează aşa: 100Ft (forinţi sau HUF cum mai sunt notaţi) înseamnă aproximativ 1,5 RON.

   1.   Dacă vii cu maşina, caută-ţi neapărat o cazare unde se oferă parcare. Stabilieşte dinainte preţul. Pe stradă nu ai voie să parchezi oriunde, şi acolo unde poţi costă 240 Ft /oră. Mai bine alege transportul în comun, care este foarte bun – nu se va merge niciodată bară la bară pentru că toate liniile au bandă proprie.

   2.  Du-te la un hotel şi cere o hartă turistică. Se distribuie gratuit şi se găseşte cam peste tot.

   3.  Începe cu mersul pe jos. Există tururi de plimbări organizate gratuit de tineri. Pe sistem de bacşiş. Durează cam 2 ore şi băieţii care te plimbă îţi dau tot felul de idei pentru a face excursia cât mai ieftină şi mai plăcută. Nu eşti obligat să îi plăteşti nimic, dar e frumos să le dai un euro – doi de căciulă. Mai multe detalii aici.

   4.   Pentru o vedere panoramică a oraşului, cel mai bun loc este dealul Citadelei. Trebuie să urci pe jos, dar merită. Important: cumpără-ţi apă înainte să urci dealul. Vei ajunge sus deshidratat şi vei găsi apă la 1,5l cu 500Ft.

   5.  O dată ce ai terminat cu plimbatul pe jos şi simţi că picioarele nu mai vor să vină cu tine, cumpără-ţi un abonament pentru transport în comun. Găseşti abonament pentru 24 ore, costă 1550 Ft şi e valabil pentru orice mijloc de transport în comun (metrou, autobuz, tramvai şi chiar trenurile care fac legătura cu periferiile).

   6.  Toată lumea rămâne impresionată de Clădirea Parlamentului. Poţi să îl vizitezi gratuit cu ghid. Nu este în limba română, dar pentru limba engleză sunt 3 grupuri: la orele 10, 12 şi 14. Trebuie să iei bilete chiar dacă este gratuit, în baza unui act de identitate, de la poarta X. E de preferat să mergi la tura de la 10, pentru că mai târziu se aglomerează.

   7.  E musai să vizitezi şi Bastionul Pescarilor şi zona acestuia (în cadrul curţii palatului Buda). Poţi lua autobuzul 16, al cărui capăt este la staţia de metrou Deák şi care te va plimba prin toată cetatea. Biserica Matthias de lângă Bastion nu prea merită totuşi cei 500Ft.

   8.  Dacă vrei să te răcoreşti puţin, vizitează Insula Margareta (Margit). Pomi, iarbă, trafic limitat, linişte şi pace. Poţi lua întâi autobuzul 26, care te va duce dintr-un capăt în altul al insulei, şi să te întorci tot cu el, oprindu-te unde ţi s-a părut interesant.

   9.  Nu poţi pleca din Budapesta fără să faci o baie termală. Băile Széchenyi sunt printre cele mai mari şi mai vechi şi…sunt singurele care au curtea deschisă şi iarna! Să faci baie la 35 de grade înconjurat de zăpadă e ceva ce nu vei uita foarte repede. Biletul de intrare, valabil pentru toată ziua, costă 3500Ft/pers, la care se adaugă un vestiar de 400Ft pe care îl poţi folosi împreună cu persoanele cu care mergi.

   10.  La apus, poţi face un tur al Dunării. Dacă o plimbare cu vaporaşul ţi se pare scumpă (costă 9€ de persoană) sau ai rău de mare, există 2 tramvaie care te plimbă pe malul Dunării: tramvaiul 2 în Pesta şi tramvaiele 19 sau 41 pentru Buda.

     Dacă nu reuşeşti să te hotărăşti la un mijloc de transport până în Budapesta, aruncă o privire aici.
     Şi dacă ai destul timp liber la dispoziţie şi ceva bănuţi puşi deoparte, poţi da o fugă până la peştera termală de la Miskolc.

