Articol de Lavinia Nistor 

Știam prea putine lucruri despre Cambodgia înainte să o vizităm, însă turul de 10 zile pe care l-am făcut aici ne-a învățat mai multe decât orice lecție de istorie si civilizație.

Am străbătut Cambodgia de la nord la sud într-o călătorie care ne-a trecut treptat de la extaz, la vederea complexului Angkor Wat, la puțină agonie rătăcită în capitala Phnom Penh și iar la încântare în paradisul terestru din Koh Rong.

Ca pregătire pentru o călătorie în Cambodgia v-aș recomanda atât: să veniți cu inimă deschisă.

Cambodgia este o țara frumoasă cu un trecut dureros, printre care un genocid atroce din vremea khmerilor roșii. Este o țara plină de contraste și culori unde veți cunoaște atât traficul haotic asiatic, căldura excesivă, hărțuirile tuk-tukistilor, mizeria cât și zâmbetele calde ale unei culturi diferite și poate cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum. Nu vă recomand Cambodgia dacă sunteți în căutare de confort și sejur all-inclusive, însă v-o recomand cu încredere ca o călătorie inițiatică în Asia.

Pentru noi a început așa…

Drumul spre Angkor Wat

Am plecat din Bangkok spre Siem Reap dimineața cu un autobuz de tipul ratelor românești de prin anii ’90, cu perdeluțe cu trandafiri și ciururași la geam și muzică tailandeză la maxim. Distracția s-a terminat când am ajuns la vama cu Cambodgia unde a trebuit să schimbăm bus-ul cu unul mai puțin sofisticat, să stăm la o coadă ca “pe vremuri” pentru vize și să trecem, la propriu, granița pe jos.

N-am mai văzut niciodată o diferență atât de mare între granițele unor țări invecinate. În timp ce thailandezii te organizau civilizat la coadă într-o clădire modernă cu aer condiționat, la Cambodgieni viza (care costă $30) se ia de la un ghișeu-dispensar unde vameșii te roagă deloc discret să le donezi și lor 100 de Thai Baht de o bere , dacă se poate. Iei ștampila cambodgiană (nu că n-ai fi putut trece lejer granița pe jos fără să te întrebe nimeni nimic) și mergi printre căruțe , tuk-tuk-uri și copii în fundul gol să-ți continui călătoria, de data asta cu un autobuz cambodgian pe șosele care numai cu asta nu semănau.

Și am ajuns la Angkor Wat 

Mi-e greu să descriu în cuvinte câte emoții te cuprind când vezi un asemenea loc și nu exagerez când spun că este probabil cel mai impresionant obiectiv pe care l-am văzut până acum în explorările noastre. Merită orele petrecute pe bus ca să ajungi acolo, merită chiar și oboseala, căldura și trezitul la 4 dimineața ca să prinzi răsăritul de la 5 dimineața.

Am ajuns acolo pe întuneric , prin spatele complexului în ideea că vom evita gloata de turiști de la intrare și vom prinde răsăritul singuri în templu.Faptul că am ajuns la ora aia a fost poate cea mai inspirată idee pentru că, întradevăr, în templu nu era nimeni, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca într-un documentar Național Geographic în descoperirea Angkor Wat-ului. Începusem să ne gândim că poate în zona aia nu vin turiștii ca 2 ore mai târziu locul să fie împânzit de blitzuri, chinezi și cozi de vizitare. Partea cu răsăritul am planificat-o în schimb cam prost întrucât Angkor Wat este orientat spre vest astfel că unde ne-am cocoțat noi n-am prea văzut soarele, însă lumina ce cade pe templu la orele dimineții este absolut minunată și merită tot efortul.

Care-i treaba cu Angkor Wat ăsta…

Angkor Wat este cel mai important parc arheologic din sud-estul asiatic și reprezintă mărturia existenței unei civilizații impresionante și a celui mai mare oraș pre-industrial din lume. Imaginați-vă un oraș destul de sofisticat, cu peste un milion de locuitori, cândva în secolul 12 d.Hr.

Este și UNESCO World Heritage site din ‘92, program prin care sunt protejați 400 km pătrați de teritoriu, impresionantele temple și monumente, simbolurile și decorațiunile și sistemul hidraulic foarte complex. Intrarea pentru o zi costă $20 de dolari, iar un pass pentru 3 zile este $40. 

Templul principal, cel mai mare și mai impresionant, care apare în toate pozele, a fost de-a lungu timpulul templu hindus, apoi buddhist, apoi hindus, apoi iar buddhist și are o istorie fascinantă.

Pentru a vizita tot complexul ai ca opțiuni tuk-tuk, biciclete sau motorete cu șofer (nu poți închiria scuter in Siem Reap, dar poți veni cu el din altă parte). Majoritatea șoferilor de tuk-tuk îți vor propune două tururi, unul scurt de aproximativ $14 la cele mai vizitate temple, și unul lung $17-$20 (care merită pentru că te duce la templele mai îndepărtate unde sunt mai puțini turiști).

Ținând cont că soarele ardea destul de puternic am ales un tuk-tuk ca să ne mai bată puțin vântul , să fie mai ușor să tot oprim și pentru a ne bucura mai bine de tot ceea ce vedeam pe traseu. A fost o alegere bună întrucât o vizită la un templu pe o căldură de 40+ grade este destul de obositoare iar distanțele între temple sunt în general generoase. Am vizitat temple pe parcursul a 2 zile , deși ca să vezi tot complexul cred că îți trebuie cam o săptămână în Siem Reap.

Cele mai importante temple, reprezentative din punct de vedere arhitectural și pline de semnificații simbolice, sunt Angkor Wat (cel mai vizitat) , Bayon (templul cu fețele gigantice ale regilor budisti), Preah Khan și Ta Prohm (templele în care natura și-a reintrat în drepturi).

Vă recomand să vă faceți timp o dată în viața asta să ajungeți să vedeți Angkor Wat-ul.

Un stop in capitala Phnom Penh.

Următoarea destinație din traseul nostru a fost capitala Phnom Penh. Haosul și agitația de pe străzi ne-au adus aminte considerabil de India, însă canicula, aglomerația de tarabe, tuk-tuk-uri și mizeria ne-au făcut să ne dorim rapid să schimbăm peisajul. Capitala ne-a oferit însă o lecție importantă de istorie a Cambodgiei, o istorie tristă a unuia dintre cele mai dure și sângeroase regimuri comuniste din lume.  Acum 40 de ani mai mult de un sfert din întreaga populație a țării a fost exterminată, iar martorul acestei perioade este locul unde au fost uciși cei mai mulți dintre ei, numit acum Killing Fields (Câmpiile Morţii), pe care il puteți vizita lângă Phnom Penh.

Scopul khmerilor roşii era acela de a reconstrui Cambodgia din temelii, absolut toţi cetăţenii să participe doar în proiecte rurale alături de respingerea oricărei influenţe occidentale,interzicerea educației si a practicilor religioase. În acele timpuri, în Cambodgia erau împuşcaţi inclusiv cei care ştiau o limbă străină, ba chiar şi oamenii care purtau ochelari de vedere sau râdeau şi plângeau în public. Regimul Khmerilor Roşii condus de Pol Pot a împletit ideologiiile extremiste cu animozităţile etnice şi dispreţul diabolic faţă de fiinţa omenească pentru a da naştere la represiune, dezastru umanitar şi nenumărate crime.

Cum este și cum se simte capitala Cambodgiei

Totodată în Phomh Penh ne-a încântat să găsim Piața de Noapte (Night Market) unde am putut degusta o serie de delicatese locale (printre preferatele noastre: Amok- curry cu suc de nucă de cocos servit în recipientul natural lucrat din frunze de palmier, Fried Ice Cream și sucul de trestie). În mijlocul tarabelor cu mâncare sunt întinse covoare în stilul arăbesc (papucii la intrare) unde îți poți savura cina pe jos, la propriu, alături de localnici.

După zilele de toropeală petrecute aici experiența unui tradițional masaj khmer a mers de minune. Recomand ca un MUST al experienței cambodgiene și sincer față de strechingul thailandezilor, masajul khmer aduce mult mai mult cu ideea de “masaj-uiți de tine” pe care o așteptam în Asia.

Cambodgia este o țară a contrastelor și trebuie să recunosc că în Phnom Penh am avut de multe ori senzația că scenele din jur sunt cumva regizate. Hoteluri luxoase față în față cu vânzători ambulanți de pește, Porsche la stop lângă tuk-tuk-uri, copii goi alergând printre terasele cu vedere la râu unde vesticii servesc cina, precum și faptul că se vorbește franceză și engleză și se plătește în dolari (inclusiv la bancomate poți extrage numai dolari) fac din Cambodgia o destinație fascinantă și unică în felul ei.

Însă după atâta agitație în jur și povești tragice, vroiam altceva, ceva mai relaxant, în mijlocul naturii unde timpul nu se mai măsoară în minute și ore fixe, unde mintea stă pe loc și sufletul înflorește. Din fericire Cambodgia are și așa ceva in litoralul din sud, Sihanoukville și insulele din Golful Thailandei.

Welcome to Paradise

Astfel am ajuns în Koh Rong, cea mai mare insulă a Cambodgiei, un adevărat paradis terestru, cea mai frumoasă insulă pe care am avut ocazia să o vedem până acum în explorările noastre. Junglă 90% din insulă (încă), nisip alb și fin gen Maldive, apa “crystal clear”, oameni frumoși și doar câteva cazări disponibile, deși chemarea turistică începe să se resimtă și aici prin nenumăratele construcții la care se lucrează de zor pe unele din plajele unde doar crabii sunt localnici.

Concluzii

Între plimbări prin junglă, snorkeling, somn de prânz în hamac, bălăceală,  fresh-uri de mango și nucă de cocos am reușit să ne punem gândurile în ordine și să tragem câteva concluzii:

OAMENII. O lecție importantă în Cambodia am primit-o de la oamenii ei. Deși au avut ani de război, genocid, sărăcie și orori cambodgienii sunt printre cele mai generoase, calde și umile nații pe care le-am cunoscut. Nu ai cum să nu fii cucerit de mulțimea de zâmbete care te întâmpină, iar deschiderea și bucuria oamenilor este molipsitoare . Să mai spun că pentru a mulțumi cuiva e suficient să răspunzi prin calm și un zâmbet?

Cambodgienii sunt recunoscători pentru ceea ce au, sunt iertători și toleranți. Deși săraci material privirile lor sunt calde și mereu “puse pe șotii”. Poate că și învățăturile buddhiste își spun cuvântul și îi ajută să trăiască frumos, însă totodată urmărindu-i, mi-am reamintit de frumusețea lucrurilor mărunte si de fericirea simplă și necondiționată ce se regăsește permanent în noi.

SĂRĂCIA. Situațiile mai puțin “comfy” în care ne-am găsit au fost cele care m-au impactat cel mai mult și totodată cele din care am avut cel mai mult de învățat. Nu cred că trebuie să te ferești de experiențele mai dure, ci să empatizezi și să încerci să înțelegi cultura în care te afli, în cazul Cambodgiei, urmările unui trecut tragic amestecat cu un prezent dătător de speranțe. Pentru că am văzut și alb și negru acum pot spune că iau acasă o variantă îmbunătățită a mea, mai matură, mai umilă și mai recunoscătoare pentru tot ceea ce am primit de la viață.   

O LUME MAI BUNĂ. Sentimentul de neputință pe care l-am resimțit în fața sărăciei oamenilor pe care i-am văzut în Cambodgia m-a făcut să mă întreb ce putem face pentru a schimba starea de fapt. Simplu, clișeic, m-am întrebat: cum putem face o lume mai bună? Ulterior mi-am dat seama că am pus problema greșit. Răspunsul l-am găsit în cuvintele lui Ghandi : “Be the change you want to see in the world”. Schimbarea în lume trebuie să înceapă cu TINE. Schimbarea începe odată cu conștientizarea faptului că ai un rol in imediata vecinătate, că poți schimba ceva și acel ceva ești TU însuți.

