Ai mai auzit probabil de Goa. Ce ai auzit  depinde foarte mult de cine ţi-a povestit, dar cu siguranţă a fost o descriere care conţinea cuvinte precum „petrecere”, „trance”, „iarba”, „droguri” sau „plajă”. Deşi sunt atribute care nu ar trebui să lipsească dintr-o descriere decentă, cât de des le introducem şi în ce combinaţie este foarte important. 

Un lucru îmi este în continuare clar, şi nu sunt singurul care crede asta, şi el este că:

Goa nu este India.

Adică este, în sensul că este un stat din India, unul din cele mai bogate, şi pentru că aici poţi să vezi cam cât de frumoasă poate fi ţara asta. Însă, per total, este diferită. Este una din cele mai europene şi turistice zone din India şi nu este reprezentativă pentru restul ţării.

Iar asta nu este tot, mai trebuie să înţelegi ceva esenţial:

 Goa este, de fapt, un stat. 

De la nord la sud sunt peste 150 km de străbătut şi de la est la vest peste 100 km, distanţe care se parcurg destul de greu, cu maxim 60 km/h, din cauza infrastructurii defectuoase şi traficului indian.

Apoi vreau să mai spun că:

 Goa este mai scumpă ca restul Indiei. 

Deşi preţurile sunt foarte mici pentru noi, albii europeni, în Goa vei cheltui în medie cam dublu decât în alte zone ale Indiei, exceptându-le pe cele foarte turistice.

Pe cât de evidente mi se par lucrurile astea acum pe atât de necunoscute îmi erau când am ajuns.

Din întâmplare autobuzul de noapte cu care venisem din Mumbai ne-a lăsat, cu ajutorul deciziei noastre pripite, dar inspirate, în partea de nord a statului, în Mapusa, un oraş măricel şi destul de important din nord.  De acolo am mers în Anjuna unde ne-a întâmpinat un sat turistic, cu palmieri, hippies, vreme faină şi mare caldă.

Băi, ăsta-i paradisul. Clar!

Cam aşa gândeşti când ajungi şi sentimentul rămâne cu tine o lungă perioadă, însă curând trebuie să te ocupi de treburile administrative: unde stai, ce mănânci, cu ce te mişti de colo colo. Aşa că, după 2-3 freshuri de fructe pe care am dat echivalentul a 3 Ron, am pornit la treabă.

Să vă povestesc şi hai să încep cu locuinţa.

Cum să închiriezi o casă în Goa

Pat mai bun ca ăl de-acasă nu-i. Da` acasă unde-i?

Poţi să găseşti aproximativ orice tip de casă îţi doreşti, începând de la apartamente şi până la vile sau bungalowuri. Cea mai plăcută variantă este o casă pentru că de obicei vei avea şi terasă, curte şi chiar piscină dacă îţi doreşti asta.

Ca să o găseşti poţi să te duci la o agenţie de turism şi să plăteşti comisionul lor, dar acestea sunt greu de găsit şi nu vor ştii neapărat de case sau locuinţe de închiriat pe termen mai lung. Cea mai bună variantă este să închiriezi un scuter şi să străbaţi străzile staţiunii alese de tine. Vei găsi anunţuri cu numere de telefon, dar cel mai eficient este să întrebi. Întrebi la magazine, întrebi aleatoriu pe stradă, întrebi la case şi cam pe oriunde vezi pe cineva care vinde ceva. Aproape fiecare om pe care îl întrebam ştia pe cineva care avea ceva de închiriat.

Preţurile pentru case şi apartamente încep de la 12 000 rupii (160 euro) pe lună  şi merg până la 70 000 rupii sau mai mult. O casă cu 2 dormitoare şi living care să arate bine va fi, în funcţie de zonă, în jur de 30 000 rupii pe lună. Dacă poţi să dai puţin mai mult poţi închiria ceva mai bun.  Ca să îţi faci o idee poţi să te uiţi pe LetGoa, AirBnb sau pe olx.in, dar nu te aştepta ca anunţurile să fie valabile.

 Poţi închiria o casă şi pe perioade mai scurte de o lună. 

Garanţie ţi se va cere mai rar, însă toţi vor să plăteşti în avans. Cu cât închiriezi pe o perioadă mai mare cu atât preţul o să scadă.

Nu te aştepta să te înţelegi în engleză foarte bine cu proprietarii. Sunt puţini cei care vorbesc foarte bine engleză şi dacă o vorbesc , o vorbesc aşa de rapid că nu înţelegi mare lucru.

În India, pentru a descrie numărul de camere dintr-un apartament sau o casă, se foloseşte prescurtatea BHK. Bedroom, Hall, Kitchen. Ai 1BHK, 2BHK, 3BHK, 4BHK. Cifră reprezintă numărul de dormitoare şi cele mai frecvente sunt casele cu 2BHK şi 3BHK.

Pe prima casă închiriată de noi, un 2BHK adică 2 dormitoare, un living mare, 2 băi, bucătari şi terasă am plătit 35 000 rupii pe lună, adică aproximativ 500 Euro pe lună. Pe a doua casă am plătit aproximativ 15 000 rupii  pe un 1BHK. Cheltuielile au fost incluse.

Concluzia mea este ca poţi să îţi găseşti lejer ceva de stat cu 80 euro pe lună/persoană şi că dacă eşti dispus să plăteşti între 150 euro şi 200 euro pe lună/ persoană poţi să stai chiar în lux.

 Cât costă cazarea pentru câteva nopţi

O noapte într-un beach hut este cam 400 rupii (25 RON) şi o cameră decentă într-un guesthouse între 800 şi 1000 rupii ( 50-60 RON). Dacă mergi până la 1500-2000 Rupii (80- 120 RON) pe noapte, poţi găsi camere cu tot confortul, cu vedere spre mare şi tot ce-ai ţi-ai mai putea dori.

Telefon şi Internet în Goa, India

Dacă vrei să stai mai mult de 5 zile în Goa şi să te simţi cât de cât localnic trebuie să îţi iei un număr de telefon local.  Cele mai cunoscute reţele sunt Airtel, Aircel, Reliance, Idea, Vodafone şi TataDocomo.

Este esenţial să ai un număr de Goa. Acesta se ia foarte uşor de la orice reprezenţă a unei companii de telefonie şi se activează în 2 zile. Trebuie să mai ai la tine copie după paşaport şi o poză.  Tot de la reprezentaţe poţi să iei pachete de internet 3G, inclusiv cu modem. Modemul costă aproximativ 30 euro şi 4GB de internet costă cam 10 euro.

Noi am folosit Airtel care are acoperire foarte bună în Goa şi 3G-ul merge decent. În partea de nord (de Aswhem în sus) am înţeles că IDEA merge un pic mai bine şi că în partea de sud Airtel mai pierde din semnal.

Viteza la 3G este bună, însă semnalul nu este constant şi trebuie musai să testezi în funcţie de zonă înainte să închiriezi casă. Cea mai bună cartelă de internet este de la TATA Docomo, dar este greu de procurat în Goa. Este mai bine să o iei din alt stat şi să vii cu ea în Goa pentru că nu vei fi taxat pentru Roaming. În India, fiind ţara mare, se aplică tarife de Roaming dacă părăseşti statul din care ţi-ai luat cartela.

Dacă ai nevoie de net să ştii că o să te bazezi aproape exclusiv pe 3G pentru că vei găsi foarte greu casă cu internet. Terasele au internet, însă viteză lasă foarte multe de dorit şi nu te poţi aştepta decât să foloseşti emailul şi Skype-ul în mod decent.

 Preţuri în Goa

Probabil că singurul lucru care nu este negociabil este ceea ce cumperi din magazin şi mâncarea din restaurant. În rest cam totul se negociază.  O sticlă de apă de 1 L este 16 rupii, dar în general plăteşti 20 rupii. Fructele sunt cam că la noi, însă poţi să mănânci ananas şi mango proaspăt sau pepene în mijlocul iernii. Cu 20 de rupii îţi iei o nucă de cocos şi un suc de trestie de zahăr  (excelent, trebuie încercat) este cam 10-30 rupii. Un km cu ricşa este 15 rupii, o bere este în jur de 50-60 rupii, un kg de banane cam 30 rupii, electronicele originale sunt ca la noi şi poţi să cumperi o motocicletă cu 500-1000 euro. Aşteaptă-te să primeşti preţuri duble sau chiar de 10 ori mai mari pentru că eşti turist. În general este ok să negociezi până ajungi la un sfert din prima valoare care ţi s-a oferit.

 Bani

Bancomatele sunt la toate colţurile şi poţi scoate bani de pe aproximativ orice card. Poţi scoate maxim 20 000 rupii o dată. Poţi schimba euro şi dolari în rupii şi cursul variază în funcţie de unde schimbi.   Ai grijă să ai mereu la ţine mărunt, bancnote de 10 şi 100 rupii pentru că majoritatea vânzătorilor nu au să-ţi dea rest.

Transport

Goa este legată de restul ţării prin cale ferată şi de aici poţi lua tren spre orice altă destinaţie din India. Margao, Vasco da Gama şi Thivim sunt gări mai importante. Din Goa pleacă autocare spre multe alte destinaţii din India şi se pot cumpăra bilete pe redbus.in sau de la agenţii.

Prin Goa, dacă nu îţi iei motocicletă, poţi circula cu autobuzele locale. Tariful poate fi undeva între 8 rupii şi 30 de rupii. Autobuzele sunt destul de rapide pentru standardele indiene, dar pot fi foarte aglomerate. În lipsă de altceva est un mijloc de transport bun.

Mai poţi lua ricşe sau taxiuri. La ambele poţi negocia tariful. În caz de impas sau dacă vrei să mergi pe distanţe scurte poţi întreba cam pe oricine de taxi şi de multe ori oamenii se vor oferi să te ducă pe motocicletă lor pentru câteva rupii (puteţi fi 2 persoane, în India 3 persoane pe motocicletă este ceva normal).

Libertate! In Goa esti liber sa fii cine vrei si cum vrei.

Cel mai bun mijloc de transport este scuterul sau motocicleta. Traficul este un haos organizat cu care sunt sigur că te vei obişnui destul de repede. Preţul normal pentru a închiria un scuter este de 200 rupii pe zi (aproximativ 13 RON) dacă închiriezi pe o perioadă mai mare de o săptămână, şi 300 rupii pe zi dacă închiriezi pentru mai puţin. Motocicletele sunt ceva mai scumpe (între 300 şi 700 rupii în funcţie de model).

   Revelionul, motiv de isterie, panică şi planificare intensă. Mai este pe deasupra şi motiv pentru a cheltui de 3-4 ori mai mult pe nişte servicii pe care le poţi cumpăra la preţ normal în orice altă parte a anului.
Totuşi, de revelion vrei mai mult sau mai puţin un singur lucru: să te simţi bine, foarte bine chiar, şi să te distrezi cât poţi. Ca să te ajutăm să eviţi sentimentul ăla de regret şi dezamăgire că n-ai găsit petrecerea perfectă, îţi sugerăm 22 de locuri unde poţi să petreci ca la carte un revelion memorabil. Sfatul nostru este să te relaxezi un pic şi să nu-ţi faci aşteptări prea mari oriunde te-ai duce.

Ia-ţi partenerul sau partenera de “sărut la miezul nopţii” şi du-te să faci revelionul în:

1. Edinburgh

   Cu tradiţii împământenite şi impresionante, cei din Edinburgh au până şi numele lor propriu pentru anul nou şi anume Hogmanay. Câteva obiceiuri “păgâne” cu inspiraţie din tradiţiile vechi de sute de ani încă mai sunt de actualitate în acest oraş. O astfel de tradiţie este numită “first footing” şi conform acesteia prima persoană care trebuie sa îţi intre în casă după anul nou trebuie să fie un bărbat brunet (conform tradiţiei vikinge un bărbat blond însemna de obicei probleme). Totuşi, chiar dacă eşti brunet şi înalt, trebuie să mergi în vizită cu ceva cadouri, de obicei whiskey, sare sau prăjituri locale.

