Ştii vila aia cochetă din Italia, undeva pe malul unei mări ca de cristal, într-un sătuc mic, vechi, cocoţat pe o stâncă şi înconjurat de vie? Aia pe care o visezi iarna? Am găsit-o. De fapt am găsit mai multe. Aşteaptă în Cinque Terre, pe costa de vest a Italiei, ascunse timid cam la o sută de kilometri de Genova şi tot atâţia de Pisa. Cinque Terre este una din cele mai bine păstrate zone naturale şi seminaturale de la Marea Mediterană, motiv pentru care s-a şi interzis construirea excesivă sau crearea unor drumuri majore. În ceea ce priveşte peisajul, pozele vorbesc de la sine.

   Cinque Terre este un loc pentru cei care iubesc natura în general. Cinci sate medievale dominate de o mare turcoaz care nu par să se fi schimbat prea mult în ultimele sute de ani. Case multicolore păzesc câte un mic golf în care se odihnesc alte bărci multicolore. Este un loc unde să evadezi de tot, mai puţin de oameni, care de obicei sunt mai mulţi decât şi-ar putea dori cineva. Vei fi nevoit să urci mult, chiar dacă nu vrei să o iei pe poteca ce urmăreşte coasta, deoarece toate localităţile sunt construite pe stâncă şi au drumuri în pantă, plus că nu există nici autobuze, nici taxi-uri. Nu este un loc pentru cei care se aşteaptă la muzee, biserici sau viaţă de noapte, iar de cele mai multe ori nici măcar maşina personală nu te duce până la botul calului.

      Cum ajungi

   Pentru 5.80€, ajungi cu trenul din Pisa până în ultimul sat care formează Cinque Terre, adică Monterosso al Mare. Drumul durează cam două ore. Trebuie să schimbi trenul în La Spezia, acolo unde ai şanse să găseşti cazare mai ieftină, dacă vrei să poposeşti mai multe zile. Asta pentru că cele 5 sate care formează Cinque Terre sunt din cale-afară de turistice, prin urmare foarte scumpe. Oricum ar fi, când opreşti în gară, e musai să te duci la info center-ul de afară să îţi iei o hartă şi o broşură cu informaţii în legătură cu trenurile din Cinque Terre. Sunt destul de dese, dar e bine să le ştii, plus că drumul trece numai prin tunele şi îţi dă destul timp de studiu. Există gară în fiecare sat şi drumul dintre ele durează doar câteva minute.

      Când să mergi

   Cea mai bună perioadă în Cinque Terre sunt lunile mai şi septembrie, când vremea este bună şi nu te loveşti de turişti la tot pasul, ceea ce face şi cazarea un pic mai ieftină. În iunie, iulie şi august poate deveni mult prea aglomerat, iar temperaturile depăşesc 30°C. Din noiembrie până în martie, oraşele îşi închid porţile, neexistând prea mulţi locuitori permanenţi.

      Alte informaţii

• Pentru mai multe zile, s-ar putea să fie util un card Cinque Terre. Tipurile de card oferite, avantajele şi preţurile le găsiţi aici.
• Trenurile între sate circulă cam din oră în oră, dar trenuri de noapte nu prea sunt. În toate gările există info center, de unde poţi lua orarul acestora.
• Preţurile sunt 100% turistice. Cea mai ieftină cameră costă 50€ de persoană în sezon şi 30€ în extra sezon, iar un pat la hostel minim 25€,dar trebuie să îţi faci rezervare din timp. Nici mâncarea nu e foarte ieftină. Majoritatea restaurantelor oferă meniuri la 20-30€, şi se şi mândresc cu preţul lor.Majoritatea, ca şi magazinele şi chiar supermarketurile închid pentru siestă, imediat după prânz şi deschid din nou în jur de 7 seara. Supermarketurile, destul de rare si ascunse, sunt şi ele mai scumpe decât în restul Italiei, dar poţi găsi o sticlă de vin şi la 4€. Dacă nu mai rezişti de foame, poţi cumpăra o bucăţică de pizza cu 3€, o pizza mică la 7-8€ sau o porţie mică de cartofi prăjiţi cu 2€.
• Fiecare sat are câte o fântână cu apă potabilă, aşa că măcar aici faci economie
• Internetul costă 5€ pe oră, iar Wi-Fi nu prea se găseşte
• Între sate, pe lângă tren, poţi lua şi autobuzul sau ferry-ul (deşi acesta din urmă nu ajunge şi în Corniglia, fiind prea sus pe stânci). Nu e bine să te bazezi pe ferry însă, pentru că dacă marea e prea agitată cursele sunt anulate.



• Poteca ce merge de-a lungul coastei şi face legătura între cele cinci localităţi este pe alocuri asfaltată, dar de cele mai multe ori e mai mult o cărare de munte. Ca să o urmezi, indiferent dacă vrei între 2 sate sau între toate satele, te costă 5€. Poteca marcata cu albastră necesită acest bilet, cele roşii sunt gratuite.
• Nu uita acasă echipamentul de snorkeling! Poţi să cumperi şi de acolo, dacă nu te deranjeză să dai 8€ pe nişte ochelari care merită 3€.
• Un espresso este cam peste tot 1€, chiar şi la terasele cu privelişte incredibilă.
• E recomandat să îţi iei încălţări speciale atât pentru a te proteja de pietrele de pe plajă sau din apă, cât şi pentru cazul în care calci pe un crab sau altceva.

