Suntem fiinte sociabile si ceva mai fericite cand avem prieteni cu care sa stam la taclale.

Ei bine, atunci cand calatoresti singur (sau chiar si in cuplu) sau cand te muti intr-un loc total nou, poti crede ca este greu sa iti faci noi prieteni, insa nu e chiar asa. Daca gandesti un pic creativ si faci un pic efort, vei descoperi destule metode prin care sa cunosti oameni interesanti.

Uite cum credem noi ca poti sa iti faci prieteni cand esti in strainatate:

1. Practica sau invata un sport (preferabil de echipa)

Apuca-te de un sport precum tenis, baschet, catarare, hiking, diving, surf, snowboard, schi, yoga, etc. Cand te muti intr-un loc nou ia lectii si incearca sa mergi la tot felul de evenimente legate de acest sport. Astfel, vei interactiona inevitabil cu oameni noi cu care ai din prima ceva in comun.

2. Invata sa dansezi

Nu e de tine? Nu zice asta pana nu ai incercat unul din zecile de tipuri de dans pe care poti sa le exporezi. Eu am incercat tango si salsa pana sa ajung la lindy hop si charleston si sa vad ca imi place mai mult ca celelalte doua.

Pentru aproape fiecare tip de dans exista o comunitate locala (si un grup de Facebook) care organizeaza petreceri. Diferenta fata de alte tipuri de petreceri este ca dansand vei interactiona foarte usor cu ceilalti oameni si ca iti va fi mult mai usor sa mergi singur/a la un astfel de evenimente. Chiar si bariera de limba este mult mai usor de trecut cand poti sa inviti pe cineva la dans.

 3.  Mergi la cursuri/workshop-uri/conferinte

Sigur ai interese sau ai o lista cu pasiuni carora vrei sa le dedici mai mult timp. Acum e timpul.

Fie ca vrei sa incerci pictura, desen tehnic, programare, public speaking sau chiar meditatie, perioada in care esti intr-un loc total nou in care nu cunosti pe nimeni este momentul perfect sa incepi un curs. Vei cunoaste cel putin o persoana noua, cea care iti preda noua materie, dar cu siguranta vei gasi prilej de a interactiona si cu alti colegi de curs.

4. “Fura” prietenii prietenilor tai

Pe principiul “love is all around” si mai si ajunge la toata lumea, ca nu e limitata, prietenii prietenilor tai pot deveni si prietenii tai.

Daca ai macar un prieten sau o cunostinta in locul in care te-ai mutat, roag-o sa iti prezinte cativa din prietenii sai. Mergi la evenimente sau petreceri cu acea persoana si cand ti se prezinta cineva nou incearca sa te imprietenesti (vorbim mai tarziu despre cum poti face asta).

Chiar daca nu cunosti pe nimeni in locatia noua, poti sa iti intrebi prietenii daca stiu ei oameni in zona respectiva cu care ai putea sa iesi la o cafea.

5. Voluntariaza-te

Oportunitatile de voluntariat difera in functie de tara, dar poti sa te interesezi ce este disponibil la tine in zona. Exista vreun centru de ajutor pentru animale, pentru oamenii strazii sau pentru copii? Mergi acolo si ofera ajutorul tau. Cu siguranta vei cunoaste persoane noi si interesante.

 6. Mergi la evenimente

Din punctul meu de vedere, una din cele mai bune modalitati de a cunoaste oameni noi este sa mergi la diferite evenimente. Nu ma refer la petreceri, ci la intalniri de grup, seminarii, conferinte, prezentari, intalniri de socializare, adica genul de intalniri unde poti sta si de vorba cu oamenii.

O idee este sa folosesti folosesti Facebook Events unde in afara de evenimentele la care ai fost invitat, poti descoperi noi evenimente disponibile in zona in care esti.

Daca nu ai cont de Facebook si vrei sa-ti faci prieteni noi cred ca ar fi indicat sa ai macar un cont cu cateva informatii de baza acolo pentru a putea folosi puterea acestei retele.

7.  Lucreaza din spatii de coworking

Daca esti digital nomad si lucrezi online, mergi macar o zi la un coworking space si lucreaza de acolo. O sa mai fie acolo si alti oameni cu care poti sta la o cafea.

8.    Intra in vorba cu barmanii, chelnerii, ghizii, vanzatorii, etc.

Este jobul lor sa vorbeasca cu tine asa ca profita putin de asta.

Lor le poti cere cateva informatii legate de ce sa vezi in zona sau unde poti gasi un anumit tip de evenimente. Sau poti sa le spui ca te-ai mutat recent in zona, nu cunosti pe nimeni si sa-i intrebi daca au vreo sugestie.

Daca esti mai timid/a incearca sa fii un client fidel al catorva restaurante sau cafenele. Daca revii des vei fi observant de catre chelneri sau managerii de locatie si bagat in seama, de obicei. J

  9. Organizeaza evenimente

Nu ma refer la petreceri extravagante cu sute de invitati. Este suficient sa te gandesti la o tema, sa gasesti o locatie, sa faci un eveniment pe Facebook si sa inviti lume. Organizeaza intalniri de socializare, No Small Talk events, intalniri de Language Exchange, de vizionat filme impreuna, de teatru si improvizatie, de muzica. Practic, de absolut orice poti face cu prietenii. It works.

10.  Invata putin din limba locala

Mergi la lectii de limba sau invata pe cont propriu putin din limba locala. Te va ajuta foarte mult la a socializa cu oamenii noi pe care ii cunosti si la a “sparge gheata.” In plus, la astfel de lectii de limba de grup poti face cunostinta cu colegii tai.

11.  Foloseste Tinder sau ceva similar

N-am ce sa explic foarte mult la acest capitol, dar am zis sa-ti aduc aminte si de optiunea asta. O alta aplicatie buna, care nu este de dating, este Travello.

12.  Ia-ti un caine dragut

Pe langa faptul ca iti ofera companie si iubire este un mod excelent de a intra in vorba cu oamenii. Ajuta sa ai un caine dragut, dar probabil ca merge si daca ai un caine hidos (dar pe care il iubesti nespus).  Daca ai deja un caine, ia-l cu tine in calatorie.

Treaba asta am inteles ca functioneaza la fel de bine (sau mai bine) cu copii.

13.  Fii o persoana de treaba, interesanta si prietenoasa.

 Unii dintre noi nu sunt extrovertiti sau super buni din start la a socializa. I know, I’ve been there. Iti recomand sa citesti carti precum Never Eat Alone, How to Win Friends and Influence People sau alte carti de acest gen. Mergi la cursuri de teatru sau de public speaking si iesi putin din zona de confort.

Tine minte ca aproape toata lumea se simte la fel de inconfortabil ca si tine cand vine vorba de a vorbi cu cineva nou, dar dupa ce se sparge gheata si ceilalti s-ar putea sa fie recunoscatori ca au cu cine sa vorbeasca.

Mi s-a intamplat de multe ori sa incep o conversatie cu cineva care parea mutulica pentru ca apoi sa nu-l mai opresc din vorbit.

14.  Reach Out

Cea mai buna modalitate de a “te baga in seama” este sa incerci sa oferi ajutor sau suport unei persoane pe care vrei sa o cunosti.

Este un principiu valabil in absolut orice domeniu. Vrei un mentor sau vrei sa ai ocazia sa furi meserie de la cineva mai priceput decat tine? Ofera-te sa  dai o mana de ajutor (free) la orice are nevoie acea persoana. Te vei face instant remarcata din marea de oameni care vin din start cerand ceva, chiar daca acel ceva este doar timp sau un sfat.

Chiar daca nu simti ca ai ceva de oferit macar invita persoana respectiva la o cina sau la un pranz la un restaurant bun. Toata lumea trebuie sa manance, nu?

15.  Intra in grupurile de Facebook ale comunitatilor locale

Uneori un simplu update pe Facebook in care explicit ca te-ai mutat intr-un loc nou poate sa faca minuni.  Intra pe grupurile de digital nomads sau de calatori din locatia ta. Poti incerca si NomadList, una din comunitatile astea de Nomads sau caut Meetup-urile din zona ta.  Sau cauta grupuri locale dedicate profesiei tale si afla ce evenimente se organizeaza.

Ajuta si sa postezi pe Instagram cu hastag-ul locatiei tale sau sa urmaresti aceste hastag-uri si a comenta la pozele calatorilor zona (ex. #srilanka sau #venicetravel).

Poti posta si pe grupul nostru, Partener de calatorie, unde sunt deja peste 14000 de membri.

16.  Stai si la hosteluri

Nu te izola in hoteluri si apartamente de pe AirBnb. Incearca sa mergi si in hosteluri si sa stai prin zona comuna sau la guesthouse-uri unde poti interactiona cu proprietarii.

Hostelurile organizeaza de obicei si evenimente, excursii sau pub crawls care sunt oportunitati excelente de a cunoaste oameni.

17.  Baga-te in seama cu oamenii din jurul tau

 Zambeste, fii open-minded, fa contact vizual si fa primul pas. Cere sfaturi despre locatia in care calatoresti, cere oamenilor sa te ajute sa iti faci o poza sau cere indicatii in loc sa te uiti tot timpul pe GPS. Incearca sa oferi la randul tau informatii, sa dai sfaturi utile si sa ajuti oameni in situatii dificile, atunci cand este cazul.

Incearca sa nu judeci oamenii dupa aparente si sa vorbesti cu aproximativ oricine. Ai de invatat ceva de la orice om.

Gaseste un punct comun sau ceva pe baza caruia sa faci un compliment sau sa pui o intrebare (un tricou mai special, o bratara, o camera foto, un ceas, etc.) si gata, ai si inceput o conversatie.