   Hogmanay este un adevărat festival care durează trei-patru nopţi şi începe cu o procesiune de torţe pe 30 decembrie. Se sărbătoreşte încontinuu pe 30 şi 31 decembrie cu artificii, muzica live, show-uri şi multă băutură şi mâncare. Mai mult de 1.000.000 de oameni iau parte la aceste petreceri, care nu se termină nici pe 1 ianuarie când se continuă cu alte concerte şi evenimente culturale. Procesiunea de torţe începe în Oraşul Vechi pe High Street şi se termină în Calton Hill. În ajunul anului nou se petrece pe toată lungimea Princes Street, iar artificiile (multe, mari şi oacheşe) se pot vedea deasupra castelului Edinburgh la miezul nopţii. Se ţin concerte pe stradă , există baruri în aer liber şi dacă vrei poţi să încerci să dansezi Keilidh, un dans local popular sau poţi să cânţi “Auld Lang Syne”  cu localnicii la 12 noaptea. Sfârşitul festivităţilor este marcat de arderea unei nave de lemn vikinge.

   Pe 2 ianuarie poţi vedea meciul tradiţional de rugby dintre Edinburgh şi Glasgow.

   Oamenii sunt exuberanţi, veseli, puţin ameţiţi şi predispuşi la imbrăţişări, deci prietenoşi.

   De ce sunt oamenii aşa veseli? Pentru că pot petrece şi ei în sfârşit. Timp de 400 de ani Crăciunul a fost interzis. Asta până în 1950. Parcă îi înţelegi, nu?

Sfat: Fii cu ochii după berile mari şi paharele de whisky.
Cum e vremea: Va fi cel mai probabil frig, deci îmbracă-te gros şi bea ceva. Frig, dar oamenii ăia stau în fuste, deci fii curajos.
Cum zici: Bliadhna Mhath Ur în scoţiană sau Happy New Year cu accent.

   Pentru cazare poţi încerca Edinburgh Flats.

2. Paris

   În Paris ai foarte multe opţiuni de a petrece la “Saint-Sylvestre” pornind de la petreceri pe stradă, la zbânţuială în club sau un pahar de vin ori şampanie într-o locaţie selectă. Centrul “petrecerii” este desigur Champs-Elysees. Începând de la ora 21:00 oamenii încep să se adune, aducând cu ei sticle de şampanie. Turnul Eiffel, care oferă un show de lumini impresionant la miezul nopţii, este vizibil din mai multe părţi ale bulevardului.

   Nu te aştepta la o petrecere nebună totuşi. Atmosfera este destul de “cuminte”, dar compensează prin romantism şi inedit.

   Pentru a vedea artificiile din tot Parisul poţi merge la Catedrala Sacre Coeur în Montmartre. Asta este o zonă mai calmă decât Champs-Elysees şi una plină de baruri şi cluburi. Parisul nu duce lipsă de cluburi, dar pregăteşte-te să goleşti puţin pusculiţa.

   Poate cea mai bună varianta în Paris este rezervarea unei croaziere pe Sena sau a unei cine romantice.

Sfat: Mergi cu iubitul sau iubita.
Cum e vremea: Deşi e puţin mai cald decât în estul Europei, aşteaptă-te la vânt şi temperaturi sub zero.
Cum zici: Bonne Année

3. Roma

   Fosta capitală a Imperiului Roman petrece şi ea Capodanno. Mergi în Piazza del Popolo pentru artificii şi concerte live şi o petrecere care ţine până dimineaţa. Pe 1 ianuarie piaţa se transformă în punct de atracţie pentru copii, cu o grămadă de activităţi şi evenimente.  Mai poţi merge lângă Colosseum pe Via dei Fori Imperiali unde începând de la ora 22:00 va fi muzică live, iar de la 12 vor fi artificii. De la ora 23:00 pe Quirinale, Via Nazionale, va fi un concert de muzică clasică urmat de artificii.

Sfat: Ia-ţi bilet din timp. Chiar dacă sunt multe low-cost-uri spre Roma preţurile explodează de sărbători.
Cum e vremea: Temperaturi peste 0, dar totuşi răcoare.
Cum zici: Felice Anno Nuovo ori Buon anno
Alternativ: Dacă nu vrei neapărat petrecere, atunci Veneţia este un loc perfect în care să petreci revelionul. Mergi în Piazza San Marco şi Piazza Ferretto de la ora 10 PM.

4. Berlin

   Unii zic că Berlin oferă cea mai mare petrecere în aer liber din lume de Anul Nou.  Fapt discutabil, dar de testat.

   În Berlin, Silvester, cum este numit Revelionul în Germania, este viu, zgomotos şi puţin haotic.  Mai mult de un milion de oameni se adună la Brandenburg Gate, simbolul Berlinului.

   Petrecerea începe de la 18:30, dar dacă vrei loc lângă scenă mergi mai devreme.

   Te poţi aştepta la multiple scene şi corturi cu artişti şi DJ din toată lumea, concerte live, spectacole de laser şi lumini, standuri cu mâncare tradiţională şi băutură şi, normal, artificii.  Şi partea bună este că totul este gratis.

   Cea mai mare scenă va fi în Pariser Platz, iar în spatele porţii Brandenburg este aşa numita Party Mile, aproape 2 kilometri de festin vizual şi auditiv.

   Alte grupuri merg la Teufelsberg în partea nordică  a Grunewald-ului  sau în Viktoriapark în Kreuzberg ca să vadă artificiile din tot oraşul. O tradiţie interesantă este maratonul Berliner Silvesterlauf care începe în Grunewald la intersecţia dintre Waldschulallee şi Harbigstrasse.

Sfat: Îmbracă-te bine şi lasă acasă alcoolul, artificiile, sticlele pentru că ţi se vor confisca la intrare.
Cum e vremea: Pe scurt – frig. Îmbracă-te gros şi ia-ţi încălţări comode.
Cum zici: Guten Rutsch

5. Sydney

   Poate mai greu accesibil din Europa, Sydney oferă un spectacol incredibil de revelion şi merită văzut măcar o dată în viaţă. Nu este nevoie de prea multe descrieri. Cu siguranţă ai văzut la televizor focurile excepţionale de artificii. În plus va fi vară şi cald.

   Ai de ales între a petrecere pe apă, a petrece pe pod sau într-un pub. Sydney este de asemenea şi unul din primele oraşe care sărbătoresc anul nou şi unul din cele mai recomandate. Artificiile se sfârşesc la 00:15, dar petrecerile şi celebrările continuă până la răsărit.  Cele mai bune locuri sunt The Harbour Bridge sau Sydney Opera House şi chiar mai bine este să poţi petrece şi vedea artifiiciile de pe o barcă.

   Pentru mai multe informaţii vizitează site-ul oficial al evenimentului (da, există)

Sfat: Îmbracă-te în negru, este culoarea preferată de localnici pentru această noapte.
Cum este vremea: Fiind vară este destul de cald, dar pregăteşte o jachetă subţire.
Cum zici: Happy New Year, dar cu accent.

6. Londra

   La aşa furnicar de oameni este şi normal ca de revelion să fie ceva agitaţie. “Petrecerea” din Trafalgar Square din centrul Londrei poate să concureze cu uşurintă cu cea din New York sau una din locaţiile de mai jos.

   Zonele din jurul Tamisei, Palatului Parlamentului şi London Eye (unde de obicei sunt şi show-uri laser pe 31 decembrie) vor fi pline de oameni cu chef de petrecere. La ora 21:30 de obicei este prima sesiune de artificii pentru familii, copii şi alţi petrecăreţi precoce.

   Între 12 noaptea şi 4:30 dimineaţa călătoria cu metroul este gratuită şi de aceea se aşteaptă în jur de 6-700.000 de oameni în centrul Londrei în noaptea de anul nou. Plasează-te pe lângă Tamisa ca să ai vedere bună la sesiunea de artificii de la miezul de nopţii. Pe 1 ianurie nu rata Parada Londrei, susţinută de 10.000 de artişti de circ, oameni talentaţi şi trupe din 20 de ţări, care defilează şi bucură mulţimea într-un marş de 3 kilometri. Detalii pe site-ul oficial al paradei.

Dacă ai chef de o petrecere care să se desfăşoare la adăpost de frig poţi alege una din aceste petreceri londoneze.

Sfat: Îmbracă-te adecvat.
Cum e vremea: Rece şi foarte posibil ploioasă. Vântul este rece şi aspru.
Cum zici: Happy New Year!

7. Rio de Janeiro

   În Rio este petrecere şi în afara vestitului carnaval.  De anul nou 5 milioane de oameni petrec pe plajele din Rio. Da, ai citit bine. Numai în Copacabana unde se închide traficul pentru acea noapte se adună 2,5 milioane de oameni să petreacă pe plajă şi pe străzi.

   Mii de lumânări sunt aprinse în ajunul anului nou de comunităţile creştine, dar şi afro-americane şi poţi asista la ritualuri locale interesante. Marele avantaj este că e vară, împreună cu tot ce presupune asta (de exemplu îmbrăcăminte sumară)

   Mai mult de un milion de oameni se adună în Brazilia şi în orasul Fortaleza, regiunea  Ceará, la un spectacol magnific cu focuri de artificii şi concerte live (zona Praia de Iracema ).

Sfat: Toate hotelurile se umplu până în septembrie, deci planifică şi rezervă din timp.
Cum este vremea: Cu temperaturi între 25 şi 40 de grade nu e de mirare de ce costumul de baie este ţinuta oficială.
Cum zici: Feliz Ano Novo
Cum ajungi: Un zbor dus-întors este cam 800 euro.

8. Istanbul

   Ce te aştepţi de la un oras cu 12 milioane de locuitori (neoficial)? La o super petrecere, corect? Păi ai dreptate. Piaţa Taksim şi Istiklal Caddesi vor fi pline de oameni, inclusiv foarte mulţi turişti. Zonele cheie sunt Taksim, Beyoğlu, Nişantaşı şi Kadıköy, dar nu ezita să iei legătura cu localnicii şi să ceri sfaturi. Pentru cluburi şi petreceri în interior mergi în cartierul Nisantasi. Pe 1 ianuarie după beţie îţi recomandăm să mergi să încerci o omletă turcească, menemen.

   O idee este să rezervi o croazieră pe Bosfor. Pentru 119 € ai cea mai bună vedere a podului de peste Bosfor. Detalii aici.

Sfat: Vezi cum ajungi în Istanbul.
Cum e vremea: Ceva mai cald decât în Romania, dar nu te aştepta la minuni.    Cum zici: yeni yılınız kutlu olsun

9. Amsterdam

   Cum să uităm de un oraş atât de vibrant? Deşi oficial nu se întâmplă mai nimic în oraş, Amsterdam este prin definiţie un oraş petrecăreţ. Punctele centrale de interes şi “aglomeraţie” sunt Rijksmuseum pe Museumplein, Nieuwmarkt şi Piata Dam, în ultimele două fiind de obicei concerte cu muzică live. Artificii sunt în mai multe locuri din oraş şi foarte mulţi oameni ies pe stradă. Agitaţia ţine de obicei de la 11PM la 2 AM. Alte locuri unde se adună lumea sunt Rembrantsplein şi Leidseplein. În general se iese cu o sticlă de şampanie care se deschide, bea şi împarte cu “partenerii” de revelion la 12 noaptea.