   Kuşadası este poate cel mai cunoscut orăşel turcesc (după Istanbul şi  Ankara bineînţeles). Toate agenţiile de turism te duc acolo – există chiar o agenţie de turism numită aşa – şi te lasă la un hotel de x stele ca să te poţi bucura de nisipul fin al Turciei. Dar chiar vrei să stai o săptămână întreagă cu ochii în soare pe plajă? Dacă nu, poţi citi mai departe. Sunt atâtea lucruri de făcut şi văzut în acea zonă, încât probabil ar trebui să facem un site special numai pentru asta.

      Cum ajungi în Kuşadası

   În acest articol o să calculez numai kilometrajul şi costurile pentru maşină personală. Kuşadası este un loc unde nu ajungi direct nici cu avionul (cel mai apropiat aeroport e la Izmir), nici cu trenul (cea mai apropiată staţie e în Söke). În plus ai atâtea locuri de  văzut încât nu vrei să pierzi o grămadă de timp aşteptând autobuze sau pedalând la bicicletă.

   Drumul cel mai utilizat este Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnovo – Stara Zagora – Edirne – Çanakkale – Ezine – Edermit – Izmir – Selçuk. În total, din Bucureşti până în Kuşadası sunt vreo 1100km. Dacă e vorba de un singur sofer, sfatul nostru e să înnoptezi în Edirne sau Çanakkale. Până la Edirne faci în jur de 8-9 ore, şi poţi să dormi ieftin chiar în centru. Găseşti hoteluri deschise tot timpul, e adevărat nu chiar în condiţii de 7 stele, dar totul se negociază.

   A doua zi poţi porni înspre Çanakkale (drum de vreo 4 ore), unde treci cu bacul. Localitatea dinspre bulgari se numeşte Eceabat, iar Çanakkale se află pe partea cealalta a Str. Dardanele. Găsiti orarul şi preţurile pentru ferry aici. De acolo, urmând malul turcesc, ajungi în vreo alte 7-8 ore în Kuşadası. Drumurile în Turcia sunt foarte bune, majoritatea sunt autostrăzi sau expres şi nici măcar nu sunt aglomerate. Doar că pare să se lucreze constant.

      Cât te costă drumul până în Kuşadası

   Dacă eşti atent să îţi faci plinul din Bulgaria, în total benzina până acolo te va costa în jur de 90€/maşină, în funcţie de maşină şi stil de şofat, la care trebuie să adaugi taxa de pod de la Giurgiu – 5€ şi vigneta la bulgari – alţi 5€. Adaugi aici şi taxa de bac la Çanakkale  – 20 lire turcesti/maşină sau 8 lire/motocicletă plus 2 lire turceşti/pasager. La drumul de întors va trebui să adaugi vreo 20€ la cei 90€ pentru benzină/motorină, pentru că vei fi nevoit să faci plinul în Turcia, unde e mai scump cu vreo 50% decât la noi sau la bulgari. Astfel, drumul total dus întors va costa undeva la 60€/persoană dacă mergeţi 4 în maşină.

      Ce să vezi pe lângă Kuşadası

   Toată zona este încărcată cu istorie. Demult, partea aceasta a lumii a aparţinut Greciei.  Trebuie să recunosc că am văzut în Turcia mai multe vestigii greceşti decât în Grecia, chiar dacă aproape toate aveau câte un steag mare al lui Ataturk pe ziduri.

   Să nu uităm întâi să menţionăm Troia, care este în drumul dintre Çanakkale şi Izmir, cu un ocol de vreo 10km. E foarte interesant de observat cum din Troia, odată port la Marea Egee, nu se zăreşte nici o bucăţică de mare. Găsiţi acolo şi un cal mare din lemn, aşa cum ar fi arătat legendarul cal troian.