Nu îi poți schimba pe cei din jurul tău dar te poți schimba pe tine, și singura formă de a te schimba pozitiv este din interior. Interiorul tău. Trăiește cu cea mai bună variantă ta. Ai grijă de tine și caută să fii mai mult decât un ajutor pentru ceilalti, un exemplu de a trăi, o sursă de inspirație pentru cei din jur si doar așa vei putea crea valuri de posibilități exponențiale în jur.

Odată ce tu te schimbi și lumea din jurul tău va începe să se schimbe. Puțin cu puțin, de la invidid la invidid. Așa putem avea schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

–

Dacă ți-a plăcut textul urmărește-o pe Lavinia și pe Instagram.  

Mă gândesc că deja ți s-a făcut un pic foame sau poftă când ai auzit de mâncare asiatică. Tot conceptul ăsta are o alură exotică, interesantă, apetisantă și este adevărat, o mare parte din preparatele din Asia sunt delicioase, însă experiența de la fața locului este un pic diferită față de cea de la un restaurant exotic din Europa, așa că m-am gândit să îți povestesc puțin cum abordez eu problema.

Să fie clar, ce zic eu aici nu este neapărat o regulă și e fix perspectiva mea de „negurmand”. În al doilea rând, eu mă refer la o experiență autentică în care vrei să mănânci oarecum așa cum o fac localnicii și în care nu mergi (numai) în locuri hiper-mega turistice gen Phuket.

Cu ce să încep? Ah, da:

Picaaaaaaant

În primul rând uită de conceptul tău de picant. Nu valorează nici cât o para chioară în Asia. Chiar dacă acum mănânci picant și te mândrești puțin cu gândul ăsta, probabil că încă nu ai experimentat cum este să plângi cu lacrimi consistente, să te înroșești și să ai impresia că o să îți explodeze buzele și limba dacă nu bei niște apă rapid, însă apa nu este chiar cea mai bună soluție, după cum vom vedea.

Încep cu aspectul asta pentru că mâncarea bună din Asia este și picantă, extrem de picantă, iar în prima fază tot ce simți este iuțeala. Ce să faci? Să reziști cu stoicism.

O să fie un pic șocant, dar sfatul meu este să nu eviți mâncarea de acest gen. Devine mult mai suportabilă după primele 5-10 dăți și după ce te-ai obișnuit cu partea picantă începi să descoperi noi și noi arome și gusturi pe care până atunci poate nu le observai ori pentru că le spălai cu apa ori pentru că erai prea ocupat să plângi.

În plus, mai nimeni nu va înțelege cererea ta de „no spicy” și îți vor pune oricum chili sau ce mai pun ei. Iar dacă mănânci numai la restaurante cu iz vestic, adaptate pentru turiști unde totul este din start no spicy, pierzi, crede-mă, destule din experiența culinară asiatică.

Sosurile sunt, în general, cele mai picante, dar și cele mai bune. Reflexul este să bei apa imediat ce te lovește șocul, dar am descoperit în timp că o metodă mai bună de alinare este să bei un shake de fructe, în nici un caz Cola, bere sau altceva acidulat. O altă soluție este să mănânci orezul sau painicile cu care vine sosul. Multă vreme am evitat orezul alb, simplu, care vine la pachet cu aproape orice în Thailanda sau Cambodgia, Vietnam, etc., dar greșeam crunt.

Alt motiv pentru care să mănânci picant? Am ajuns să fiu destul de convins că picanteria asta are rolul său în Asia. Ingredientele sunt păstrate și gătite în niște condiții cel puțin interesante, atât de interesante că mai bine nu te uiți în bucătărie. Acel chili cred că are rolul de a omorî anumite bacterii mai nedorite și este posibil să ajute la digestie. Nu sunt specialist, dar de cele mai multe ori când mie sau altcuiva din grup i-a fost rău, s-a tras de la o salată sau mâncare nepicanta. Just saying.

Street food – să încerci sau nu?

Cred că am savurat cea mai bună mâncare la gheretele de street food sau la restaurantele de stradă care arătau destul de dubios inițial și unde mâncau aproape doar localnici. Am un stomac sensibil și nu pot să spun că nu am suferit un pic la început până mi-am mai actualizat flora stomacală în concordanță cu normele locale, dar cred că mâncarea de pe stradă este în general sigură. Trebuie doar să respecți aceleași reguli de bun simț pe care le-ai aplica oriunde. Mănâncă acolo unde vezi că mănâncă și localnicii, evită locurile unde nu e nimeni sau care par prea dubioase după standardele estice.

De multe ori nu o să știi ce mănânci și poate e bine să eviți unele din preparatele din carne de la street food, dar o experiență în Asia nu este completă și fără a experimenta și partea asta.

Deși recomand mâncarea de pe stradă, tot nu recomand să bei apa pe care ți-o dau ei la masă sau băuturi cu gheață din surse dubioase. Poți începe să faci asta, eventual, doar după ce ai stat mai mult de câteva săptămâni în zonă și vezi că te simți ok.

Curățenie…sau ceva de genul

Instinctul îți spune să te uiți în bucătărie, să vezi cum fac mâncarea. Dacă vrei să și mănânci în excursia ta mai bine nu faci asta. Trebuie să înțelegi că standardele de curățenie sunt un pic diferite, dar că asta nu înseamnă că mâncarea nu este bună sau sigură. Eu încerc să evit totuși carnea în multe locuri pentru că am văzut că un stil mai aparte de a o păstra și e mai ușor să se strice când nu o pun la frigider și afară sunt 40 de grade Celsius. Dacă optezi pentru carne, ai grijă să fie gătită bine. O variantă bună este să mănânci pește, multe alte varietăți decât vei găsi la noi, destul de ieftin și foarte bun în combinație cu sosurile pe care ți le oferă.

Am ajuns să cred că noi, vesticii, suntem cam fandosiți și prea tipicari în ceea ce privește curățenia și că, de fapt, suntem mult mai rezistenți decât credem.

Ce și cum să comanzi

Dacă ai găsit un restaurant cu meniu în engleză ești norocos. Nu că ar conta foarte mult. Poți să mănânci un pad thai sau o papaya salad în 10 locuri diferite și să fie altfel de fiecare data și să mai și coste diferit. Uneori diferențele sunt chiar foarte mari.

Cei mai mulți din cei care vin prima oară prin Asia încearcă să explice chelnerului (care de multe ori e și bucătar) ce vor într-o engleză curată, frumoasă, de Oxford. Răspunsul este întotdeauna un zâmbet însoțit de „yes, yes”-uri repetate. Aproape niciodată nu înțeleg ce li s-a cerut și îți aduc tot ce voiau ei, dar asta face parte din experiență și este mai mereu destul de amuzant.

Ca să previn asta și să nu mă agit eu de obicei comand aproape la nimereală 2 feluri. Sunt destul de ieftine, am aceleași șanse de a primi ceva bun cum au și cei care dau indicații (poate mai mari), mai descopăr feluri noi și îmi alimentez spiritul de aventurier. Comand 2 pentru că mai mult că sigur porțiile vor fi mici sau un fel nu o să-mi placă, pentru că sunt și mofturos.

Experimentează

Vrei, cred, să experimentezi cât mai multe feluri de mâncare. Dacă vrei să fii sigur că nu greșești, dar că te bucuri și de o experiență intensă, mergi într-un restaurant mai pretențios și comandă felurile de mâncare pe care vrei musai să le încerci. Învață denumirea în limbă locală și vezi cum arată, apoi mergi și la un restaurant local sau un food court unde mănâncă localnicii și cere același fel de mâncare. Observă diferențele.

Ca să fie bun nu trebuie să fie neapărat familiar, iar uneori felurile de mâncare ce arată foarte dubios sunt, de fapt, foarte bune.

Mâncăruri recomandate

Nu vreau să te influențez prea mult, dar ți-aș recomanda câteva lucruri. În India îți recomandăm Palak Paneer, Aloo Gobi, Samosa și să încerci neapărat un lassi. În Thailanda curry-urile sunt bune, dar foarte picante, papaya salad e de neratat și să încerci musai un mango sticky rice sau plăcințelele de nucă de cocos vândute de obicei la piețele de noapte sau de dimineață. În Cambodgia să încerci un amok  sau Beef Lok Lak și neapărat un suc proaspăt de trestie de zahăr.

Mâncarea vestică din Asia (pizza, cartofii prăjiți, etc.)

Ești deja de niște zile în Asia și parcă ai savura și un fel de mâncare ca acasă? O pizza ar sună bine? Sau niște paste? Acasă este simplu pentru că sunt restaurante familiare la tot pasul sau îți instalezi aplicația Food Panda și îți comanzi o pizza în Bucuresti sau în orașul tău. În Asia nu este chiar așa ușor să găsești mâncare vestică bună. Pizza, de exemplu, ori este foarte mică ori e din făină de orez ori bucătarul n-a gustat în viața lui o pizza bună așa că nu știe să facă una. Ori n-are chef sau ingredientele necesare, nu știu. Cert este că singură pizza bună am găsit-o la restaurantele italienești de acolo unde costă și cât 7 pad thai-uri. Cam la fel e și cu pastele sau alte preparate vestice.

În unele țări, precum Thailanda, făină este mai rară și destul de scumpă, iar cartofii sunt și ei rari. De aceea cartofii prăjiți s-ar putea să fie cam scumpi sau să fie…altfel. Pâinea s-ar putea să lipsească cu desăvârșire sau să fie dulce. Da…dulce, le place.

Chiar și KFC și Mcdonalds sau alte lanțuri favorite de acasă și-au adaptat meniurile pentru gusturile asiatice, adică sunt picante și vin la pachet cu orez uneori.

Nici cafeaua nu este așa ușor de găsit. În general ți se oferă ness sau o cafea locală care nu seamănă cu ce bem noi. În zonele turistice există meniuri consistente pentru micul dejun care includ și cafea (recomandate), iar dacă vrei o cafea normală și nu instant coffee, trebuie să ceri asta.

Ceva dulce

Ce este dulce la ei este foarte dulce, mult mai dulce decât ți s-ar părea normal. Generalizez puțin, sunt diferențe de la țară la țară, dar deserturile te vor face să comanzi rapid o sticlă mare de apă.

În Asia de S-E nu ți se da sare, dar ți se dau zahăr, chili și 2-3 alte condimente. Multe din lucrurile care nouă ni se par normale sărate, precum sandvișurile, la ei sunt dulci.

Soluția? Go local. Încearcă multe feluri de mâncare locale până le găsești pe cele favorite și insistă pe alea. Oricum e păcat să nu încerci cât mai multe lucruri. Sarmale, pizza, paste, ciorbe și alte lucruri găsești și acasă.

Mâncarea asiatică este excelentă și contribuie la o experiență completă și intensă în partea asta de lume. Încearcă lucruri noi, ia-ți măsuri de siguranță, dar fii puțin curajos și ai încredere în stomacul tău. Va fi bine.

Experiență ta care a fost?

*Ți s-a făcut foame? Până vii pe aici comandă-ți ceva asiatic de pe Foodpanda, sponsorul articolului.

*Dacă vrei să primeşti ultimele articole publicate de noi plus alte ştiri şi informaţii interesante urmăreşte-ne pe  Facebook şi abonează-te la newsletter.

„O să încerc orice, dar sub nici o formă nu o să conduc în traficul asta” îmi spuneam în taxiul pe care îl luasem la aeroport în Mumbai.

Trei săptămâni mai târziu eram transpirat tot şi nu era de la căldură. Nu-mi aduceam aminte să mai fi fost vreodată aşa tensionat la volan. Poate când am condus prima maşină din viaţă, dar nici atunci. Şi nu era pentru că maşina pe care o conduceam de data asta era închiriată. Mai închiriasem destule maşini înainte, iar ăsta, un Suzuki Maruti din 1989, o maşină poreclită Gypsy, nu valora mai mult decât un Logan părăginit.