Sfat: Nu uita sticla de şampanie.
Cum este vremea: Cel mai probabil va fi frig şi chiar o ploaie nu este exclusă.
Cum zici: gelukkig nieuwjaar

10. Viena

   În Viena ai cu siguranţă ce face de revelion. În Viena vei găsi petreceri pe străzi, târguri atrăgătoare, corturi cu diverse bunătăţi şi distracţie, dar şi frig. Tot oraşul vechi se transformă într-un carnaval gigantic cu vin fiert, ştrudel, oameni care vin cu artificiile proprii şi muzică live. Pe 30 decembrie la Schloss Schönbrunn ai parte de un tur, cină şi concert. Dacă nu îţi place în Viena poţi da repede o tură până în Budapesta, sau invers.

Sfat: În Viena este superb şi de Crăciun.
Cum e vremea: Frig, foarte probabil valori sub zero.
Cum zici: ein gutes neues Jahr / prost Neujahr

11. Goa

   Goa, India, un fel de tărâm al generaţiei hippie moderne nu îşi dezminte renumele nici de revelion când backpackeri din toată lumea se adună la petrecerile rave psihedelice în aer liber. În Goa se zvoneşte că ar fi cele mai tari petreceri de anul nou, care ţin 3-4 zile şi sunt mai gălăgiose, mai mari şi mai nebune decât în restul anului. Unii recomandă Anjuna beach resort, dar cu siguranţă ai de unde alege.  Vremea este bună şi poţi petrece printre palmieri, vaci sacre, vedete Bollywood  şi…ierburi de tot felul. Ajungi destul de uşor şi ieftin cu Air Arabia din Istanbul.

Sfat: Printre altele încearcă fenny, băutură regională făcută din guaca şi nucă de cocos.
Cum este vremea: Este excelentă şi, chiar dacă ai parte de o ploaie, va fi o ploaie caldă de care ţi-e mai mare dragul.
Cum zici: nav varsh ki subhkamna

12. New York

   Precum Sydney, New York, mai exact Times Square, este vestit pentru petrecerea de la miezul nopţii. În ultimii 100 de ani s-a păstrat tradiţia bilei de cristal căreia i se dă drumul la 12 noaptea, eveniment difuzat pe toate meridianele. Bila, făcută din cristal Waterford are aproximativ 5 tone şi 3,7 m în diametru. I se dă drumul la 11:59 pentru a ajunge jos la 12 fix. Mergi în Times Square şi fă cu mâna, poate te văd cei de acasă.

New York este oraşul care zice-se nu doarme niciodată, mai ales de revelion. Cu siguranţă găseşti o petrecere nebună la care să mergi.

Sfat: Caută bilet de avion din Amsterdam, Paris sau Londra.
Cum e vremea: Frig (temperaturi sub zero), umed şi probabil zăpadă.
Cum zici: Dude, where`s my beer?

13.   Tokio

   În Japonia anul nou este numit Omisoka sau Shogatsu, iar Tokio nici că ar fi mai potrivit pentru a petrece revelionul. Petrecerile încep pe 29 decembrie cu artificii, muzică, dans şi evenimente diverse şi continuă până pe 4 ianuarie. Ai de ales din mai multe feluri de a celebra. Poţi merge în unul din nenumăratele cluburi să te bucuri de DJ locali şi internaţionali şi să vezi cum se distrează tinerii japonezi, sau să mergi în temple precum templul Zojoji unde localnicii beau sake, aprind focuri şi îi aduc pe cei dragi pentru a fi binecuvântaţi. Pentru şi mai multe petreceri mergi în districtul Shibuya.

La miezul nopţii în templele budhiste clopotele bat de 108 ori. 1 ianuarie se numeşte Gantan şi este ziua naţională a Japoniei, fiind cea mai importantă sărbătoare din an.

Sfat: Include Tokio într-un tur mai mare al Asiei. Air Asia are zboruri ieftine din Asia de sud-est spre Tokio.
Cum e vremea: Minime de 2-5 grade şi ziua te poţi aştepta la 10-15 grade. Şansele de ploaie sunt destul de mici.
Cum zici: akemashite-omedetou-gozaimasu

14.  Stockholm

   Atmosfera de Nyårsafton, aşa cum este numit anul nou, contrastează cu liniştea şi calmul de Crăciun. Partea veche din Stockholm, Gamla Stan, este preferată deopotrivă de turişti şi localnici, iar aici are loc concertul de revelion. De aici poţi vedea şi artificiile deasupra apei. Anul nou este celebrat în  muzeul în aer liber Skansen încă din 1895. La miezul nopţii un suedez celebru va citi  ‘Ring Out, Wild Bells’ iar mulţimea va umple străzile, mergând din club în club. La 12 noaptea nu lipsesc artificiile acompaniate de trompete, după care urmează alte spectacole. Pentru cluburi, baruri şi petreceri până în zori mergi în Södermalmstorg pe strada Götgatan în districtul Södermalm.

   Sfat: Mergi neapărat să patinezi în Kungsträdgården.
Cum e vremea: Friguroasă, temperaturi cu minus, dar perfecte pentru patinaj.
Cum zici: Gott Nytt År

15. Praga

   Praga atrage mulţi turişti de revelion deoarece şi aici petrecerea e în toi. Atracţia principală sunt artificiile care se văd cel mai bine din Old Town Square sau Charles Bridge. Până atunci poţi merge din pub în pub sau din cafenea în cafenea. Şi mai bine, pentru o vedere şi mai bună,  este să urci pe dealul castelului Letna Park sau la statuia lui Stalin de unde se lansează artificiile. Praga este şi destul de ieftină în comparaţie cu alte oraşe europene, deci intră şi berile mai multe şi mai uşor. Partea bună este că poţi intra în localuri şi fără rezervare.

Sfat: Ai grijă la artificiile “fără stăpân” şi ia o sticlă de şampanie cu tine.
Cum este vremea: Cu temperaturi puţin sub 0 grade nu este chiar cel mai călduros loc. Sunt şanse să fie zăpadă.
Cum zici: Stastny Novy Rok

Atenţie: Anul ăsta în Praga este PragueWinterCamp, petrecerea de anul nou organizată de couchsurferi. Cu siguranţă te vei distra şi vei cunoaşte oameni interesanţi.

16. Singapore

   Petrecerea de anul nou din Singapore are loc în Marina Bay şi sunt aşteptaţi în jur de 250.000 de oameni în zona dintre Stadionul Plutitor din Marina Bay până la Esplanade promenade, mai exact: Esplanade Bridge, Benjamin Sheares Bridge, Merlion Park. Alte zone care au vedere  spre  Marina Bay şi zona cu apă (şi artificii) sunt The Fullerton Hotel, Marina Madarin, The Ritz-Carlton Millenia, Marina Bay Sands, şi poate cel mai interesant loc roata ferris The Singapore Flyer.

   Revelionul în Singapore este un spectacol vizual nemaipomenit. 20.000 de “sfere ale dorinţelor” gonflabile pline cu peste 500.000 de dorinţe scrise de localnici vor fi atracţia serii. Acestea vor fi scăldate într-o baie de lumini colorate, promiţând un spectacol fabulous. Nu lipsesc show-urile şi concertele cu artişti locali şi internaţionali. Cu 10 secunde înainte de noul an se începe numărătoarea inversă şi apoi urmează un spectacol impresionant de artificii lansat de pe apă având ca fundal zgârie-norii din Singapore.

   Dacă ai chef de o petrecere mergi  de la 10:30PM la Pit Building.

   Sfat: Merită să mergi şi de anul nou chinezesc pe 23 ianuarie când festivităţile sunt şi mai impresionante.
Cum e vremea: Cald, posibil ploaie ziua.
Cum zici: xin nian kuai le! (sing nee-ann koo-why ler)

17.  Verbier

   Dacă te ţine buzunarul poţi petrece Revelionul în Verbier, Elveţia. Lăudat ca fiind unul din cele mai bune locuri din lume pentru a petrecere revelionul, acest oraş mic atrage turişti din toată lumea şi îi primeşte cu artificii, multă băutură, dans şi petreceri în centrul oraşului. Barurile din centrul oraşului, de lângă Place Centrale, sunt cele mai populare, dar nu cele mai ieftine. Sunt deschise începând de la 10 seara, dar este indicat să îţi faci o rezervare.

   Dacă nu ţii aşa de mult la inedit poţi găsi o atmosferă similară în locuri mai prietenoase cu bugetul, precum Bansko.

   Sfat: Ia-ţi placa sau schiurile, că ai unde să te dai.

   Cum e vremea: Frig şi zăpadă, perfect adică.

   Cum zici: Bonne Année

18. Madeira (sau Dubai, Taipei ori Hong Kong)

   Da, am trişat, am pus patru locaţii. Toate patru sunt renumite pentru focurile impresionante de artificii de la 12 noaptea.

   Am inclus în lista Funchal, Madeira pentru că ar trebui conform Guiness Book să aibă cele mai mari şi impresionante artificii.

   Din acelaşi motiv am putea include şi Dubai care tot încearcă să câştige titlul pe care îl are Funchal.

   De asemenea, în Taipei artificii vor fi lansate de pe Taipei 101 Tower, eveniment televizat de obicei. De neratat.

   Hong-Kong se foloseşte şi el de clădirile impresionante pe care le posedă pentru a oferi un spectacol magnific.

   Petreceri – mai puţin, dar cine are timp de ele când stai atât cu ochii pe cer?

19. Maroc

   Maroc nu este pentru petrecere clar, dar aici poţi să ai parte de o experienţă cu totul inedită. Rezervă un tur în deşert la una din companiile specializate pentru a petrece o noapte sau mai multe în deşert. Unul din oraşele pe care le poţi vizita este Quarzazate. Ai două variante, să mergi mai “rustic” cu caravanele şi să înnoptezi în deşert, sau să te bucuri ziua de ceea ce îţi oferă el şi noaptea să te retragi la un hotel.

   Sfat: Stai la un foc de tabără şi priveşte dansurile tradiţionale.

   Cum e vremea: Suficient de cald ziua, destul de frig noaptea.

   Cum zici: “Water please!”

   Iată un exemplu de tur în deşert.

20.  Cape Town

   În Cape Town de revelion se ţine un carnaval (Carnavalul Cape Town Minstrel sau Carnavalul Cape Town Coon Carnival) care atrage aproape 100.000 de turişti. Festivalul celebrează viaţa şi ritul reînnoirii.  Te poţi aştepta la un marş al corurilor Malay şi al trupelor cu specific tradiţional. Carnavalul este în multe feluri similar cu cel din Rio sau cu Mardi Gras din New Orleans. Între ora 19:00 şi 02:00 poţi asista la un concert gratuit cu trupe Afro-Jazz (anul acesta SoiSoi Gqeza şi Saber) şi la focurile de artificii de la miezul nopţii. Distracţia are loc la Amfiteatrul V&A Waterfront. Sigur, asta nu este singura petrecere. Găseşti mai multe aici.

   Dacă ai ajuns acolo trebuie să iei telecabina până în vârful Table Mountain pentru o vedere de sus a zonei.  Poţi rămâne aici pentru a vedea artificiile la miezul nopţii. După revelion poţi să te scufunzi cu crocodili, să încerci un safari, să înveţi scuba sau să te scufunzi cu rechini. Află aici ce mai poţi face. Iubitorii de muzică pot lua parte la Rezonance NYE Festival.

   Sfat: Poţi încerca să ajungi cu Afriqiyah Airways. Detalii aici.

   Cum e vremea: Este vară şi nu prea plouă. Vrei mai mult?