   Aproape de Kuşadası (lângă Selçuk), poate cea mai mare şi mai bine prezervată cetate antică este cea de la Efes. Găseşti aici un mic preview . Biletul costă 20 de lire turceşti (aproximativ 10€) şi merită din plin. Îţi trebuie cam jumătate de zi să vezi tot ce e pe acolo. Sfat: nu uita să îţi iei o sticlă cu apă după tine, sigur vei avea nevoie! Şi încă ceva, lipeşte-te de un grup care are ghid. O să descoperi lucruri foarte interesante!

   În apropiere – la Selçuk – se înalţă ultima coloană rămasă din templul lui Artemis (sau al Dianei), una din cele 7 minuni ale lumii care din păcate a rămas acum într-o mlaştină.

   În zonă a locuit şi celebrul Thales, şi, chiar dacă nu ţi-a plăcut matematica, poţi vizita cetatea din Milet, pentru că o sa vezi un amfiteatru drăguţ ferit de aglomeraţia obişnuită. Dacă tot eşti acolo, poţi vizita templul lui Apollo din Didyma, unde nu ai cum să nu rămâi impresionat de diametrul coloanelor care alcătuiau odată templul.

   Înaintând în istorie, tot în apropiere (la 9 km de Efes) se află, pentru cei mai credincioşi, casa Sfintei Fecioare Maria, unde se spune că şi-a petrecut aceasta ultimele zile din viaţă. Este un loc ascuns, între pomi, unde se întâlnesc însă creştinii cu musulmanii, ambele religii acceptând existenţa Fecioarei.

   În ceea ce priveşte minunăţiile naturii, nu poţi rata o plimbare până la Pamukkale, cam la 190km şi 3 ore distanţă de Kuşadası, pentru 20 de lire turcesti intrarea. Este un peisaj ireal, poate cel mai frumos din toată Turcia. Dacă nu ar fi atât de cald (temperatura apei ajunge chiar şi la 50º) ai spune că te plimbi pe gheaţă, pentru că totul este alb datorită calcarului. Se vehiculează că relieful acesta ar dispărea în 10-20 de ani, deci grăbeşte-te să îl prinzi!

   Dacă ai ceva mai mulţi bani puşi de o parte pentru această excursie, poţi încerca pentru 30€ Jeep Safari – o plimbare off-road prin munţi, însoţită de pauze pentru plajă, socializare cu ceilalţi turişti şi un grătar în vârful muntelui (parcă ar fi fost gândită de români). Printre locurile de oprire se numără şi Peştera lui Zeus, la intrarea în Parcul Naţional, unde se află un lac cu o apă atât de limpede încât nici nu poţi să îţi dai seama unde e apă şi unde nu. Cică poţi face baie acolo atât vara, cât şi iarna, temperatura apei rămânând constantă (că doar e în peşteră). Mie mi s-a părut cam rece totuşi, şi era vară. Pentru a ajunge aici se pot închiria şi ATV-uri – Quad Safari se numeşte la ei.

   Parcul Naţional merită văzut şi cu maşina personală – poţi ajunge şi la Peştera lui Zeus şi la câteva plaje cu o maşina normală. Sunt şi drumuri pentru biciclişti. Din păcate, cea mai mare parte e închisă circulaţiei publice. Harta parcului arată extraordinar – câteva vestigii antice, animale cum ar fi şacali, hiene, foci, cai salbatici sau pantera anatoliană (a cărei imagine este pe hartă mult prea aproape de traseul pentru biciclete). Dar la capătul drumului te aşteaptă oricum un băiat cu o puşcă şi nu e bine să te pui cu poliţia turcească.

   Poţi de asemenea să te îmbarci la o plimbare cu vaporaşul,  ca să  faci scuba diving în natură şi sa vezi apusul din mijlocul mării. Cel mai ieftin e să negociezi un preţ cu băieţii de pe lângă Insula Porumbeilor din Kuşadası.