Daca ai purtat o conversatie reusita cu cineva, cand vine momentul ca aceasta sa se incheie, propune sa faceti schimb de contacte, sa va continuati calatoria impreuna sau sa va vedeti cu alta ocazie la o cina sau la o cafea.

Alte idei?

Haideti sa marim lista asta ca sa oferim solutii cat mai concrete celor care calatoresc.

Posteaza un comentariu sau trimite ne un email cu sugestiile sau experientele tale.

Tu cum iti faci prieteni noi cand calatoresti?

Când ești acasă ai de toate la îndemână sau măcar știi de unde să faci rost. Când călătorești lucrurile stau puțin altfel. Nu prea poți să iei multe lucruri cu tine pentru că vrei să ai un bagaj cât mai mic, nu poți nici să prevezi toate situațiile, mai mult sau mai puțin limită, în care vei fi pus și nici nu o să știi mereu de unde să faci rost de lucrurile aparent banale de care o să ai nevoie.

Am călătorit în multe feluri până acum și am realizat că dacă iau câteva lucruri esențiale cu mine o să mă scape de multe bătăi de cap, așa că am zis să fac o lista cu ele să-ți fie și ție de folos.

Nu zic să le iei pe toate cu tine și sigur unele o să ți se pară dubioase. Lista este orientativă și poate servi ca inspirație atunci când pleci într-o călătorie, de preferat, mai lungă.

Iată ce încerc să iau eu cu mine (îndeosebi atunci când plec cu lunile):

1. Un stick USB -  Este bun ca să îți faci back-up la datele de pe laptop atunci când este nevoie, să pui documentele pe care trebuie să le printezi (bilete de avion sau tren, vouchere, etc.) și să iei muzica sau filmele recomandate de la oamenii pe care îi cunoști pe drum.
2. Un sac de dormit subțire – Dacă vei călători în stilul backpacker o să ajungi și prin hosteluri sau hoteluri în care lenjeria este mai dubioasă. Alteori vei merge în autobuze în care AC-ul este dat la maxim sau în trenuri, la cușetă. În cazurile astea este bine să ai la tine un sac de dormit foarte subțire, de vară, în care să dormi. În lipsa unuia, în India, am improvizat. Am cumpărat cam 5 metri de material subțire și am mers la o croitorie unde o indiancă mi l-a cusut într-un fel de sac de dormit. Acum îl iau cu mine peste tot și este util de multe ori.
3. Un prosop din microfibră – Aceste prosoape  sunt mult mai mici decât prosoapele de bumbac, absorb mai multă apă și se usucă mai repede. Sunt extrem de practice când călătorești. Găsești astfel de prosoape la Decathlon, de exemplu.
4. Un smartphone sau o tabletă – Sigur, pare evident pentru cei care nu se despart de smartphone, dar am întâlnit multă lume care călătorea fără unul. Chiar și eu am făcut-o mult timp, dar acum am realizat cât de folositor este să ai un dispozitiv mobil cu Wi-Fi și GPS. Dacă nu ai încă unul cu tine, fă-ți rost. Îl vei putea folosi să cauți informații, să accesezi Google Maps sau Google Translate, să cauți cazare, bilete de avion și să vorbești cu cei de acasă.  Și să pierzi vremea pe Facebook…
5. O frontală sau o lanternă mică – Vor veni și situațiile în care nu ai lumină în cameră,  când vrei să citești în tren sau când te întorci pe întuneric de la plajă și atunci o lanternă cât de mică va fi extrem de utilă. În plus, nu ocupă foarte mult loc în bagaj.
6. Scotch și un tub de Picătura (sau alt lipici de încredere) – Pentru momentele în care trebuie să repari ceva pe drum. Pe astea le găsești la magazine oriunde în lume, dar în momentele critice este bine să le ai la tine.
7. Ac și ață – Pe astea pot să recunosc că nu le car după mine, dar mă bucur foarte mult că alți călători le iau cu sfințenie la ei pentru că am putut să le împrumut când a fost nevoie.

8. Un prelungitor –  Ăsta este folositor mai ales dacă ai un laptop la tine și vrei să și lucrezi când călătorești. De multe ori priza aia din cafenea sau aeroport este ocupată deja de cineva, situație din care ieși rapid dacă ai un prelungitor la tine. Iarăși, nu de puține ori, mi s-a întâmplat ca în camera de hotel să am o singură priză sau doar două. 
9. Ață dentară –  Pe lângă faptul că este extrem de bună pentru sănătatea dinților, o poți folosi să improvizezi o sârmă de rufe sau să legi ceva cu ea (există role de 50 de metri).
10. Pix și un carnețel –  Utile în foarte multe situații: atunci când trebuie să notezi ceva, când vrei să explici cuiva ceva, să desenzi ceea ce vrei să comanzi de mâncare sau să dai direcții și să ceri direcții. 
11. Căști in-ear sau noise-cancelling –  Pentru că cele normale pur și simplu nu fac față copiilor care plâng în avion, filmelor date la maxim în autobuze și clubului de lângă hotel. 
12. O carte (sau un Kindle) -  Deși citesc multe cărți electronice, prefer în călătorie să am o carte fizică în limba engleză cu mine. Este bună în orice situație și nu am nevoie de priză ca să o reîncarc. Pot să o las liniștit pe scaun când merg la toaletă pentru că nu o fură nimeni și după ce o termin pot să o schimb cu alta la hoteluri, hosteluri sau librării fără cost sau pentru un cost minim.
13. Un lăcățel –  Încerc pe cât posibil să încui bagajele cu un lăcățel. Uneori acesta se dovedește util pentru a încuia ușa hotelului sau a îți asigura bagajul în tren sau autobuz. 
14. Un briceag –  Nu trebuie să fie unul extrem de complicat cu clește și mai știu eu ce. Unul mic care să aibă cuțit, desfăcător și eventual o foarfecă se dovedește foarte util în multe situații. 
15. Un modulator FM și un încărcător auto –  Pentru momentele când închiriez o mașină și realizez că la radio nu am ce asculta și că telefonul se descarcă pentru că folosesc intens GPS-ul și 3G-ul. 

Dacă ar mai rămâne loc în bagaj aș mai adăuga și un săculeț impermeabil (dacă mergi cu barca sau plouă  îl poți folosi pentru a proteja electronicele și pașaportul), o pelerină de ploaie, un splitter pentru căști (ca sa poți conecta două perechi de căști la același dispozitiv) și ceva medicamente esențiale, dar acestea se pot cumpăra și la destinație.

Tu ce altceva mai iei cu tine în călătorie ca să-ți faci viață mai ușoară când călătorești? 

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

Sunt paranoic, grijuliu şi totuşi mi s-a furat din maşină, am fost acostat pe stradă, am găsit mâini străine prin buzunare când eram în autobuz şi am fost în situaţii în care mi-a fost teamă. Toate astea mi s-au întâmplat în ţară, când eram relaxat şi mă credeam în siguranţă.

Am şi călătorit, am mers noaptea pe sute de străzi dubioase şi întunecate, am dormit pe unele, am fost în periferiile dubioase ale unor oraşe mari, am făcut autostopul mii de kilometri, uneori şi noaptea.  Am condus prin zone aparent nepopulate, am pus cortul unde poate nu ţi l-ai pune niciodată şi am dormit la oameni necunoscuţi în casă.

Am fost suficient de nebun să mă aventurez în locuri noi fără să mă gândesc prea mult la ce mi se va întâmpla. Ce-am păţit? Nimic major, din fericire.  Am obţinut, însă, experienţe incredibile, noi perspective de viaţă şi amintiri minunate.  Am ascultat poveştile a sute de călători, nu diferă prea mult.

Să fie o regulă? Cu siguranţă, nu. Accidente, drame, violuri, tâlhării şi altele se pot întâmpla oriunde. Se zice că „se întâmplă” pentru că e chiar aşa: lucrurile astea se întâmplă chiar şi celor mai grijulii. Nu mă întreba cum, dar sigur ştii şi tu mai mult de un exemplu de om nevinovat care a păţit ceva nemeritat. Că ni se întâmplă mai multe în România, iarăşi nu e de condamnat, doar aici petrecem cea mai mare parte a timpului.

Cum să fie o regulă când, dacă te uiţi pe harta criminalităţii în lume, ai să vezi o salată incoerentă de indexuri şi culori. Şi multe surprize. Rata criminalităţii din ţările „sigure” este uneori mai mare decât în ţările „nesigure”. Faptele spun o cu totul altă poveste decât impresiile.  Siguranţa este, ca multe alte lucruri în lumea asta, un termen şi unul relativ pe deasupra.

Şi atunci, ce înseamnă siguranţa?

 Security is mostly a superstition. It does not exist in nature, nor do the children of men as a whole experience it. Avoiding danger is no safer in the long run than outright exposure. Life is either a daring adventure, or nothing.           Hellen Keller

N-am nici un gând să îţi zic să sari cu paraşuta, să îţi iei o motocicletă, să mergi în Brazilia  sau să înoţi cu rechini. Există situaţii în care, fără îndoială, te pui în pericol mai mult decât atunci când stai acasă. Însă cam puţine.

Noi, oamenii, avem capacitatea de a mirosi o situaţie care tinde să devină periculoasă şi să ne ferim de ea. E bine să ai grijă şi să fii responsabil, condusul este exemplul cel mai pertinent, dar haide să nu fim paranoici până la limita în care ne este teamă să ieşim din casă.

 Când eşti cu adevărat în siguranţă? Când poţi să garantezi cu viaţa că nu ţi se va întâmpla absolut nimic?

Tocmai din realizarea că, de fapt, în pericol suntem mereu, vine o mare libertate. Cu cât o situaţie este mai periculoasă şi ieşi din zona de confort pentru a trece prin ea, cu atât îţi vei întinde mai mult antenele, vei analiza riscurile şi vei fi mai atent. Când ieşi din zona de confort şi călătoreşti, ştii că te supui unui risc şi, dacă ai cap, vei avea mai multă grijă să nu ţi se întâmple ceva.