La drept vorbind maşina era un jaf. Nu mai avea de mult suspensii, avea 4 viteze, motor de 1,3 pe benzină, zgomotos că naiba şi un volan care se mişca în voia lui cam 30 de grade în stânga şi dreapta fără a afecta câtuşi de puţin direcţia maşinii. Dar pentru starea mea, maşina avea doar o parte de vină. Deşi era mică, aveam impresia că ocup cel puţin jumătate de drum. Ce voi face dacă mă întâlnesc cu un camion? Dacă îmi sare ceva în faţă? Simţeam că îmi ies ochii din orbite şi că îmi explodează creierul. Ah, era şi noapte.

 Şi traficul haotic are un Dumnezeu

Traficul din India este mai copleşitor decât îţi poţi imagina. Un rezumat tipic european, de prima impresie, ar fi că nu există reguli, însă ar fi o descriere greşită. Reguli există, numai că sunt puţine, simple, dar eficiente.

Se circulă pe stânga, dar cu asta te obişnuieşti repede. Nu există stop, nu există semafor, treceri de pietoni, regulă de dreaptă sau semne de circulaţie, iar acolo unde există nu sunt luate în considerare. Citeam undeva că pe o distanţă de 1 km un şofer în India claxonează de 20-30 de ori. Deci în 100 de kilometri vei claxona de aproape 2000 de ori. Aşa e. Cel puţin aşa.

Camioane, maşini mici, scutere, biciclete, animale şi pietoni împart acelaşi drum. Regula de bază e că te uiţi la cel dinainte şi atunci când vrei să depăşeşti claxonezi. Claxonezi şi când vrei să treci la intersecţii sau vrei să fii observat. Claxonezi, de fapt, oricând ţi se pare că celelalt nu te-a observat, claxonezi când vrei să eviţi, claxonezi de bucurie că ai scăpat de ceva, claxonezi să saluţi şi claxonezi de nervi.

Oricât de varză ar fi o maşină în India, şi majoritatea sunt în modalităţi care depăşesc închipuirea, claxonul trebuie să funcţioneze exemplar. În haosul asta înţelegi repede că nu ai voie să nu fii atent. Mintea nu poate să îţi fugă la altele ca pe o autostradă din Germania şi asta este poate şi motivul pentru care nu se întâmplă accidente prea des. Toată lumea este atentă.

Am învăţat repede că maşinile mai mari au prioritate. Nu de puţine ori jeepuri sau maşini mici se aruncau într-o depăşire fără să se asigure sperând că acel scuter sau acea maşină (mai mică) ce vine pe contrasens se va feri. Nu de puţine ori m-am trezit cu un camion în faţă când mergeam liniştit pe banda mea realizând că nu mai am spaţiu pe asfalt şi trebuie să ies în peisaj. Şi orice drum este unul cu obstacole.

Din lista lucrurilor care mi-au apărut în faţă pot să enumăr vaci în picioare, vaci întinse, vaci dormind, câini, scutere cu cel puţin doi oameni pe ele, indieni care cărau saci pe cap  şi mergeau pe mijlocul drumului, copii şi diverse animale. Uneori toate în acelaşi timp.

Viteza medie este în jur de 30km/h, în sate e posibil să mergi cu doar 10km/h, iar pe autostradă îi mulţumeşti lui Shiva sau Allah, sau care o fi pe acolo, dacă prinzi 60km/h. Oricum n-ai vrea să mergi mai repede decât dacă ai dorinţe sinucigaşe.

O hartă ajută, însă pentru a te orienta uşor opreşte des şi întreabă localnicii. Uneori poţi întreba chiar din mers.

Provocarea supremă 

Ştiind cum era traficul pe timp de zi, pentru că mersesem deja aproximativ 3-400 km cu scuterul în diverse călătorii locale, eram terifiat de perspectiva de a conduce o maşină pe drumurile indiene. Şi totuşi, am pornit. Teama a dispărut abia după primii 20 km când după câteva depăşiri la limită şi câteva evitări fatale am realizat că:

1. Pot intra câte juma de metru în peisaj că nu se întâmplă nimic şi toată lumea face asta.

2. Scuterele şi vehiculele mai mici mă evită. Bravo lor.

După o vreme mă relaxasem, dar când am văzut că se lasă noaptea  am simţit frică ce îmi pătrundea pe şira spinării ştiind că îmi voi lua sarcina, şi responsabiltatea, de a conduce cel puţin 100 km, noaptea, cu 4 persoane în maşină, pe drumurile din India. Şi ca să fie complet, pe lângă teama de accident aveam şi teama de a fi opriţi de poliţie.

Vezi tu, noi nu aveam carnet. Adică aveam, dar cel românesc nu este valabil ori recunoscut şi pe cel internaţional nu m-am obosit să-l iau (costă cam 600 RON). Pe lângă asta nu ştiam dacă actele maşinii închiriate cu aproximativ 20 euro pe zi erau în regulă. Ştiam că aş scăpa cu şpagă, dar nu ştiam cu cât şi nici cum să procedez. N-am dat niciodată şpagă în România şi nu pentru că nu aş fi vrut, dar pentru că în 5 ani de condus maşini pe drumurile patriei nu prea am avut ocazia.

Ei bine, întunericul a sosit mai repede decât mă aşteptăm şi cu asta şi realizarea că mai mult de jumătate din maşinile din India, inclusiv a mea, au faruri extrem de prost realizate. Ori nu bat deloc, ori merg toate pe fază lungă. Majoritatea nu au nici măcar semnalizare. Nici noi nu aveam. Ca să îmi semnalizez intenţia de a schimba direcţia trebuia să combin o mână scoasă pe geam, cu un claxon şi cu tupeul de a mă bagă înaintea celorlaţi. Mulţumesc Domnului că am avut ocazia să conduc atâţia ani prin Bucureşti, tupeul mi-a folosit.

Ştii cum e să conduci fără să vezi nimic?

Să conduci orbit de farurile de pe contrasens, depăşit constant de autobuze sinucigaşe cu fază lungă pusă, înconjurat de scutere şi maşini care claxonează constant şi cu obstacole de diverse tipuri apărând la fiecare 200 metri?  Nu poţi să mergi prea încet, nu poţi să mergi prea tare. În dăţile când acceleram, împins de nu ştiu unde de un curaj nebun, eram zgâlţâiţi puternic de „speed bouncers” prost semnalizate, foarte dese pe drumurile din Goa. În orice moment se putea întâmpla ceva, iar simţurile îmi erau întinse la maxim.

A fost o oră din viaţa pe care nu o să o uit prea uşor, dar am ajuns cu bine. Odată ce înţelegi traficul nu mai pare aşa de rău. Îndată ce ţi-ai făcut botezul de foc, a două oară e mai uşor.   Şi ce am învăţat din toate astea?

Cum să conduci în traficul asiatic

Dacă ajungi prin India îţi recomand deplasarea cu un scuter sau o motocicletă, nu pentru că ar fi mai sigur, dar pentru că în situaţii limită, des întâlnite pe drumurile din India, ai mai mult loc să eviţi un accident.

Pune la îndemână 200-300 de rupii pentru o eventuală şpagă. Spăgile pentru un indian pot fi şi de 50 rupii (3 RON), având însă în vedere că eşti alb, deci plin de bani, ţi se va cere mai mult.

În Goa cel care conduce motocicletă trebuie să poarte cască, însă nu şi pasagerul, deşi este recomandat.

Claxonează mai mult decât ceilalţi. Pentru că nu ştii încă mersul lucrurilor claxonează oricând schimbi sensul sau vrei să fii observat.

Închiriază o maşină cu oglinzi şi semnalizare. Pare evident, însă dacă nu eşti atent de multe ori ţi se vor da motociclete sau maşini fără oglinzi şi fără semnalizare.

Fii atent. Nu bea, nu fuma, nu vorbi cu pasagerii. Fii cu ochii pe drum. Observă-i pe ceilalţi şi încearcă să faci ca ei.

Uită regulile de acasă. Nu se aplică. Asigură-te de 3 ori înainte de orice manevră.

Încetineşte în intersecţii. Nu uita că nu ai niciodată prioritate cu adevărat aşa că mereu fii cu ochii în patru.

Vrei să traversezi strada? Nu căuta treceri de pietoni, nu are sens. Fă-ţi curaj, ridică o mână cu palmă deschisă spre cei care vin spre tine şi treci rapid şi cu atenţie.

Şi orice ai face nu închide ochii!

Ai mai auzit probabil de Goa. Ce ai auzit  depinde foarte mult de cine ţi-a povestit, dar cu siguranţă a fost o descriere care conţinea cuvinte precum „petrecere”, „trance”, „iarba”, „droguri” sau „plajă”. Deşi sunt atribute care nu ar trebui să lipsească dintr-o descriere decentă, cât de des le introducem şi în ce combinaţie este foarte important. 

Un lucru îmi este în continuare clar, şi nu sunt singurul care crede asta, şi el este că:

Goa nu este India.

Adică este, în sensul că este un stat din India, unul din cele mai bogate, şi pentru că aici poţi să vezi cam cât de frumoasă poate fi ţara asta. Însă, per total, este diferită. Este una din cele mai europene şi turistice zone din India şi nu este reprezentativă pentru restul ţării.

Iar asta nu este tot, mai trebuie să înţelegi ceva esenţial:

 Goa este, de fapt, un stat. 

De la nord la sud sunt peste 150 km de străbătut şi de la est la vest peste 100 km, distanţe care se parcurg destul de greu, cu maxim 60 km/h, din cauza infrastructurii defectuoase şi traficului indian.

Apoi vreau să mai spun că:

 Goa este mai scumpă ca restul Indiei. 

Deşi preţurile sunt foarte mici pentru noi, albii europeni, în Goa vei cheltui în medie cam dublu decât în alte zone ale Indiei, exceptându-le pe cele foarte turistice.

Pe cât de evidente mi se par lucrurile astea acum pe atât de necunoscute îmi erau când am ajuns.

Din întâmplare autobuzul de noapte cu care venisem din Mumbai ne-a lăsat, cu ajutorul deciziei noastre pripite, dar inspirate, în partea de nord a statului, în Mapusa, un oraş măricel şi destul de important din nord.  De acolo am mers în Anjuna unde ne-a întâmpinat un sat turistic, cu palmieri, hippies, vreme faină şi mare caldă.

Băi, ăsta-i paradisul. Clar!

Cam aşa gândeşti când ajungi şi sentimentul rămâne cu tine o lungă perioadă, însă curând trebuie să te ocupi de treburile administrative: unde stai, ce mănânci, cu ce te mişti de colo colo. Aşa că, după 2-3 freshuri de fructe pe care am dat echivalentul a 3 Ron, am pornit la treabă.

Să vă povestesc şi hai să încep cu locuinţa.

Cum să închiriezi o casă în Goa

Pat mai bun ca ăl de-acasă nu-i. Da` acasă unde-i?

Poţi să găseşti aproximativ orice tip de casă îţi doreşti, începând de la apartamente şi până la vile sau bungalowuri. Cea mai plăcută variantă este o casă pentru că de obicei vei avea şi terasă, curte şi chiar piscină dacă îţi doreşti asta.

Ca să o găseşti poţi să te duci la o agenţie de turism şi să plăteşti comisionul lor, dar acestea sunt greu de găsit şi nu vor ştii neapărat de case sau locuinţe de închiriat pe termen mai lung. Cea mai bună variantă este să închiriezi un scuter şi să străbaţi străzile staţiunii alese de tine. Vei găsi anunţuri cu numere de telefon, dar cel mai eficient este să întrebi. Întrebi la magazine, întrebi aleatoriu pe stradă, întrebi la case şi cam pe oriunde vezi pe cineva care vinde ceva. Aproape fiecare om pe care îl întrebam ştia pe cineva care avea ceva de închiriat.

Preţurile pentru case şi apartamente încep de la 12 000 rupii (160 euro) pe lună  şi merg până la 70 000 rupii sau mai mult. O casă cu 2 dormitoare şi living care să arate bine va fi, în funcţie de zonă, în jur de 30 000 rupii pe lună. Dacă poţi să dai puţin mai mult poţi închiria ceva mai bun.  Ca să îţi faci o idee poţi să te uiţi pe LetGoa, AirBnb sau pe olx.in, dar nu te aştepta ca anunţurile să fie valabile.