         Monterosso al Mare

   Dintre cele 5, acesta este cel mai nordic sat. Monterosso nu are acelaşi farmec pe care îl au celelalte sate, dar are cele mai multe plaje, cu o mulţime de umbrele multicolore şi este construit să acomodeze cât mai multe persoane (dacă nu te deranjează preţurile ridicate). Plajele au multe pietricele, dar dacă nimereşti într-o zi cu soare şi apă limpede nici nu o să realizezi. Sunt câteva plaje private, unde pentru câţiva euro în plus primeşti şi tu o umbreluţă şi un şezlong, dar nici plajele gratuite nu sunt rele. Am fost la un centimetru de a fi prinsă de un crab, dar am aflat mai târziu că există mai multe animăluţe ale mării cu care poţi interacţiona.

   Nici străduţele dinspre continent nu sunt atât de interesante, dar totul compensează prin poteca ce face legătura între el şi următorul sat – Vernazza. Echipat ca de munte, trebuie să te aştepţi la un traseu de munte. Chiar dacă, la început, poteca este asfaltată, o dată ce ai trecut de Turnul Apusului (singurul turn din cele 13 care înconjurau Monterosso în secolul al XVI-lea), realizezi că te afli în munte.

   Traseul de 3km durează cam 2 ore, în funcţie de capacităţile fiecăruia. Tocurile înalte nu au ce căuta pe acest traseu şi adu-ţi aminte să iei o sticlă cu apă la tine. Altfel, te vei găsi nevoit să dai 1€ pe un ciorchine de strugure sau un pahar cu limonadă.

   Şi pentru că tot a venit vorba de lămâi, în fiecare duminică dinaintea Înălţării Domnului este Festivalul Lămâii, celebrat cu un concurs pentru cea mai mare lămâie locala. Există de asemenea un concurs pentru cea mai frumoasă vitrină decorată cu lămâi şi este muzică live toata ziuă. Găseşti atunci tot felul de produse din lămâie.

         Vernazza

   Vernazza este preferatul turiştilor. Peisajul este inconfundabil, iar maşinile nu au voie să intre pe străduţele sale. Acestea formează un labirint, dar toate ajung în final la strada principală. Vernazza a fost declarat sat istoric tradiţional de pe Riviera italiană.

   După atâta urcat şi coborât de pe potecă, trebuie neapărat să faci o baie în singurul port natural din Cinque Terre. Există doar un petic de plaja, iar în rest stânci. Nu este cea mai bună zonă pentru înot, dar este o zonă mai sigură pentru copii, apa fiind destul de mică la mal. Totuşi, la 50 de metri de plajă, găseşti şi stânci destul de înalte de pe care poţi sări.

   Dacă nu ţi-ai uitat echipamentul de snorkeling acasă, vei fi mai mult decât fericit. Tot felul de peştişori îţi dau târcoale în apă, iar unii nu se sfiesc să te şi ciupească din când în când de picioare. Am văzut şi peşti mai mari (ca de exemplu ăsta), crabi care arătau mai mult a tarantule şi chiar o sepie.  Toate la mal, fără ochelari. Partea bună e că lor le e mai frică de tine decât ţi-e ţie de ele.

   Poteca până la Corniglia e mai lungă, dar puţin mai uşoară. Vei trece printre podgorii şi plantaţii de măslini. Poteca se îngustează mult pe alocuri şi sigur vei fi nevoit să aştepţi, ca să laşi şi pe alţii să treacă.

         Corniglia

   Corniglia este singurul sat din Cinque Terre care nu are ieşire la mare, fiind cocoţat sus pe stâncă. Din acest motiv nu poţi ajunge nici cu ferry-ul la el. Pare mai mic şi mai liniştit, dar are acelaşi aer de sat tradiţional ca şi celelalte. Atracţia principală aici, lăsând de-o parte peisajul, este biserica San Pietro, care datează din 1334.

   Poteca spre următorul sat, Manarola, constă în multe trepte şi, deşi are doar 1km lungime, se parcurge într-o oră. E de preferat să faci drumul în direcţia Corniglia – Manarola decât invers, ca să ai doar de coborât.

   Aproape de Corniglia este un alt sătuc – San Bernardino, mai sus decât toate celelalte şi care oferă o vedere panoramică asupra întregului Cinque Terre. Iar dacă preferi plajele de nudişti, există plaja secretă de la Guvano, de care puţini turişti ştiu. Nu e uşor de găsit: deasupra staţiei de tren din Corniglia, în dreapta, ia-o în jos pe scările înguste, mergi de-a lungul zidului până dai de un tunel industrial cu o poartă metalică. Apeşi pe soneria din stânga. Cineva din capătul celălalt îţi va deschide uşa spre o potecă ce te va duce 10 minute printr-o vie privată cu vedere spre două plaje. Plăteşti  5€ şi ai ajuns. Nu uita să îţi iei apă din gară, pentru că nu e nimic amenajat acolo.