   Cum zici: Voorspoedige nuwe jaar

21. Bangkok

   Pe principiul “hai undeva unde-i cald şi eventual putem rămâne”, o varianta este Bangkok. Oraşul petrece anul nou de trei ori din ianuarie până în aprilie, deci dacă l-ai ratat pe primul mai ai două şanse (celelalte două fiind cel chinezesc şi thailandez). Te poţi aştepta la concerte, muzică şi dansuri tradiţionale şi petreceri de tot soiul. Ţine minte: Central World şi Sanam Luang. Da, nu e chiar foarte aproape, dar parcă merită deplasarea. Fii cu ochii pe ofertele Air Asia.

   Sfat: Poţi lua în considerare şi Kuala Lumpur sau Full Moon Party din Koh Phangan, la o aruncătură de băţ.

   Cum e vremea: Temperaturi de peste 28 grade, umiditate ridicată şi posibil ploi. 

   Cum zici: sawatdii pimaï

22. Oriunde îţi sunt prietenii

   La asta nu te aşteptai, aşa-i? La drept vorbind nu prea contează pe unde eşti, dacă eşti cu cine trebuie.

   Hai să creştem împreună lista şi să o îmbogăţim cu experienţe personale. Comentează mai jos şi povesteşte-ne despre locaţia în care ai petrecut tu de minune Revelionul!

   Dacă „întinsul pe cearşaf” nu este sportul tău preferat, dar iubeşti marea, dacă te plictiseşti când nu faci ceva interesant şi adori să faci ceva nou în fiecare vara, citeşte mai departe.

   Plecăm la Tyulenovo. Iar. Şi o s-o facem lată de data asta. Snorkeling, kayaking, plimbare pe toată coasta, tur cu bicicleta, călărie şi … mai avem o listă lungă de bifat.

   Plecăm, adică noi. Vrei şi TU să faci parte din acest NOI?

   Te luăm şi pe tine!

   Plecăm din Bucureşti dimineaţă devreme (da, ştim, dar este singura chestie nasoală din toată treaba asta). Vrem să ajungem pe la prânz în Tyulenovo.

   Ne cazăm într-un loc frumos şi pufos şi începe nebunia.

   Vom face snorkeling în fiecare zi. Te învăţăm noi care e treaba dacă nu ştii şi îţi dăm un set nou de ochelari, tub şi încălţări. Va rămâne al tău, ca amintire sau pentru vara următoare.

   Nu e nevoie să ştii să înoţi. În golfuleţul în care mergem sunt stânci din loc în loc şi te poţi odihni pe ele în timp ce faci cu ochiul crabilor. Iar cu echipamentul de snorkeling pe poziţie nici nu prea ai cum să nu pluteşti liniştit. Dacă ştii să înoţi, şi mai bine. Apropo, apa în Tyulenovo e mult mai limpede decât pe meleagurile noastre.

   Ne vom căţăra pe stânci, vom sări de pe ele şi ne vom poza zâmbăreţi.

   Ca să nu stăm numai în apă şi să ne trezim cu vreo pereche de branhii, în una din zile schimbăm călăritul de valuri pe călăritul tradiţional: nişte cai superbi ne aşteaptă. În altă zi vom închiria biciclete şi vom face un tur al coastei timp de câteva ore. Aşa, uşor, să nu ne spetim prea rău. Mai facem şi câte o pauză în care facem şi un turneu de tras cu arcul.

   Vizităm rezervaţia Yailata şi poate vedem şi un delfin. Noi am văzut.

   Ziua următoare mergem cu caiacul să explorăm peşterile de la baza stâncilor. Luăm şi snorkelul cu noi în caz că vedem ceva interesant în apă. Facem şi o întrecere dacă te ţine.

   Avem maşina la dispoziţie tot timpul aşa că vom face şi  drumeţii.

   Mergem la Capul Kaliakra, ne oprim la plaja cu nisip de la Bolata şi apoi mergem să mâncăm scoici la ferma de moluşte de la Dabolka. Dacă tot suntem acolo, mergem şi la Balcik să vedem grădina botanică şi castelul. Când ni se face chef de nisip mult, dăm rapid o fugă şi la Shabla să vedem cum arată kilometri mulţi de plajă lată şi să facem nişte castele de nisip.

   Asta ziua.

   Noaptea sau la răsărit, vom merge cu pescari tocmiţi şi bărcile lor la pescuit, iar seara ne delectăm cu o bere, o vorbă şi un foc de tabără pe faleză sau vedem un film în aer liber lângă primăria din Kamen Bryag.

   Vom mânca la restaurantele din Tyulenovo sau Kamen Bryag. Mâncare bună şi proaspătă la preţuri ca acasă. Fiecare mănâncă ce vrea, cum vrea.

   Toate astea în 6 zile (5 nopţi).

   Vom merge în tura asta în perioada 8-14 August.

   Care e şmecheria?

   E simplă.

   Sunt numai 7 locuri!!

   Atenţie!! Sunt 5 zile pline de fun în care tu nu o să ai altă grijă decât să te distrezi.  Te pozăm, te ducem pe unde ştim noi că e frumos. Facem şi pe soferul deci tu poţi să bei o bere.

   Eşti gata?

   Trimite un email la salut@nomadic.ro ca să afli mai multe detalii şi să îţi rezervi unul din cele 7 locuri.

   PS: Suntem un grup şi vom facem totul în grup. Vorba aia… că e mai distractiv.

   PPS: Mergem să ne distrăm, să ne simţim bine şi să uităm de toate. Fiţele, pretenţiile şi ifosele n-au ce căuta că doar suntem Nomadici. Le puteţi împacheta frumos şi lasă în Bucureşti într-o cutie de valori pentru a le găsi intacte la întoarcere.

   PPPS: Dacă ai chitară şi ştii să şi cânţi la ea te facem căpitanul nostru!

    Dacă în articolul anterior am văzut că poţi vedea uşor Bologna, Ferrara şi Veneţia cu un bilet ieftin de avion şi alte câteva de tren, de ce să ne oprim aici? Cu un ritm mai rapid de plimbare şi dorinţa de a vedea cât mai multe locuri, o săptămână s-ar putea să îţi ajungă şi pentru coasta de vest a Italiei. O excursie foarte potrivită şi dacă optezi pentru low-costul spre Pisa.

   Primul pas este să iei trenul regional din Veneţia înspre coasta vestică a Italiei. Prima oprire este Firenze (sau Florenţa cum o ştim majoritatea), unde ajungi cu 14,40€. Vei schimba cel mai probabil în Bologna şi Prato, dar trenurile vin repede şi nu vei aştepta în medie mai mult de 30 de minute.

         Florenţa

   Florenţa este nu numai capitala Toscanei, dar şi capitala artei pentru Italia. Este locul unde s-au născut sau au ales să trăiască mari personalităţi precum Galileo Galilei, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Dante, Niccolo Machiavelli, Boccaccio sau familia de’ Medici. Este în acelaşi timp şi un oras destul de populat, cu străduţe înguste multe scutere şi maşini şi foarte plin de turişti. Dacă preferi orăşelele mici şi liniştite, Florenţa nu este o opţiune.

   Oraşul este cunoscut ca leagănul Renascentismului şi datorită monumentelor, bisericilor şi clădirilor sale. Aşa că o plimbare pe jos printre străzile centrale este obligatorie. Nici cu bicicleta nu ar fi aşa rău, dar te costă cam 14€ pe zi. Mai multe detalii aici.

   Oricum ar fi, trebuie să treci întâi pe la info center. Găseşti aici o listă cu info center-urile de unde poţi lua o hartă şi afla cum să vizitezi oraşul mai ieftin. Sunt prea multe obiective pentru a le înşirui aici, dar trebui să ştii câteva lucruri:

•    În Florenţa există o mulţime de spectacole şi festivaluri gratuite, numai să le pândeşti. Detalii aici.
•    Muzee sunt pe toate străzile, la propriu. Găseşti aici preţurile şi orarul pentru fiecare. Unele sunt gratuite, iar altele oferă intrare liberă în diverse zile sau seri.
•    Există de asemenea o mulţime de biserici, din care cea mai importantă este Santa Maria del Fiore (sau Domul din Firenze), fiind şi simbolul oraşului. Intrarea este gratuită şi dacă ai 8€ de care te poţi lipsi şi tonus pe măsură, ai şansa de a urca cele 463 de scări pentru a vedea oraşul de sus.



•    O vedere panoramică gratuită poţi avea din Piazza Michelangelo
•    Dacă îţi trece prin cap să îţi mănânci sandvişul în grădinile Boboli din spatele palatului Pitti, trebuie să ştii că intrarea costă 10€ şi priveliştea a dezamăgit pe mulţi.
•    Poţi vedea o copie a celebrei statui a lui David sculptată de Michelangelo în Piazza della Signoria sau originalul în Galeria Academiei de Artă
•    În piaţa de lângă dom găseşti tot felul de suveniruri şi vei fi uimit de preţurile scăzute de acolo. De exemplu, dacă nu ai vrut să dai 7€ pe o mască în Venetia, poţi să o cumperi de aici, fix pe aceeaşi, la 2,5€.
•    Nu pierde artiştii de stradă de la Galeria Ufizzi
•    Deşi cazarea este în general scumpă, există un camping chiar în centrul Florenţei, cu o vedere panoramică, lângă Piazza Michelangelo, unde poţi sta şi cu 13,5€ pe noapte. Poţi încerca şi prin couchsurfing, deşi în nordul Italiei este mai dificil.

   Acestea fiind spuse, poţi merge mai departe, spre Pisa.

         Pisa

   Dacă ajungi cu avionul în Pisa, o să fii fericit să afli că aeroportul Galileo Galilei este deservit şi de o staţie de tren, chiar la 40m distanţă de ieşire, iar o călătorie până în Pisa Centrale costă doar 1,10€. Iar de la Florenţa, biletul de tren este doar 5,80€.

   Pisa este un orăşel boem, studenţesc în adevăratul sens al cuvântului (din cei 100 000 de locuitori, 60 000 sunt studenţi) şi cu o viaţă de noapte care pulsează pe toată durata verii. Este mai ieftin decât Florenţa sau Bologna şi merită să stai seara la o bere (între 2 şi 4€ ) şi o pizza (între 6 şi 10 euro) în una din pieţele centrale şi poate chiar să porneşti o conversaţie cu studenţi italieni.

   Cum desigur ai ajuns în Pisa pentru faimosul turn înclinat, e musai să mergi în Piazza dei Miracoli, unde te aşteaptă, pe lângă turn, şi o catedrală, o capelă şi două muzee.

      Despre turnul înclinat

   Ştii deja că nu este singurul turn înclinat din Italia (doar există şi în Bologna unul), ba chiar sunt o grămadă de astfel de turnuri. Dar cum toată lumea are o poză împingându-l sau trăgându-l tocmai pe ăsta, de ce să nu ai şi tu una? Ajungi uşor la el, de preferat pe jos ca să admiri şi arhitectura oraşului, mai ales că faci cam 45 de minute de la gară până la el. Există însă şi autobuze (liniile 3 si 4) şi taxiuri.

   O dată ajuns acolo, o să îţi faci impresia că toata economia Pisei se bazează pe turn. De ce? Numai ca să urci până în vârf te costă 15€, dar şi 2 ore de stat la coadă şi încă 45 de minute pentru a urca efectiv. Gazonul din zona lui este însă gratuit şi bine întreţinut, aşa că îţi poţi face liniştit o fotografie în ce poziţie vrei tu.