 Poţi închiria o casă şi pe perioade mai scurte de o lună. 

Garanţie ţi se va cere mai rar, însă toţi vor să plăteşti în avans. Cu cât închiriezi pe o perioadă mai mare cu atât preţul o să scadă.

Nu te aştepta să te înţelegi în engleză foarte bine cu proprietarii. Sunt puţini cei care vorbesc foarte bine engleză şi dacă o vorbesc , o vorbesc aşa de rapid că nu înţelegi mare lucru.

În India, pentru a descrie numărul de camere dintr-un apartament sau o casă, se foloseşte prescurtatea BHK. Bedroom, Hall, Kitchen. Ai 1BHK, 2BHK, 3BHK, 4BHK. Cifră reprezintă numărul de dormitoare şi cele mai frecvente sunt casele cu 2BHK şi 3BHK.

Pe prima casă închiriată de noi, un 2BHK adică 2 dormitoare, un living mare, 2 băi, bucătari şi terasă am plătit 35 000 rupii pe lună, adică aproximativ 500 Euro pe lună. Pe a doua casă am plătit aproximativ 15 000 rupii  pe un 1BHK. Cheltuielile au fost incluse.

Concluzia mea este ca poţi să îţi găseşti lejer ceva de stat cu 80 euro pe lună/persoană şi că dacă eşti dispus să plăteşti între 150 euro şi 200 euro pe lună/ persoană poţi să stai chiar în lux.

 Cât costă cazarea pentru câteva nopţi

O noapte într-un beach hut este cam 400 rupii (25 RON) şi o cameră decentă într-un guesthouse între 800 şi 1000 rupii ( 50-60 RON). Dacă mergi până la 1500-2000 Rupii (80- 120 RON) pe noapte, poţi găsi camere cu tot confortul, cu vedere spre mare şi tot ce-ai ţi-ai mai putea dori.

Telefon şi Internet în Goa, India

Dacă vrei să stai mai mult de 5 zile în Goa şi să te simţi cât de cât localnic trebuie să îţi iei un număr de telefon local.  Cele mai cunoscute reţele sunt Airtel, Aircel, Reliance, Idea, Vodafone şi TataDocomo.

Este esenţial să ai un număr de Goa. Acesta se ia foarte uşor de la orice reprezenţă a unei companii de telefonie şi se activează în 2 zile. Trebuie să mai ai la tine copie după paşaport şi o poză.  Tot de la reprezentaţe poţi să iei pachete de internet 3G, inclusiv cu modem. Modemul costă aproximativ 30 euro şi 4GB de internet costă cam 10 euro.

Noi am folosit Airtel care are acoperire foarte bună în Goa şi 3G-ul merge decent. În partea de nord (de Aswhem în sus) am înţeles că IDEA merge un pic mai bine şi că în partea de sud Airtel mai pierde din semnal.

Viteza la 3G este bună, însă semnalul nu este constant şi trebuie musai să testezi în funcţie de zonă înainte să închiriezi casă. Cea mai bună cartelă de internet este de la TATA Docomo, dar este greu de procurat în Goa. Este mai bine să o iei din alt stat şi să vii cu ea în Goa pentru că nu vei fi taxat pentru Roaming. În India, fiind ţara mare, se aplică tarife de Roaming dacă părăseşti statul din care ţi-ai luat cartela.

Dacă ai nevoie de net să ştii că o să te bazezi aproape exclusiv pe 3G pentru că vei găsi foarte greu casă cu internet. Terasele au internet, însă viteză lasă foarte multe de dorit şi nu te poţi aştepta decât să foloseşti emailul şi Skype-ul în mod decent.

 Preţuri în Goa

Probabil că singurul lucru care nu este negociabil este ceea ce cumperi din magazin şi mâncarea din restaurant. În rest cam totul se negociază.  O sticlă de apă de 1 L este 16 rupii, dar în general plăteşti 20 rupii. Fructele sunt cam că la noi, însă poţi să mănânci ananas şi mango proaspăt sau pepene în mijlocul iernii. Cu 20 de rupii îţi iei o nucă de cocos şi un suc de trestie de zahăr  (excelent, trebuie încercat) este cam 10-30 rupii. Un km cu ricşa este 15 rupii, o bere este în jur de 50-60 rupii, un kg de banane cam 30 rupii, electronicele originale sunt ca la noi şi poţi să cumperi o motocicletă cu 500-1000 euro. Aşteaptă-te să primeşti preţuri duble sau chiar de 10 ori mai mari pentru că eşti turist. În general este ok să negociezi până ajungi la un sfert din prima valoare care ţi s-a oferit.

 Bani

Bancomatele sunt la toate colţurile şi poţi scoate bani de pe aproximativ orice card. Poţi scoate maxim 20 000 rupii o dată. Poţi schimba euro şi dolari în rupii şi cursul variază în funcţie de unde schimbi.   Ai grijă să ai mereu la ţine mărunt, bancnote de 10 şi 100 rupii pentru că majoritatea vânzătorilor nu au să-ţi dea rest.

Transport

Goa este legată de restul ţării prin cale ferată şi de aici poţi lua tren spre orice altă destinaţie din India. Margao, Vasco da Gama şi Thivim sunt gări mai importante. Din Goa pleacă autocare spre multe alte destinaţii din India şi se pot cumpăra bilete pe redbus.in sau de la agenţii.

Prin Goa, dacă nu îţi iei motocicletă, poţi circula cu autobuzele locale. Tariful poate fi undeva între 8 rupii şi 30 de rupii. Autobuzele sunt destul de rapide pentru standardele indiene, dar pot fi foarte aglomerate. În lipsă de altceva est un mijloc de transport bun.

Mai poţi lua ricşe sau taxiuri. La ambele poţi negocia tariful. În caz de impas sau dacă vrei să mergi pe distanţe scurte poţi întreba cam pe oricine de taxi şi de multe ori oamenii se vor oferi să te ducă pe motocicletă lor pentru câteva rupii (puteţi fi 2 persoane, în India 3 persoane pe motocicletă este ceva normal).

Libertate! In Goa esti liber sa fii cine vrei si cum vrei.

Cel mai bun mijloc de transport este scuterul sau motocicleta. Traficul este un haos organizat cu care sunt sigur că te vei obişnui destul de repede. Preţul normal pentru a închiria un scuter este de 200 rupii pe zi (aproximativ 13 RON) dacă închiriezi pe o perioadă mai mare de o săptămână, şi 300 rupii pe zi dacă închiriezi pentru mai puţin. Motocicletele sunt ceva mai scumpe (între 300 şi 700 rupii în funcţie de model).

Să mergi să vizitezi India este în general acceptabil. Nimeni nu crede că îţi filează prea multe lămpi. Până la urmă te duci, vezi Taj Mahalul, stai o săptămână la hotel de 4-5 stele şi te întorci cu poveşti despre sărăcia, dar şi minunăţiile pe care le-ai văzut-o acolo.

Să mergi să locuieşti în India este cu totul altă treabă. Brusc doagele lipsă par evidente oricui ai tupeul să-i spui asta şi reacţiile sunt amestecate între uimire, indignare şi curiozitate.

India? Eşti nebun? Mergi şi tu undeva mai civilizat.

N-am să zic că India e foarte civilizată, dar nu e nici cum ne-o imaginăm noi de acasă. În fine, te-ai hotărât să mergi şi nu mai contează nimic. Însă aici vine partea cu adevărat grea.

Dacă nu găsim net? Oare au apă caldă? Unde stăm? Dacă mă îmbolnăvesc? Ce vaccinuri să fac? Dacă fac malarie? Oare găsesc hârtie igienică? Dacă mi-e prea cald? Oare o să-mi fie prea frig? 

Teama este cel mai mare duşman al tău şi te poate duce de multe ori în pragul renunţării. Noroc că înainte de plecare urmează o lună, sau mai mult, în care eşti ocupat să-ţi faci griji peste griji, în care trebuie să alergi după viză, să te gândeşti ce să iei la tine şi mai ales ce să nu iei, să te vezi cu toată lumea şi câte şi mai câte. Fără prea mare avertisment vine şi ziua de plecare. În dimineaţa plecării faci, pe ultima sută de metri, ce mai e de făcut, îţi iei rucsacul şi pleci neştiind ce te aşteaptă.

Ce am simţit, văzut şi mirosit când am ajuns în India e greu de explicat, dar o să încerc să o fac cât mai bine în următorul articol.  Oricum, după ce aterizezi şi iei primul taxi de la aeroport nu poţi zice că realizezi pe deplin unde eşti. Prima dată în Asia, încerci să îţi dai seama dacă ceea ce vezi este un film, dacă eşti cu adevărat acolo şi mai ales dacă o să rezişti 3 luni în ţara asta în care nu există reguli în trafic, în care tocmai ai văzut porci şi vaci în mijlocul celui mai mare şi civilizat oraş din ţara şi în care toată lumea se îmbrăca şi comportă altfel. Pe deasupra mai eşti şi alb şi, evident, plin de bani aşa că nu o să treci neobservat.

Ajută să te aştepţi la ce-i mai rău pentru că, în final, vei fi surprins plăcut.

Bagaj de digital nomad.

India? De ce?

Nici nu mai ştiu cum mi-a venit ideea de a locui în India. Probabil că exotismul ţării, clima faină, biletele ieftine şi costul mic de trai m-au atras peste măsură. În plus de aici poţi ajunge uşor în Nepal, Sri Lanka şi Asia de Sud Est (în principal cu Air Asia).

Am identificat repede Goa ca fiind locul cel mai potrivit pentru a locui la început. Goa este, în mare, cel mai civilizat loc din India, are kilometri peste kilometri de plaje, temperatura medie este de 30 de grade şi e relativ ieftină, chiar dacă este printre cele mai scumpe locuri din India. Nu poate să fie aşa rău, nu? Nu e.

Când am spus familiei şi prietenilor că mă mut în Indonezia pentru o perioadă, am avut parte de două reacţii. Au fost cei care au izbucnit în râs, crezând că glumesc, şi au mai fost cei care s-au blocat şi nu au ştiut ce să spună, crezând că sunt nebună. Şi totuşi sunt sute de oameni din toată lumea care o fac în fiecare an.

Cum am ajuns în Indonezia şi ce este Darmasiswa

Din blog în blog, am dat peste Alex de la dordeduca.ro şi de Horia de la amplecat.ro . Amândoi se plimbau prin Asia după ce s-au înhămat la bursa culturală oferită de statul indonezian, care se numeşte Darmasiswa.

Ce e cu bursa asta? Practic statul indonezian te plăteşte să stai degeaba. Nu chiar, glumesc, dar cam aşa se simte, pentru că tot ce trebuie să faci e să înveţi limba indoneziană. Şi până la urmă, dacă tot trăieşti într-o ţara pentru un an, cum ai putea să nu îi înveţi limba? Într-adevăr, poţi alege să studiezi şi altceva, ca fotografie, arte, muzică şi dansuri tradiţionale. Poţi alege să stai 6 luni sau 1 an. Îţi poţi alege chiar şi oraşul unde vei locui şi facultatea la care vei studia. Bineînţeles, cu condiţia să te şi accepte.

Avantajele Darmasiswa

În primul rând, ai şansa să locuieşti într-o cultură foarte diferită de a ta. Nu te duci să te plimbi ca tot turistul în Bali, să faci un snorkeling, câteva poze pe plajă şi la temple şi să te întorci acasă. Trăieşti cu adevărat experienţă asiatică (câteodată mai mult decât ţi-ai dori). Locuieşti, mănânci, călătoreşti asiatic. Şi înveţi de la localnici să nu îţi faci probleme legate de ziua de mâine, asta fiind de altfel starea generală în Indonezia, pentru că oricum primeşti bani de la stat şi mâncarea e ieftină.