         Manarola

   Manarola este cel mai mic sat şi a fost construit în secolul al XII-lea. De-a lungul străzii principale, care se opreşte direct în apă, sunt parcate o mulţime de bărci care aduc un plus peisajului tradiţional. De altfel, este şi cel mai liniştit şi lipsit de turişti.

   Găseşti aici o biserică în stil gotic datând din 1338, cu un turn care foloseşte drept clopotniţă. Dacă ajungi acolo iarna, trebuie să ştii că în decembrie dealul de lângă Manarola este împodobit şi luminat frumos noaptea.

   Poteca până la Riomaggiore, ultimul sat din Cinque Terre, se numeşte Via dell’Amore. Are doar 1km, este pavat şi poartă amprenta cuplurilor care au trecut, fiecare lăsând câte un lăcăţel, mai mic sau mai mare. Aşa că, dacă vii cu partenerul de suflet, adu-ţi aminte să îţi aduci un lacăt de acasă. Poate fi de orice dimensiune, pentru că vei avea destule locuri să îl agăţi. Dacă ai uitat, nu-i problemă, poţi cumpăra şi de acolo unul, la extra preţ. Dintre toate potecile, aceasta este şi singura care este luminată noaptea, iar de la 7 seara până la 8 dimineaţa intrarea este liberă.

         Riomaggiore

   Riomaggiore este cel mai sudic din Cinque Terre. Are mai multe monumente decât celelalte sate şi destule străzi pe care să te pierzi. Există şi un castel medieval, de unde după multe trepte urcate ai o vedere panoramică a coastei.

   Riomaggiore oferă mai multe celor care nu au venit doar să stea la restaurant şi să privească apusul. Există o plajă formată numai din pietre rotunde de diferite dimensiuni. Paul a învăţat pe pielea lui cum e să fii atins de o meduză, dar ne-am liniştit când am aflat că e o chestie obişnuită în zonă. Există de asemenea două centre pentru închiriat diverse. De exemplu poţi face excursie cu un caiac între sate ca să descoperi grotele ce se întind de-a lungul coastei sau să faci baie nederanjat de mulţimile de turişti. Inchirierea unui caiac costă în medie 5€ pe oră de persoană. Poţi închiria echipament de snorkeling – 10€ pe oră de persoană, dar având în vedere că se găseşte şi la 8€ de cumpărat, nu prea are sens. Dacă nu ai buget limitat, o excursie cu barca pentru scuba diving şi sărituri de pe stânci ar pica la ţanc. Preţurile sunt măricele bineînţeles. Nu au website în schimb găseşti centre in fiecare sat. Ca să îţi faci o idee aici sunt preţurile pentru scuba diving în La Spezia.

    Dacă în articolul anterior am văzut că poţi vedea uşor Bologna, Ferrara şi Veneţia cu un bilet ieftin de avion şi alte câteva de tren, de ce să ne oprim aici? Cu un ritm mai rapid de plimbare şi dorinţa de a vedea cât mai multe locuri, o săptămână s-ar putea să îţi ajungă şi pentru coasta de vest a Italiei. O excursie foarte potrivită şi dacă optezi pentru low-costul spre Pisa.

   Primul pas este să iei trenul regional din Veneţia înspre coasta vestică a Italiei. Prima oprire este Firenze (sau Florenţa cum o ştim majoritatea), unde ajungi cu 14,40€. Vei schimba cel mai probabil în Bologna şi Prato, dar trenurile vin repede şi nu vei aştepta în medie mai mult de 30 de minute.

         Florenţa

   Florenţa este nu numai capitala Toscanei, dar şi capitala artei pentru Italia. Este locul unde s-au născut sau au ales să trăiască mari personalităţi precum Galileo Galilei, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Dante, Niccolo Machiavelli, Boccaccio sau familia de’ Medici. Este în acelaşi timp şi un oras destul de populat, cu străduţe înguste multe scutere şi maşini şi foarte plin de turişti. Dacă preferi orăşelele mici şi liniştite, Florenţa nu este o opţiune.

   Oraşul este cunoscut ca leagănul Renascentismului şi datorită monumentelor, bisericilor şi clădirilor sale. Aşa că o plimbare pe jos printre străzile centrale este obligatorie. Nici cu bicicleta nu ar fi aşa rău, dar te costă cam 14€ pe zi. Mai multe detalii aici.

   Oricum ar fi, trebuie să treci întâi pe la info center. Găseşti aici o listă cu info center-urile de unde poţi lua o hartă şi afla cum să vizitezi oraşul mai ieftin. Sunt prea multe obiective pentru a le înşirui aici, dar trebui să ştii câteva lucruri:

•    În Florenţa există o mulţime de spectacole şi festivaluri gratuite, numai să le pândeşti. Detalii aici.
•    Muzee sunt pe toate străzile, la propriu. Găseşti aici preţurile şi orarul pentru fiecare. Unele sunt gratuite, iar altele oferă intrare liberă în diverse zile sau seri.
•    Există de asemenea o mulţime de biserici, din care cea mai importantă este Santa Maria del Fiore (sau Domul din Firenze), fiind şi simbolul oraşului. Intrarea este gratuită şi dacă ai 8€ de care te poţi lipsi şi tonus pe măsură, ai şansa de a urca cele 463 de scări pentru a vedea oraşul de sus.