   Dacă ţii neapărat să vezi oraşul de sus, trebuie să ştii că:

   -   există şansa ca, dacă ajungi mai târziu în zilele de vară, să nu mai prinzi bilet

   -   pentru 2€ în plus poţi evita statul la coadă, cumpărând biletul online, de aici

   -   orele între care se poate vizita le găseşti aici

   -   copiii sub 8 ani nu au voie să urce

   -   e bine să fii punctual, pentru că fiecare grup de vizitatori are un timp limitat

   -   dacă ştii că nu prea eşti în formă sau ţi-e rău de înălţimi, mai bine rămâi jos. Din cauza asta

   -   e de preferat să fii încălţat adecvat, pentru că treptele sunt foarte tocite

   -   nu ai voie cu ghiozdane mari (de altfel nici nu ai avea loc pentru ele), dar există dulăpioare cu cheie pentru ele, gratis

   Dacă vrei să vizitezi catedrala, intrarea este 2€ (între 1 noiembrie şi 1 martie este gratis), iar pentru capelă încă 5€. Un bilet comun pentru cele două este 6€.

   Sunt destule de văzut în orăşel, asa că înarmează-te cu o hartă şi porneşte la drum. Găseşti aici tururi virtuale cu obiectivele turistice din Pisa. Dar ai grijă, să nu strici surpriza.

   Chiar dacă e foarte aproape de Marea Mediterană, nu te aştepta să găseşti plaje în Pisa. Pentru asta, mai bine iei trenul spre Cinque Terre unde te aşteaptă ceva deosebit. Totul despre asta în articolul viitor.

    În primul rând, trebuie menţionat faptul că zborul spre Forli/Bologna cu Wizzair e mai mult spre Forli, şi aproape deloc înspre Bologna. O dată ajuns în aeroport, eşti nevoit să scoţi din buzunar 3,5€ pentru autobuzul spre gara din Forli sau 11€ (tarif fix) pentru taxi. Forli este un orăşel micuţ, cu un centru frumos, unde poţi bea o bere, vedea o bisericuţă, şi cam atât. Din gară este indicat să iei trenul spre Bologna.

    Cele mai ieftine trenuri sunt cele Regionale, iar condiţiile sunt bune.  Nu ai nevoie de rezervare, dar unele trenuri pot fi cam pline. Orarul şi preţurile acestora le găseşti pe site-ul Trenitalia. Nu uita să apeşi pe butonul All solutions, pentru că altfel s-ar putea să îţi arate doar legăturile mai scumpe.

        Bologna

    După ce ai plătit încă 5,10€ pe biletul de tren Forli-Bologna, sau 5€ pe autobuz de la aeroportul din Bologna, te poţi plimba liniştit în acest oraş studenţesc.

    Preţurile în Bologna sunt ceva mai mari decât ale noastre. De exemplu, cea mai ieftină băutură este espresso la 1€, în cafenelele mai ascunse. Ar fi bine să te uiţi şi când îţi cumperi apa: la orice magazin din oraş o sticlă de 1,5l costă 1,50€, pe când în supermarket găseşti şi la 0,30€.

    Partea bună e că intrarea la majoritatea muzeelor este liberă. Gratis sunt şi primele trei ore de internet wireless, după ce te înregistrezi la sediul URP. Ca să afli mai multe, fă o oprire la centrul de informare din Piazza Magiore (adică în centru lângă gelaterie). O să primeşti gratis o hartă a oraşului şi informaţii despre toate muzeele din Bologna şi despre turnurile lor – ei au chiar două, şi unul este aproape la fel de înclinat ca cel din Pisa. Are 98m şi cu 3€ poţi urca în vârful lui. Ceva mai ieftin decât cel din Pisa, unde trebuie să plăteşti 15€..

    Oraşul este considerat al doilea ca frumuseţe după Veneţia de mulţi italieni, probabil pentru arhitectura specifică ce constă în culorile calde ale clădirilor şi trotuarele acoperite numite portico. În total, numai în centru, se află 38 km de asemenea arcade, ceea ce face mai plăcută plimbarea pe timp de ploaie.

    Bologna este de asemenea considerată capitala naţională a mâncării. Tagliatelle al ragù şi tortellini servite cu bulion şi mortadella (cârnat original bolognez) sunt printre specialităţile locale.

    Ca să îţi demonstreze că e un oraş studenţesc, Bologna nu doarme noaptea. O mulţime de pub-uri şi cluburi sunt deschise până dimineaţa în centrul oraşului, iar o bere costă în jur de 3€.

    De încercat neapărat în Bologna: în piaţa centrală există o arcadă specială care protejează o piaţă mică – ajungi la ea trecând pe lângă gelaterie. Plasează pe cineva în unul din colţuri cu faţa la perete şi roagă-l să vorbească, chiar şi în şoaptă. Fugi repede în colţul opus, aşează-te cu faţa la perete şi minunează-te de acustica incredibilă a micii săli.

        Ferrara

    Bun, Bologna e frumoasă, dar în doua-trei zile ai văzut ce era de văzut. Mai bine porneşti mai departe, spre nord, în oraşul Ferrara. Biletul de tren costă doar 4€.

    Cum ai ajuns, cere din gară o hartă a centrului şi poti porni la plimbare. Oraşul bicicletelor, cum mai este cunoscut în Italia, este un orăşel mic, al cărui centru se află între zidurile fostei cetăţi. Chiar în piaţa centrală se află un castel, înconjurat de apă, şi o catedrală frumoasă, în faţa căreia tinerii se strâng şi beau o bere în nopţile călduroase. Orăşelul are de asemenea multe „palate”, dar care nu arată cum ţi-ai închipui, ci sunt mai degrabă nişte clădiri mari ce găzduiesc diverse muzee sau expoziţii. Te poţi plimba pe o multitudine de străduţe cu clădiri păstrate aproape intacte încă din perioada medievală. Poţi vizita cimitirul evreiesc, poţi face o tură in jurul zidurilor fostei cetăţi admirând ici şi colo vile maiestuoase ascunse printre copaci. În septembrie are loc Festivalul Baloanelor cu aer cald în parcul din partea de nord a oraşului.

    Preţurile în Ferrara sunt ceva mai mici ca în Bologna, dar totuşi cu iz turistic.

    Poţi închiria şi tu o bicicletă, ca să intri în rândul oamenilor. Costă 2,5€ pe oră sau 10€ pentru toată ziua sau poţi să ţi-o cumperi cu 40€ dacă vrei să te stabileşti o perioadă acolo.

        Veneţia

    Dacă tot eşti la 100km depărtare de cel mai frumos oraş al Italiei, Veneţia, nu poţi rata o asemenea oportunitate. Biletul de tren costă 6,15€ şi te poate lăsa fie pe continent (Mestre), fie în gara Santa Lucia (pe insulă, chiar lângă Piazzale Roma). Găseşti apoi harta cu insula aproape la orice hotel. Biletul de autobuz care face legătura între continent şi insulă costa 1,10€, iar vaporetto (autobuzul pe apă) este exagerat de scump – 6,5 € pentru o singură călătorie. Vaporreto te plimbă pe canalele principale şi spre celelalte insule cum ar fi vestita Murano. Ai zice că mergi repede pe jos, dar insula e chiar măricică. Aşa că îţi trebuie cel puţin 2 zile ca să poţi simţi ritmul oraşului.

    O dată ajuns pe insulă (toate autobuzele opresc în Piazzale Roma), o să fii strivit de grupurile imense de turişti. Orice, dar numai romantic nu e. Dacă nu ma crezi, poţi arunca o privire aici, pe webcam-urile lor. Nu te speria, nu toată insula e aşa. Poţi găsi străduţe neumblate de turişti, cafenele ceva mai ieftine de 3€ pentru un espresso, linişte şi pace. Trebuie doar să ai încredere şi  te depărtezi de centru, înspre nord sau sud. Dar asta după ce ai vizitat obiectivele principale: Piazza San Marco şi basilica (unde surprinzător intrarea este liberă, deşi te costă dacă vrei să vezi şi încăperile adiacente), Palatul Dogilor, Podul Rialto, Ca’ d’Oro şi alte câteva atracţii. Găseşti aici mai multe informaţii despre atracţiile principale.

    Bineînţeles, dacă ai un buget mai larg, te poţi plimba cu gondola. În general costă 100€, dar poţi găsi şi mai ieftin. Învaţă aici cum să negociezi pentru un preţ mai mic şi să faci plimbarea cât mai plăcută.

    O scurtă călătorie până la insula Murano nu este nici ea de ratat. Ai şansa de a vedea live cum se fac diverse forme din sticlă şi cumpăra la preţuri mai mici aceste bijuterii. Ca să ajungi acolo e musai să iei vaporetto. E bine de ştiut pentru cei mai curajoşi că nu vine chiar des controlul pe mijloacele de transport în comun…

    Mâncarea la restaurant nu este nici pe departe ieftină, dar există câteva supermarket-uri Billa împrăştiate pe insulă, cu preţuri rezonabile. Sunt destul de ascunse, aşa că ai mai multe şanse să le găseşti întrebând oamenii care trec pe lângă tine cu sacoşe în mână sau care mănâncă liniştiţi pe malul apei sau pe vreo bancă.

    Şi cu cazarea e mai greu pe insulă. Mai ales în sezon, preţurile explodează. Găseşti aici câteva sugestii pentru locuri de dormit mai ieftine.

    În articolul următor vom continua plimbarea prin nordul Italiei. Oricât de frumoasa ar fi Veneţia, un spirit aventurier are nevoie de mai mult.

     Notă:  ca să îţi dai mai bine seama cât costă diverse lucruri prin Ungaria, calculează aşa: 100Ft (forinţi sau HUF cum mai sunt notaţi) înseamnă aproximativ 1,5 RON.

   1.   Dacă vii cu maşina, caută-ţi neapărat o cazare unde se oferă parcare. Stabilieşte dinainte preţul. Pe stradă nu ai voie să parchezi oriunde, şi acolo unde poţi costă 240 Ft /oră. Mai bine alege transportul în comun, care este foarte bun – nu se va merge niciodată bară la bară pentru că toate liniile au bandă proprie.

   2.  Du-te la un hotel şi cere o hartă turistică. Se distribuie gratuit şi se găseşte cam peste tot.

   3.  Începe cu mersul pe jos. Există tururi de plimbări organizate gratuit de tineri. Pe sistem de bacşiş. Durează cam 2 ore şi băieţii care te plimbă îţi dau tot felul de idei pentru a face excursia cât mai ieftină şi mai plăcută. Nu eşti obligat să îi plăteşti nimic, dar e frumos să le dai un euro – doi de căciulă. Mai multe detalii aici.

   4.   Pentru o vedere panoramică a oraşului, cel mai bun loc este dealul Citadelei. Trebuie să urci pe jos, dar merită. Important: cumpără-ţi apă înainte să urci dealul. Vei ajunge sus deshidratat şi vei găsi apă la 1,5l cu 500Ft.

   5.  O dată ce ai terminat cu plimbatul pe jos şi simţi că picioarele nu mai vor să vină cu tine, cumpără-ţi un abonament pentru transport în comun. Găseşti abonament pentru 24 ore, costă 1550 Ft şi e valabil pentru orice mijloc de transport în comun (metrou, autobuz, tramvai şi chiar trenurile care fac legătura cu periferiile).

   6.  Toată lumea rămâne impresionată de Clădirea Parlamentului. Poţi să îl vizitezi gratuit cu ghid. Nu este în limba română, dar pentru limba engleză sunt 3 grupuri: la orele 10, 12 şi 14. Trebuie să iei bilete chiar dacă este gratuit, în baza unui act de identitate, de la poarta X. E de preferat să mergi la tura de la 10, pentru că mai târziu se aglomerează.