Pentru mine, cel mai mare avantaj a fost faptul că nu pleci singur sau mă rog, deşi e posibil să pleci singur din ţară, cum am făcut eu, acolo vei fi aşteptat de cineva şi te vei întâlni cu alţi bursieri ca şi tine. E ceva organizat, planificat (atât cât se poate în condiţiile indoneziene). Aveam în plan de mult timp Asia de Sud-Est, dar să o iau la picior de capul meu parcă nu mă încânta întru totul. Iar părinţii cu siguranţă stau mult mai liniştiţi ştiind că cineva are totuşi grijă de tine. Într-adevăr, de obicei personalul de la facultate te ajută să îţi găseşti cazare, să te descurci prin oraş şi să îţi faci prieteni.

Trebuie să îţi plăteşti singur biletul de avion, dar o dată ce eşti în Indonezia primeşti bursă lunară. Nu e prea mare, anul acesta a fost în valoare de $200, iar din ea trebuie să îţi plăteşti cazarea şi mâncarea, ca să nu mai vorbim de excursiile ocazionale. Viaţa nu e scumpă (cei $200 îţi ajung pentru un trai normal), dar dacă trăieşti în Bali sau într-un oraş mai mare, e de preferat să ai o sursă suplimentară de venit.

Un alt avantaj e că ai viza asigurată pentru toată perioada şederii tale acolo. Nu e nevoie să ieşi din ţară în fiecare lună doar ca să primeşti viză. Aici ar putea fi totuşi şi un dezavantaj deoarece pe parcursul studiilor ai dreptul la o singură ieşire din ţară.

Cum aplici

În primul rând, citeşti informaţiile oficiale de pe site-ul ambasadei. O să afli că poţi aplica dacă:

• Ai sub 35 ani.
• Ai terminat măcar liceul.
• Eşti sănătos (prezinţi o adeverinţă care atestă asta).
• Ştii ceva engleză.
• Ai cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte domeniul pentru care aplici.

Tot acolo ți se spune și de ce acte ai nevoie pentru a aplica și procedurile pe care trebuie să le urmezi și când anume. Este de preferat să faci și o vizită la ambasadă și, judecând după experiențele studenților din anii trecuți, calitatea informațiilor se îmbunătățește de la an la an.

Este important ca în momentul în care aplici pentru bursă să verifici amănunțit orașul/orașele pentru care vrei să aplici. Caută în Sfântul Google, citește forumuri de expați și întreabă pe cine poți. Este o țară imensă și lucrurile pot fi foarte diferite de la regiune la regiune. Unele orașe sunt înconjurate de natură, unele curate, unele ieftine, unele aproape de plajă, unele cu temperaturi primăvăratice. La fel trebuie să faci și cu facultățile pentru care aplici. Unele au program perfect pentru călătorii, de exemplu în facultatea mea clasele presupun 3 zile pe săptămână (marți-joi) câte 2 ore pe zi. Alții mai ghinioniști au și câte 6 ore pe zi, de luni până vineri.

De asemenea, sunt șanse să nu fii acceptat, fiind foarte important ce oraș și facultate alegi. De exemplu, Bali și Yogyakarta sunt foarte căutate. Dacă vrei să pleci cu prietenii/iubitul/iubita, trebuie să ai în vedere și acest aspect, fiind mai bine să îți alegi un oraș mai puțin căutat pentru a vă mari șansele de a fi acceptați împreună.

Ce te aşteaptă în Indonezia

În primul rând, o dată ajuns în Jakarta nu e nevoie să îți faci griji. Cei responsabili de program te vor aștepta la aeroport și vei fi transportat către un hotel de 4-5 stele, unde 3 zile trăiești bine – îți faci prieteni, mănânci bine și te duci la piscină. Noi am primit și 50$ în plus pentru „acomodare”. Programul asigură și transportul din Jakarta către orașul unde ai fost acceptat. În funcție de facultate, poți să ai mai mult sau mai puțin noroc în ceea ce privește ajutorul oferit o dată ajuns la destinație.

Din perspectivă multora însă, experiența inițială din Jakarta pare mai mult o glumă sadică, pentru că situația din locația finală nu se compară în nici un fel cu ce se întâmplă în Jakarta în cele 3 zile de dezmăț.

În general, trebuie să înțelegi și să accepți că aici nu este Europa. Că traficul e foarte greoi (îți poate lua chiar și o lună până să traversezi strada fără teamă sau să te încumeți să conduci un scuter), trotuare nu prea există, aerul din orașe e irespirabil, gunoaiele împodobesc orice stradă, șobolanii sunt la ei acasă, gândacii au 6 cm și zboară. La prima vedere, mâncarea pare proastă, fără gust și prea picantă. Ca să nu mai vorbesc că e foarte greu să găsești un loc într-adevăr curat. Timpul este relativ în Indonezia și de obicei e o greșeală să te aștepți ca un eveniment să înceapă la ora programată. Nimeni nu își prea face planuri pe termen lung, pentru că știu că de obicei este imposibil să fie duse la bun sfârșit, dar tu poți încerca.

Însă după o perioadă, după ce ai acceptat lucrurile așa cum sunt și ai decis să îmbrățișezi experiența, te poți bucura într-adevăr de Indonezia. Dar mai multe despre viața în Indonezia într-un articol următor.

  Linkuri utile:

• Website-ul ambasadei Indoneziei în România
• Website-ul Darmasiswa
• Grupul Facebook Darmasiswa România
• Grupul Facebook Darmasiswa 2012-2013
• Website expaţi Indonezia

* Dacă vrei mai multe poze, informaţii şi poveşti din Indonezia urmăreşte-ne pe Facebook sau abonează-te la newsletter (dreapta sus). 

   Revelionul, motiv de isterie, panică şi planificare intensă. Mai este pe deasupra şi motiv pentru a cheltui de 3-4 ori mai mult pe nişte servicii pe care le poţi cumpăra la preţ normal în orice altă parte a anului.
Totuşi, de revelion vrei mai mult sau mai puţin un singur lucru: să te simţi bine, foarte bine chiar, şi să te distrezi cât poţi. Ca să te ajutăm să eviţi sentimentul ăla de regret şi dezamăgire că n-ai găsit petrecerea perfectă, îţi sugerăm 22 de locuri unde poţi să petreci ca la carte un revelion memorabil. Sfatul nostru este să te relaxezi un pic şi să nu-ţi faci aşteptări prea mari oriunde te-ai duce.

Ia-ţi partenerul sau partenera de “sărut la miezul nopţii” şi du-te să faci revelionul în:

1. Edinburgh

   Cu tradiţii împământenite şi impresionante, cei din Edinburgh au până şi numele lor propriu pentru anul nou şi anume Hogmanay. Câteva obiceiuri “păgâne” cu inspiraţie din tradiţiile vechi de sute de ani încă mai sunt de actualitate în acest oraş. O astfel de tradiţie este numită “first footing” şi conform acesteia prima persoană care trebuie sa îţi intre în casă după anul nou trebuie să fie un bărbat brunet (conform tradiţiei vikinge un bărbat blond însemna de obicei probleme). Totuşi, chiar dacă eşti brunet şi înalt, trebuie să mergi în vizită cu ceva cadouri, de obicei whiskey, sare sau prăjituri locale.

   Hogmanay este un adevărat festival care durează trei-patru nopţi şi începe cu o procesiune de torţe pe 30 decembrie. Se sărbătoreşte încontinuu pe 30 şi 31 decembrie cu artificii, muzica live, show-uri şi multă băutură şi mâncare. Mai mult de 1.000.000 de oameni iau parte la aceste petreceri, care nu se termină nici pe 1 ianuarie când se continuă cu alte concerte şi evenimente culturale. Procesiunea de torţe începe în Oraşul Vechi pe High Street şi se termină în Calton Hill. În ajunul anului nou se petrece pe toată lungimea Princes Street, iar artificiile (multe, mari şi oacheşe) se pot vedea deasupra castelului Edinburgh la miezul nopţii. Se ţin concerte pe stradă , există baruri în aer liber şi dacă vrei poţi să încerci să dansezi Keilidh, un dans local popular sau poţi să cânţi “Auld Lang Syne”  cu localnicii la 12 noaptea. Sfârşitul festivităţilor este marcat de arderea unei nave de lemn vikinge.

   Pe 2 ianuarie poţi vedea meciul tradiţional de rugby dintre Edinburgh şi Glasgow.

   Oamenii sunt exuberanţi, veseli, puţin ameţiţi şi predispuşi la imbrăţişări, deci prietenoşi.

   De ce sunt oamenii aşa veseli? Pentru că pot petrece şi ei în sfârşit. Timp de 400 de ani Crăciunul a fost interzis. Asta până în 1950. Parcă îi înţelegi, nu?

Sfat: Fii cu ochii după berile mari şi paharele de whisky.
Cum e vremea: Va fi cel mai probabil frig, deci îmbracă-te gros şi bea ceva. Frig, dar oamenii ăia stau în fuste, deci fii curajos.
Cum zici: Bliadhna Mhath Ur în scoţiană sau Happy New Year cu accent.

   Pentru cazare poţi încerca Edinburgh Flats.

2. Paris

   În Paris ai foarte multe opţiuni de a petrece la “Saint-Sylvestre” pornind de la petreceri pe stradă, la zbânţuială în club sau un pahar de vin ori şampanie într-o locaţie selectă. Centrul “petrecerii” este desigur Champs-Elysees. Începând de la ora 21:00 oamenii încep să se adune, aducând cu ei sticle de şampanie. Turnul Eiffel, care oferă un show de lumini impresionant la miezul nopţii, este vizibil din mai multe părţi ale bulevardului.

   Nu te aştepta la o petrecere nebună totuşi. Atmosfera este destul de “cuminte”, dar compensează prin romantism şi inedit.

   Pentru a vedea artificiile din tot Parisul poţi merge la Catedrala Sacre Coeur în Montmartre. Asta este o zonă mai calmă decât Champs-Elysees şi una plină de baruri şi cluburi. Parisul nu duce lipsă de cluburi, dar pregăteşte-te să goleşti puţin pusculiţa.

   Poate cea mai bună varianta în Paris este rezervarea unei croaziere pe Sena sau a unei cine romantice.

Sfat: Mergi cu iubitul sau iubita.
Cum e vremea: Deşi e puţin mai cald decât în estul Europei, aşteaptă-te la vânt şi temperaturi sub zero.
Cum zici: Bonne Année

3. Roma

   Fosta capitală a Imperiului Roman petrece şi ea Capodanno. Mergi în Piazza del Popolo pentru artificii şi concerte live şi o petrecere care ţine până dimineaţa. Pe 1 ianuarie piaţa se transformă în punct de atracţie pentru copii, cu o grămadă de activităţi şi evenimente.  Mai poţi merge lângă Colosseum pe Via dei Fori Imperiali unde începând de la ora 22:00 va fi muzică live, iar de la 12 vor fi artificii. De la ora 23:00 pe Quirinale, Via Nazionale, va fi un concert de muzică clasică urmat de artificii.

Sfat: Ia-ţi bilet din timp. Chiar dacă sunt multe low-cost-uri spre Roma preţurile explodează de sărbători.
Cum e vremea: Temperaturi peste 0, dar totuşi răcoare.
Cum zici: Felice Anno Nuovo ori Buon anno
Alternativ: Dacă nu vrei neapărat petrecere, atunci Veneţia este un loc perfect în care să petreci revelionul. Mergi în Piazza San Marco şi Piazza Ferretto de la ora 10 PM.

4. Berlin

   Unii zic că Berlin oferă cea mai mare petrecere în aer liber din lume de Anul Nou.  Fapt discutabil, dar de testat.

   În Berlin, Silvester, cum este numit Revelionul în Germania, este viu, zgomotos şi puţin haotic.  Mai mult de un milion de oameni se adună la Brandenburg Gate, simbolul Berlinului.

   Petrecerea începe de la 18:30, dar dacă vrei loc lângă scenă mergi mai devreme.