•    O vedere panoramică gratuită poţi avea din Piazza Michelangelo
•    Dacă îţi trece prin cap să îţi mănânci sandvişul în grădinile Boboli din spatele palatului Pitti, trebuie să ştii că intrarea costă 10€ şi priveliştea a dezamăgit pe mulţi.
•    Poţi vedea o copie a celebrei statui a lui David sculptată de Michelangelo în Piazza della Signoria sau originalul în Galeria Academiei de Artă
•    În piaţa de lângă dom găseşti tot felul de suveniruri şi vei fi uimit de preţurile scăzute de acolo. De exemplu, dacă nu ai vrut să dai 7€ pe o mască în Venetia, poţi să o cumperi de aici, fix pe aceeaşi, la 2,5€.
•    Nu pierde artiştii de stradă de la Galeria Ufizzi
•    Deşi cazarea este în general scumpă, există un camping chiar în centrul Florenţei, cu o vedere panoramică, lângă Piazza Michelangelo, unde poţi sta şi cu 13,5€ pe noapte. Poţi încerca şi prin couchsurfing, deşi în nordul Italiei este mai dificil.

   Acestea fiind spuse, poţi merge mai departe, spre Pisa.

         Pisa

   Dacă ajungi cu avionul în Pisa, o să fii fericit să afli că aeroportul Galileo Galilei este deservit şi de o staţie de tren, chiar la 40m distanţă de ieşire, iar o călătorie până în Pisa Centrale costă doar 1,10€. Iar de la Florenţa, biletul de tren este doar 5,80€.

   Pisa este un orăşel boem, studenţesc în adevăratul sens al cuvântului (din cei 100 000 de locuitori, 60 000 sunt studenţi) şi cu o viaţă de noapte care pulsează pe toată durata verii. Este mai ieftin decât Florenţa sau Bologna şi merită să stai seara la o bere (între 2 şi 4€ ) şi o pizza (între 6 şi 10 euro) în una din pieţele centrale şi poate chiar să porneşti o conversaţie cu studenţi italieni.

   Cum desigur ai ajuns în Pisa pentru faimosul turn înclinat, e musai să mergi în Piazza dei Miracoli, unde te aşteaptă, pe lângă turn, şi o catedrală, o capelă şi două muzee.

      Despre turnul înclinat

   Ştii deja că nu este singurul turn înclinat din Italia (doar există şi în Bologna unul), ba chiar sunt o grămadă de astfel de turnuri. Dar cum toată lumea are o poză împingându-l sau trăgându-l tocmai pe ăsta, de ce să nu ai şi tu una? Ajungi uşor la el, de preferat pe jos ca să admiri şi arhitectura oraşului, mai ales că faci cam 45 de minute de la gară până la el. Există însă şi autobuze (liniile 3 si 4) şi taxiuri.

   O dată ajuns acolo, o să îţi faci impresia că toata economia Pisei se bazează pe turn. De ce? Numai ca să urci până în vârf te costă 15€, dar şi 2 ore de stat la coadă şi încă 45 de minute pentru a urca efectiv. Gazonul din zona lui este însă gratuit şi bine întreţinut, aşa că îţi poţi face liniştit o fotografie în ce poziţie vrei tu.

   Dacă ţii neapărat să vezi oraşul de sus, trebuie să ştii că:

   -   există şansa ca, dacă ajungi mai târziu în zilele de vară, să nu mai prinzi bilet

   -   pentru 2€ în plus poţi evita statul la coadă, cumpărând biletul online, de aici

   -   orele între care se poate vizita le găseşti aici

   -   copiii sub 8 ani nu au voie să urce

   -   e bine să fii punctual, pentru că fiecare grup de vizitatori are un timp limitat

   -   dacă ştii că nu prea eşti în formă sau ţi-e rău de înălţimi, mai bine rămâi jos. Din cauza asta

   -   e de preferat să fii încălţat adecvat, pentru că treptele sunt foarte tocite

   -   nu ai voie cu ghiozdane mari (de altfel nici nu ai avea loc pentru ele), dar există dulăpioare cu cheie pentru ele, gratis

   Dacă vrei să vizitezi catedrala, intrarea este 2€ (între 1 noiembrie şi 1 martie este gratis), iar pentru capelă încă 5€. Un bilet comun pentru cele două este 6€.

   Sunt destule de văzut în orăşel, asa că înarmează-te cu o hartă şi porneşte la drum. Găseşti aici tururi virtuale cu obiectivele turistice din Pisa. Dar ai grijă, să nu strici surpriza.

   Chiar dacă e foarte aproape de Marea Mediterană, nu te aştepta să găseşti plaje în Pisa. Pentru asta, mai bine iei trenul spre Cinque Terre unde te aşteaptă ceva deosebit. Totul despre asta în articolul viitor.