   7.  E musai să vizitezi şi Bastionul Pescarilor şi zona acestuia (în cadrul curţii palatului Buda). Poţi lua autobuzul 16, al cărui capăt este la staţia de metrou Deák şi care te va plimba prin toată cetatea. Biserica Matthias de lângă Bastion nu prea merită totuşi cei 500Ft.

   8.  Dacă vrei să te răcoreşti puţin, vizitează Insula Margareta (Margit). Pomi, iarbă, trafic limitat, linişte şi pace. Poţi lua întâi autobuzul 26, care te va duce dintr-un capăt în altul al insulei, şi să te întorci tot cu el, oprindu-te unde ţi s-a părut interesant.

   9.  Nu poţi pleca din Budapesta fără să faci o baie termală. Băile Széchenyi sunt printre cele mai mari şi mai vechi şi…sunt singurele care au curtea deschisă şi iarna! Să faci baie la 35 de grade înconjurat de zăpadă e ceva ce nu vei uita foarte repede. Biletul de intrare, valabil pentru toată ziua, costă 3500Ft/pers, la care se adaugă un vestiar de 400Ft pe care îl poţi folosi împreună cu persoanele cu care mergi.

   10.  La apus, poţi face un tur al Dunării. Dacă o plimbare cu vaporaşul ţi se pare scumpă (costă 9€ de persoană) sau ai rău de mare, există 2 tramvaie care te plimbă pe malul Dunării: tramvaiul 2 în Pesta şi tramvaiele 19 sau 41 pentru Buda.

     Dacă nu reuşeşti să te hotărăşti la un mijloc de transport până în Budapesta, aruncă o privire aici.
     Şi dacă ai destul timp liber la dispoziţie şi ceva bănuţi puşi deoparte, poţi da o fugă până la peştera termală de la Miskolc.

   Dacă vrei să arunci cu roşii, dar nu poţi răzbate până la politicieni din cauza BMW-urilor blindate te sfătuiesc să te duci în Spania la Festivalul La Tomatina. Are loc în fiecare an în ultima miercuri din luna August în oraşul Buñol destul de aproape de Valencia (la 38 km).

   Festivalul durează o săptămână (muzică, parade, artificii şi alte nebunii), atrage o grămadă de turişti care vin în principal pentru momentul culminant şi anume bătaia cu roşii! Zeci de tone de roşii sunt aruncate din camioane şi apoi pasate de la un participant la altul.

   Festivalul începe când cineva reuşeşte să se caţere pe un stâlp foarte înalt uns cu slănină şi să ia bucata de şuncă de deasupra. Toată bătaia durează o ora, iar apoi toată lumea se îndreaptă spre duşurile deschise publicului în primărie sau se lasă spălaţi cu furtunele de către cei care curăţă bulionul de pe pereţi.

   Dacă ţi se pare periculos să ştii că există şi un avantaj: se pare că roşiile au rolul de dezinfectant, curăţă pielea şi o lasă fină.

   Festivaluri asemănătoare mai sunt în Columbia în satul Sutamarchan pe 15 iulie şi în China în sudul provinciei Guangdong în satul Dongguan pe 19 octombrie. Cel mai sexy şi cunoscut rămâne însă cel din Spania.

   Anul ăsta are loc pe 31 august şi începe la ora 11:00.

Ce trebuie să ştii:

• Fiecare participant trebuie să poarte tricou şi în general participanţii preferă tricourile albe
• Ar fi bine să îţi iei nişte ochelari de înot
• Deşi regula spune că roşiile trebuie strivite înainte să fie aruncate, nu e obligatoriu să se întâmple aşa, deci te mai poţi trezi cu vânătăi

Cum ajungi?

Bunyol este situat la 38 km de Valencia şi poţi ajunge acolo cu trenul sau autobuzul.

Cu trenul o călătorie durează 45 de minute şi costă 2,75€ (detalii aici). Atenţie nu este vorba de trenurile normale, ci despre trenurile pentru navetişti Cercanias pe care le iei din Sant Isidre.

Mult mai multe informaţii inclusiv idei de cazare şi locuri de văzut prin oraş pe site-ul evenimentului: www.latomatina.es

Dă click pentru mai multe filmuleţe.

Cum ajungi în Valencia?

   Cu Wizz Air – biletele pornesc de la 280 RON dus-întors în mod normal, iar în perioada festivalului în jur de 700 RON

   Cu Vueling Airlines – 630 RON, cu Iberia Airlines 850 RON în simularea noastră dar mai poţi merge şi cu Blue Air

Unde stai?

   În ceea ce priveşte cazarea, ţine minte că Bunyol este un orăşel de 9000 de locuitori, aşa că poate este mai bine să te cazezi în Valencia, deşi în zilele dinaintea festivalului la gara din Bunyol o sa te aştepte o grămadă de localnici care oferă locuri de cazare.

   Daca te hotărăşti să stai în Valencia, poţi folosi site-ul ăsta pentru a găsi ceva convenabil: 30valencia.com

   Anul acesta va fi o simulare a bătăii cu roşii şi în San Fermin la festivalul din Pamplona, ceea ce ne aduce la al doilea subiect:

2. Cursa nebună cu tauri din Pamplona (Encierro)

   De asta aţi auzit sigur. Ce naiba poate fi mai interesant decât un pumn de oameni mai mult sau mai putin răsăriţi care se lasă fugăriţi de tauri. Să fii chiar tu fugărit de tauri probabil. Dacă totuşi nu eşti chiar aşa de nebun curajos poţi să ajungi la festivalul San Fermín din oraşul Pamplona (cunoscut şi ca Iruña), regiunea Navarra, doar pentru a privi şi a participa la celelalte festivităţi. Da, e vorba de mai mult decât tauri. Festivalul începe de pe 6 iulie şi se termină pe 14 iulie. Un million de oameni vin anual aici pentru a vedea festivalul.

   Cursele cu tauri se ţin în fiecare zi începând cu 7 iulie şi până pe 14 iulie. Participanţii (dacă te bate gândul) trebuie să fie prezenţi la ora 7:30 îmbrăcaţi în alb cu eşarfă roşie la gât şi gata să pună instinctul de conservare în aplicare (după ce în prealabil au uitat complet de el) pentru 835 metri, adică aproximativ 3 minute. Doar şase tauri sunt apoi dezlănţuiţi la ora 8. Turiştii se alătură adeseori goanei nebune şi nu ajung întotdeauna teferi la capăt.

   Tu poţi privi spectacolul de pe margine sau de la balconul caselor din jur.

Cum ajungi:

   Pamplona este la 500 de km de Barcelona, 450 km de Madrid, 180 km de Zaragoza şi o ora de condus de la graniţa cu Franţa.

   Cu trenul din Barcelona durează 4 ore şi costă 30€, iar cu autobuzul costă 25€. Biletele se iau de aici.

   Cu trenul din Madrid costă cam 60€ şi durează 3 ore şi ceva, iar autobuzul costă 25€ şi durează 5 ore.

   Din Zaragoza sunt 6 trenuri pe zi care merg spre Pamplona, iar în Zaragoza poţi ajunge cu avionul. Wizzair are curse directe din Bucureşti şi Cluj.

   Poţi să zbori şi din Madrid sau Barcelona spre Pamplona, dar biletele sunt cam scumpe.

   Informaţii detaliate, inclusiv cum să ajungi cu maşina, aici.

   Site-ul festivalului este sanfermintravelcentral.com şi poţi arunca un ochi şi aici.

Unde stai?

   Poţi alege din o varietate de hoteluri (ai o listă aici) şi hosteluri sau chiar camping-uri (campingezcaba.com). Rezervă din timp şi pregăteşte-te pentru preţuri măricele.

De unde vezi cursa cu tauri?

   Cursa începe la 8 dimineaţa. Poţi să îţi ocupi un loc dimineaţă pe cei 835 m de străduţă pe care se aleargă ceea ce poate fi periculos mai mult din cauza oamenilor care se panichează decât a taurilor sau poţi sa îţi închiriezi un loc pe balcon care costă de la 90€ în sus (detalii aici)

3. Corida spaniolă

   Sângeroasă după unii, fascinantă după alţii, corida spaniolă face parte din istoria şi tradiţia Spaniei. Nu poţi să nu rămâi impresionat după ce vezi un astfel de spectacol.

Când poţi să vezi?

   Din aprilie până în octombrie, iar în august este vârful sezonului când astfel de lupte au loc zilnic în unele oraşe. Poţi să vezi în Sevilla, Madrid, Pamplona, Valencia (în special în timpul festivalului Fallas), dar şi în alte oraşe din Spania.

Sunt 3 tipuri de coridă:

• Corrida de toros – tradiţională, în care matadorul (cel care omoară taurul se numeşte matador, iar toţi cei care participă la coridă se numesc toreadori) îl înfruntă faţă în faţă ajutat de alţi 5 oameni (2 pe cai şi 3 pe jos).
• Corrida de rejones – unde matadorul înfruntă taurul călare pe un cal şi unii zic că ar fi mai spectaculoasă.
• Novillada – mai ieftină; matadori începători se luptă cu tauri tineri.




   Biletele pentru o coridă variază între 5€ şi 120€ în funcţie de locul în care te duci şi locul pe care îl ocupi în amfiteatru.

Informaţii foarte bune despre tipurile de bilete şi Corrida de toros din Valencia găsiţi aici.




   Amfiteatrul în care are loc spectactolul se numeşte Plaza de toros (sau La Maestranza). Puteţi găsi o Plaza de toros în Barcelona (Plaza de Toros Monumental – singurul loc din Barcelona unde poţi vedea o coridă), Cordoba, Sevilla (de Paşte), Albacete, Cadiz, Granada, Malaga (Plaza de Malagueta), Madrid (Stadionul Las Ventas, cel mai mare, unde încap 20000 de persoane), Ronda, Valencia, Salamanca, dar şi în afara Spaniei.

   Dacă ajungeţi în Spania şi căutaţi informaţii despre coridă în ziare, căutaţi la secţiunea „cultură” deoarece coridele sunt privite ca evenimente culturale (precum baletul sau opera) şi nu ca un sport.




O listă completă cu Plaza de toros din Spania şi nu numai găsiţi aici.

]]> https://nomadic.ro/europa/spania/la-tomatina-san-fermin-pamplona-si-corida-spaniola-3-evenimente-pe-care-nu-trebuie-sa-le-ratezi-in-spania/feed/ 2 https://nomadic.ro/romania/cele-mai-uimitoare-cinci-locuri-unde-poti-zbura-cu-balonul-cu-aer-cald/ https://nomadic.ro/romania/cele-mai-uimitoare-cinci-locuri-unde-poti-zbura-cu-balonul-cu-aer-cald/#comments Wed, 09 Jun 2010 22:32:17 +0000 Laura http://nomadic.ro/?p=1242    Gândeşte-te că eşti cât Degeţica. Te-ai aşezat pe un fulg de păpădie şi vântul te duce uşor, deasupra pământului..unde vrea el. Dar poate e greu să îţi imaginezi că eşti Degeţica. Să încercăm altfel. Eşti în cel mai silenţios şi gentil lift, pereţi nu există, dar nu e nimic periculos. Te ridici încet de la sol, în perfectă armonie cu natura înconjurătoare şi ţi se pare că stai în loc, în timp ce pământul se mişcă sub tine. Nu e ca şi cum te ridici spre cer, ci ca şi cum lumea se îndepărtează de tine. Cam aşa se simte într-un balon cu aer cald.