   Te poţi aştepta la multiple scene şi corturi cu artişti şi DJ din toată lumea, concerte live, spectacole de laser şi lumini, standuri cu mâncare tradiţională şi băutură şi, normal, artificii.  Şi partea bună este că totul este gratis.

   Cea mai mare scenă va fi în Pariser Platz, iar în spatele porţii Brandenburg este aşa numita Party Mile, aproape 2 kilometri de festin vizual şi auditiv.

   Alte grupuri merg la Teufelsberg în partea nordică  a Grunewald-ului  sau în Viktoriapark în Kreuzberg ca să vadă artificiile din tot oraşul. O tradiţie interesantă este maratonul Berliner Silvesterlauf care începe în Grunewald la intersecţia dintre Waldschulallee şi Harbigstrasse.

Sfat: Îmbracă-te bine şi lasă acasă alcoolul, artificiile, sticlele pentru că ţi se vor confisca la intrare.
Cum e vremea: Pe scurt – frig. Îmbracă-te gros şi ia-ţi încălţări comode.
Cum zici: Guten Rutsch

5. Sydney

   Poate mai greu accesibil din Europa, Sydney oferă un spectacol incredibil de revelion şi merită văzut măcar o dată în viaţă. Nu este nevoie de prea multe descrieri. Cu siguranţă ai văzut la televizor focurile excepţionale de artificii. În plus va fi vară şi cald.

   Ai de ales între a petrecere pe apă, a petrece pe pod sau într-un pub. Sydney este de asemenea şi unul din primele oraşe care sărbătoresc anul nou şi unul din cele mai recomandate. Artificiile se sfârşesc la 00:15, dar petrecerile şi celebrările continuă până la răsărit.  Cele mai bune locuri sunt The Harbour Bridge sau Sydney Opera House şi chiar mai bine este să poţi petrece şi vedea artifiiciile de pe o barcă.

   Pentru mai multe informaţii vizitează site-ul oficial al evenimentului (da, există)

Sfat: Îmbracă-te în negru, este culoarea preferată de localnici pentru această noapte.
Cum este vremea: Fiind vară este destul de cald, dar pregăteşte o jachetă subţire.
Cum zici: Happy New Year, dar cu accent.

6. Londra

   La aşa furnicar de oameni este şi normal ca de revelion să fie ceva agitaţie. “Petrecerea” din Trafalgar Square din centrul Londrei poate să concureze cu uşurintă cu cea din New York sau una din locaţiile de mai jos.

   Zonele din jurul Tamisei, Palatului Parlamentului şi London Eye (unde de obicei sunt şi show-uri laser pe 31 decembrie) vor fi pline de oameni cu chef de petrecere. La ora 21:30 de obicei este prima sesiune de artificii pentru familii, copii şi alţi petrecăreţi precoce.

   Între 12 noaptea şi 4:30 dimineaţa călătoria cu metroul este gratuită şi de aceea se aşteaptă în jur de 6-700.000 de oameni în centrul Londrei în noaptea de anul nou. Plasează-te pe lângă Tamisa ca să ai vedere bună la sesiunea de artificii de la miezul de nopţii. Pe 1 ianurie nu rata Parada Londrei, susţinută de 10.000 de artişti de circ, oameni talentaţi şi trupe din 20 de ţări, care defilează şi bucură mulţimea într-un marş de 3 kilometri. Detalii pe site-ul oficial al paradei.

Dacă ai chef de o petrecere care să se desfăşoare la adăpost de frig poţi alege una din aceste petreceri londoneze.

Sfat: Îmbracă-te adecvat.
Cum e vremea: Rece şi foarte posibil ploioasă. Vântul este rece şi aspru.
Cum zici: Happy New Year!

7. Rio de Janeiro

   În Rio este petrecere şi în afara vestitului carnaval.  De anul nou 5 milioane de oameni petrec pe plajele din Rio. Da, ai citit bine. Numai în Copacabana unde se închide traficul pentru acea noapte se adună 2,5 milioane de oameni să petreacă pe plajă şi pe străzi.

   Mii de lumânări sunt aprinse în ajunul anului nou de comunităţile creştine, dar şi afro-americane şi poţi asista la ritualuri locale interesante. Marele avantaj este că e vară, împreună cu tot ce presupune asta (de exemplu îmbrăcăminte sumară)

   Mai mult de un milion de oameni se adună în Brazilia şi în orasul Fortaleza, regiunea  Ceará, la un spectacol magnific cu focuri de artificii şi concerte live (zona Praia de Iracema ).

Sfat: Toate hotelurile se umplu până în septembrie, deci planifică şi rezervă din timp.
Cum este vremea: Cu temperaturi între 25 şi 40 de grade nu e de mirare de ce costumul de baie este ţinuta oficială.
Cum zici: Feliz Ano Novo
Cum ajungi: Un zbor dus-întors este cam 800 euro.

8. Istanbul

   Ce te aştepţi de la un oras cu 12 milioane de locuitori (neoficial)? La o super petrecere, corect? Păi ai dreptate. Piaţa Taksim şi Istiklal Caddesi vor fi pline de oameni, inclusiv foarte mulţi turişti. Zonele cheie sunt Taksim, Beyoğlu, Nişantaşı şi Kadıköy, dar nu ezita să iei legătura cu localnicii şi să ceri sfaturi. Pentru cluburi şi petreceri în interior mergi în cartierul Nisantasi. Pe 1 ianuarie după beţie îţi recomandăm să mergi să încerci o omletă turcească, menemen.

   O idee este să rezervi o croazieră pe Bosfor. Pentru 119 € ai cea mai bună vedere a podului de peste Bosfor. Detalii aici.

Sfat: Vezi cum ajungi în Istanbul.
Cum e vremea: Ceva mai cald decât în Romania, dar nu te aştepta la minuni.    Cum zici: yeni yılınız kutlu olsun

9. Amsterdam

   Cum să uităm de un oraş atât de vibrant? Deşi oficial nu se întâmplă mai nimic în oraş, Amsterdam este prin definiţie un oraş petrecăreţ. Punctele centrale de interes şi “aglomeraţie” sunt Rijksmuseum pe Museumplein, Nieuwmarkt şi Piata Dam, în ultimele două fiind de obicei concerte cu muzică live. Artificii sunt în mai multe locuri din oraş şi foarte mulţi oameni ies pe stradă. Agitaţia ţine de obicei de la 11PM la 2 AM. Alte locuri unde se adună lumea sunt Rembrantsplein şi Leidseplein. În general se iese cu o sticlă de şampanie care se deschide, bea şi împarte cu “partenerii” de revelion la 12 noaptea.

Sfat: Nu uita sticla de şampanie.
Cum este vremea: Cel mai probabil va fi frig şi chiar o ploaie nu este exclusă.
Cum zici: gelukkig nieuwjaar

10. Viena

   În Viena ai cu siguranţă ce face de revelion. În Viena vei găsi petreceri pe străzi, târguri atrăgătoare, corturi cu diverse bunătăţi şi distracţie, dar şi frig. Tot oraşul vechi se transformă într-un carnaval gigantic cu vin fiert, ştrudel, oameni care vin cu artificiile proprii şi muzică live. Pe 30 decembrie la Schloss Schönbrunn ai parte de un tur, cină şi concert. Dacă nu îţi place în Viena poţi da repede o tură până în Budapesta, sau invers.

Sfat: În Viena este superb şi de Crăciun.
Cum e vremea: Frig, foarte probabil valori sub zero.
Cum zici: ein gutes neues Jahr / prost Neujahr

11. Goa

   Goa, India, un fel de tărâm al generaţiei hippie moderne nu îşi dezminte renumele nici de revelion când backpackeri din toată lumea se adună la petrecerile rave psihedelice în aer liber. În Goa se zvoneşte că ar fi cele mai tari petreceri de anul nou, care ţin 3-4 zile şi sunt mai gălăgiose, mai mari şi mai nebune decât în restul anului. Unii recomandă Anjuna beach resort, dar cu siguranţă ai de unde alege.  Vremea este bună şi poţi petrece printre palmieri, vaci sacre, vedete Bollywood  şi…ierburi de tot felul. Ajungi destul de uşor şi ieftin cu Air Arabia din Istanbul.

Sfat: Printre altele încearcă fenny, băutură regională făcută din guaca şi nucă de cocos.
Cum este vremea: Este excelentă şi, chiar dacă ai parte de o ploaie, va fi o ploaie caldă de care ţi-e mai mare dragul.
Cum zici: nav varsh ki subhkamna

12. New York

   Precum Sydney, New York, mai exact Times Square, este vestit pentru petrecerea de la miezul nopţii. În ultimii 100 de ani s-a păstrat tradiţia bilei de cristal căreia i se dă drumul la 12 noaptea, eveniment difuzat pe toate meridianele. Bila, făcută din cristal Waterford are aproximativ 5 tone şi 3,7 m în diametru. I se dă drumul la 11:59 pentru a ajunge jos la 12 fix. Mergi în Times Square şi fă cu mâna, poate te văd cei de acasă.

New York este oraşul care zice-se nu doarme niciodată, mai ales de revelion. Cu siguranţă găseşti o petrecere nebună la care să mergi.

Sfat: Caută bilet de avion din Amsterdam, Paris sau Londra.
Cum e vremea: Frig (temperaturi sub zero), umed şi probabil zăpadă.
Cum zici: Dude, where`s my beer?

13.   Tokio

   În Japonia anul nou este numit Omisoka sau Shogatsu, iar Tokio nici că ar fi mai potrivit pentru a petrece revelionul. Petrecerile încep pe 29 decembrie cu artificii, muzică, dans şi evenimente diverse şi continuă până pe 4 ianuarie. Ai de ales din mai multe feluri de a celebra. Poţi merge în unul din nenumăratele cluburi să te bucuri de DJ locali şi internaţionali şi să vezi cum se distrează tinerii japonezi, sau să mergi în temple precum templul Zojoji unde localnicii beau sake, aprind focuri şi îi aduc pe cei dragi pentru a fi binecuvântaţi. Pentru şi mai multe petreceri mergi în districtul Shibuya.

La miezul nopţii în templele budhiste clopotele bat de 108 ori. 1 ianuarie se numeşte Gantan şi este ziua naţională a Japoniei, fiind cea mai importantă sărbătoare din an.

Sfat: Include Tokio într-un tur mai mare al Asiei. Air Asia are zboruri ieftine din Asia de sud-est spre Tokio.
Cum e vremea: Minime de 2-5 grade şi ziua te poţi aştepta la 10-15 grade. Şansele de ploaie sunt destul de mici.
Cum zici: akemashite-omedetou-gozaimasu

14.  Stockholm

   Atmosfera de Nyårsafton, aşa cum este numit anul nou, contrastează cu liniştea şi calmul de Crăciun. Partea veche din Stockholm, Gamla Stan, este preferată deopotrivă de turişti şi localnici, iar aici are loc concertul de revelion. De aici poţi vedea şi artificiile deasupra apei. Anul nou este celebrat în  muzeul în aer liber Skansen încă din 1895. La miezul nopţii un suedez celebru va citi  ‘Ring Out, Wild Bells’ iar mulţimea va umple străzile, mergând din club în club. La 12 noaptea nu lipsesc artificiile acompaniate de trompete, după care urmează alte spectacole. Pentru cluburi, baruri şi petreceri până în zori mergi în Södermalmstorg pe strada Götgatan în districtul Södermalm.

   Sfat: Mergi neapărat să patinezi în Kungsträdgården.
Cum e vremea: Friguroasă, temperaturi cu minus, dar perfecte pentru patinaj.
Cum zici: Gott Nytt År

15. Praga

   Praga atrage mulţi turişti de revelion deoarece şi aici petrecerea e în toi. Atracţia principală sunt artificiile care se văd cel mai bine din Old Town Square sau Charles Bridge. Până atunci poţi merge din pub în pub sau din cafenea în cafenea. Şi mai bine, pentru o vedere şi mai bună,  este să urci pe dealul castelului Letna Park sau la statuia lui Stalin de unde se lansează artificiile. Praga este şi destul de ieftină în comparaţie cu alte oraşe europene, deci intră şi berile mai multe şi mai uşor. Partea bună este că poţi intra în localuri şi fără rezervare.