    În primul rând, trebuie menţionat faptul că zborul spre Forli/Bologna cu Wizzair e mai mult spre Forli, şi aproape deloc înspre Bologna. O dată ajuns în aeroport, eşti nevoit să scoţi din buzunar 3,5€ pentru autobuzul spre gara din Forli sau 11€ (tarif fix) pentru taxi. Forli este un orăşel micuţ, cu un centru frumos, unde poţi bea o bere, vedea o bisericuţă, şi cam atât. Din gară este indicat să iei trenul spre Bologna.

    Cele mai ieftine trenuri sunt cele Regionale, iar condiţiile sunt bune.  Nu ai nevoie de rezervare, dar unele trenuri pot fi cam pline. Orarul şi preţurile acestora le găseşti pe site-ul Trenitalia. Nu uita să apeşi pe butonul All solutions, pentru că altfel s-ar putea să îţi arate doar legăturile mai scumpe.

        Bologna

    După ce ai plătit încă 5,10€ pe biletul de tren Forli-Bologna, sau 5€ pe autobuz de la aeroportul din Bologna, te poţi plimba liniştit în acest oraş studenţesc.

    Preţurile în Bologna sunt ceva mai mari decât ale noastre. De exemplu, cea mai ieftină băutură este espresso la 1€, în cafenelele mai ascunse. Ar fi bine să te uiţi şi când îţi cumperi apa: la orice magazin din oraş o sticlă de 1,5l costă 1,50€, pe când în supermarket găseşti şi la 0,30€.

    Partea bună e că intrarea la majoritatea muzeelor este liberă. Gratis sunt şi primele trei ore de internet wireless, după ce te înregistrezi la sediul URP. Ca să afli mai multe, fă o oprire la centrul de informare din Piazza Magiore (adică în centru lângă gelaterie). O să primeşti gratis o hartă a oraşului şi informaţii despre toate muzeele din Bologna şi despre turnurile lor – ei au chiar două, şi unul este aproape la fel de înclinat ca cel din Pisa. Are 98m şi cu 3€ poţi urca în vârful lui. Ceva mai ieftin decât cel din Pisa, unde trebuie să plăteşti 15€..

    Oraşul este considerat al doilea ca frumuseţe după Veneţia de mulţi italieni, probabil pentru arhitectura specifică ce constă în culorile calde ale clădirilor şi trotuarele acoperite numite portico. În total, numai în centru, se află 38 km de asemenea arcade, ceea ce face mai plăcută plimbarea pe timp de ploaie.

    Bologna este de asemenea considerată capitala naţională a mâncării. Tagliatelle al ragù şi tortellini servite cu bulion şi mortadella (cârnat original bolognez) sunt printre specialităţile locale.

    Ca să îţi demonstreze că e un oraş studenţesc, Bologna nu doarme noaptea. O mulţime de pub-uri şi cluburi sunt deschise până dimineaţa în centrul oraşului, iar o bere costă în jur de 3€.

    De încercat neapărat în Bologna: în piaţa centrală există o arcadă specială care protejează o piaţă mică – ajungi la ea trecând pe lângă gelaterie. Plasează pe cineva în unul din colţuri cu faţa la perete şi roagă-l să vorbească, chiar şi în şoaptă. Fugi repede în colţul opus, aşează-te cu faţa la perete şi minunează-te de acustica incredibilă a micii săli.

        Ferrara

    Bun, Bologna e frumoasă, dar în doua-trei zile ai văzut ce era de văzut. Mai bine porneşti mai departe, spre nord, în oraşul Ferrara. Biletul de tren costă doar 4€.

    Cum ai ajuns, cere din gară o hartă a centrului şi poti porni la plimbare. Oraşul bicicletelor, cum mai este cunoscut în Italia, este un orăşel mic, al cărui centru se află între zidurile fostei cetăţi. Chiar în piaţa centrală se află un castel, înconjurat de apă, şi o catedrală frumoasă, în faţa căreia tinerii se strâng şi beau o bere în nopţile călduroase. Orăşelul are de asemenea multe „palate”, dar care nu arată cum ţi-ai închipui, ci sunt mai degrabă nişte clădiri mari ce găzduiesc diverse muzee sau expoziţii. Te poţi plimba pe o multitudine de străduţe cu clădiri păstrate aproape intacte încă din perioada medievală. Poţi vizita cimitirul evreiesc, poţi face o tură in jurul zidurilor fostei cetăţi admirând ici şi colo vile maiestuoase ascunse printre copaci. În septembrie are loc Festivalul Baloanelor cu aer cald în parcul din partea de nord a oraşului.

    Preţurile în Ferrara sunt ceva mai mici ca în Bologna, dar totuşi cu iz turistic.

    Poţi închiria şi tu o bicicletă, ca să intri în rândul oamenilor. Costă 2,5€ pe oră sau 10€ pentru toată ziua sau poţi să ţi-o cumperi cu 40€ dacă vrei să te stabileşti o perioadă acolo.