Rareori se întâmplă ceva grav în călătorii, iar dacă se întâmplă oamenii trec mai repede peste eveniment. Este mai şocant să ţi se fure portofelul din liftul propriului tău bloc decât dintr-o mahala a unui oraş indian. Diferenţa este că în al doilea loc te aştepţi.

Dacă siguranţa este o iluzie înseamnă asta că trebuie să renunţi la ea?   Nu. Dar ce te face să crezi că este OK să laşi o teamă să îţi conducă viaţă? Sigur, aruncă un ochi peste riscuri, dar mergi înainte. Ia-ţi măsuri de precauţie, dar fă ceea ce îţi doreşti. 

Merită să rişti?

Fiecare decide pentru el şi ai lui.

Merită o viaţă anostă şi plină de regrete, în care nu ai nimic de povestit sau de rememorat, doar pentru a nu risca? E normal să crezi că eşti mai în siguranţă când conduci obosit cu 130 km/h decât când mergi cu avionul? Ai dreptate când mergi în Roma, dar nu mergi în Mumbai, pentru că e lumea a treia? Apropo, indexul criminalităţii este de aproape trei ori mai mare în Roma decât în Mumbai.  Şi nu este singurul exemplu.

Cele mai bogate experienţe vin din momentele în care ţi-ai asumat un risc. Înveţi atâtea călătorind încât eu zic că merită multe riscuri, mult mai multe decât îţi asumi în acest moment. Dar nimeni din jurul tău nu îţi spune asta.

Ştirile care îţi controlează viaţa

Citeşti despre violuri, accidente, autocare prăbuşite şi altele. Zeci de ore pe săptămână citeşti şi vezi ştiri despre dezastre. Nu auzi, în schimb, nimic despre milioanele de oameni care călătoresc în siguranţă, despre miile de fete care călătoresc singure în fiecare lună, despre aventurierii care trec prin provocări inimaginabile şi ajung bine acasă. Toate acestea nu reprezintă ştiri şi n-o să le vezi decât foarte rar la televizor. Ele nu fac masele să îşi plângă de milă şi nu fac rating.

Oare percepţia ta despre lume şi ceea ce este periculos nu este puţin influenţată de ceea ce vezi la TV sau ce citeşti pe net? Oare e posibil ca doar un mic grup de oameni să păţească ceva în timp ce majoritatea copleşitoare îşi vede de treabă liniştită şi călătoreşte fără evenimente majore?

Te întreb, nu dau cu parul. Şi răspunde-ţi ţie, eu mi-am răspuns deja.

Trăieşti într-o ţara periculoasă. Sau aşa se crede.

Do you have roads in Romania? Is it safe to travel there? Sunt printre întrebările mai gentile pe care le-am primit despre patria noastră. Cei care ştiu câte ceva despre România au impresia că este o ţară foare periculoasă. Bulgarii, de exemplu, nu prea vin aici că le e frică. Ucrainienilor le este frică să ne viziteze ţara. Nu mai zic de nemţi. Cei care vin sunt ori cei informaţi ori cei care nu ştiu mai nimic despre noi. Teama ori i-a părăsit prin cunoaştere ori nu a apucat să se instaleze.

Cu siguranţă consideri multe zone ca fiind periculoase. Unele sunt, însă împrumută din reputaţia lor infamă si zonelor inconjurătoare. Şi pe nedrept. Citeşte, întreabă, cunoaşte călători care au fost unde ai vrea să mergi tu şi ai grijă de la cine asculţi sfaturi. Alarmişti sunt pe toate drumurile.

Scuze care îţi oferă o falsă siguranţă sunt destule şi pentru fiecare din ele există un om, undeva, exact ca tine, căruia nu-i mai este frică.

Teama paralizează

Teama este un puternic depresiv. Te paralizează, te oboseşte şi te împiedică să faci mai mult. Însă, realitatea se suprapune doar parţial peste teamă.

Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? Unde ai merge? Cum ai trăi?

Îmi este întotdeauna teamă când merg într-un loc nou. Acum, mult mai puţin decât atunci când am început să călătoresc. Cu fiecare drum şi călătorie încheiată capăt un pic mai mult curaj pentru că înlătur mai multe bariere. N-are treabă cu vârsta, are treabă cu spiritul, tânăr sau obosit, pe care îl ai.

Pentru fiecare 10 oameni care stau în casă încolţiţi de frică există un om care trece peste ea şi trăieşte de 10 ori mai intens.

Nu pot să uit unul din oaspeţii hostelului în care am locuit o perioadă. Ajunsese la 3 noaptea de la aeroport şi m-a impresionat profund. Avea 62 de ani şi deşi era din Belgia vorbea o spaniolă perfectă. Când i-am auzit povestea am rămas înmărmurit. De vârsta mamei mele, această doamnă călătorise în ultimii 7 ani prin America de Sud, inclusiv în Brazilia şi alte ţări despre care auzisem orice, dar că ar fi sigure nu. În 6 din aceşti 7 ani călătorise singură şi iat-o aici, în faţa mea, nevătămată, zâmbitoare şi fericită.

Un singur lucru am vrut să o întreb, o întrebare ce îmi răsuna în urechi, una pe care o auzisem de la multe prietene şi la care nu ştiam să răspund:

- Nu ţi-e teamă să călătoreşti de una singură prin lume? €

- Tengo cuidado, mi-a spus după un moment de gândire. Am grijă . Atât. Acceptase deci că teamă de necunoscut şi pericolul pot fi combătute doar prin curaj şi mai multă grijă. 

Dacă vrei să călătoreşti învaţă să treci peste teamă. Iar teamă ţi-e, în general, de oameni.

Iar oamenii sunt buni

Fanii ştirilor de la ora 5 vor comenta cu satisfacţie personală că nu e aşa. Da dragilor, sunt şi oameni răi pe lumea asta sau, mai degrabă, oameni care au nişte motive, înţelese de ei, pentru care fac rău, voluntar sau nu. Însă realitatea este că majoritatea oamenilor sunt buni. Dacă mergi acolo, afară, în lume, cu gând bun vei găsi oameni care abia aşteaptă să te ajute, care îţi vor binele, care te vor găzdui, hrăni sau descurca din problemele cu care eşti încurcat.

Vei găsi oameni cu suflet curat care n-au nici o dorinţă să îţi facă rău chiar dacă, poate, şi-ar dori să aibă banii tăi sau frumuseţea ta. Încearcă să pleci de la premiza că oamenii sunt buni şi vei găsi ceea ce îţi imaginezi. Funcţionează şi invers, mă tem.

Şi în final…

Sigur, poţi să îţi spui că tu nu poţi şi că nu se aplică în cazul tău. Ai copii, eşti fată singură, n-ai experienţă, vrei într-o ţară prea periculoasă, e noapte. Scuze care îţi oferă o falsă siguranţă sunt destule şi pentru fiecare din ele există un om, undeva, exact ca tine, căruia nu-i mai este frică. Un om care trăieşte experienţa pe care ţi-o doreşti tu, fără scuze.   Şi nu pentru că are mai mulţi bani sau mai mult curaj, ci pentru că într-o pauză de cafea sau la un stop în trafic a decis că frica nu va mai fi o scuză. Niciodată.

Nu există alb sau negru în povestea asta. E o zonă gri, expusă la păreri diverse. Însă data viitoare când spui că un loc este periculos, că o anumită aventură nu e sigură, gândeşte-te puţin la ce înseamnă siguranţa.

Dacă e să-ţi fie rău, poate să-ţi fie şi acasă. Şi atunci, de ce să nu călătoreşti?

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

*Fotografii de Phil Gold şi Jade Stoner.

Te-ai gândit cum ar fi să rătăceşti dintr-un loc în altul? Bagajul să-ţi fie cel mai bun prieten, iar locurile noi să-ţi ţină loc de casă? Să nu trebuiască să trăieşti în rutină. Să nu trebuiască să îţi faci griji pentru deadline-urile inevitabile, pentru ratele la casă sau maşină şi să nu te gândeşti decât unde să mai hoinăreşti? Dacă te-ai gândit şi ai găsit şi o soluţie să ne spui şi nouă pentru că în practică, dacă nu eşti milionar, nu e chiar aşa.

Dar în poze aşa pare, poate de asta ne sunt aşa dragi! 

Dacă eşti un nomad dornic să strângă amintiri avem trei propuneri de aparate foto care să te ajute la “portofoliu” şi câteva sfaturi utile şi concluzii trase din experienţe trăite pe propria piele.

Recomandări de aparate foto de călătorie 

Dacă îţi doreşti ceva simplu şi uşor, şi în acelaşi timp care să-ţi ofere fotografii la o calitate bună, îţi recomandăm aparatul foto compact  Nikon Coolpix L310. Poţi surprinde orice, începând de la panorame extraordinare la acţiunea subiectelor aflate la depărtare. Obiectivul NIKKOR cu zoom optic 21x face faţă oricărei situaţii. Mai rar aşa zoom. Indiferent dacă fotografiezi cu unghi larg pentru peisaje incredibile sau te apropii pentru detalii, funcţiile automate anti-înceţoşare păstrează imaginile clare – chiar şi în lumina scăzută. Ecranul LCD mare şi senzorul de imagine de 14 megapixeli surprind fotografii care arată extraordinar în orice format. Înregistrarea video este clară şi este disponibilă cu o singură apăsare de buton.