Sfat: Ai grijă la artificiile “fără stăpân” şi ia o sticlă de şampanie cu tine.
Cum este vremea: Cu temperaturi puţin sub 0 grade nu este chiar cel mai călduros loc. Sunt şanse să fie zăpadă.
Cum zici: Stastny Novy Rok

Atenţie: Anul ăsta în Praga este PragueWinterCamp, petrecerea de anul nou organizată de couchsurferi. Cu siguranţă te vei distra şi vei cunoaşte oameni interesanţi.

16. Singapore

   Petrecerea de anul nou din Singapore are loc în Marina Bay şi sunt aşteptaţi în jur de 250.000 de oameni în zona dintre Stadionul Plutitor din Marina Bay până la Esplanade promenade, mai exact: Esplanade Bridge, Benjamin Sheares Bridge, Merlion Park. Alte zone care au vedere  spre  Marina Bay şi zona cu apă (şi artificii) sunt The Fullerton Hotel, Marina Madarin, The Ritz-Carlton Millenia, Marina Bay Sands, şi poate cel mai interesant loc roata ferris The Singapore Flyer.

   Revelionul în Singapore este un spectacol vizual nemaipomenit. 20.000 de “sfere ale dorinţelor” gonflabile pline cu peste 500.000 de dorinţe scrise de localnici vor fi atracţia serii. Acestea vor fi scăldate într-o baie de lumini colorate, promiţând un spectacol fabulous. Nu lipsesc show-urile şi concertele cu artişti locali şi internaţionali. Cu 10 secunde înainte de noul an se începe numărătoarea inversă şi apoi urmează un spectacol impresionant de artificii lansat de pe apă având ca fundal zgârie-norii din Singapore.

   Dacă ai chef de o petrecere mergi  de la 10:30PM la Pit Building.

   Sfat: Merită să mergi şi de anul nou chinezesc pe 23 ianuarie când festivităţile sunt şi mai impresionante.
Cum e vremea: Cald, posibil ploaie ziua.
Cum zici: xin nian kuai le! (sing nee-ann koo-why ler)

17.  Verbier

   Dacă te ţine buzunarul poţi petrece Revelionul în Verbier, Elveţia. Lăudat ca fiind unul din cele mai bune locuri din lume pentru a petrecere revelionul, acest oraş mic atrage turişti din toată lumea şi îi primeşte cu artificii, multă băutură, dans şi petreceri în centrul oraşului. Barurile din centrul oraşului, de lângă Place Centrale, sunt cele mai populare, dar nu cele mai ieftine. Sunt deschise începând de la 10 seara, dar este indicat să îţi faci o rezervare.

   Dacă nu ţii aşa de mult la inedit poţi găsi o atmosferă similară în locuri mai prietenoase cu bugetul, precum Bansko.

   Sfat: Ia-ţi placa sau schiurile, că ai unde să te dai.

   Cum e vremea: Frig şi zăpadă, perfect adică.

   Cum zici: Bonne Année

18. Madeira (sau Dubai, Taipei ori Hong Kong)

   Da, am trişat, am pus patru locaţii. Toate patru sunt renumite pentru focurile impresionante de artificii de la 12 noaptea.

   Am inclus în lista Funchal, Madeira pentru că ar trebui conform Guiness Book să aibă cele mai mari şi impresionante artificii.

   Din acelaşi motiv am putea include şi Dubai care tot încearcă să câştige titlul pe care îl are Funchal.

   De asemenea, în Taipei artificii vor fi lansate de pe Taipei 101 Tower, eveniment televizat de obicei. De neratat.

   Hong-Kong se foloseşte şi el de clădirile impresionante pe care le posedă pentru a oferi un spectacol magnific.

   Petreceri – mai puţin, dar cine are timp de ele când stai atât cu ochii pe cer?

19. Maroc

   Maroc nu este pentru petrecere clar, dar aici poţi să ai parte de o experienţă cu totul inedită. Rezervă un tur în deşert la una din companiile specializate pentru a petrece o noapte sau mai multe în deşert. Unul din oraşele pe care le poţi vizita este Quarzazate. Ai două variante, să mergi mai “rustic” cu caravanele şi să înnoptezi în deşert, sau să te bucuri ziua de ceea ce îţi oferă el şi noaptea să te retragi la un hotel.

   Sfat: Stai la un foc de tabără şi priveşte dansurile tradiţionale.

   Cum e vremea: Suficient de cald ziua, destul de frig noaptea.

   Cum zici: “Water please!”

   Iată un exemplu de tur în deşert.

20.  Cape Town

   În Cape Town de revelion se ţine un carnaval (Carnavalul Cape Town Minstrel sau Carnavalul Cape Town Coon Carnival) care atrage aproape 100.000 de turişti. Festivalul celebrează viaţa şi ritul reînnoirii.  Te poţi aştepta la un marş al corurilor Malay şi al trupelor cu specific tradiţional. Carnavalul este în multe feluri similar cu cel din Rio sau cu Mardi Gras din New Orleans. Între ora 19:00 şi 02:00 poţi asista la un concert gratuit cu trupe Afro-Jazz (anul acesta SoiSoi Gqeza şi Saber) şi la focurile de artificii de la miezul nopţii. Distracţia are loc la Amfiteatrul V&A Waterfront. Sigur, asta nu este singura petrecere. Găseşti mai multe aici.

   Dacă ai ajuns acolo trebuie să iei telecabina până în vârful Table Mountain pentru o vedere de sus a zonei.  Poţi rămâne aici pentru a vedea artificiile la miezul nopţii. După revelion poţi să te scufunzi cu crocodili, să încerci un safari, să înveţi scuba sau să te scufunzi cu rechini. Află aici ce mai poţi face. Iubitorii de muzică pot lua parte la Rezonance NYE Festival.

   Sfat: Poţi încerca să ajungi cu Afriqiyah Airways. Detalii aici.

   Cum e vremea: Este vară şi nu prea plouă. Vrei mai mult?

   Cum zici: Voorspoedige nuwe jaar

21. Bangkok

   Pe principiul “hai undeva unde-i cald şi eventual putem rămâne”, o varianta este Bangkok. Oraşul petrece anul nou de trei ori din ianuarie până în aprilie, deci dacă l-ai ratat pe primul mai ai două şanse (celelalte două fiind cel chinezesc şi thailandez). Te poţi aştepta la concerte, muzică şi dansuri tradiţionale şi petreceri de tot soiul. Ţine minte: Central World şi Sanam Luang. Da, nu e chiar foarte aproape, dar parcă merită deplasarea. Fii cu ochii pe ofertele Air Asia.

   Sfat: Poţi lua în considerare şi Kuala Lumpur sau Full Moon Party din Koh Phangan, la o aruncătură de băţ.

   Cum e vremea: Temperaturi de peste 28 grade, umiditate ridicată şi posibil ploi. 

   Cum zici: sawatdii pimaï

22. Oriunde îţi sunt prietenii

   La asta nu te aşteptai, aşa-i? La drept vorbind nu prea contează pe unde eşti, dacă eşti cu cine trebuie.

   Hai să creştem împreună lista şi să o îmbogăţim cu experienţe personale. Comentează mai jos şi povesteşte-ne despre locaţia în care ai petrecut tu de minune Revelionul!

   De când am auzit asta prima dată şi după ce am citit „Toate pânzele sus”  îmi şi imaginam cum mă voi strecura pe vapoare de marfă pentru a călători gratis, sau dacă sunt prins, ieftin până pe alte continente.

sursa foto

   Realitatea este din păcate alta. Să călătoreşti cu vapoarele de marfă este posibil, dar nu este nici pe departe ieftin.  Preţul este similar cu cel al unei croaziere şi uneori chiar mai mare. Din fericire călătoria este inedită.

   Companiile majore de transport de marfă oferă posibilitatea unui număr limitat de pasageri să călătorească în acest fel pe vapoarele sale.  De obicei între 4 şi 12, călătorii sunt primiţi cu plăcere de către căpitan şi echipaj care se bucură că mai au cu cine schimba o vorbă în lungile zile pe mare.

   Poţi călători cam în orice loc în care există comerţul naval şi nu e vorba numai de porturi mari precum Sydney, Hong Kong sau New York. Poate fi oriunde. Cât de libertatea la bordul navei, ei bine, este aproape deplină. Te plimbi aproximativ pe unde vrei şi poţi chiar să intri în sala motoarelor.

   Tururile cu navele de marfă sunt de obicei circulare. Adică te întorci de unde ai plecat dar poţi să îţi cumperi bilet pe segmente şi să cobori când doreşti pentru ca apoi să iei o altă navă care merge pe acel segment.  Practic îţi iei biletul şi apoi te opreşti în fiecare port pentru câteva săptămâni. Sună bine, nu?

Cât costă?

   Costul variază între 50€/zi şi 120€/zi de persoană. O cameră dublă este la majoritea companiilor cam 100€ pe zi, iar o cameră single doar puţin mai ieftină. În acest preţ intră camera, trei mese pe zi şi experienţa  inedită pe care o capeţi pe un astfel de vapor. În plus ai voie să aduci cu tine aproximativ 100kg de bagaje care te-ar costa enorm într-o călătorie similiară cu avionul.

   Mesele pot fi chiar extravagante cu feluri speciale sau chiar tradiţionale de mâncare, iar pe unele vapoare este inclusă şi băutura, nealcoolică.  La acest cost adaugi costul asigurării medicale şi alte mici taxe.

De ce ai călători totuşi cu vaporul dacă nu este ieftin?

   -   Cabinele sunt spaţioase, curate şi ai propriul duş şi propria toaletă.

   -   Ai acces la aproape toată nava şi poţi să explorezi inclusiv sala motoarelor sau puntea de comandă.

   -   Iei masa cu personalul navei şi căpitanul şi ai şansa să auzi nişte poveşti incredibile ale unor vechi lupi de mare. Poţi să afli exact cum se conduce un astfel de gigant al mărilor.

   -   Nu e aglomerat. Deoarece se acceptă maxim 12 pasageri şi echipajul nefiind foarte numeros ai destul loc să respiri. Nu călătoreşti cu 500 sau 3000 de oameni ca pe un vas de croazieră,ci doar cu 20-30 de oameni, inclusiv echipajul. Ai timp să reflectezi, să te relaxezi şi să-i cunoşti mai bine pe ceilalţi pasageri.

   -   Este cel mai verde/ecologic mod de a călători pe distanţe aşa de mari.

   -   Ajungi în zone mai puţin turistice, şi poate chiar mai interesante, pe unde vapoarele de croazieră nu prea ajung.

   -   Poţi călători tot anul pentru că rutele nu depind de cererea călătorilor.

   -   Poţi să iei cu tine foarte multe bagaje (chiar bicicleta), aproximativ 100 kg. Din păcate dacă vrei să iei cu tine motocicleta sau maşina, va trebui să o trimiţi pur şi simplu ca marfă.

   -   Largul mării este unul din puţinele locuri în care poţi să observi stelele, luna şi marea în toată splendoarea lor. În plus poţi observa delfini, balene şi alte vieţuitoare marine.

   -   Nava de marfă este singurul mod în care poţi traversa Marea Caspică şi cu ceva efort poţi găsi o rută şi pe Marea Neagră.

Dezavantaje:

   Data plecării se poate modifica cu câteva ore sau zile şi chiar ruta sau destinaţia se poate modifica. Pe o navă de transport, marfa şi cererea de marfă sunt mai importante decât pasagerii. De asemenea s-ar putea să fie nevoie de 2-3 vapoare pentru a ajunge la destinaţie.  Ca orice călătorie ce implică o barcă (fie ea imensă) este nevoie de răbdare.

   Trebuie să ai mare grijă să fii în regulă cu actele, certificatele de sănătate, vaccinurile (în unele locuri trebuie să dovedeşti că ai fost vaccinat pentru febră galbenă sau holeră) şi vizele în funcţie de ţara spre care călătoreşti. De asemenea, nu se acceptă animale de companie.