        Veneţia

    Dacă tot eşti la 100km depărtare de cel mai frumos oraş al Italiei, Veneţia, nu poţi rata o asemenea oportunitate. Biletul de tren costă 6,15€ şi te poate lăsa fie pe continent (Mestre), fie în gara Santa Lucia (pe insulă, chiar lângă Piazzale Roma). Găseşti apoi harta cu insula aproape la orice hotel. Biletul de autobuz care face legătura între continent şi insulă costa 1,10€, iar vaporetto (autobuzul pe apă) este exagerat de scump – 6,5 € pentru o singură călătorie. Vaporreto te plimbă pe canalele principale şi spre celelalte insule cum ar fi vestita Murano. Ai zice că mergi repede pe jos, dar insula e chiar măricică. Aşa că îţi trebuie cel puţin 2 zile ca să poţi simţi ritmul oraşului.

    O dată ajuns pe insulă (toate autobuzele opresc în Piazzale Roma), o să fii strivit de grupurile imense de turişti. Orice, dar numai romantic nu e. Dacă nu ma crezi, poţi arunca o privire aici, pe webcam-urile lor. Nu te speria, nu toată insula e aşa. Poţi găsi străduţe neumblate de turişti, cafenele ceva mai ieftine de 3€ pentru un espresso, linişte şi pace. Trebuie doar să ai încredere şi  te depărtezi de centru, înspre nord sau sud. Dar asta după ce ai vizitat obiectivele principale: Piazza San Marco şi basilica (unde surprinzător intrarea este liberă, deşi te costă dacă vrei să vezi şi încăperile adiacente), Palatul Dogilor, Podul Rialto, Ca’ d’Oro şi alte câteva atracţii. Găseşti aici mai multe informaţii despre atracţiile principale.

    Bineînţeles, dacă ai un buget mai larg, te poţi plimba cu gondola. În general costă 100€, dar poţi găsi şi mai ieftin. Învaţă aici cum să negociezi pentru un preţ mai mic şi să faci plimbarea cât mai plăcută.

    O scurtă călătorie până la insula Murano nu este nici ea de ratat. Ai şansa de a vedea live cum se fac diverse forme din sticlă şi cumpăra la preţuri mai mici aceste bijuterii. Ca să ajungi acolo e musai să iei vaporetto. E bine de ştiut pentru cei mai curajoşi că nu vine chiar des controlul pe mijloacele de transport în comun…

    Mâncarea la restaurant nu este nici pe departe ieftină, dar există câteva supermarket-uri Billa împrăştiate pe insulă, cu preţuri rezonabile. Sunt destul de ascunse, aşa că ai mai multe şanse să le găseşti întrebând oamenii care trec pe lângă tine cu sacoşe în mână sau care mănâncă liniştiţi pe malul apei sau pe vreo bancă.

    Şi cu cazarea e mai greu pe insulă. Mai ales în sezon, preţurile explodează. Găseşti aici câteva sugestii pentru locuri de dormit mai ieftine.

    În articolul următor vom continua plimbarea prin nordul Italiei. Oricât de frumoasa ar fi Veneţia, un spirit aventurier are nevoie de mai mult.

      Veneţia este aici peste drum. Cu maşina nu prea are rost să te duci pentru că oricum trebuie să o laşi în parcarea de lângă oraş şi să plăteşti până la 30 euro pe zi. Dacă totuşi te duci cu maşina încearcă să parchezi pe continent şi să traversezi podul de 4km care leagă Veneţia de continent cu autobuzul sau trenul.

      Toate ca toate, dar cu gondola cum e? Oricine se duce în Veneţia visează să se dea cu iubitul sau iubita într-o gondolă, lucru care, pe lângă faptul că e romanţios nevoie mare, e şi un mod foarte interesant de a vedea Veneţia.

            Preturile oficiale sunt, per gondolă – pe care încap de la 1 la 6 persoane:

      -   40 minute, de la 8am la 7pm : 80€ + fiecare 20 minute adiţionale : 40€;

      -   40 minute, de la 7pm la 8am : 100€ + fiecare 20 minute adiţionale : 50€;

      Desigur, astea rămân oficiale, preţurile şi durata fiind negociabile, aşa că ajungi să dai între 100 si 130 € pentru o plimbare de 45-50 minute. Nu uita să negociezi! Cel mai simplu mod e să întrebi primul gondolier cât costă. El îţi va spune un preţ , tu spui NU, apoi mergi 2 paşi şi aştepţi să ţi se ofere alt preţ. Repetă. Alege canalele mai mici pentru că vor fi mai puţin aglomerate.

            Ai grijă să:

      -   îi spui gondolierului exact cât vrei să te plimbi cu gondola să nu ai supriza să te plimbi doar 15 minute din cauza unui gondolier grăbit

      -   îi spui exact pe unde vrei să mergi şi ce vrei să vezi, doar plăteşti o grămadă de bani

      -   să hotărăşti dacă vrei să ţi se şi cânte; ei nu cântă dar pot aduce cântăreţi (ceea ce umflă mult nota de plată), iar dacă nu, să-i explici clar gondolierului

      -   să alegi un gondolier de treabă care poate fi un ghid deosebit având în vedere că băieţii ăştia dau un test de artă şi istorie pentru a deveni gondolieri.

      Ziua sunt mai mulţi gondolieri, ceea ce îţi creşte şansele de a negocia. Majoritatea nu acceptă un tarif mai mic decât cel oficial sau un timp mai scurt de 40-50 de minte dar cu siguranţă poţi încerca.