Şi cum viaţa se trăieşte cu adevărat atunci când te bucuri de fiecare moment, îţi propunem un aparat foto care este suficient de rapid, inteligent şi creativ pentru a surprinde toată distracţia din lumea pe care o să o colinzi, fără a pierde nici măcar un cadru excepţional. Proiectat pentru a gândi rapid şi pentru a acţiona şi mai rapid, aparatul foto mirorrless  Nikon 1 J2 se alătură gamei Nikon 1 pentru a te asigura că eşti cu un pas înaintea acţiunii. Ultra-portabil şi uşor de utilizat, este echipat cu tot ce ai nevoie pentru a surprinde imagini şi filme extraordinare.

Acesta este exact tipul de aparat pe care mi-l doresc cu mine într-o călătorie. Este uşor de transportat, îl ai mereu la îndemână şi scoate poze excelente.  Ecranul LCD luminos asigură fotografiere şi redare extrem de clare. Are funcţii folositoare precum opţiunea inovativă Instantaneu în mişcare şi funcţia uşor de utilizat Mod creativ.

Dacă vrei să aloci mai mult spaţiu aparatului decât tricourilor şi pantalonilor atunci recomandăm un DSLR,  Canon EOS 1100D, care foloseşte un senzor APS-C CMOS de 12,2 MPx, coordonat de un procesor Digic 4 ce procesează imaginile pe 14 biţi. Este un DSLR pentru începători, dar suficient de bun pentru a îţi dezvolta înclinaţia pentru poze excepţionale.

Aparatul foto în bagajul de mână

Majoritatea companiilor aeriene low cost au politica unui singur bagaj de mână. Asta înseamnă că vor considera geanta aparatului foto ca fiind bagaj suplimentar, caz în care ori plăteşti pentru el ori încerci să îl pui în bagajul de mână.

Chiar dacă există regulă asta, de multe ori aparatul foto poate să treacă neobservat, mai ales dacă nu este un întreg rucsac cu echipamente foto şi doar un aparat foto compact, semiprofesional sau un DSLR fără bliţ şi alte echipamente. O variantă este să scoţi aparatul din geanta lui, să îl ţii în mână şi să îndeşi în bagajul de mână doar geanta aparatului. Dacă te întreabă cineva ceva spune cu seninătate că ai nevoie de el în avion. În general acest lucru funcţionează.

Dacă vrei să călătoreşti cu un rucsac special foto cu toată trusă de obiective, filtre şi trepiede atunci ia asta în considerare când rezervi bagajul de mână. Mai mult că sigur va fi considerat ca bagaj suplimentar, asta dacă nu se specifică în regulamentul companiei aeriene că ai voie cu un astfel de bagaj pe lângă valiza pe care o iei ca bagaj de mână.

 Când călătoreşti cu un DSLR să te aştepţi să:

• Fii pus să plăteşti taxe mai mari pentru a face fotografii.
• Să atragi mai multă atenţie.
• Să se crispeze oamenii când vrei să le faci poză, să aibă pretenţii financiare sau chiar să se sperie.

Lucrurile astea nu o să ţi se întâmple în Paris, dar poate vrei să le iei în considerare dacă mergi într-o tură în India, Nigeria sau Peru.

Înainte de a alege un aparat gândeşte-te serios dacă poţi sau nu să îl cari după tine în toate situaţiile din călătoria care te aşteaptă. Degeaba ai un aparat bun dacă nu îl ai cu tine când trebuie sau ţi-e lene să îl scoţi din bagaj. Chiar şi 300 de grame în plus contează în călătoriile solicitante.

Dacă vrei DSLR gândeşte-te dacă vrei să te cari cu 5-6 kilograme după tine oriunde te duci şi dacă soluţia nu este un aparat mai uşor care face totuşi poze decente.  Dacă iei DSLR ia şi decizia să înveţi ce să faci cu el. Dacă îl iei să îl foloseşti doar pe modul Auto cam arunci bani degeaba.

Ce vei face cu pozele?   

Dacă ai de gând să le afişezi într-o expoziţie, să le vinzi sau să faci printuri atunci ai nevoie de apărat cu N megapixeli, lentile fiţoase şi echipament adiţional. Dacă vrei poze pentru tine şi familia ta poze de calitate decentă, la 3-4 megapixeli sunt de obicei suficiente pentru a te pune pe povestit. Fii realist!

Cu toate astea un DSLR va face scoate fotografii de mult mai buna calitate decat marea majoritate a aparatelor compacte sau semiprofesionale.

 Cum îmi aleg un aparat?

• Caut să aflu dacă face poze bune noaptea, în interior sau la apus. Majoritatea aparatelor ieftine nu fac asta.
• E rezistent?  Este imposibil să nu-l scapi, să-l zgârii sau să mergi cu el prin zone cu prag ori nisip. Fuji S2800 pe care l-am avut în India încă mai funcţionează după Holi când a fost plin de vopsea foarte fină aruncată de toată lumea din jurul meu.
• Ţine bateria? O să ai acces la priză mai puţin decât crezi.
• Are vizor? Din punctul meu de vedere este extrem de folositor dacă mergi într-o zonă însorită pentru a vedea cum încadrezi corect poza.  Tot din acest motiv DSLRul primeşte o bila albă.
• Mă uit să văd dacă filmează şi dacă o face ok (unele lucruri pot fi suprinse cel mai bine printr-un filmuleţ) .
• Transferi uşor pozele de pe el? Are card SD sau ceva similar? O să se umple repede cardul şi vei vrea să scoţi pozele să le editezi sau să le pui pe un suport mai sigur.

 Alte sfaturi:

• Ia baterii de rezervă la tine (o să ai nevoie).
• Lasă trepiedul acasă dacă nu faci fotografii profesioniste, foloseşte-te de rucsac, haine, bănci pentru a îl substitui.
• Fă poză la ceea ce îţi doreşti să îţi aduci aminte! Fă poză la maşina pe care o închiriezi, la harta metroului, la bagajul tău pe care e posibil să-l pierzi, la locul în care stai şi în general la orice ai putea să uiţi sau să pierzi. Îţi va folosi, crede-mă!

Iar dacă ai ales aparatul expune-te la experienţe noi, fă ceva diferit, evită locurile extra-turistice, stai de vorbă cu oameni şi află poveşti. Aşa vei găsi fotografia pe care o cauţi.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

6 luni în India, 4 luni în Brazilia, 1 an în Argentina, 5 luni în Filipine, 7 luni în Thailanda. Ţi-ar plăcea un astfel de stil de viaţă? Dacă da, citeşte cu mintea deschisă:

Deşi era un tip bine făcut şi înalt, Jan era apăsat de greutatea rucsacului său imens. Aveam să înţeleg mai târziu că toată viaţa lui era îndesată în acel bagaj. Venise în Tenerife după un voiaj de 2 luni prin Spania şi după 3 ani petrecuţi în mai multe ţări din America de Sud. Plăcerea lui era să facă bodysurfing şi, ca un adevărat neamţ, să bea bere. Jobul său şi sursa de  bani din care îşi finanţase călătoriile era unul oarecum surprinzător.

Întâlnisem puzderie de oameni care îşi făceau banii pe internet, specie din care mă număram şi eu, însă Jan călătorea non-stop fără să aibă nevoie de calculator. Era kinetoterapeut şi îşi găsea clienţii în hostelurile în care stătea ocazional. Contul bancar nu arăta niciodată mai mult de 3 cifre, însă Jan era fericit. Era exemplul potrivit al unui om care îşi urmează visul.

Nu trebuie să fii milionar ca să ai stilul de viaţă al unuia.

În cartea The 4-hour Workweek, Tim Ferriss  prezintă o idee fabuloasă pentru care a fost deseori blamat. Cum ar fi ca în loc  să aştepţi să ieşi la pensie ca să ai timp să călătoreşti, să îţi iei mini-vacanţe de câteva luni sau chiar ani pe care să le petreci  în orice loc din lume?  Cum ar fi să lucrezi numai câteva ore pe săptămână, restul timpului făcând ceea ce îţi place?

Oare nu ai putea locui în Thailanda, Argentina, Mexic sau în Hawaii? 

Ai cam putea. România, locul în care locuieşti acum, este şi aşa văzută ca o destinaţie destul de exotică şi periculoasă pentru străini, iar costul vieţii nu este nici pe departe cel mai scăzut din lume. Cu toate acestea te-ai obişnuit aici şi ţi se pare mai sigur.  Cum s-ar zice, ai o scuză.

Când ai microbul călătoriilor în sânge, să călătoreşti doar 1-2 săptămâni pe an va părea insignifiant. Păi cum să apuci tu să vezi măcar un sfert din cele aproape 200 de ţări cu doar o lună de concediu pe an? Ţi-ar trebui trei vieţi, minim!  Nici nu mai vorbesc de timpul necesar pentru a putea  să absorbi cultura locală, să înveţi o limbă şi să-ţi mai faci şi nişte prieteni.

Ce înseamnă  de fapt nomadic lifestyle?

Ţi-ai imaginat probabil, nu o dată, cum ar fi să ai bani să mergi oriunde în lume. S-ar putea să faci parte din grupul select care, dacă ar avea bani fără limită, ar călători în toată lumea. În mod normal  când gândurile îţi alunecă pe ruta asta îţi dai o palmă şi te întorci la muncă. 

Totuşi, pentru unii oameni asta este realitatea şi nu este noroc sau şansă. Şi-au luat propriul destin în mâini şi au construit viaţa pe care şi-o doresc.  Sunt oamenii pe care i-ai numi cu adevărat liberi, care pot oricând să se mişte unde vor.

Când am aflat că există oameni care chiar fac asta, fără să fie milionari în euro, am fost şocat. Gândul unei astfel de libertăţi m-a înfiorat şi mi-a generat chiar insomnii. Să mergi oriunde vrei. I-auzi domnule ce pertinenţă! Dar, stai aşa, eu oare n-aş putea?