Ţine minte:

   Băutura alcoolică şi ţigările sunt disponibile la preţuri de duty free, deci e perfect pentru vicioşi.  Mâncarea poate să fie specifică ţării care operează ruta respectivă. Condiţiile de pe navă vor varia de la companie la companie. Nu ai TV şi nici Radio (dacă nu îţi iei tu), dar vor exista sisteme multimedia şi cărţi. Unele vapoare au şi facilităţi extra de genul: piscină cu apă sărată, sală de sport sau saună.

   Există o limită superioară de 70-80 de ani şi o limită inferioară de 13 ani, deşi unele companii acceptă şi copii cu vârste de la 5 ani în sus.

   Dacă vrei să cumperi ceva la bord trebuie să ai cash şi de obicei dolari.

   Poţi să te îmbraci cum vrei, dar este bine să ai haine care să te protejeze de vânt.

   Rezervă cu mai mult timp înainte deoarece, fiind puţine locuri pe fiecare navă, acestea se vând destul de rapid.

   Nu te gândi să lucrezi în schimbul transportului, pentru că legile moderne nu permit acest lucru.

   Aşteaptă-te să îţi fie rău de mare şi ai grijă să ai pastile corespunzătoare la tine.

   Sunt şanse mici să ai acces la internet sau email cât timp eşti pe mare.

   Opririle în porturi variază între 6 şi 24 de ore pentru navele cu containere, deşi pentru unele nave oprirea poate fi chiar de câteva zile.

   Ai nevoie de asigurare care poate să mai coste încă vreo 200$.

   Sunt de preferat navele ceva mai mici (aprox 1000 containere). Cele mai mari (peste 4000 containere) sunt mai stabile, nu prea simti că eşti pe mare, mai gălăgioase şi mai murdare. În plus trag în porturile care sunt mai departe de oraşele în care vrei să ajungi.

Exemplu de călătorie:

   Iată cam ce poţi vedea într-un tur de aproximativ 80 de zile ( ~4000$ ).

   Pleci din Fos sur Mer, Franţa apoi ajungi în Genova şi Napoli, Italia (în ziua 4); Malta; Damietta, Egipt; Canalul Suez (ziua 11); Khor Fakkan, Emiratele Arabe Unite; Port Klang, Malaezia; Chiwan, lângă Hong Kong (ziua 35), Yokohama (ziua 41) şi Kobe, Japonia.

   După Japonia ajungi în Busan (Pusan) (ziua 46) şi Kwangyang, Coreea de Sud; în ziua 48 vizitezi Shanghai, apoi în China te opreşti în Ningbo, Xiamen, Chiwan şi Hong Kong din nou (ziua 53).

   Întoarcerea începe din Port Klang (ziua 57) tot prin Canalul Suez (ziua 67); Beirut, Liban(ziua 69); Malta din nou; Valencia şi Barcelona, Spania (ziua 74 si 75) şi în final ajungi înapoi în Fos sur Mer (aproximativ ziua 77).

   Desigur, sunt si ture mai scurte de o lună sau chiar câteva săptămâni.

Cum planifici?

   Cea mai sigură variantă este să apelezi la agenţii care vând astfel de tururi.  Poţi să încerci să vizitezi site-ul oficial al companiilor de transport naval de marfă şi le poţi contacta compania prin email pentru a cere detalii despre transportul pasagerilor, dar s-ar putea să nu ai mereu succes.

   Am realizat pentru voi o lista de resurse privind transportul călătorilor cu nave de marfă care include site-uri ale agenţiilor de profil, site-uri cu informaţii şi site-uri ale companiilor de transport naval.

   O călătorie transatlantică poate să dureze între opt şi doisprezece zile. Iar un tur în jurul lumii poate să dureze între 80 şi 120 de zile.  Un calcul simplu este că pentru o singură oră de zbor ai nevoie de o zi de navigaţie.

   Sper că v-am stimulat imaginaţia şi vă aşteptăm cu poveşti. 

   Unul din cele mai nasoale lucruri care ţi se pot întâmpla în străinătate este să rămâi fără bani, şi nu neapărat pentru că nu mai ai, ci pentru că nu ai cum să ajungi la ei. Ca orice om prevăzător nu ai luat numai cash la tine, grosul de bani lăsându-l pe card ferm convins că va merge oriunde. Dar ce se întâmplă dacă nu merge cardul?

   Este aproape imposibil să ştii unde şi când nu îţi va merge cardul. Desigur, în majoritatea cazurilor va merge perfect, dar există şi excepţii şi bineînţeles se vor întâmpla când ai cea mai mare nevoie de bani.

   Tipurile de card prezente la noi sunt în general Mastercard, Maestro – care este deţinut de Mastercard şi Visa care deţine reţeaua PLUS, acestea mergând cam în toate ţările şi locurile civilizate în care te vei duce. Totuşi:

      Ce poţi să faci să te asiguri că îţi va merge cardul în străinătate:

•    Ia două carduri de la bănci diferite cu tine. Preferabil chiar şi de tipuri diferite, unul Mastercard şi unul VISA.
•    Activează-ţi Internet Banking-ul. Poate ţi se pare mult să plăteşti 3-4 RON pe lună aici, dar va fi foarte util când eşti plecat cine ştie unde. Poţi transfera bani de pe un cont pe altul sau poţi vedea exact câţi bani mai ai pe card, lucru foarte important pentru că majoritatea ATM-urilor din străinătate te vor lăsa să îţi retragi banii dar nu şi să vezi câţi bani ai pe card.
•    Verifică înainte să pleci dacă în locaţia respectivă există bancomatele potrivite. Foloseşte link-urile de mai jos sau sună la bancă.

      Caută Bancomate Visa. Poţi şi de pe mobil aici

      Caută Bancomate Mastercard

•    Atenţie la PIN: Multe ATM-uri nu recunosc PIN-uri formate din 5 cifre. Dacă ai aşa ceva întreabă la bancă dacă poţi să îl schimbi. Dacă ATM-ul cere 6 cifre la PIN şi tu ai numai 4 încearcă să pui 00 ca ultimele 2 cifre.
•    Ca să fii sigur că iţi merge în cât mai multe locuri chiar şi la plăţi directe optează pentru un card cu CIP şi embosat.

         Sfaturi şi informaţii utile pentru a preîntâmpina sau rezolva probleme cu cardul în străinătate

•    Dacă ţi-ai blocat cardul sau ţi s-a furat, ai posibilitatea să ceri emiterea unui nou card sau emiterea de numerar în maxim 48 de ore de la data incidentului. Serviciul este oferit şi de Mastercard şi de Visa, dar este foarte costisitor, taxa fiind între 80 si 200€, de la bancă la bancă. Dacă se întâmplă ceva de genul ăsta sunaţi la bancă şi vedeţi ce soluţii aveţi. O variantă este să vă trimită bani prin Western Union sau Moneygram, dar taxele sunt şi aici destul de mari.
•    După călătorie, păstrează toate chitanţele de retragere sau de plăţi şi fii atent la balanţa contului tău măcar o lună dupa aceea, pentru cazul în care cineva s-a gândit să îl copieze cat ai fost plecat.
•    De obicei când scoţi bani în afară conversia se face automat. Taxele depind de la bancă la bancă dar în general este aproximativ 10 RON retragerea şi cam 1-2% conversia. Câteodată este mai avantajos să ai un card în valută ca să eviţi dubla conversie (din moneda contului în euro sau dolar şi apoi în moneda locală) şi taxele mari



•    Pentru cumpărături este mai indicat să foloseşti carduri de credit încât poţi să conteşti anumite plăţi. Plăţile se mai pot contesta atunci când cardul de debit este folosit doar pe bază de semnătură (nu este cerut pinul).
•    Asigură-te că ai un act de indentitate la tine, uneori ţi se va cere.
•    Este indicat să îţi anunţi banca de o plecare. Unele bănci pot să îţi blocheze cardul dacă observă o tranzacţie apărută brusc într-o altă ţară.

   Riscul să ai probleme este mai mare în ţările în curs de dezvoltare precum Myanmar, în unele părţi din Africa, în Serbia (unde cardurile Maestro nu prea vor să mearga), Turkmenistan, iar acestea sunt doar cateva exemple. Chiar şi în ţările dezvoltate poţi avea probleme – de exemplu în Japonia multe ATM-uri nu vor accepta carduri internaţionale şi este de preferat să cauţi o poştă, un 7/11 sau un ATM Citibank.

   Voi aţi avut probleme cu cardul în străinătate? Cum le-aţi rezolvat?

   Primul pont e legat de Condor Airlines. Poate nu aţi auzit de ei. Ei bine nici eu nu auzisem, dar au câteva oferte foarte interesante.

   Condor Airlines din Germania are un program numit Joker Flights. Asta înseamnă că plăteşti un preţ fix pentru un bilet dus-întors spre o destinaţie apropiată (începând de la 49euro) sau îndepărtată şi de obicei exotică (de la 150 euro) spre care vrei să călătoreşti în următoarele 60 de zile.

   Este o şmecherie simpatică totuşi:

   Nu ştii unde o să pleci! Ţi se dau 8 sau 10 variante de destinaţii şi afli unde o să pleci doar după ce ai rezervat zborul. Poţi exclude una sau mai multe destinaţii, dar asta te costă în plus.

   Poţi pleca din Frankfurt spre Bahrain, Barbados, Goa, Havanna, Las Vegas, Male (Malediven), Mombasa, Puerto Plata, Punta Cana sau Varadero. Astfel ai, de exemplu, şansa să mergi în Cuba cu 300 euro (oferta de la momentul scrierii).

   Sigur pentru majoritatea ţărilor ai nevoie de viză, dar în 60 de zile teoretic ai timp să o obţii.

   Din Frankfurt, Munich sau Hamburg te poţi îndrepta spre Agadir, Antalya, Funchal/Madeira, Gran Canaria, Hurghada, Lanzarote, Malaga, Mallorca, Sharm El Sheikh sau Tenerife.

   Frankfurt, Munich si Hamburg nu sunt chiar ideale ca  punct de plecare, dar se poate şi mai rău. Destule linii aeriene zboară spre aceste oraşe (Tarom, Austrian Airlines, Lufthansa, Alitalia), iar dacă nu te deranjează o vizită în Germania oferta e interesantă. Low cost-uri există din România spre oraşele  învecinate (Dortmund – Wizz Air sau Stuttgart – Blue Air), iar Munich nu este aşa departe.

   Condor Airlines are şi oferte destul de bune de zboruri one-way pe distanţe scurte sau lungi. Dacă vreţi să vedeţi exact pe unde zboară Condor Airlines aveţi harta interactivă a rutelor.

Poarta către est – Air Arabia

   Al doilea pont şi a doua companie de urmărit este Air Arabia care are nişte zboruri destul de avantajoase din Istanbul (în care am văzut cum se poate ajunge), Atena, Kiev sau Egipt spre India sau Sri Lanka cu escală în Sharjah, iar de acolo mai este doar o aruncătură de băţ spre Asia de Sud Est cu Air Asia. Exemplu: Istanbul – Colombo (Sri Lanka) 330 euro round-trip în februarie.

   Aruncaţi un ochi pe harta rutelor ca să vedeţi cât de interesantă este.  Air Arabia se extinde şi spre Nairobi şi Kenya dacă vă tentează zona.

   Tot pentru partea asta de lume sunt de urmărit Jazeera Airways şi Fly Dubai care merg din Egipt sau Istanbul spre Orientul mijlociu.  Fly Dubai merge şi spre India, Sri Lanka şi Kathmandu.

Zboară spre Africa

   Te gândeşti să ajungi în Africa? Fii cu ochii pe Afriqiyah Airways. Au zboruri şi spre locuri în care probabil nu ai vrea să mergi curând (de exemplu Sudan), dar la o simulare am găsit Roma- Johannesburg cu 440 euro round-trip. Să nu vă sperie numele, au avioane bune şi puţine incidente la activ.

   Happy flying!