   Pentru cei mai activi există şi Horse Safari, adică primeşti un cal cu care te poţi plimba pe plajă şi chiar intra cu el în apă (se pare că nu le e frică să intre în apă până la gât). Poţi să înoţi cu el între Kuşadası şi Efes, tot undeva la 30€. Poţi înota şi cu un delfin, la aquapark-ul de lângă Kuşadası - Adaland, zic ei “mai mare decât orice aquapark din Europa”. Te costă totuşi ceva mai mult, adică vreo 80€ pentru 30 de minute de înot. Acolo poţi să faci şi white water rafting sau scuba diving (deşi nu e chiar ca în natură). Celor mai curajoşi li se dă şansa de a se scufunda pe lângă rechini!

   Ce ai zice şi de un sky diving peste cetatea Efes? Doar 150€ şi nu ai nevoie de experienţă.

   După atâtea activităţi e musai puţină relaxare. Recomandăm băile turceşti (Hamam), un fel de saună. După-amiaza este bună pentru o sesiune de shopping prin bazarele turceşti sau buticurile cu bijuterii din oraş, unde îţi poţi exersa calităţile de negociator, întrucât orice preţ este discutabil.

   Dacă vrei să le încerci pe toate, îţi trebuie în jur de 2 săptămâni. Cu o maşină personală, cel mai avantajos este să închiriezi o căsuţă în localităţile de pe litoral, lângă Kuşadası – toate sunt ca nişte cartiere periferice, cu vile de câte un etaj, curate şi organizate. Scapi de aglomeraţia din oraş, plăteşti mai puţin (dacă mai găseşti câţiva prieteni), stai cât vrei, dispui de independenţă totală şi condiţiile sunt ireproşabile – pentru că ţi le faci singur.

Pentru o vedere detaliata click aici.

   Căutând un loc unde să facem o băiţă caldă pe timp de iarnă(exceptând cada de acasă), ne-am gândit la băi termale. Desigur, Reykjavik ar fi o variantă foarte romantică dar ceva cam scumpă, iar Băile Felix o variantă mai ieftină, dar nu foarte romantică. Aşa am descoperit, în Ungaria, Miskolc – Tapolca. Sunt câteva băi termale şi acolo, dar asta nu e tot. Există şi o peşteră. Nu orice fel de peşteră însă, pentru că dacă te aştepţi la întuneric, haine murdare, clănţănit din dinţi şi lilieci în păr vei fi foarte plăcut surprins – nu vei avea nevoie de cască de protecţie, costum de neopren sau frontală, ci doar de un costum de baie.

   Este o peşteră termală unde te poţi bălăci în voie la temperaturi de 28-34⁰C aproape tot timpul anului (mai puţin luna ianuarie când e închis). Poţi înota până în inima muntelui prin galerii şi camere inundate sau te poţi relaxa cu un masaj făcut de jeturi de apă din peretele peşterii. Nu ai interdicţie la atingerea pereţilor, iar apa este luminată frumos cu spoturi subacvatice. Pentru cei mai romantici există şi o cameră întunecoasă, cu leduri pe tavan care imită stelele. Totul este renovat recent, şi pe lângă apa termală există şi saună, masaj, tratamente medicale şi loc de joacă şi piscină pentru copii. Pozele vorbesc oricum de la sine.

Click aici pentru a vedea mai multe poze

   Programul standard este de la 9:00 până la 18:00 (sept-iulie) sau 19:00 (iulie-august), dar se poate aranja o sesiune de noapte pentru grupuri dacă rezervi din timp.

      Cât costă intrarea
- Adulţi: 2300HUF/4 ore – 35 RON
- Copii, studenţi şi pensionari: 1600 HUF/4 ore – 25 RON
- Bilet fără limită de timp: 2800HUF/zi – 42 RON
- Pentru ultima intrare (la ora 15:00): 1100HUF/2 ore – 16 RON
- 5 HUF / fiecare minut peste timpul limită – 5 RON/oră

      Unde este Miskolc

   Miskolc se află la 180 km de Oradea şi 220 km de Satu Mare. Cu maşina recomandăm drumul Oradea – Borş – Debrecen – M35 – M30 – Miskolc. Merită să ajungeţi aici şi dacă vizitaţi Budapesta, pentru că este la 185 km de aceasta – drum de autostradă, iar o călătorie cu trenul din Budapesta costă între 40 şi 100RON şi durează în jur de 2 ore.