Suntem învăţaţi că viaţa are un ciclu mai mult sau mai puţin bătut în cuie:

Te naşti, creşti un pic şi te duci la şcoală. După ce o termini, îţi alegi o meserie şi găseşti un loc de muncă. Vei lucra cel puţin 8 ore pe zi pentru visul şefului tău. Poate îţi place, dar de cele mai multe ori nu-ţi place. Pleci în 2-3 vacanţe şi citeşti bloguri de călătorie. Găseşti pe cineva drag, faci nuntă şi în câţiva ani faci un copil. Aştepţi senin ziua de pensie, când ai deja cel puţin 55 de ani, ca să ai timp să călătoreşti.

Acest ciclu este baza societăţii actuale şi se mulează ca o mănuşă pe multe personalităţi. Nu este nimic în neregulă cu asta. Însă ce faci dacă nu ţi se potriveşte?

Un stil de viaţă nomadic (Nomadic Lifestyle) presupune să fii  mereu în mişcare. Dacă nu fizic, măcar cu sufletul. Înseamnă că poţi fi la tine acasă în orice loc din lume. Că dacă vrei ca peste o lună să te muţi în Brazilia, să o faci fără prea multă strângere de inimă, ba chiar cu entuziasm nemărginit.

Ce este un Digital Nomad? 

Conceptul de călător full-time nu este nou, existând exemple numeroase şi la noi, şi trece sub nume diverse: location independent traveller, digital nomad, technomad sau nunomad.

Datorită internetului şi telefoniei astăzi  poţi colabora cu oameni din toată lumea fără a fi legat de un anumit loc din punct de vedere geografic. Poţi să îţi angajezi un asistent din India, să produci ceva în China şi să îţi vinzi produsele în Europa. Chiar şi foarte multe din afacerile tradiţionale pot fi transpuse parţial sau total în mediul online.

Un digital nomad se va folosi din plin de faptul că există ţări, exotice sau nu, în care costul vieţii este redus.

El poate fi  scriitor, fotograf, specialist în marketing afiliat, programator, designer şi poate lucra de la o cafenea, de la un internet cafe sau de acasă. Se foloseşte de laptop, smartphone  şi numeroase resurse online pentru a îşi crea un loc de muncă.

Este liber să călătorească unde doreşte, să îşi facă programul aşa cum vrea, fiind în acelaşi timp productiv şi adăugând valoare.

Culmea, o astfel de viaţă nu este foarte scumpă şi de multe ori costurile sunt mai mici decât dacă ai sta în ţară. Eu, spre exemplu, cheltuiesc în medie mai puţin când călătoresc decât atunci când stau în ţară.

Ce vrei să vezi când ridici ochii din ecranul laptopului?

Ce faci dacă nu eşti digital nomad?

Precum Jan, nu toţi călătorii au afaceri online. Nu sunt programatori, scriitori sau marketeri. Sunt acei oameni care călătoresc de dragul de a călători şi îşi găsesc de lucru în locul în care se duc. Pot fi cei care au o meserie pe care o pot practica oriunde.

Compozitor, producător de muzică, consultant, fermier, trainer, kinetoterapeut, cântăreţ, instructor de fitness, profesor, skipper, dansator, asistentă medicală, artist de stradă. 

Lista e lungă.

Modul în care îşi câştigă pâinea este bazat de cele mai multe ori pe pasiunea lor, pe ceea ce le face cu adevărat plăcere.

 Să călătoreşti full-time?

Acest lucru nu este pentru toată lumea. Peisajul se poate schimba drastic, rămâi brusc fără prieteni şi familie, te confrunţi cu o limbă nouă pe care nu o înţelegi, la fiecare 5-6 luni trebuie să înţelegi un alt sistem de valori şi alte reguli.  Şi totuşi asta este plăcerea de a călători. Modul în care înţelegi mai bine lumea din jurul tău.  O viaţă în care fiecare zi este o nouă aventură.

Dacă visezi să călătoreşti mai mult decât o faci acum, îţi datorezi ceva. Visele tale sunt bunul tău cel mai de preţ şi trebuie păzite cu sfinţenie. Datoria ta, faţă de tine, este să te întrebi sincer ce te opreşte şi, mai ales, dacă nu cumva toate piedicile care îţi vin în minte pot, de fapt, să fie trecute mai uşor decât crezi. Ţi-aş spune să faci o mişcare înspre a-ţi îndeplini visul, dar ştiu că îmi vei răspunde cu scuze.

 Ce-i de făcut?

Ceva trebuie făcut pentru că, dacă simţi şi tu ca mine, adevărul e că fericirea ta va fi ştirbită întreaga viaţă.

Poţi oricând să te întorci la viaţa pe care o ai acum. Greu e să trăieşti cu decizia că te-ai complăcut în banal şi nu să faci schimbarea pe care o doreşti.

Sunt multe de spus şi în măsura în care pot le voi spune în paginile acestui site. Dacă vrei o formulă mai condensată te invit să discutăm. Pe 11 octombrie voi ţine un seminar de călătorii şi digital nomading. Voi împărtăşi din experienţa mea, din sutele de resurse de călătorii care te vor ajuta să călătoreşti mai mult şi cu mai puţini bani şi vom face primii paşi către un stil de viaţă nomadic. Pentru mai multe detalii despre seminar şi pentru înscrieri click aici.

Cât despre mine…

Ador sentimentul pe care îl am când îmi cumpăr un bilet one-way. Când am plecat din România, să locuiesc pentru minim 3 luni în afara ţării, am plecat cu un bilet dus, atât. A fost una din cel mai frumoase senzaţii din lume. Sentimentul că te îndrepţi spre ceva nou şi necunoscut este unic.

Sunt dependent de senzaţia puternică pe care o am când nu ştiu unde voi fi  peste trei ore sau mâine. Oare în ce casă o să dorm? Oare ce o să mi se întâmple? Nu o dată am plecat către o destinaţie fără să am asigurat un loc în care să stau, fără să ştiu cum o să ajung acolo, fără bani şi fără cunoştinţe. Şi am reuşit să mă descurc. Cumva, sunt încă în viaţă.

1. Pe yacht-ul Freya poţi naviga în Grecia şi Turcia pentru 2 săptămâni şi să plăteşti doar pentru ce consumi, o parte din motorină şi taxele de andocare. Un deal bun, nu?
2. Poţi afla care este starea stratului de zăpadă, care sunt preţurile şi vedea streaming live de pe orice pârtie din România aici.
3. Mişcarea hippie nu prea a dispărut, ea se regăseşte în aşa-numitele Rainbow Gatherings. Găseşti programul lor aici.
4. Rachel Katz a făcut autostopul 8000 mile, singură, prin China ca să studieze transportul de mărfuri. Ce zici de asta?
5. Te poţi proteja împotriva medicamentelor contrafăcute (dacă eşti prin India, de exemplu) trimiţând codul de pe cutie printr-un SMS la numărul 9901099010 sau pe site-ul PharmaSecure.  Această tehnologie este folosită încă din 2010 în Nigeria şi din 2011 în Kenya.
6. Vlad Petreanu recomandă un reportaj foarte interesant şi bine scris despre Cuba şi realitatea economică de acolo: On tipping in Cuba.
7. Recomandăm seria de documentare BBC Human Planet. Poveşti documentate indeaproape de echipa BBC care te vor lăsa cu gura căscată. Aruncă un ochi pe trailer.
8. Dacă mergi în Londra şi vrei să ajungi în oraş ieftin de pe Luton, Gatwick sau Stansted rezervă-ţi din timp bilete pe easybus.co.uk. Poţi plăti chiar şi doar £2 pe un drum.
9. Jenny Diski surprinde în acest articol superb esenţa călătoritului de unul singur. O părere neaşteptată, aş zice.
10. Pot spune, fără să-mi fie teamă că mă hazardez, că n-am întîlnit nici un om nefericit în Cuba. Sărăcia poate fi o formă de libertate. Mai multe în acest articol din Dilema Veche.
11. Sfaturi de călătorie de la Tim Ferriss, autorul cărtii The 4-hour Workweek.
12. Povestea fascinantă a unui german care călătoreşte prin lume de 23 de ani deja.
13. Stai la cort, dar stai cu stil: 7 hoteluri-cort de lux.
14. Există un Couchsurfing pentru antreprenorii care călătoresc. Sună bine, să vedem dacă trece testul timpului. Te poţi înscrie aici.
15. Chongqing este unul din cele mai mari oraşe din lume, cu o creştere foarte rapidă, având acum peste 32 milioane de locuitori. Unii spun că în Chongqing se întâmplă ce se întâmpla în Manhattan în anii 20. Iată cum arată acum oraşul.
16. “Don’t be a tourist. Plan less. Go slowly. I traveled in the most inefficient way possible and it took me exactly where I wanted to go. “ a spus Andrew Evans după călătoria sa din Washington până în Antarctica care a durat 40 zile şi în care a mers cu 40 de autobuze. Povestea lui aici.
17. Când ştii numai de unde vrei să pleci şi când, foloseşte Drungli ca să îţi vină o idee de aventură.
18. Zbori cu Turkish Airlines şi ai o escală de câteva ore în Istanbul? Nu sunt ore pierdute, pentru că poţi vizita oraşul GRATUIT. Detalii.
19. Iată conceptul de birou mobil dus la extrem chiar în mijlocul Londrei.
20. În 1932, Robert Fulton, la doar 23 de ani a pornit în jurul lumii cu motocicleta. Cu echipament rudimentar şi mult curaj el a reuşit să parcurgă peste 40.000 de mile. Povestea lui (video).
21. 4 români au făcut înconjurul lumii pe jos, în 1910. O călătorie de câţiva ani în care unii din ei şi-au pierdut viaţa. O poveste despre care poţi citi aici.
22. Vrei să mergi ca voluntar în India? Prin programul Trinity India plăteşti 150 lire care îţi acoperă costurile pentru o perioadă de minim două săptămâni, timp în care vei preda copiilor în sudul Indiei.
23. Dacă n-ai mai dat nici un semn de viaţă mai multe zile la rând, deadman.io trimite notificări unor prieteni apropiaţi sau familiei. Şi nu face doar asta. Bun când pleci hai-hui.
24. Când mergi în Dresden ai grijă să prinzi o ploaie ca să vezi clădirea asta care cântă când plouă, da?
25. În Praga există un tur organizat al corupţiei. Acesta durează cam 3 ore şi vei afla despre marile scandaluri locale în timp ce vizitezi locaţiile care au legătură cu acestea.
26. Obţine reduceri de până la 40% la zboruri prin Getgoing.com.
27. Vă recomandăm „Jurnalul unui calator boem” de Ciprian Enea, o carte fantastică pentru nomazi deschişi la minte.
28. Florica Maria Sas, cunoscută şi ca Lady Florence Baker, a fost o exploratoare româncă. Ea a participat încă din 1861 în expediţii spre izvoarele Nilului şi în regiunile ecuatoriale ale Nilului. Un personaj extraordinar despre care sigur nu ştiai (nici noi).
29. 44 ponturi bune de călătorie de la Dragoş Rouă.
30. Un film scurt şi inspiraţional pentru pasionaţii de motociclete şi aventură.
31. Dacă ştii cât de cât o limbă străină şi vrei să ai cu cine să o vorbeşti mergi la întâlnirile săptămânale ale grupului de Language Exchange din Bucureşti.
32. Delectează-te cu cele mai bune 10 reclame din industria turismului care au devenit clipuri virale.