 

   Este cea mai sigură formă de zbor şi nu se aseamănă cu nimic altceva.Nu este un sport extrem, ci mai degrabă unul contemplativ. Întreg zborul e liniştitor şi vei avea o foarte mică senzaţie de mişcare. Balonul devine unul cu vântul, mişcându-se la aceeaşi viteză şi în aceeaşi direcţie. Nu se aud decât vocile de pe pământ şi sunetul focului care încălzeşte aerul, ca un dragon care scuipă flăcări. Pe tot parcursul zborului ai o senzaţie de pace totală, ca să nu mai vorbim de privelişte. Zborurile se efectuează numai la răsărit sau apus, pentru că atunci vântul este mai calm.

 

   Pentru 100 – 150€ poţi zbura cu balonul cu aer cald cam oriunde. Chiar şi în România. La noi sunt foarte puţine baloane şi majoritatea sunt folosite pentru publicitate. Există câteva şi pentru agrement, cum ar fi John Balon, Ballfly sau YR-9003. Zonele standard sunt Bucureşti, Timişoara şi Poiana Braşov, dar se pot deplasa cam oriunde în ţară, deşi va costa ceva mai mult.

 

 

   Am căutat cele mai bune cinci locuri, cu cele mai încântătoare peisaje pentru a porni într-un zbor cu balonul cu aer cald. Ce urmează nu este ieftin deloc, dar dacă ajungeţi în aceste zone nu rataţi oportunitatea, sigur va merita efortul.

 

 

1.     Kenya – Masai Mara

 

   Poate cel mai frumos loc pentru un zbor cu balonul este Masai Mara. Peste acest parc din Kenya, renumit datorită faunei sale variate şi sălbăticiei peisajelor, un răsărit sau un apus pare ireal. Ceea ce face totuşi zborul special este fauna sălbatică pe care nu ai cum să o ratezi. Te poţi furişa pe lângă girafe, poţi speria antilopele sau observa îndeaproape leii, după cum ţi-e şi norocul.

 

   Filmuleţul de mai jos te va convinge sigur:

 

 

   Cât costă: între 385$ şi 445$ de persoană

 

 

2.     Costa Rica – San Carlos

 

   Zburând peste pădurea tropicală şi satele din munţi, câteodată atât de aproape încât să atingi vârful pomilor şi altădată deasupra norilor, balonul cu aer cald din San Carlos, Costa Rica pare să fie biletul către cea mai fascinantă excursie. Dacă ai noroc, poţi prinde şi o erupţie a vulcanului Arenal de la 25km depărtare (care nu mai pare aşa mult când eşti deasupra norilor). O să poţi vedea maimuţe, leneşi, păsări tucan şi alte animale sălbatice.

 

   Cât costă: 345$/pers sau 1200$/zbor(unde intră până la 5 persoane). Este un singur operator – Serendipity Adventures

 

 

3.     Turcia – Göreme(Kapadokya)

 

   Un peisaj selenar, care la prima vedere ţi se pare desprins din Star Wars (de fapt e invers, pentru că aici s-au filmat câteva scene din Războiul Stelelor  – Episodul I). Este o privelişte fantastică, şi ţi se pare din ce în ce mai ireala în timp ce zbori deasupra ei. Vântul te va plimba prin văi, la câţiva metri de stânci, şi dacă ai noroc băieţii or să te lase sa culegi piersici din pom chiar în timpul zborului.

 

 

   Cât costă: de la 105€. Agenţiile de turism mai adaugă vreo 20-25€, deci ar fi bine să te duci direct la sursă.

 

 

4.     Egipt – Luxor

 

   Se pare că nu există baloane cu aer cald care să treacă exact peste piramidele din Gizeh, dar nici un zbor peste Luxor şi Valea Regilor nu este de refuzat. Dacă vântul ţine cu tine, te vei plimba deasupra templelor antice – Colosul lui Memnon, Templul lui Hatshepsut, Medinet Habu sau Ramesseum; poţi vedea activităţile de dimineaţă ale locuitorilor din Luxor şi chiar avea o conversaţie cu ei dacă găseşti vreunul pe acoperiş în timp ce zbori la câţiva metri deasupra caselor. Plus că vezi deşertul şi Nilul din altă perspectivă.

 

   Cât costă: dacă eviţi agenţiile de turism, preţurile variază între 100$ şi 100£ – e chiar mai ieftin decât în România.

 

 

5.     Franta – Burgundia (Valea Loirei)

 

   Este locul unde s-a născut acest sport, în 1783. Iar Valea Loirei este superbă: viţele de vie din Chablis aliniate frumos, perspectiva de sus a canalului Nivernais sau a castelelor de pe Valea Loirei.

 

Găsiţi aici un filmuleţ ca să vă faceţi o idee.

 

   Cât costă: 200-300€

 

 



 

   Este spectaculos şi să priveşti o mulţime de baloane zburând în acelaşi timp. Pentru asta există numeroase festivaluri, mai ales în SUA, dar există câteva şi în Europa:

 

  -  Belgia: Vrasene – de Crăciun

  -  Franta: Dole – al doilea weekend din iulie

  -  Germania: Leipzig – ultimul weekend din iulie

                    Warstein – 4-13 septembrie

  -  Marea Britanie: Bristol – 12-15 august

                             Northampton – al treilea weekend din august

  -  Ungaria: Siofok – sfârşitul lui mai

  -  Italia: Capannori (Lucca) Toscana – 26-28 septembrie

               Ferrara – 17-26 septembrie

  -  Olanda: Laren – al treilea weekend din septembrie

  -  Slovacia: Kosice – 9-13 iunie

  -  Slovenia: Ljubljana – primul weekend din februarie

                  Maribor – al treilea weekend din iunie

  -  Spania: Igualada – al doilea weekend din iulie

 

   Există un festival şi în România, lângă Sovata, la Câmpul Cetăţii. Vin baloane atât din România, cât şi din Ungaria, Polonia şi Serbia, şi se întâmplă în fiecare an în ultimul weekend din septembrie.

]]> https://nomadic.ro/romania/cele-mai-uimitoare-cinci-locuri-unde-poti-zbura-cu-balonul-cu-aer-cald/feed/ 4 https://nomadic.ro/europa/kusadasi-si-ce-sa-vezi-acolo/ https://nomadic.ro/europa/kusadasi-si-ce-sa-vezi-acolo/#comments Fri, 14 May 2010 04:42:06 +0000 Laura http://nomadic.ro/?p=1161  



   Kuşadası este poate cel mai cunoscut orăşel turcesc (după Istanbul şi  Ankara bineînţeles). Toate agenţiile de turism te duc acolo – există chiar o agenţie de turism numită aşa – şi te lasă la un hotel de x stele ca să te poţi bucura de nisipul fin al Turciei. Dar chiar vrei să stai o săptămână întreagă cu ochii în soare pe plajă? Dacă nu, poţi citi mai departe. Sunt atâtea lucruri de făcut şi văzut în acea zonă, încât probabil ar trebui să facem un site special numai pentru asta.

 

 

      Cum ajungi în Kuşadası

 

   În acest articol o să calculez numai kilometrajul şi costurile pentru maşină personală. Kuşadası este un loc unde nu ajungi direct nici cu avionul (cel mai apropiat aeroport e la Izmir), nici cu trenul (cea mai apropiată staţie e în Söke). În plus ai atâtea locuri de  văzut încât nu vrei să pierzi o grămadă de timp aşteptând autobuze sau pedalând la bicicletă.

 

   Drumul cel mai utilizat este Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnovo – Stara Zagora – Edirne – Çanakkale – Ezine – Edermit – Izmir – Selçuk. În total, din Bucureşti până în Kuşadası sunt vreo 1100km. Dacă e vorba de un singur sofer, sfatul nostru e să înnoptezi în Edirne sau Çanakkale. Până la Edirne faci în jur de 8-9 ore, şi poţi să dormi ieftin chiar în centru. Găseşti hoteluri deschise tot timpul, e adevărat nu chiar în condiţii de 7 stele, dar totul se negociază.

 

   A doua zi poţi porni înspre Çanakkale (drum de vreo 4 ore), unde treci cu bacul. Localitatea dinspre bulgari se numeşte Eceabat, iar Çanakkale se află pe partea cealalta a Str. Dardanele. Găsiti orarul şi preţurile pentru ferry aici. De acolo, urmând malul turcesc, ajungi în vreo alte 7-8 ore în Kuşadası. Drumurile în Turcia sunt foarte bune, majoritatea sunt autostrăzi sau expres şi nici măcar nu sunt aglomerate. Doar că pare să se lucreze constant.

 

 

      Cât te costă drumul până în Kuşadası

 

   Dacă eşti atent să îţi faci plinul din Bulgaria, în total benzina până acolo te va costa în jur de 90€/maşină, în funcţie de maşină şi stil de şofat, la care trebuie să adaugi taxa de pod de la Giurgiu – 5€ şi vigneta la bulgari – alţi 5€. Adaugi aici şi taxa de bac la Çanakkale  – 20 lire turcesti/maşină sau 8 lire/motocicletă plus 2 lire turceşti/pasager. La drumul de întors va trebui să adaugi vreo 20€ la cei 90€ pentru benzină/motorină, pentru că vei fi nevoit să faci plinul în Turcia, unde e mai scump cu vreo 50% decât la noi sau la bulgari. Astfel, drumul total dus întors va costa undeva la 60€/persoană dacă mergeţi 4 în maşină.

 

 

      Ce să vezi pe lângă Kuşadası

 

   Toată zona este încărcată cu istorie. Demult, partea aceasta a lumii a aparţinut Greciei.  Trebuie să recunosc că am văzut în Turcia mai multe vestigii greceşti decât în Grecia, chiar dacă aproape toate aveau câte un steag mare al lui Ataturk pe ziduri.

 



   Să nu uităm întâi să menţionăm Troia, care este în drumul dintre Çanakkale şi Izmir, cu un ocol de vreo 10km. E foarte interesant de observat cum din Troia, odată port la Marea Egee, nu se zăreşte nici o bucăţică de mare. Găsiţi acolo şi un cal mare din lemn, aşa cum ar fi arătat legendarul cal troian.

 



   Aproape de Kuşadası (lângă Selçuk), poate cea mai mare şi mai bine prezervată cetate antică este cea de la Efes. Găseşti aici un mic preview . Biletul costă 20 de lire turceşti (aproximativ 10€) şi merită din plin. Îţi trebuie cam jumătate de zi să vezi tot ce e pe acolo. Sfat: nu uita să îţi iei o sticlă cu apă după tine, sigur vei avea nevoie! Şi încă ceva, lipeşte-te de un grup care are ghid. O să descoperi lucruri foarte interesante!

 

   În apropiere – la Selçuk – se înalţă ultima coloană rămasă din templul lui Artemis (sau al Dianei), una din cele 7 minuni ale lumii care din păcate a rămas acum într-o mlaştină.

 



   În zonă a locuit şi celebrul Thales, şi, chiar dacă nu ţi-a plăcut matematica, poţi vizita cetatea din Milet, pentru că o sa vezi un amfiteatru drăguţ ferit de aglomeraţia obişnuită. Dacă tot eşti acolo, poţi vizita templul lui Apollo din Didyma, unde nu ai cum să nu rămâi impresionat de diametrul coloanelor care alcătuiau odată templul.

 

   Înaintând în istorie, tot în apropiere (la 9 km de Efes) se află, pentru cei mai credincioşi, casa Sfintei Fecioare Maria, unde se spune că şi-a petrecut aceasta ultimele zile din viaţă. Este un loc ascuns, între pomi, unde se întâlnesc însă creştinii cu musulmanii, ambele religii acceptând existenţa Fecioarei.