   Ca să ajungeţi la peştera termală urmăriţi indicatoarele către Barlangfürdö.

      Ce să faci în Miskolc

   Deşi peştera termală este principala atracţie, nici oraşul nu este chiar de ratat. Există câteva biserici şi muzee care merită văzute. Puteţi downloada o hartă turistică a oraşului, dar puteţi face înainte şi un tur virtual al acestuia. Pe dealul Avas, aflat chiar în inima oraşului, puteţi vizita mai multe crame. Majoritatea au 20-30m lungime, dar sunt câteva de 50, chiar 100m cu vinuri alese. Din turnul care se află în vârful dealului poţi să vezi castelul Reginelor.

   Castelul din Diósgyör – Castelul Reginelor este un castel medieval din turnul căruia aveţi o vedere panoramică a oraşului. Ajungeţi acolo luând tramvaiul nr.1 şi mergând apoi 5 minute pe jos. Preţurile sunt în jur de 10 RON pentru adulţi şi 5 RON pentru elevi şi studenţi. Aici au loc de obicei diverse festivaluri sau concerte.

      Ce să faci pe lângă Miskolc

   La poalele muntelui Bukk se află staţiunea turistică Lillafüred.

De la Diósgyör, luaţi tramvaiul 1 până la ultima staţie Majális Park, şi de acolo autobuzul nr.5 pana la staţia Palotaszálló. După cum sugerează şi numele staţiei, acolo se află Hotelul Palota, care este mai degrabă un castel pitoresc aflat pe malul lacului Hámori. Preţurile unei camere duble porneşte de la 128 de euro, deci poate e mai bine să vă rezumaţi la vizitat. Puteţi închiria o bărcuţă pentru a vă plimba pe lac chiar de lângă hotel.

   La 5 minute de hotel, trecând prin parcul acestuia, ajungeţi la Peştera Anna. E deshisă numai din mai până în septembrie şi are nevoie de minim 10 persoane pentru o vizită. Vizavi de peşteră se află cea mai înaltă cascadă din Ungaria. La câteva sute de metri de hotel, de-a lungul drumului principal, se află Peştera Sf. Ştefan, una din cele mai mari din zonă. Aceasta e deschisă tot timpul anului.

   Pentru mai multe trasee prin munţi vizitaţi site-ul Turistautak , dar e bine să cumpăraţi şi o hartă din zonă.

   O altă atracţie este mocăniţa, a cărei gară este la 5 minute de hotel. Puteţi merge până la Garadna (un drum foarte frumos prin pădure de aprox 40 min), unde găsiţi singura păstrăvărie naturală din Ungaria şi un restaurant care să vă prepare peştele pe loc. Puteţi să vă întoarceţi în Miskolc tot cu mocăniţa. O plimbare merită chiar dacă aţi ajuns acolo cu maşina personală întrucât este cea mai lungă cale ferată prin pădure din Ungaria. Din mai până în septembrie, trenul circulă cu vagoane deschise, iar în decembrie se transformă în trenul lui Moş Crăciun.

   Dacă aveţi în plan un sejur mai lung, în şi pe lângă Miskolc există mai multe modalităţi foarte interesante de petrecere a timpului, cum ar fi: adventure park (gen Parc Aventura de la Braşov), o grădină zoologică, parapantă, scufundări , ski pe apă, cluburi de călărie (pentru vară) sau pârtie de ski, competiţie de snowboard, patinoar pe lacul Hámori (pentru iarnă).

      Unde să dormi în Miskolc

   Pentru toate buzunarele, un complex unde poţi dormi atât în cameră dublă cât şi cu cortul, este Turista Park Szentlélek. Am mai găsit câteva oferte bune şi aici.