Urmăreşte-ne Facebook şi în 2013 sau abonează-te la newsletter (dreapta sus) ca să nu ratezi nici o recomandare de acum încolo. 

În acest articol o să îţi arătăm cum poţi să găseşti joburi de voluntariat în hosteluri şi work exchange în toată lumea. Practic poţi să stai gratis, să primeşti mâncare şi chiar şi salariu în schimbul a câteva ore de muncă la un hostel. Oriunde în lume.

Cum este să lucrezi într-un hostel:

În primul rând trebuie spus că nu există o regulă generală. Fiecare hostel are stilul său care corespune în general cu personalitatea proprietarului. Unele hosteluri sunt genul de stabilimente unde este linişte, oamenii vin, îşi lasă bagajele şi se odihnesc. Altele sunt orientate spre party şi seară de seară se dă o petrecere. Trebuie să ai lucrurile astea în vedere în momentul în care alegi hostelul în care vrei să lucrezi.

 Viaţa într-un hostel înseamnă o viaţă agitată. Vei lucra cam 5-6 ore pe zi şi vei avea probabil maxim 2 zile libere pe săptămână. De cele mai multe ori o să dormi într-un dormitor comun şi vei cunoaşte zeci de oameni noi în fiecare zi. Nu prea vei avea intimitate, dar nici timp să te plictiseşti.

O să faci cam de toate. Deşi unele joburi presupun să te ocupi numai de recepţie (să faci check-in, să primeşti oaspeţii şi alte lucruri administrative) de cele mai multe ori va trebui să te ocupi şi de alte lucruri precum schimbarea aşternuturilor, pick-up şi drop-off de la aeroport sau chiar curăţenie. Partea frumoasă e că vei avea colegi tineri şi amuzanţi cu care te vei distra.

Într-un hostel ajungi să cunoşti şi 20 de oameni noi zilnic deci e musai să fii o fire sociabilă şi deschisă. Vor fi oameni care nu vor vorbi nici o limbă de circulaţie internaţională şi vei da şi peste ocazionalul ciudat cu care trebuie să ştii să vorbeşti.

Totuşi munca într-un hostel nu prea pare muncă. Totul se întâmplă într-o atmosferă relaxată ( ceea ce depinde e drept şi de patron) şi nu prea ai deadline-uri care să te streseze, însă asta nu înseamnă că treaba nu trebuie facută bine.

Un job în hostel vine cu avantaje şi dezavantaje. Ca peste tot nu?

Câteva din avantaje ar fi că:

• îţi extinzi orizontul
• cunoşti oameni din toată lumea
• primeşti cazare
• nu cheltuieşti bani
• poţi sta în vacanţă mai mult de clasicele 2 săptămâni
• te distrezi
• asculţi sute de poveşti interesante de la călători
• foloseşti facilităţile hostelului gratis (Wi-Fi, maşină de spălat, maşină, etc.)

Dezavantajele:

• cel mai probabil vei dormi puţin
• mâncarea oferită s-ar putea să nu fie mereu pe placul tău
• ore ciudate de lucru
• cazare în dormitor comun cu sforăitori profesionişti
• nu ai foarte multă intimitate şi există un risc (minim) în ceea ce priveşte siguranţa bagajelor

Este chiar aşa comun voluntariatul în hosteluri?

Cum probabil te aşteptai, nu toate hostelurile caută voluntari, în schimb majoritatea sunt interesate şi cochetează cu ideea. Pentru ei înseamnă forţă de muncă ieftină, tânără, fără forme legale şi fără taxe. De obicei în hostel există 1-2 angajaţi permanenţi, restul fiind voluntari sau angajaţi sezonieri . Asta înseamnă că poţi să încerci la orice hostel din lume, mai ales dacă te împrieteneşti puţin cu proprietarul. Pentru ei nu este un cost foarte mare să îţi ofere un pat, mai ales când nu e perioadă de vârf.

Cum găsesti locuri de muncă sau voluntariat în hostel?

În mare ai două variante: poţi să găseşti prin site-urile specializate sau poţi să mergi direct la sursă şi să aplici la hostelurile dintr-un anumit oraş.

Pentru prima variantă foloseşte-te de aceste site-uri:

• hosteljobs.net
• realhostelwork.com
• workinhostels.com
• workaway.info
• helpx.net
• volunteeringforfree.org
• twitter.com/hosteljobs
• hostelmanagement.com/forum/ multe postări bune şi informaţii

Ca să ai şanse să fii acceptat studiază în primul rând tipul hostelului şi încearcă să adaptezi mesajul de aplicare la tipul locaţiei. Încearcă să nu ai un CV mult prea serios. Scrie cât mai mult despre abilităţile tale şi mai puţin despre educaţia formală şi adaugă poze.

Vei fi un candidat mai atractiv dacă:

• ai carnet de conducere
• ştii cât mai multe limbi străine
• arăţi cât de cât prezentabil şi ai atitudinea potrivită
• eşti călător (backpacker) cu experienţă
• ai experienţă
• ai un motiv serios/amuzant/unic pentru care vrei să lucrezi acolo.

În perioadele de vârf hostelurile primesc şi câte 10 astfel de mail-uri pe zi deci trebuie să fii competitiv, însă nu te descuraja, încearcă până găseşti. În general nu ai nevoie de calificare în turism sau experienţă decât dacă ţinteşti spre poziţii de management.

Varianta doi este să contactezi direct hostelurile dintr-un anumit oraş. În acest caz ar fi bine să ai în cap un plan mai clar, să ştii când o să ajungi în oraşul respectiv, cât stai sau măcar să ştii că poţi ajunge pentru un eventual interviu.

Poţi urma paşii pe care i-am urmat şi eu pentru a găsi:

1. Cauţi pe hostelbookers sau hostelworld toate locaţiile care îţi plac dintr-un anumit oraş.

2. Iei fiecare hostel în parte şi încerci să le cauţi site-ul şi email-ul de contact.

3. Îţi realizezi un template de email pe care îl personalizezi pentru fiecare hostel în parte. Dacă ai timp şi tupeu să dai un telefon înainte să întrebi cine e şeful sau cine se ocupă de angajări ca să trimiţi emailul direct acelei persoane este şi mai bine.

4. Trimiţi email-ul. Preferabil ar fi să nu trimiţi cu ataşamente sau link-uri pentru a nu intra în spam.

Ai mai jos un exemplu de scrisoare de email care a avut o rată de răspuns bună, deşi nu este cel mai bun exemplu şi se poate şi mai bine.

Înainte să accepţi o colaborare:

-          Verifica review-urile pentru a îţi face o idee despre cum este în hostelul respectiv.

-          Mergi să vezi hostelul şi să cunoşti proprietarul şi staff-ul

-          Discută toate condiţiile de angajare (cât lucrezi şi ce primeşti).

-          Spune-le cam cât planuieşti să stai

Îndată ce ai ajuns acolo:

-          fii prietenos

-          pune osul la treaba

-          învaţă ceva nou

-          zâmbeşte

-          foloseşte-ţi talentele

-          fii deschis la experienţe noi

Poţi lucra şi altceva?

În general tura este de 4-6 ore la orice hostel. Dacă eşti freelancer şi mai ai alte job-uri îţi va fi totuşi destul de greu să le faci. Fiind un mediu activ se va găsi mereu ceva de facut şi deseori va trebui să lucrezi dimineaţa devreme sau noaptea când doarme toată lumea.  Ai cu siguranţă timp şi de un alt job part time, dar trebuie să iei în considerare că la întoarcere poate nu va fi linişte şi nu te vei putea odihni suficient.

Ca să nu zici că te păcălim uite câteva hosteluri care caută şi în acest moment voluntari.

-          Los Amigos Hostel Tenerife– pentru aplicări trimiteţi email aici

-          Xhostel (Bucureşti, Alicante, Varna, Tallin, Budapesta)

Experienţa de lucru în hostel nu e pentru toată lumea şi poate fi obositoare după o vreme, însă este deosebită.

Dacă mai ai întrebări lasă un comentariu mai jos şi vom încerca să îţi răspundem şi să completăm articolul cu informaţii.