            Unde îi găseşti:

      -   în staţiile pentru gondole sau lângă podurile mici.

      -   o altă variantă este să iei un Vaporetto care este mijlocul principal de transport în comun în Veneţia. Cu ele te plimbi pe canalele mari, spre insule şi în jurul lagunei, iar preţul pentru un bilet de o oră este de 6,5 €

      -   pentru cea mai puţin costisitoare experienţă poţi să iei un Traghetto care traversează canalul şi costă doar 0,50 €. Sunt doar 3 poduri care traversează canalul de 3,5 km (inclusiv faimosul pod Rialto, lângă piaţa San Marco .

      Mai multe informații şi câteva rute pe site-ul oficial. Informaţii foarte bune despre Veneţia găsiţi şi pe www.ghidvenetia.ro


      Dacă nu vreţi să daţi prea mulţi bani pe cazare, găsiţi aici câteva locuri de dormit mai ieftine.

      În primul rând, cea mai rapidă, uşoară, şi probabil ieftină metodă de a ajunge în Veneţia este cu avionul. Dacă ţi-ai planificat din timp excursia, cu siguranţă ai găsit zboruri chiar şi la 50 € dus întors. Şi sperăm că ţi-ai planificat excursia pentru weekendul 12-14 februarie, pentru că sâmbătă 13 februarie se anunţă cea mai tare zi a carnavalului. Găseşti programul pe site-ul oficial.

      Bun, dar cea mai arzătoare problemă pe care o ai în cazul unei excursii planificate de tine este unde dormi? Şi te asigur că e într-adevăr o chestiune dificilă, având în vedere că media hotelurilor ieftine de pe insulă este la 60 – 90 € pe noapte pentru o cameră dublă. Pentru că majoritatea celor ce ajung în Piaţa San Marco în fiecare zi sunt turişti, nu e de mirare că la o simplă căutare pe google am gasit chiar şi 1530 de hoteluri în Veneţia.

      Ca să te scutim pe tine de o căutare ce se anunţă cu dureri de cap, am întrebat în stânga şi în dreapta şi am găsit câteva locuri unde poţi dormi liniştit şi să îţi mai rămână şi bani de mâncare. Nu sunt prea mari şansele să găseşti un hostel foarte ieftin pe insulă, de aceea am căutat şi câteva locaţii pe continent (Mestre). Te costă doar 1€ si 15 minute cu autobuzul sau trenul ca să ajungi din Mestre la Piazzale Roma din Veneţia insulară. Dar, ca să prinzi atmosfera veneţiană, e bine să stai măcar o noapte şi pe insulă.

      Ţine totuşi minte, în extrasezon se aplică aproape peste tot principiul cât plăteşti atâta face.În sezon totuşi, există alt principiu: întotdeauna plăteşti mai mult decât face. Oricum, pe cei mai romantici, care vor intimitate şi cărora nu le pasă de Valentine’s Day sau de Carnavalul de la Veneţia, îi sfătuim să îşi aleagă o perioadă în extrasezon. Atunci te poţi bucura de liniştea unui orăşel cu adevărat romantic, te poţi pierde prin străduţele înguste tipic italieneşti şi îţi permiţi chiar mai multe nopţi într-o cămăruţă cu vedere la canal.

Preţurile de mai jos sunt verificate la 1 februarie 2010, şi se pot modifica substanţial in funcţie de sezon.

Pe continent – am găsit hoteluri, nu hosteluri , dar condiţiile sunt asemănătoare:

1. Hotel Giovannina
• Preţuri de la 9€/pers în cameră de tip hostel

  23€/cameră, la o cameră dublă

  în timpul Carnavalului de la 26 la 45€/pers

• + uri: la 5 minute de autobuzul si trenul care duc spre Venetia;

  aproape de gară, unde poţi lua autobuzul spre aeroport pentru 3€

  dacă ai venit cu RyanAir, autobuzul lor opreşte chiar lângă hotel

  noaptea te poţi plimba prin Piaţa Feretto care este foarte aproape

• - uri: taxă pentru internet

  este hotel, nu hostel, deci nu include facilităţi, cum ar fi bucătărie sau cameră comună

  o singură cheie la camere (chiar şi pentru cele de tip hostel)

  presiune mică la duşuri

  se pare ca nu stau atât de bine nici la capitolul încălzire

2. Hotel Nuova Locanda Belvedere
• Preţuri de la 10€ /pers în cameră de tip hostel

  23€/cameră, la o cameră dublă

  în timpul Carnavalului de la 24 la 38€/pers

• + uri: la 10 minute de autobuzul şi trenul care duc spre Veneţia

  frigider, TV şi cameră comună

  curăţenie, paturi bune, prosoape

  aer condiţionat şi încălzire

  un balcon drăguţ pentru micul dejun

  hartă a Veneţiei distribuită gratuit

• - uri: taxă pentru internet

  nu au bucătărie

3. Hotel Altieri
• Preţuri de la 15€ /pers în cameră triplă

  17€ /pers în cameră dublă

  în timpul Carnavalului de la 23 la 49€/pers

• + uri: chiar lângă staţia de autobuz spre Veneţia

  la 5 minute cu autobuzul de aeroportul San Marco

  internet gratuit

  adevărate condiţii de hotel: TV, telefon, aer condiţionat, baie proprie, uscător de păr

  supermarket în apropiere

  micul dejun inclus în preţ

• - uri: într-o zonă puţin mai rău famată, pe timp de noapte

  unii mai pretenţioşi au raportat câteva mirosuri ciudate

Pe insulă :