 



   În ceea ce priveşte minunăţiile naturii, nu poţi rata o plimbare până la Pamukkale, cam la 190km şi 3 ore distanţă de Kuşadası, pentru 20 de lire turcesti intrarea. Este un peisaj ireal, poate cel mai frumos din toată Turcia. Dacă nu ar fi atât de cald (temperatura apei ajunge chiar şi la 50º) ai spune că te plimbi pe gheaţă, pentru că totul este alb datorită calcarului. Se vehiculează că relieful acesta ar dispărea în 10-20 de ani, deci grăbeşte-te să îl prinzi!

 



   Dacă ai ceva mai mulţi bani puşi de o parte pentru această excursie, poţi încerca pentru 30€ Jeep Safari – o plimbare off-road prin munţi, însoţită de pauze pentru plajă, socializare cu ceilalţi turişti şi un grătar în vârful muntelui (parcă ar fi fost gândită de români). Printre locurile de oprire se numără şi Peştera lui Zeus, la intrarea în Parcul Naţional, unde se află un lac cu o apă atât de limpede încât nici nu poţi să îţi dai seama unde e apă şi unde nu. Cică poţi face baie acolo atât vara, cât şi iarna, temperatura apei rămânând constantă (că doar e în peşteră). Mie mi s-a părut cam rece totuşi, şi era vară. Pentru a ajunge aici se pot închiria şi ATV-uri – Quad Safari se numeşte la ei.

 

   Parcul Naţional merită văzut şi cu maşina personală – poţi ajunge şi la Peştera lui Zeus şi la câteva plaje cu o maşina normală. Sunt şi drumuri pentru biciclişti. Din păcate, cea mai mare parte e închisă circulaţiei publice. Harta parcului arată extraordinar – câteva vestigii antice, animale cum ar fi şacali, hiene, foci, cai salbatici sau pantera anatoliană (a cărei imagine este pe hartă mult prea aproape de traseul pentru biciclete). Dar la capătul drumului te aşteaptă oricum un băiat cu o puşcă şi nu e bine să te pui cu poliţia turcească.

 

   Poţi de asemenea să te îmbarci la o plimbare cu vaporaşul,  ca să  faci scuba diving în natură şi sa vezi apusul din mijlocul mării. Cel mai ieftin e să negociezi un preţ cu băieţii de pe lângă Insula Porumbeilor din Kuşadası.

 



   Pentru cei mai activi există şi Horse Safari, adică primeşti un cal cu care te poţi plimba pe plajă şi chiar intra cu el în apă (se pare că nu le e frică să intre în apă până la gât). Poţi să înoţi cu el între Kuşadası şi Efes, tot undeva la 30€. Poţi înota şi cu un delfin, la aquapark-ul de lângă Kuşadası - Adaland, zic ei “mai mare decât orice aquapark din Europa”. Te costă totuşi ceva mai mult, adică vreo 80€ pentru 30 de minute de înot. Acolo poţi să faci şi white water rafting sau scuba diving (deşi nu e chiar ca în natură). Celor mai curajoşi li se dă şansa de a se scufunda pe lângă rechini!

 

   Ce ai zice şi de un sky diving peste cetatea Efes? Doar 150€ şi nu ai nevoie de experienţă.

 

   După atâtea activităţi e musai puţină relaxare. Recomandăm băile turceşti (Hamam), un fel de saună. După-amiaza este bună pentru o sesiune de shopping prin bazarele turceşti sau buticurile cu bijuterii din oraş, unde îţi poţi exersa calităţile de negociator, întrucât orice preţ este discutabil.

 

 

   Dacă vrei să le încerci pe toate, îţi trebuie în jur de 2 săptămâni. Cu o maşină personală, cel mai avantajos este să închiriezi o căsuţă în localităţile de pe litoral, lângă Kuşadası – toate sunt ca nişte cartiere periferice, cu vile de câte un etaj, curate şi organizate. Scapi de aglomeraţia din oraş, plăteşti mai puţin (dacă mai găseşti câţiva prieteni), stai cât vrei, dispui de independenţă totală şi condiţiile sunt ireproşabile – pentru că ţi le faci singur.

 

 

 

Pentru o vedere detaliata click aici.

]]> https://nomadic.ro/europa/kusadasi-si-ce-sa-vezi-acolo/feed/ 10 https://nomadic.ro/europa/cum-sa-ajungi-la-istanbul-ieftin-rapid-confortabil/ https://nomadic.ro/europa/cum-sa-ajungi-la-istanbul-ieftin-rapid-confortabil/#comments Mon, 19 Apr 2010 13:26:16 +0000 Laura http://nomadic.ro/?p=1033     Istanbulul este un oraş care nu mai are nevoie de prezentare. Cei care l-au vazut spun că este cu adevărat special, mai frumos decât Parisul, Londra, Viena sau Budapesta. Anul acesta este capitală europeană şi, mai mult, nici nu mai avem nevoie de viză. În plus poţi înota cu delfinii sau poţi face indoor skydiving.

Am văzut într-un articol anterior cum este mai avantajos să ajungi la Budapesta, la vecinii noştri ce ne deschid drumul către vest. Să vedem acum cât ne costă şi cum ajungem la poarta noastră către Orient.

 

 

        Cu maşina

 



    De la Bucureşti la Istanbul se fac aproximativ 9 ore, despărţindu-ne doar vreo 700km. Varianta de drum cea mai populară este Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnovo – Stara Zagora – Edirne. De la Bucureşti la Giurgiu drumul nu reprezintă motiv de îngrijorare, iar prin Turcia, de la Edirne la Istanbul este 100% autostradă. În Bulgaria, deşi drumurile lor sunt la fel ca ale noastre, frumuseţea Balcanilor fac gropile – care de altfel nici nu sunt foarte multe – mai puţin deranjante. Veliko Tarnovo este un orăşel în care merită să te opreşti şi să faci o plimbare, iar munţii au un farmec deosebit. Depinzând de maşina cu care mergeţi, combustibilul vă costă în jur de 500 de lei dus întors, la care se adaugă taxa de pod la Giurgiu (12€ dus întors) şi vigneta la bulgari (5€ pentru o săptămână).

O altă variantă ar fi prin Vama Veche, mai ales că vine vara şi poate vreţi să faceţi şi un snorkeling sau un deep water solo prin Tyulenovo. Traseul Vama Veche – Varna – Burgas – Malko Tarnovo – Kirkareli este frumos şi faceţi tot cam atât pe drum, ba şi evitaţi taxa de pod de la Giurgiu. De la Vama Veche la Istanbul sunt cam 600 km, deci Constanta – Istanbul te duce tot undeva la 500 de lei dus întors pe maşină. Singura taxă suplimentară este vigneta de 5€ de la bulgari.

Oricum ar fi, drumul până la Istanbul nu este nici prea lung, nici prea obositor. Problema majoră cu care te vei confrunta va fi chiar Istanbulul. În privinţa traficului din oraş, Bucurestiul este mic copil. Regulile de circulaţie nu se respectă, semnele de circulaţie nu există, iar semafoarele sunt opţionale. Este bine să te uiţi de două ori la orice intersecţie sau trecere de pietoni şi să nu te încăpăţânezi dacă cineva doreşte să intre în faţa ta, mai ales că acolo nu contează cine de vină, toată lumea plăteşte egal. Parcările sunt de asemenea de domeniul horror şi, o dată ce ţi-ai asigurat parcarea, mijloacele de transport în comun sunt singura soluţie viabilă de a vedea oraşul.

Sfat: alimentaţi cât puteţi în România şi Bulgaria, benzina e mult mai scumpă în Turcia.

 

 

        Cu avionul

 

     Poti zbura cu Pegasus Airlines, companie low-cost care, mai nou, zboară direct Bucureşti – Istanbul cu preţuri începând de la 100 euro dus întors. Pentru cine nu doreşte low-cost, sunt câte 2 zboruri de linie pe zi, atât de la Tarom, cât şi de la Turkish Airlines. Biletul dus întors costă în jur de 800 de lei, dar pândind cu atenţie se găseşte şi la 550 de lei.

Drumul durează doar o oră. Din aeroport până în centrul Istanbului faci mai puţin de o oră, existând metrou la 5 minute de terminal, iar la a şasea staţie deja există tramvai. Un bilet de metrou este foarte ieftin – doar 1.30 lire turcesti (o lira este in jur de 2 lei), deci metroul este clar cea mai avantajoasa solutie.

 

 

        Cu trenul

 



    Trenul către Istanbul pleacă o dată pe zi şi un bilet dus întors costă 480 de lei, la cuşetă cu 6 paturi. Drumul durează cam 19 ore, ceea ce poate fi cam obositor, plus că prin Bulgaria chiar controlorul te sfătuieşte să fii cu ochii în patru după bagaje.

Totuşi, dacă te interesează mai mult decât Istanbulul în Turcia, poţi vizita Ankara şi Cappadocia tot cu trenul, mai ieftin, cu ajutorul programului Balkan Flexipass. Găsiţi aici preţurile pentru acesta, cu menţiunea că între Bucureşti şi Istanbul este obligatorie cuşeta (10€/drum la 6 paturi). De exemplu, dacă ai sub 26 de ani, un pass pe 5 zile şi cuşetă te vor costa doar 70€, iar în aceşti bani poţi face şi o călătorie până la Ankara.

Gara în care ajungi şi din care pleci este Istanbul Sikerci, cea de pe partea europeană.

 

 

        Cu autocarul

 

    Un bilet dus întors cu autocarul din Bucureşti obişnuia să coste 400 de lei, dar acum se găsesc uşor oferte la 320 lei sau chiar mai puţin. Un bilet dus (Istanbul- Bucuresti sau invers) este 160 lei.

Călătoria durează în general între 11 şi 13 ore, dar poate dura şi 18 ore.

Atenţie! Pe ruta Istanbul-Bucureşti sunt destui care merg pentru că aduc ţigări in ţară aşa că este foarte posibil să stai mult în vamă şi să asişti la percheziţii care durează destul de mult. Ia-ţi şi nişte căşti bune dacă nu vrei să asculţi ultimele manele pe drum.

Din Bucureşti biletele le iei de la agenţiile de turism de lângă Gara de Nord (lângă OMV), iar in Istanbul autogara este cea din Aksaray şi se numeşte Emniyet Garaj (sau cel puţin aşa ştie lumea de ea). E cam dosită aşa că alocă ceva timp pentru a ajunge acolo.

 Dacă îţi iei bilet de acolo ai grijă să ai lei pentru că dacă plateşti in lire turceşti vei plăti 100 lire care inseamnă aproape 200 RON. Nu poţi plăti cu cardul. Există plecări cam în fiecare zi la ora 14:00 şi 14:30.

Ortadogu are oferte la 160 RON dus  deşi autocarele lor am înţeles că se mai strică din când în când. Marina Travel are plecări la 160 RON din Bucureşti şi din Istanbul. În autogări vei găsi şi alte companii care operează pe ruta aceasta, dar cam toate practică aceleaşi preţuri.

 

 

        Concluzie

 

    Varianta cea mai ieftină, în cazul în care excluzi autostopul, este maşina, dacă îţi iei nişte prieteni şi nu ţi-e frică de traficul din Istanbul. O călătorie deloc obositoare, confortabilă, scurtă şi probabil cea mai eficientă, mai ales pentru cei care nici nu dispun de prea mult timp, este cu avionul. Asta este şi recomandarea noastră.

Şi trenul este o soluţie pentru cei ce nu dispun de maşină şi vor să vadă mai mult decât Istanbul. Autocarul este acum cea mai ieftină soluţie în afară de maşina personală, dar durează foarte mult şi nu ai cea mai plăcută companie din lume. În ultima vreme autocarele nu sunt pline aşa că loc ai, însă aşteaptă-te să petreci ceva timp în vamă.

]]> https://nomadic.ro/europa/cum-sa-ajungi-la-istanbul-ieftin-rapid-confortabil/feed/ 77