*Mai ştii un călător care ar putea fi interesat de voluntariatul in hosteluri? Trimite-i acest articol şi nu uita sa ne urmăreşti şi pe Facebook sau să te abonezi la newsletter (dreapta sus). 

   55x40x20 cm – Este dimensiunea bagajului de mână la majoritatea companiilor aeriene low cost şi, mai nou, chiar se pune în aplicare această regulă.

   Cu toţii am zburat poate cu o companie low cost şi probabil am „fentat” sistemul trecând cu bagaje mai mari sau mai multe decât era admis, încurajaţi de cele mai multe ori de „colegii” de cabină care treceau cu 2-3 plase mari de rafie.

   S-au dus vremurile bune. Mai nou,  când zbori cu o companie low-cost ai voie doar cu un singur bagaj de mână.

   Geanta de laptop, borseta, poşeta, etc. se consideră bagaj deci aveţi grijă ca totul să încapă în bagajul principal şi ca acesta să fie suficient de flexibil pentru a intra în cutia de test de la poarta de îmbarcare.

   Această regulă nu se aplică la majoritatea companiilor de linie unde poţi avea şi două bagaje de mână, unul dintre ele fiind geanta de laptop.

   Dacă nu eşti sigur ce dimensiune are bagajul tău poţi verifica direct în aeroport, dar dacă depăşeşti limita vei plăti ceva mai mult decât dacă ai fi plătit pentru bagajul de cală online.

   Limitele de greutate şi dimensiune variază de la companie la companie aşa că verifică în prealabil cu atenţie.

• WizzAir 55x40x20 cm – limita de greutate 10 kg
• RyanAir 55x40x20 cm – limita de greutate 9 kg
• Blue Air 55x40x20 cm – limita de greutate 7 kg
• Easyjet 56x 45×25 cm – nu exista limită de greutate
• Air Asia Ai voie cu 2 bagaje: geanta(care poate fi de laptop) şi bagajul de mână.  Dimensiunile acceptate sunt 56cmX 36 cm X 23 cm şi nu trebuie să cântărească peste 7 KG.
• Un site la îndemână unde poţi verifica limitele de dimensiune şi greutate este luggagelimits.com. Totuşi mai verifică o dată şi pe site-ul companiei cu care vei zbura, iar dacă nu îţi este clar mai bine întrebi.

   În ceea ce priveşte bagajul de cală, acesta se poate adăuga şi după rezervare, online, fără un cost suplimentar, prin urmare dacă ai găsit o ofertă bună cumpără biletul de avion şi te hotărăşti după dacă vei cumpăra acest serviciu sau nu.

Stilul nomadic de a fenta sistemul

   Câteodată poţi fenta sistemul. Nu toate bagajele sunt testate în acea cutie. Dacă bagajul tău pare că are dimensiunea corectă, dar este cu câţiva centimetri mai mare, ai şanse bune ca acest lucru să nu fie observat şi să treci uşor. Ca să îţi creşti şansele, stai printre ultimele persoane care se îmbarcă în avion. De obicei, pentru că sunt întârzieri, îmbarcarea se face în grabă şi nu vor avea vreme să verifice toate bagajele. Totuşi, asta nu este o regulă, iar dacă eşti prins cu bagaj mai mare taxa este de obicei de 3-4 ori mai mare decât dacă ai fi cumpărat bagaj de cală online sau când ai făcut check-in-ul.

   Dacă se verifică sau nu bagajul asta depinde foarte mult de aeroportul de unde vei pleca. Spre exemplu Ryanair în unele aeroporturi are clasicele cuşti de fier, dar în altele are cutii de carton pe care le pun peste bagaje. Acestea sunt desigur mai flexibile şi poţi scăpa cu mai multe tipuri de bagaje. Totuşi în unele aeroporturi, cum ar fi cele din Anglia există oameni plătiţi ca să identifice bagajele peste dimensiunea admisă.

   Deşi teoretic Wizz Air şi Ryanair permit aceleaşi dimensiuni la bagaj, mi s-a întâmplat ca bagajul să nu îmi încapă la Wizz şi să încapă la Ryanair.

Rucsac sau troller?

   Când pleci la drum, mai ales cu avionul, ai mereu dilema bagajului.

   Întrebarea pe care mi-am pus-o des era dacă să aleg un troller sau un rucsac. Încercându-le pe amândouă am ajuns la următoarele concluzii:

   Rucsacul este mai bun decât troller-ul doar în următoarele situaţii:

• Când vrei să faci autostopul- Autostopul presupune deplasarea rapidă pe tot felul de terenuri şi în general un ritm alert.  Trebuie să poţi manipula rapid bagajul şi să îl ai pe cât posibil destul de aproape de tine, lucru mai puţin posibil cu un troller.
• În zone cu infrastructură proastă- Dacă va trebui să schimbi 3 autobuze, 2 bărci, 3 canoe si 2 biciclete probabil că cea mai bună idee este să iei cu tine un rucsac.
• Când faci trekking sau căţărare.
• Când vrei să-ţi păstrezi imaginea de călător tânăr şi rebel

  
  

  De ce un troller şi nu un rucsac?

  
  
     Aici mă refer la un troller de dimensiunile bagajului de mână (maxim 55X45X25) din avion, nu la şifoniere pe roţi.
  
  
  Deoarece:

  • Pentru călătorii scurte un troller este suficient de mare pentru toate hainele şi chiar pentru a pune şi laptopul înăuntru. Poţi de asemenea include un rucsac mic pentru drumeţiile ocazionale.
  • Este mult mai uşor de manevrat şi nu îţi rupe spatele. În multe din călătoriile tale vei merge în locuri civilizate unde există asfalt, trotuar, rampe şi, în general, tot ce ai nevoie pentru a trage trollerul după tine. În plus, de cele mai mult ori de la gară/autogară/aeroport vei merge direct la o cazare unde îţi vei lasă bagajul deci în 80% din timp nu vei avea bagajul mare cu tine, iar când îl ai nu vrei să fii apăsat constant de 10 kg.  Înainte de a pleca undeva analizează locurile prin care vei trece din punctul de vedere al infrastructurii.
  • Atitudinea oamenilor se schimbă. Pe când cu un rucsac eşti considerat un turist cu buget redus, cu un troller te încadrezi în peisaj, ceea ce poate fi în avantajul tău.
  • Deşi poate mai lent, îl poţi trage după tine cam pe orice tip de teren (merge şi în zone neasfaltate, piatră cubică şi chiar pe nisip cu puţin efort)
  • Permite o aranjare mai bună a lucrurilor şi acces facil la ele.
  • Protejează mai bine lucrurile, mai ales cele cu o carcasă solidă.
  • Cel mai probabil ai deja la tine un rucsac mic, cel de laptop, sau camera foto profesională. De ce ai avea nevoie de două?
  • Nu are tot felul de bretele care pot provoca probleme la punctele de securitate  din aeroport sau la manevrare. Un rucsac câteodată nici nu va putea fi luat în cabină.
  • Poate fi curăţat mai uşor. Rucsacul este de multe ori pus pe pământ şi va deveni rapid murdar.
  • Este mai greu accesibil hoţilor de buzunare.

  
  
  
  Dezavantaje:

  • Mai greu de manevrat în anumite situaţii
  • Trebuie supravegheat mai îndeaproape  deoarece este mai uşor de pierdut din raza vizuală.

  
  
  Am luat cadouri, ce fac cu ele?
  
  

     Poţi pleca doar cu un rucsac, dar cuprins(ă) de febra cumpărăturilor mai aduni de încă un bagaj. În cazul ăsta, în funcţie de greutatea acestuia şi de locul în care eşti, poate fi mai ieftin să îl trimiţi prin curier. Aproximativ din orice oraş mare din Europa poţi trimite către Romania prin Atlassib pachete cu aproximativ  1,5 euro/kilogram. Când acest serviciu nu este disponibil poţi verifica tarifele de la FedEx, DHL sau poţi pur şi simplu întreba la poşta locală care este de regulă foarte lentă.

  ]]> https://nomadic.ro/sfaturi/cugetari-nomadice-despre-bagaje-cum-sa-alegi-bagajul-pentru-avion-si-calatorii-scurte-cum-sa-alegi-bagajul-pentru-avion/feed/ 20 https://nomadic.ro/romania/aproape-totul-despre-autostop-eveniment-cu-povesti-si-sfaturi/ https://nomadic.ro/romania/aproape-totul-despre-autostop-eveniment-cu-povesti-si-sfaturi/#comments Sat, 26 Mar 2011 13:25:35 +0000 Laura http://nomadic.ro/?p=2157

     Dragi călători şi călătoare,

     Vă întreb: Cum poţi călători mai ieftin decât cu autostopul? Nu prea poţi.

     Aşa că:

   

     Pentru curioşi, autostopişti, viitori autostopişti, călători şi în general pentru orice cititor nomadic.ro (şi nu numai), duminică, 3 aprilie la ora 18:00, în Bucureşti, va avea loc un eveniment dedicat autostopului. Intrarea este liberă!

   

   

        Ce înseamnă asta?

   

     Vom povesti cum am călătorit în ţară sau în afară cu autostopul şi cum am făcut să călătorim săptămâni întregi pe bani puţini.

     Vom spune ce am învăţat, ce facem şi ce nu facem şi vom împărtăşi secrete şi lucruri de bază. Practic ai de învăţat cum să faci autostopul prin toată lumea şi să călătoreşti ieftin. Chiar dacă nu eşti pasionat poţi să vii pentru poveştile ieşite din comun şi amuzante pe care le vom spune.

   

   

        Cine vorbeşte?