1. Flat CàCorte
• Preţuri: am găsit la 3.30€/pers în cameră triplă, dar şi la 30€ cu o noapte înainte pentru aceeaşi cameră. Se pare că aici chiar trebuie să pândeşti camerele

  în timpul Carnavalului de la 32 la 55€/pers

• + uri: chiar lângă staţia de vaporetto (vaporul public)

  la 15 min de mers pe jos până la Piaţa San Marco

  într-o zonă mai puţin turistică

  recent renovată

  camere mari

• - uri: doar 3 camere

  fără bucătărie

  nu există TV (desi aş tinde să pun acest aspect la plusuri)

  rezervarea e obligatorie pentru minim 2 nopţi (poate de aici şi diferentele de preţ între nopţi)

2. Hotel Alla Salute
• Preţuri de la 10€ /pers în cameră de tip hostel

  14€/pers în cameră dublă

  în timpul Carnavalului de la 41 la 95€/pers

• + uri: la 3 minute de mers pe jos de Piaţa San Marco

  mic dejun inclus în preţ lăudat de toată lumea

  vedere la canal

  wi-fi gratis şi calculator cu acces la internet în lobby

• - uri: iarna se inundă canalul până la nivelul uşii de 2 ori pe zi pentru aproximativ o oră

  atenţie la camerele de la etajul 3 – încălzirea şi apa nu funcţionează foarte bine

  chiar dacă plăteşti cash, hotelul va cere numărul cărţii de credit şi îţi va bloca banii pentru 15 zile

  destul de frig dimineţile de iarnă şi prea cald vara (nu există aer condiţionat)

3. Hostel Ai Boteri
• Preţuri de la 11€ /pers în cameră de tip hostel

  17€/camera, la o cameră dublă

  în timpul Carnavalului de la 30 la 50€/pers

• + uri: la 2 minute de mers pe jos de Podul Rialto şi 15 min de gară sau autobuz

  bucătărie nouă şi complet funcţională

  chiar lângă zona pieţei Rialto – o atmosferă de dimineaţă tipic veneţiană, locală nu turistică

  dacă eşti norocos, Ali – recepţionerul îţi va arăta măştile de carnaval confecţionate de el

• - uri: nu prea merge încălzirea iarna, nici aerul condiţionat vara în toate camerele

  noaptea este gălăgie

4. Hostel  Francesca’s B&B
• Preţuri de la 18€ /pers în camera de tip hostel

  în timpul Carnavalului 23€/pers, în zilele în care nu este totul ocupat

• + uri: la 15 min de staţia de autobus şi 10 minute de Piaţa San Marco

  acces la internet şi hărţi cu Veneţia

  bucătărie

• - uri: singura problemă pe care am găsit-o cu acest hostel e că nu are o atmosferă tipic italienească (de înţeles având în vedere că este ţinut de o familie de chinezi)
5. Barca Guest House
• Preţuri de la 30€/cameră dublă

  în timpul Carnavalului de la 15 la 45€/pers, în zilele în care nu este totul ocupat

• + uri: la 3 minute de staţia de autobuz şi 30 de minute de Piaţa San Marco

  intim, fiind un apartament într-un bloc obişnuit de italieni – atmosferă tipic veneţiană

  camere spaţioase şi curate

• - uri: nu exista recepţie, deci trebuie să suni pentru check-in
  fără aer conditionat

  plata numai cash

  nu e un loc prea bun pentru socializare

        LATER EDIT

Cum la jumătatea lui septembrie preţurile hotelurilor de mai sus erau mult mai ridicate, am căutat un camping accesibil financiar oricărui călător. Singurul care a părut să merite a fost Camping Serenissima

• Preţuri 6€/pers la cort
  13€/pers în căsuţă cu 2 paturi single
  19€/pers în căsuţă cu pat matrimonial
  au mai multe opţiuni, cu sau fără baie in cameră sau pentru corturi şi rulote. Verificaţi website-ul.
• + uri: un loc liniştit, verde, departe de agitaţia turistică
  magazin şi restaurant în incintă
  recepţie 24/7
  în general curat
  apă caldă non stop
• - uri: destul de departe de Veneţia, dar există autobuz direct până în Piazzale Roma (25-30 minute) şi unul până la gara din Mestre (10 minute), ambele pentru 1,10€
  Duşurile pentru căsuţele care nu au baie se află afară, deci nu e indicat un duş acolo iarna
  Căsuţele au pereţii foarte subţiri şi se poate face cam frig, dar e mai bine decât în cort.

      Găseşti câteva sfaturi pentru a te bucura de o plimbare cu gondola aici.

Vezi Hostels Venetia în hartă mare