   

     Noi, Laura şi Paul. Vă povestim cum am ajuns noi din Bucureşti în Istanbul şi apoi până în centrul Turciei şi înapoi cu autostopul. Cum am călătorit, dormit şi mâncat mai mult de 14 ore cu 2 şoferi de tir, cum am rămas blocaţi pe furtună în mijlocul câmpului în Bulgaria şi cum am fost uimiţi de felul de a fi al turcilor.

     Florin Arjocu – fondator drumliber.ro, a călătorit mai bine de 140 000 km prin România şi prin Europa cu autostopul. Ştie probabil mai multe locuri frumoase din România decât orice alt român. Va povesti cum a ajuns în Madrid şi în Estonia cu autostopul, dar şi despre cum călătoreşte în ţară. Va împărtăşi din secretele ”meseriei” şi va da sfaturi concrete.

     Levente Kadar – a călătorit mii de kilometri cu autostopul şi poate să vă povestească despre cum a făcut autostopul în Albania, Macedonia, Rusia, Ucraina sau chiar Africa. Are un set de reguli fixe care îl ţin în viaţă şi pe care a promis că ni le va împărtăşi. Va veni încărcat cu sfaturi, sugestii şi informaţii despre cultura autostopului şi couchsurfing. Dacă vrei să călătoreşti ieftin sau fără bani cu Levente trebuie să vorbeşti.

     Mario Brighenti – a vrut să vadă Viena de ziua lui, nu avea bani aşa că a plecat pe jos. Şi-a petrecut ziua într-un mod memorabil şi neaşteptat pe care o să ni-l împărtăşească la întâlnire.

     Cu puţin noroc vor ajunge la întâlnire şi Cristi Iordache, Radu Vitec şi Hilda Fleischer care ne vor spune câteva cuvinte despre experienţa lor.

     TU: Dacă nu te vezi pe listă, asta nu înseamna că nu poţi vorbi despre experienţa ta. Vino la întâlnire şi dacă te simţi inspirat poţi vorbi şi tu, este suficient să ridici mâna sau să ne anunţi.

   

   

        Unde?

   

     Barul E…varza, din Bucureşti, Str. Episcop Radu nr. 28, la 6-7 minute de staţia de Metrou Obor. E destul loc de parcare în zonă, aşa că nu te sfii să vii cu maşina.

   

   

        Când?

   

     Am mai zis, dar dacă nu ai văzut: Duminică, 3 Aprilie, ora 18:00. La 18:15 începem, cu sau fără tine!

   

   

        Locuri?

   

     Loc este, şi dacă nu este, se face. Veniţi mai devreme şi ocupaţi un loc mai în faţă. Berea e rece şi ieftină şi voia e bună.

     Pe facebook evenimentul este acesta. Simţiţi-vă liberi, chiar foarte liberi, să daţi mai departe.

   

     Nu e nevoie să confirmaţi prezenţa, dar am aprecia dacă aţi comenta sau aţi da un mail să ne spuneţi dacă veţi veni sau nu.

  ]]> https://nomadic.ro/romania/aproape-totul-despre-autostop-eveniment-cu-povesti-si-sfaturi/feed/ 7 https://nomadic.ro/romania/ce-camera-foto-e-mai-buna-pentru-calatorii-compacta-sau-dslr/ https://nomadic.ro/romania/ce-camera-foto-e-mai-buna-pentru-calatorii-compacta-sau-dslr/#comments Wed, 23 Feb 2011 16:26:54 +0000 Laura http://nomadic.ro/?p=2020    Ce mai ţii in mână dacă nu ai aparat foto la tine? Şi ce mai arăţi acasă dacă nu ai poze?  Turist sau călător, sigur vrei amintiri din locurile în care te duci. Aşa că întrebarea nu este dacă să iei un aparat foto cu tine ci, mai degrabă, de care: o cameră digitală compactă sau un DSLR? Răspunsul perfect este: şi ambele. Mai ales în ultimul timp, când preţurile DLSR-urilor au scăzut îndeajuns pentru a fi la îndemâna oricărui fotograf amator.

     Fiecare alege cum vrea, în funcţie de nevoi şi preferinţe, dar ca să  vă facem mai uşoară alegerea am întocmit o listă cu avantaje şi dezavantaje.

   

  

   

  Argumente pro cameră foto digitală compactă

   

     - Camerele compacte (sau point-and-shoot) sunt mici şi usoare. Dacă e să ne luăm după reclame, toate îţi intră în buzunar. Nu e cazul cu majoritatea, asta dacă nu care cumva porţi un costum de cangur, dar sigur nu ai nevoie de un ghiozdan sau o geantă care se lasă cu dureri de umeri la sfârşitul zilei.

     - Este foarte clar că o cameră compactă costă mai puţin decât un DSLR . În plus atrage mai puţin atenţia hoţilor dec ât un DSLR imens la care schimbi 3 obiective şi eventual ataşezi un blitz de 20cm.

     -  Ţi s-au terminat bateriile şi mai ai o jumătate de zi la dispoziţie pentru pozat. Dacă ai o cameră foto compactă te duci frumos la primul magazin care îţi iese în cale şi cumperi 2 baterii R6 (de obicei). DSLR-urile au în general acumulatorii lor speciali, scumpi şi care nu se găsesc decât la magazinele specializate.

     - Camerele compacte sunt simple. Meniurile şi setările sunt intuitive şi uşor de folosit. Focusează automat şi la unele ai zoom mare fără să trebuiască să schimbi obiective, cum este acest aparat de la Nikon cu zoom 10x. Chiar dacă o cameră DSLR oferă mai mult control, unii nu au nevoie decât de un aparat care să facă poze.

     - Praful – pentru că nu poţi schimba obiectivele după bunul tău plac, camerele compacte sunt mai ferite de praf. Unele sunt chiar şi rezistente la apă.

     - Deşi în ultimul timp au apărut DSLR-uri cu opţiunea de a face şi filme, diferenţa de preţ este semnificativă. Dacă nu vrei să faci documentare, ci doar să ai câteva amintiri sau să filmezi o căprioara când trece prin faţa maşinii, un aparat foto compact este foarte bun.

     - Poţi face poze in mai multe situaţii. Unde nu poţi intra cu un DSLR pentru că este evident că vei face poze poţi strecura cu uşurinţă un aparat foto compact.  Îl poţi lua cu tine oriunde şi in orice situaţie.

     - Trepiedul este la fel de mic precum camera şi îl poţi lua mereu cu tine. La un DSLR în cel mai bun caz poţi lua cu tine un trepied de genul ăsta.

   

   

  Argumente pro DSLR

   

     - Dacă eşti un fotograf de călătorii mai serios, camerele compacte nu pot să facă tot ce vrei tu. Adică să te joci cu focusul manual, timpul de expunere, apertura, ISO-ul, blitz-ul extern şi multe altele. Trebuie să recunoşti că măcar la pozat copii şi animale, aparatul compact devine frustrant. Ca să nu mai vorbesc de locurile unde nu există suficientă lumină.

     - Calitatea pozelor este un factor esenţial. Trebuie să ştii că pixelii nu înseamnă totul, iar o cameră DSLR la 6 megapixeli poate avea rezultate mai bune decât un aparat compact la 10 megapixeli.

     - Posibilitatea de schimbare a obiectivelor – pornind de la cele macro cu care poţi face poze la picioruşul unei furnici, până la cele telephoto cu care poţi vedea craterele de pe lună, e o diferenţă majoră între DLSR-uri şi camerele compacte.

     -  Daca vrei rezultate cât mai bune, atunci sigur vei aprecia posibilitatea de a face fotografii in format RAW a DSRL-ului.

     - DSLR-ul pare mai ergonomic. E conceput special să ţi se muleze pe mână, fiecare buton e la locul lui. Un aparat compact pare aproape de jucărie, cu cât e mai mic cu atât trebuie să ţii mai atent degetele pe el şi devine frustrant să îi cauţi butonaşele cu degetele deja ocupate.

     - Chiar dacă ai mai puţine opţiuni când ţi s-au terminat bateriile, durata de folosire pentru o şedinţă este mai mare la un DSLR decât la o cameră compactă.

   

   

  Cum să faci mai multe poze în călătorii

   

     Dacă eşti plecat mai mult de câteva zile şi îţi place să faci poze la tot ce vezi, sigur vei avea nevoie de un spaţiu de stocare a miilor de poze. Şi dacă nu vrei să îţi iei laptopul cu tine, mai ai câteva opţiuni:

  1. Cumperi mai multe carduri (sau mai puţine, dar mai mari). Majoritatea aparatelor folosesc carduri SD, care au devenit destul de ieftine.

  

  1. Transferi pozele pe un flash USB
  2. Transferi pozele pe Ipod. Trebuie să ai aşa ceva cu tine, pentru că drumurile lungi pe tren, autobuz sau avion devin mai plăcute cu muzică pe fundal.
  3. Cumperi un dispozitiv multimedia portabil sau un hard extern (ceva mai costisitor).
  4. Transferi pozele pe CD-uri. Cam toate centrele foto fac aşa ceva, contra cost bineînţeles. Trebuie să fii ceva mai atent cu CD-urile, pentru că de la o mică zgârietură pot deveni inutilizabile.
  5. Le uploadezi pe internet, pentru a le downloada când ajungi acasă. Singura problemă e că dacă ai multe poze (mai ales pentru cei care preferă formatul RAW), va lua muuuult timp. Câteva site-uri dedicate pozelor sunt: Picasa, Flickr (limita de 200 de poze), Shutterfly. Site-uri unde poţi uploada cam orice (deci şi poze) sunt: Windows Live SkyDrive (25Gb gratuit), Fileshare si Filehost (nelimitat), Dropbox (2Gb gratuit, 10€/lună pentru 50Gb)

   

   

  ]]> https://nomadic.ro/romania/ce-camera-foto-e-mai-buna-pentru-calatorii-compacta-sau-dslr/feed/ 20